P. 1
Fizica Manual Pentru Clasa a X a Editia 1996

Fizica Manual Pentru Clasa a X a Editia 1996

|Views: 7,345|Likes:
Published by Lipici Zerocool

More info:

Published by: Lipici Zerocool on Feb 06, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/23/2015

pdf

text

original

MINISTERUL INVATAMANTULUI

D.
!\11. PETRESCU-PRAHOVA
A. COSTESCU
M. SANDU
Fizici
Manual pentru clasa a X-a
EDITURA DIDACTICA PEDAGOGICA, R.A. -
Manualul a fost revizuit pe baza programei
aprobate cu nr. 32665/1993
Acest manual il reproduce pe eel din anul 1996.
Autori:
D. - capitolul 1; capitolul2, paragrafele 2.2.2;
. capit6lul3; capitolul4 paragrafele 4.2.2-4.2.5,
4.3.3 4.3.4.
A. COSTESCU- capitolull, paragrafull.3; capitolul2,
paragrafele 2.1, 2.2.1 2.2.3;
capitolu14 paragrafele 4.1; 4.2.1; 4.3.1. 4.3.2:
M. SANDU capitolele 5, 6, 7, 9
MARIA PETRESCU-PRAHOVA,. capitolele 8, 10 11.
Coordonator prof. dr. A. COS'IESCU
I. CUCUREZEANU, prof.
P. DUMITRESCU,prof.
P. prof.
© Toate drepturile asupra acestei editii suntrezervate Editurii Didactice Pedagogice, R. A.,
ISBN 973-30-5435-6
Redactor: prof. gr. I.Rodica Mihalache
Proiectare artistica: Ion Mirea
Tehnoredactare computerizata: Corneliu Munteanu
PARTEA iNTAI
FENOMENE TERMICE
CAPITOLUL 1
STRUCTURA SUBSTANTEI
'
1.1. STRUCTURA DISCONTINUA A SUBSTANTEI
1.1.1. Fenomene care evidentiaza structura discontinua a substantei. Problema
structurii corpurilor intalnite in naturill-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri .
Inca din antichitateunii filozofi, adeptiai curentuluimaterialist grec, ca Leucip (aproxi-
mativ 500-440 i.e.n.) Democrit (aproximativ 460-370 i.e.n.) au formulatconcepfia
atomistii despre substante. AceasU\ conceptie avea la bazil ideea ca substanta are o
structura granularil, discretil, particulele constituente fiind invizibile eterne. 'Ea a
dominat filozofia materialistil mai multe secole piltrunde pe plan filozofic in
abia pe la inceputul secolului al XIX-lea, clnd se pun bazele atomismului In
conformitate cu noua teorie materia este alcatuitil din molecule atomi.
0 contributie esenVaHi in dezvoltarea conceptiei moderne privind existenta
moleculelor sau atomilor au adus-o experientele efectuate in chimie in vederea obtine-
rii in secolele al XVIII-lea al XIX-lea. Potrivit acestor experiente, s-a
stabilit cain cazul reacVilor chimice sunt adevilrate clteva legi.
Legea proporfiilor definite : Ia formarea unui com pus dat, elementele· se combinil
totdeauna intre eie intr-un raport de masil riguros determinat.
Legea proporfiilor multiple: clnd douil elemente pot forma mai multi
atunci cantWitile dintr-un element care se combinil cu una si aceeasi cantitate din
' , ,
cela
1
alt element se aflil raport de numere intregi mici.
Aceastillege a fost descoperitil de John Dalton ( 1766- 1844) in anul1803, pe baza
rezultatelor experimentale pe care le-a obtinut din studiul chimici. .
Excmplu: o cantitate de azot de masil M se poate combina cu diferite cantitilti de
oxigen de mase mt. mz, m3, ... , dand azotului cu oxigenul. Datele
obtinute sunt prezentate in tabelull.l.
Din datele prezentate rezultil:
) 1
m1 m1 m1 m1 . . · d "' · ·
a rapoarte e - , - , - , - sunt expnmate pnn rapoarte e numere mtregi SI
mz m3 m4 ms . '
mici:
b) mz = Zm1, m3 = 3m1, m4 4m1, ms = Smt, deci cantitiltile de oxigen care se com-
bini! cu cantitate ( 1 g) de azot sunt multipli intregi ai celei mai mid cantitilti m1.
Dalton a sil explice legea proporVilor multiple in aiml1808, clnd a formulat
o ipoteza care afirma ca : '
3
TABELULJ.l
1-
Compozitia
Masa Mas a dintre masele q
. . Compusul in %
azotului oxigenului oxigen ce se combina cu
M(g) fng masa M de azot
[_:____ Azot Oxigen
I
j Protoxid de azot
63,7 36,3 1 mt=0,57 NzO
-- --
Oxid de azot mt 0,57 1
NO 46,7 53,3 1 mz=1,14 mz =T,l4=2
Anhidrida azotoasa mt 0,57 1
N203 36,8 63,2 1 m3=l,1l m3 = T,'7I =
1-- -----,---
Dioxid de azot mt 0,57 1
2(NOz) 30,4 69,6 1 m4=2,28
f--·
I
Anhidrida azotica
I I
mt 0,57 1
N20s 25,9 74,1 1
I
ms=2,85
ms =T,S)=3
'-----
Fiecare element chimic este format din atomi care nu · mai sunt divizibili prin
metode chimice. chimici se obtin prin combinarea atomilor diferitelor
elemente chimice, dand unor "atomi sunt in realitate
moleculele ).
Sa folosim aceasU1 ipotem la azotului cu oxigenul ( datele din tabelull.l ).
La formarea protoxidului de azot, un quma.r intregnN = ! (mN- masa atomului deN) -
de atomi de azot se<combinfi cu un numAr intreg de atomi de oxigenno = (mo- masa
atomului de oxigen). La formarea Oxidului de azot numArul atomilor de azotnN ra.mane
dar numa.rul tntreg de atomide intra. in reactie va fin' o = . FAcAnd
raportul fntre numerele deatomi ocare intra. in reactie cu numa.r
de atomi de azot nN trebuie sa. se oJ:>VnA un raport de numere intregi:
no m1 mo m1
0
.
1
b ...x m1 1 d',..x d A •
- = . - = -- . m tabe se o serva. \.4 - = , a l\.4 raport e numere tntregt
n'o mo mz mz mz
mici. Din ipoteza atomista. a lui Dalton rezulta. d1 pentru ceilalti compm,i
rapoartele m
1
, m
1
, m
1
trebuie sa. se exprime prin rapoarte de numere intregi, adidl
m3 m4 ms
aceste rapoarte nu pot varia continuu ci in salturi, discontinuu.
Legea lui Dalton a fost verificatA pentru toti compU§ii chimici cunQscuti. Astfel
ipoteza atomista. conform ca.reia orice substanta. (element chimic sau substanta.
compusa.) este formata. din atomi, a fost adoptata. de dltre cercetAtori.
Ulterior ipoteza atomista. a lui Dalton, care nu prevedea formarea moleculelor
din atomi identici din aceasta. caum nu putea explica legea volumelor a lui
Gay-Lussac, formulaHl in 1805), a fost completata.. in amil 1811, fizicianul italian
Amedeo Avogadro (1776-1856) a formulat o idee noua. conform dlreia atomii
elementelor simple se pot uni intre ei formand molecule. Admitl1nd existenta
molecule lor si la elementele chimice, Avogadro a formulat legea care ii poarUl numele:
' . . .
4
volume egale de gaze diferite, ajlate fn condifii de temperatura au
numar de molecule.
Prin completarea ipotezei atomiste a lui Dalton, fa.cuta. de dltre Avogadro, a fost
conturata. conceptia structurii discontinue a substantei, ai dlrei constituenti de bazA
sunt atomul molecula. Dezvoltarea ulterioara. a fizicii a confirmat aceasta. ipotem,
demonstrand d1 ea reflecttl realitatea fizidl.
1.1.2. Experiente care evidentiaza moleculelor. 0 serie intreagcl de
experiente cu corp uri, aflate in diferite stAri de agregare, au pus in evidenta.
faptul ca. moleculele (atomii) oridlrui corpse aflfi intr-o de agitatie perma-
nenta., dezordonata.. _
Experiente
a) fntr-un cilindru de sticlcl se introduce un gaz colorat, mai greu decAt aerul (de
exemplu dioxid de azot, ungaz de culoare Se acopera. cilindrul cu un capac (o
pladl de metal sau de sticlA). Peste capac se cu gura in jos, un alt cilindru, identic
cu primul, care contine aer (fig. 1.1). Se scoate cu grij4 placa dintre cilindri astfel ca
cilindrul de sus sA ra.mana. sprijinit pe eel de jos. Dupa un anumit timp, se constata. ca.
cele doua. gaze se amested1 de la sine. Fenomenul poarta. numele de difuzie.
Concluzie. Amestecarea celor doua gaze s-a realizat moleculelor de
gaz tn toate directiile, fa.ra. sa. existe o directie preferentiala. de Dad! o
asemenea directie ar exista, amestecul gazos ob\inut nu ar fi colorat uniform.
b) Fenomenul de difuzie la lichide, adid1 pa.trunderea tn toate directiile a nioleculelor
unui lichid printre moleculele altui lichid, poate fi observat
folosind o solutie de sulfat de cupru (are culoarea albastra.)
.tpA. Pentru aceasta folosim un vas cu doua. compartimente,
'eparate de pereteleP care este preva.zut cu un orificiu 0 (fig.
1.2). Inchidem orificiul, turna.m soluthi sulfat de cupru
...
. .
·.: .. · _...aer
. -
.....
fntr-un compartiment al vasului apa in cela.lalt pana. la . plocd
nivel. DacA deschidem orificiul vasul este Hlsat tn
repaus, vom constata dupa. un anumit timp ca. apa tncepe sa. se
coloreze, iar intensitatea culorii solutiei de sulfat scade pa.na.
cand in ambele compartimente culoarea lichidului va fi
Deoarece nivelul lichidului in cele doua. comparti-
mente nu s-a modificat, fenomenul n putem explica numai
prin pAtrunderea moleculelor de apa. printre moleculele de
sulfat invers. Uniformizarea culorii lichidului din vas este
posibila. numai daca. moleculele celor doua. lichide se
ra.spandesc in toate direcVile, adicA se dezordonat.
Aceasta. experienta pune in evidenta. dezordonata. a
molecule lor unui lichid in procesul difuziei. Ea nuda. insa nici
o informa\ie cu privire la moleculelor dupa. ce a
incetat procesul,de difuzie.
Fig. l.l. Difuzia
gazelor.
p
f------n-1
u 0 ::_- -_
- CuS0
4
HzO-
f----__ -- -
c) brownianii. 0 experientA hotaratoare privind
continua. dezordonata. a moleculelor unui lichid a Fig. l.!. Experienta
pentru observarea
fost realizata. de botanistul Robert Brown in anul1828. B.rown, difuziei lichidelor.
5
observand la microscop o suspensie coloidaHi de polen in apa, a constatat ca par-
ticulele de polen participa la o total dezordonata. Ea este cu a tat mai intensa
cu cat p:;trticulele in suspensie (particule browniene) sunt mai mici, cri cat lichidul este
mai putin vascos cu cat temperatura este mai ridicata. Aceasta perfect
dezordonata, numita ulterior mcycare brownianii, a fost observata nu numai in apa, ci
in orice lichid chiar in gaze. 0 partjcularitate a browniene este
aceea ca ea nu inceteaza niciodata. In interiorul unor eprubete inchise (se inchide
pentru a impiedica evaporarea) poate fi observata zile intregi, luni sau ani.
Chiar Brown afirma ca: ... "aceasta este eterna spontana".
browniana poate fi explicata" daca se admite ipoteza ca moleculele de
lichid se dezordonat continuu. In lor dezordonata moleculele
lichidului ciocnesc particulele de polen. Daca particula in suspensie este mare,
moleculele care 0 ciocnesc din toate paqile compenseaza reciproc contributiile
browniana nu se observa (fapt verificat experimental). Daca particula este
mica mult mai mare decat moleculele, deoarece ea poate fi observata la
microscop) ciocnirile nu se mai compenseaza reciproc la un moment dat, particula
se in sensu! foitei rezultante. La un moment ulterior aceas!a forta poate
schimbe directia sensul; astfel particula se va dezordonat.
Fenomenul de difuzie a fost pus in evidenta la suprafata de contact dintre doua
metale care sunt puternic presate, dovedind ca agitatia particulelor constituente este
specifica corpurilor solide. La solide, aceasta se reduce la o de
oscilatie a moleculelor in juru1 unor pozitii de echilibru fixe.
Din experientele descrise rezulta un fapt care este acceptat in fizica ca o realitate
obiectiva, anume: moleculele oriciirui corp, indiferent de starea lui de agregare, se aflll
fntr-o mcycare permanentii, dezordonatii, numitii mcycare termicii (sau. agitafie ter-
micii).
Agitatia termica nu este produsa de o cauza exterioara (este spontana), ea nu
inceteaza niciodata o data cu marirea temperaturii.
1.1.3. Unele marimi legate de structura discreta a substantei. Atomii moleculele
· fiind foarte mici, masele lor nu pot fi exprimate convenabil folosind unitatile de masa
coriventionale. De aceea se foloseste o alta unitate de masa fata de care masa atomilor
sau a sa fie exprimatcl, pe cat posibil, cu ajutorul 'unor numere intregi. fn
£:lnul 1961 a fost definW1, printr-o conventie intetnaVonala, aceasta unitate (pana in
1961 erau folosite alte unitati) ca fiind egaHi cu a 12-a parte din masa atomica a
izotopului de Carbon

Unitatea se rioteaza cu u se unitate atomica
de masa. Ea are valoarea aproximativa
1 u = 1,66 ·10-
27
kg.
Putem formula acum cateva definitii:
l. Se mas a atomica relativa numarul care arata de c{tte ori mas a unui atom este
mai mare dec{lt a 12-a parte din masa atomului de carbon
2. Se masa moleculara relativa numarul care arata de cate ori masa unei
molecule este mai mare dec at a 12-a parte din mas a atomului de carbon (

6
Ambele marimi sunt adimensionale.
Dadl notam cu mA masa absoluta a atomului (moleculei) unei substante A cu
memasa absoluta a atomului de carbon

atunci, conform definitiei de mai sus, masa
(moleculara) relativa mrA a atomului (moleculei) substanteiA este:
mA mA
m,A=-
1
-=12- .
Time me
fn urma masuratorilor s-a constatat ca masa absoluta a atomului de hidrogen este
de aproximativ 12 ori mai mica decat masa atomului de carbon, astfel ca masa a to mica
relativa a hidrogenului este egala cu 1. Molecula de hidrogen fiind compusa din doi
atomi va avea masa relativa egala cu 2. Pentru oxigen, rezulta din masuratori ca. masa
atomica relativa este 16, iar masa moleculara relativa este 32.
Pentru a afla masa moleculara relativa a moleculelor compose, se insumeaza
masele relative ale atomilor ce compun molecula data.
Exemplu: masa molecular4 relativa a apei (HzO) este 2 ·1 + 16= 18.
3. Se mol ( avand simbol mol) cantitatea de substanfli a clirei masli, exprimata
fn grame, este numeric egalli cu masa molecularli relativli a substanfei date.
Exemple: un mol de ap4 (HzO) este o cantitate de apa. a carei masa este egala cu
18 g. Un mol oxigen (02) este o cantitate de oxigen a carei masa este egala cu 32 g.
fn Sistemul fnternational de UnitAti (SI) molul este unitatea de cantitate. de
substantii.
Un multiplu al molului, frecvent utilizat in probleme, este kilomolul: 1 kmol =
= 10
3
moli.
Masa unui mol poarta denumirea· de masa molara se noteaza prin J.L. Masa
molara are unitati de masur!; ea se exprima in g/mol sau in kg/kmol.
Numarul de molecule cuprinse fntr-un mol este indiferent de natura substanfei.
Pentru a demonstra aceasta, sa consideram cate un mol substante diferiteA
B, de mase molare f.LA f.LB, ale caror molecule au masele absolute mA, respectiv mB.
Sa presupunem initial ca. numarul de moleculeNAcontinute intr-un mol din substanta
A, ar fi diferit de numarul de molecule NB continute intr-un mol din substanta B.
Evident, f.LA = NA ·mA f.LB NB ·mB, adica
f.LA _NA mA
f.LB -Ni mB.
(1.1)
12m A
Dar, din definitia masei molare, rezulHi ca numeric f.LA = mrA = --.
· me
12mB
f.LB = mrB = ----"---. Asadar,
me '
f.LA = mA (1.2)
f.LB mB
Comparand ecuatiile (1.1) (1.2) rezulta = 1, adica numarul de molecule dintr-un
mol este acelasi indiferent de natura substantei.
Numarul de molecule dintr-un·mol de se nume-Ite numarulluiAvogadro,
. 23 molecule
valoarea lUI este NA = 6,023 ·1 0 .
1
sau
mo ..
7
Conform legii lui Avogadro, fn condifii de temperatura presiune, un
mol dintr-un gaz oarecare ocupii volum. S-a stabilit experimental, ca, inde-
pendent de natura gazului, in conditii normale (t = 0°C p = 1 atm), volumul
molar are valoarea:
m
3
-3 m
3
= 22,42 kmol = 22,42 · 10 mol .
1.2. FENOMENE TERMICE. METODE DE STUDIU
Prinfenome_n termic intelegem, in general, orice fenomen fizic legat de
complet care se Ia nivel molecular. Fenomene fizice cum
sunt: variatia fizice ale substantei Ia incalzirea sau ei, schimbul
de dintre corpurile incalzite diferit, transformarea dHdurii ( prin
arderea combustibililor) in lucru mecanic, transformarea lucrului mecanic in cald.ura.,
trecerea unui corp dintr-o stare de agregare in alta constituie exemple de
fenomene termice.
Fenomenele termice sunt studiate cu ajutorul : a) termodinamicii b) teoriei
cinetico-moleculare. ·
Termodinamica studiazi fenomenele tennice :lara a pne seama de structura
intima, atomo-moleculara a corpurilor. Ea.nu studiaza mecanismul intimal feno-
menelor. din aceasti cauza, nu reprezentarile structurale ale corpurilor.
Ea studiaza, pe cale experimentala, fenomenele Ia care participa corpuri. ale caror
dimensiuni sunt perceptibile pentru om. Asemenea corpuri (fonnate
dintr-un numA.r foarte mare dar finit de molecule sau atomi) poarti denumirea de
corpuri macroscopice, iar fenomenele ce au loc in aceste corpuri se numesc
fenomene macroscopice (in limba greaca macros inseamna mare, micros - mic ).
Gazul inchis intr-un vas, apa dintr-un pahar, un·graunte de nisip, o piatra, o tija
metalica, Pamintul, sunt exemple de corpuri macroscopice. Termodinamica
numai mA.rimi care pot :fi masurate direct (presiunea, volumul sau care
pot :fi calculate cu ajutorul altor m8rimi ce pot fi stabilite.pe cale experimental!. In
felul acesta, concluziile termodinamicii ·sunt independente de reprezentarile pe care
noi le avem cu privire Ia structura corpurilor din acea8ti cauza au o valoare
incontestabila.
0
Teoria cinetico-molecularii procesele termice cit cor-
purilor macroscopice folosind o cu privire Ia structura a corpurilor,
anume : se ca orice corp macroscopic (indiferent de starea de agregare
in care se este format dintr-un foarte mare de atomi sau molecule, iar
· acestora se supune legilor mecanicii clasice. Pornind de la
f0Josindu-se anumite modele structurale pentru corpurile macroscopice, aflate
in diferite agregare, s-a la secolului al XIX-lea se elaboreze
o teorie bine inchegata termice a sistemelor fizice macroscopice,
care a primit denumirea de teoria cinetico-rrio!e£.:1_1larii .
8
PROBLEME REZOLVATE
l. Sa se afle numarul de molecule continute: a) tntr-un volum V = 1 m
3
hidrogen aflat tn conditii
normale de temperatura presiune b) tntr-o masii m = 1 kg de hidrogen. Sa se afle, de asemenea, masa
unei molecule de hidrogen masa unui atom.
Rezolvare
a) Volumul unui kmol de hidrogen tn conditii normale este v = 22,4

In el estecontinut un
numiir de molecule cu numiirullui Avogadro NA = 6,023 · 10
26
molec/kmol. unitatea de volum de
hidrogen vom avea No = , iar tntr-un volum V:
y
N = V . No 1m3 6,023 ·1026 molec/kmol 2,69 ·1025 molecule.
22,4m
3
/kmol
b) Numarul de molecule ce revin unitiitii de masii este Nm = NA, iar pentru o masii m, avem
- f.l
NA 6,023·10
26
molecAcmol 26 .
N= m -;= 1kg
2
kgtkmol , - 3,011·10 molecule. Masa une1 molecule de hidrogeneste
_ .1!.. _ 2kg! kmol
3 3 10
-21 k
mHz- N-4 - 6,023 · 10
26
molec/ kmol - ' · g.
Molecula de hidrogen este formata din doi atomi, deci pentru masa atomului de hidrogen,
mHz -27
mH=-z= 1,65 ·10 kg.
2. Sa se afle: a) numarul de molecule continute tntr-o masa m 1 g de apa; b) raza unei molecule
(molecula fiind considerata sfericii).
Rezolvare
a) Numarul de kilomoli de apa va fi
m 10-
3
k 10-
3
.
v = f.lH20 = = !Skmoh.
Inmultind v cu numarullui Avogadro, obtinem valoarea numarului ciiutat
10-\mol 26 molec 22
N = vNA
18
· 6,023 · 10 kmol = 3,34 · 10 molecule.
b) Densitatea apei p = 1 g/1 cm
3
, adicii 1 g de apa ocupa un volum egal cu 1 cm
3
. Deci volumul ocupat
de N molecule este V = 1 cm
3
. At unci unei singure molecule ti revine volumul v = = 3 · 10-
23
cm
3
.
Considerand molecula de apa de forma sfericii considerand cii ocupa tn tntregime volumul v ce ti revine,
se obtine urmatoarea valoare pentru raza moleculei:
r = Vff 1,9 · 10-
8
em.
fNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
l. Sa se calculeze numarul de molecule aflate tntr-un volum V = 1 m
3
de oxigen, azot, heliu tn conditii
nonnale de temperatura presiune. Cum depinde acest numiir de gazului?
R: N = NA __.!::. = 2,7 · 10
25
molecule; nu depinde.

2. Sa se calculeze numarul de molecule cuprinse tntr-o masa m = .1 kg de oxigen, azoi, heliu.
25 25 . 26
R:No
2
=m-=1,88·10 ;NN
2
=2,15 ·10 ;NHe=1,5 ·10 molecule.
J.lOz
3. Sa se afle masa moleculara masa unei molecule de acetilena (CzHz).
R: f.l = 26 kg/kmol; mo = = 4,3 · 10-
26
kg.
9
4. Sa se afle masa unei molecule densitatea propanului (C3Hs) aflat tn conditii normale de
temperatura presiune ..
R: mo = -#4 = 7,3 · 10-
26
kg; p:::: mo . 1,97 kg/m
3
:
5. Sa se calculeze lungimea unui "lant" ce s-ar obtine dacii moleculele continute de o masa m = 1 mg
de apa sunt tn linie, una in contact cu alta (molecule sferice).
De cite ori poate fi tnconjurat PamAntul pe la ecuator cu acest "lant" molecular?
Diametrul moleculei de apa d = 3,8 · 10-lO m, lungimea cercului ecuatorial L 4 · 10
7
m.
R:L 1,27 ·10
10
m;n
J.!
1.3. FORTE INTERMOLECULARE.
L'
ENERGIILE MOLECULELOR (CINETICA POTENTIALA)
318 ori.
Atomul si molecula sunt sisteme complicate, foarte stabile, formate din particule
purtatoare sarcina electrica: electronii nucleele atomilor. In conditii
suma sarcinilor electrice pozitive este egala cu suma sarcinilor electrice negative, astfel
ca molecula sau atomul sunt neutre electric. exista aceasta compensare a sarcinii,
intre molecule aflate la distante mici intre ele, actioneaza forte electrostatice insem-
' ' ' '
nate.
Deoarece moleculele con tin purtatori de sarcina electrica de semne diferite, intre
ele ac\ioneaza in timp a tat foqe atrac\ie, cit forte de respingere. Modulul
fortei rezultante, egal in valoare cu diferenta dintre modulele celor doua forte, poarta
denumirea de fortaintermolecularii. Valoarea ei esteF = F atracpe -F respingere. Se constata
ca a tat forta de atractie Fatracpe, cit forta de respingere Frespingere, depind de distanJa
dintre molecule, dar, numeric, variatia cu distanta a celor doua forte este diferita. In
figura L3 este prezentaHf dependenta de distanta dintre molecule a foqei de respin-
gere ( curba 1 ), a fortei de atraqie ( curba 2) a fortei rezultante sau intermoleculare
F
10
-
( curba 3 ). Modulul lui F pentru o distanta r
intre molecule se obtine scazand din valoarea
Fatracfie valoarea lsi FrespingerePentru
valoare a lui.r. La constructia graficului s-a
considerat molecula A fixa, iar pozitia
moleculei B (mobila) este data de vectorul de
pozitie r, ce are originea in A (vezi de
jos a figurii). Din aceasta cauza, forta Fatracfie
are sens opus vectorului r proiectia sa pe
axa rare valoarea negativa (curba 2), in timp
.....
ce F respingereare sens cu r proiectia sa
pe axa r are valoarea pozitiva ( curba 1 ).
. Graficul fortei rezultante, obtinut prin insu-
Frespngere marea algebrica a ordonatelor curbelor 1 2
.
t
Fig. 1.3. Repr:ezentarea grafica a foqelor de
jnteractie dintre molecu\e.
pentru diferite valori ale lui r, prezmta un
minim caracteristic.
Din graficul 3 se vede ca incepand cu o
anumita distanta d dintre centrele molecule-
ce se apropie, fortele respingere cresc brusc moleculele se resping puternic.
D1stanta la care se mamfesta brusc foarte puternic respingerea dintre molecule
poarta denumirea de diametru ejicace al moleculei. Cand intre centrele moleculelor se
o distanta egala cu d, forta de atractie este egala cu forta de respingere forta
mtermoleculara F este egala cu zero. Aceasta distanta este caracteristica pentru fiecare
pereche de molecule ce interactioneaza, deci depinde de natura moleculelor aflate in
interactiune. In punctul r d forta intermoleculara schimba semnul: pentru r > d
se (F<O), iar pentru r<d se resping (F>O). Pentru valoarea r= r *, forta
dmtre molecule este de atractie are valoarea maxima. Daca distanta r
dmtre molecule r>r*, aceasta forta scade tinde spre. zero cand r atinge valori
egale cu de 3 pana la 4 ori diametrul eficace d. Distanta R, de Ia care intre molecule iau
nastere forte de atractie, se raza de acfiune molecularli.
Datorita faptului ca moleculele interaqioneaza a tat intre ele cat cu campurile de
foqe exterioare (de exemplu cu campul gravitational), ele poseda o energie potentiala.
cum am aratat mai inainte, pentru r>d moleculele·se atrag (F<O) aceea
energia potenVala este negativa. Ea clnd distanta dintre.molecule se In
punctul r = d, unde forta intermoleculara se anuleaza, energia potentiala trece
printr-un minim.
moleculele se apropie astfel ineAt r<d, ele se res ping (F>O) energia po-
tenttala incepe sa creasca. Modul in care variaza energia potentiala cu distanta dintre
molecule se poate urmari pe graficul din figura 1.4.
cum s-a aratat in paragrafull.l.2, moleculele se afla intr-o perma-
nenta, spontana si dezordonata, ceea ce inseamna ca au o anumita viteza si deci o
energie cinetica. ' '
Astfel, fiecare molecula are o energie care se exprima prin suma dintre energia sa
cinetica energia potentiala. In cursul interaqiunii dintre molecule aceasta energie se
conserva.
Cunosclnd dependenta energiei potentialeEpde distanta dintre molecule VnAnd
seama de legea conservarii energiei se poate urmari cum se modifica viteza moleculei
B pe masura apropieril ei de moleculaA.
In consecinta, energia unei molecule se poate exprima prin relaVa:
- (1.3)
Orice sistem macroscopic poatc fi
consideratca fiind alcatuit dintr-un numar
foarte mare de molecule aflatc 1ntr-o
continua, dezordonata, care in-
teracVoneaza in tre ele.
Fiecare molecula are o anumita ener-
gie, care este data de rela\ia (1.3). Prin
insumarea energiilor tuturor moleculelor
care alcatuiesc sistemul, se obtine energia
interna a sistemului care se noteaza cu U.
Din cele ara tate mai sus se poate defini
energia internii a sistemului, ca fiind suma
dintre energiile cinetice ale tuturor mo-
:Fig. l.4. Reprezentarea graficii a energiei
Potentiate tn functie de distanta.
' ' '
11
leculelor datoratA de agitatie termicA energiile potentiate ale lor, determi-
nate de fortele intermoleculare, precum energiile potentiate in cainpurile de foqe
exterioare.
1.4. MODELE CINETICO-MOLECULARE
ALE STARILORDE AGREGARE
fn teoria cinetico-moleculara, care propune sa studieze sA explice pro-
prietA\ile comportarea corpurilor pe baza interactiilor dintre molecule,
se folosesc modele care descriu modul in care moleculele interactioneaza. intre
ele. Molecula este reprezentatA ca o sferA rigidA ce are diametrul egal cu diametrul
eficacyd.
Pentrustudiul gaze lor se mecanic al gaze lor. Conform
acestui model, gazul este considerat ca fiind format dintr-o multime foarte mare de
molecule sferice care se dezordonat (haotic) care se ciocnesc elastic intre ele
cu peretii vasului in care se afla.
Deoarece in conditii (presiunea atmosfericA temperatura· camerei)
densitatea gazelor este relativ micA, distantele dintre moleculele gazului sunt mari
(aproximativ de zece ori mai mari decAt diametrul moleculei), astfel cA fortele de
atractie dintre molecule sunt foarte mici. In aceste conditii se considera cA doua
' . ' -·'
ciocniri succesive moleculele se liber traiectoria lor este o linie dreapta. In
momentul ciocnirii, directia de ·miscare se schimba brusc. Traiectoria unei molecule
' ..
este o linie franta, formata dintr-un numar foarte mare de segmente inegale, orientate
dezordonat in spatiu (fig. 1.5, a).
Foqele de atractie slabe dintre molecule m,1 sunt capabile sa men tina moleculele
una )anga alta, astfel ca gazul. este expansibil. El nu are nici forma, nici volum
propriu. Gazele pot fi pastrate numai in reCipiente al caror volum i1 ocupa in·
intregime care se distribuie omogen.
Pentru descrierea starii lichide se foloseste alt model. Moleculele lichidelor se
' '
afla mult mai aproape una de alta decat moleculele gazelor. Aceasta rezulta. din
masuratori: densitatea unui lichid este de aproape 1000 de ori mai mare decat
densitatea vaporilorsai in conditii fizfce. Deoarece distantele dintre molecule
sunt mici (mai mici decat dimensiunile moleculei), foqele de interacVune sunt
relativ mari fiecare molecula se comporta altfel decat in gaze. Molecula in lichid
este "fortata" sa se in interiorul unei "celule" formata de moleculele vecine,
ei fiind o oscilatie dezordonata in jurul unei pozitii de_echilibru. Deoarece
Guz Lichid
0. b
12
Solid
c
Fig. l.S. Modele cineti.co-moleculare:
a) gaz; b) lichid; c) solid.
vecine oscileaza dezordonat, molecula are posibilitatea, dupa un
t1mp, sa paraseasca celula, insa, imediat, intr-o celula vecina. In
aceasta noua celula, molecula va efectua, ca si mai inainte, oscilatii dezordonate
practic "captiva" pana cand in nu se va
alta celula, pe careo va ocupa Deoarece in timpul saltului dintr-o celu1
in alta asupra moleculei aqioneaza foqele intermoleculare, traiectoria in aceast.
va fi curba.
Prin urmare, moleculelor in interiorullichidului consta dintr-o oscilath.
dezordonata (direqia de oscilaVe amplitudinea se modifica aleator de Ia un mome'nt
Ia in interiorul celulei din tranziVi (salturi) intampHHoare dintr-o celula in
alta (ftg. 1.5, b).
In _sta.rea solida, interaqioneaza intre ele mult mai puternic decat in
Ele dispuse mai aproape una de alta. Deaceea, ele nu pot
cu cele_mai apropiate oscileaza haotic (dezordonat) in jurul
une1 pozt\11 de echthbru fixe (ftg. 1.5, c), numita nodul retelei cristaline (acest model
cste adevarat pentru un corp solid ideal).
CAPITOLUL2
NOTIUNI TERMODINAMICE DE BAZA
2.1. SISTEM TERMODINAMIC.
STAREA SISTEMULUI TERMODINAMIC
2.1.1. Sistem termo(linamic. Notiunile -de baza ale termodinamicii sunt stabilite
nemijlocit din activitatea experimentala. Dintre ele amintim: sistemul termodinamic,
starea sistemului, procesul termodinamic, energia interna., lucrul mecanic, caldura,
temperatura. Cu aceste notiuni vom face la inceput.
Numim sistem orice corp macroscopic sau ansamblu bineprecizat de corpuri
macroscopice.
Dih sistem pot face parte un numar oarecare de corpuri, care pot fi chimic pure sau
amestecuri de sub stante. Separarea mintala, convenabil aleasa, a obiectelor care apaqin
sistemului de obiectele care nu ii apaqin, nu inseamna o reprezentare a sistemului
considerat ca fiind izolat de restul lumii. In mod esential, in termodinamica se ia in
consideratie interactia dintre sistem corpurile inconjuratoare, aceasta interactie
constituind, de fapt, obiectul de studiu al termodinamicii. notiunea de sistem nu
este proprie doar termodinamicii, ea intervenind in studiul oricarui capitol al fizicii, in
continuare se va folosi termenul de sistem termodinamic.
U n gaz in chis intr-un cilindru cu piston, apa dintr-un vas, o bara metalica, amestecul
de apa cu gheata sau apa impreuna cu vaporii sai a. constituie exemple de sisteme
termodinamice.
Corpurile care nu fac parte din sistemul termodinamic poarta numele de corpuri
exterioare sau mediu exterior. Daca sistemul termodinamic considerat nu interactio-
neaza nu schimba masa cu corpurile exterioare se sistem izolat. Notiunea de
sistem izolat este o idealizare fizica. In natura sisteme termodinamice izolate nu exista.
Insa, ·in multe cazuri, actiunile exterioare pot fi neglijate; cu ajutorul unor
speciale, actiunile exterioare pot fi atilt de mult meat sa poata fi neglijate.
Sistemul termodinamic se neizolat daca interactioneaza cu corpurile ex.te-
rioare. Pentru exemplificare, sa luam un gaz i'nchis intr-un cilindru cu piston mobil.
Daca consideram sistemul format din gaz plus cilindrul cu piston, atunci el poate fi
izolat sau neizolat in functie de felul cum interactioneaza cu corpurile ex.terioare. Daca
drept sistem consideram numai gazul, atunci cilindrul pistonul vor fi corpuri
exterioare sistemului. In acest caz, sistemul nu poate fi izolat, deoarece gazul in-
teractioneaza cu cilindrul ( exercitii presiune ). '
Sistemul termodinamic se fnchis, daca intre el mediul exterior existii
schimb de energie dar nu exista schimb de masa.
Sistemul se deschis, daca intre el mediul exterior exista atat schimb de
energie cat schimb de masa.
14
'
I
2.1.2. Starea sistemului termodinamic. J>arametri de stare. Sistemul termodina-
mic poate avea diferite proprietati, In funqic de conditiile extcrioare In care se afla.
Prin definifie, numim stare a unui sistem totalitatea proprietiifilor lui fa un moment
dat.
Starea sistemului termodinamic este determinata de im ansamblu de marimi fizice
masurabile, care poarta numele de parametri de stare (denumirea lor, provine de la
cuvantul parametron care In limba greaca lnseamna masurabil). Parametrii- de stare
caracterizeazii proprietiifile sistemului termodinamic.
Parametrii ·de stare modifica valoarca at unci cand conditiile se
nu parametrii de,.,stare, ce caracterizeaza proprietati ale
Sistemulm, au valon mdependente. Intreaceste marimi exista diferite relatii. Parame-
trii stare pot fi .c!asificati in doua catesorii: unii pot lua valori arbitrare, putand fi
ca parametn mdependen\i; ceilalti parametri de stare pot fi exprimati In ftinctie
de parametrii din prima categoric, prin folosirea unor relat.ii cunoscute. ' '
. un fluid se pot alege ca parametri independetgi: de exemplu, presiunea p a
volumul Val acestuia care descriu complet starea de echilibru a fluidulu'i.
In funqie de raportu'lln care se afla sistemul termodinamic cu mediul exterior
parametrii de stare se pot clasifica in: · '
- extensivi (exemplu: volumul, masa)
- intensivi (exemplu: presiunea, temperatura).
Se considera un sistem tcrmodinamic care se poate separa In doua subsistemeA

Un parametru de stare sa presupunem ca ia X1 In subsistemulA, valoarea
x2ln subsistemul B valoareax In sistemul considerat.
Daca lntr-o stare de echilibru a sistemului se respecta relatia: x = x
1
+ x
2
,
parametrul se numeste extensiv.
· i'ntr-o de echilibru a sistemului se relatia:
x =x1 =xz,
atunci parametrul se intensiv.
In parametrii de stare se mai pot clasifica in:
-parametri de pozifie ( exemplu: volumul)
:parametri de forfii (exemplu: presiunea).
. Intre parametrii de poziVe parametrii de foqa se poate stabili o relatie de
mterdependenta, cum vom arata mai departe.
2.1.3. Starea de echilibru termodinamic. Starea unui sistem termodinamic se
stare de echilibru termodinamic, dacii tofi parametrii care o caracterizeazii nu
se modificii fn timp. Altfe1 spus, parametrii de stare sunt constanti In timp. Terinodi-
namica studiaza, In principal, sistemele termodinamice aflate In stare de echilibru
termodinamic, precum transformarile lntre astfel destari.
Starea unui sistem termodinamic se stare de neechilibru, daca parametrii
de stare se modifica In timp.
Se poate lntampla ca proprietatile unui sistem sa se modifice chiar daca acesta se
afla In conditii exterioare constante In timp. Experienta arata lnsa ca lntotdeauna dup<l
· un interval de timp mai lung sau mai scurt, sistemul atinge o stare de echilibru
termodinamic. Aceasta afirmatie mai este numita "principiul echilibrului". ·starea
de echilibru termodinamic a unui fluid, care este complet descrisa de volumul V
15
p v A
·-- -- _ _,
presiunea p, poate fi reprezentata grafic printr-un punct
intr-un plan de coor?onate V p, numite coordonate
Clapeyron (fig. 2.1). Un asemenea punct reprezentativ este
univac determinat de -parametrii de stare (coordonatele
punctului) care au valori constante pentru tot sistemul.
I
p
0
2.1.4. Transformari de stare. Trecerea sistemului dintr-o
v
stare zn alta se numeste proces sau transformare de stare, In
Fig. decursul unei unul sau mai multi parametri de
graf1ca a unci stan . ,... . . ' '
de echilibru. stare vanaza m tlmp.
· Transformarea se cvasistaticii, dacii parametrii de
stare variazii zn timp attu de lent zncat, [a orice moment, sistemul
sa poatii fi consider at zn echilibru. Transformarile cvasista tice pot fi reprezentate grafic.
DacA starea iniVala este reprezentata prin punctul · 1 (fig. 2.2) starea finaHi prin
punctul 2, atunci curba 1-2 (loculgeometric al starilor) reprezinta graficul trans-
formarii prin care sistemul trece din starea de echilibru 1 in starea de echilibru 2. Toate
punctele de pe curba 1-2 reprezinta stari de echilibru ale sistemului. Procesele
naturale nu sunt procese cvasistatice. Procesul cvasistatic este o abstractie -
un caz ideal, foarte util insa pentru a intelege esenta fenomenelor.
0 transformare cvasistatica a unui sistem termodinamic se realizeaza practic
atunci cand parametrii de stare se modificA in fiecare moment atat de putin !neat
aceasta modificare sa provoace 0 abatere foarte mica a sistemului de la starea de
echilibru. In asemenea cazuri se spune cA parametrii variaza infinit de lent. De
exemplu, procesul de comprimare a unui gaz inchis intr-un cilindru cu piston este
cvasistatic, dacA presiunii externe este lenta, deplasarea pistonului
facandu-se. foarte incet. Este evident ca acest lucru este posibil daca presiunea
exterioara Pe care se exercita pe suprafata pistonului este aproximativ egala cu
p a gazului inchis in cilindru. N?adar, pentru ca procesul de comprimare a
gazului sa decurga cvasistatic este necesar sa fie indeplinita conditia Pe p In orice
stare intermediara prin care trece gazul. Deoarece presiunea exterioara variaza In
timpul comprimarii de la o valoare ini\iala Ple la o valoare finala Pze, presiunea p a
gazului variaza corespunzator, astfel la orice moment de timp sa fie egala cu
presiunea exterioara (fig. 2.3, a, b, c). In starea.finala de echilibru, egalitatea presiuni-
lor este riguros adevarata.
Fie acum un sistem format dintr-un resort elastic de masa neglijabila, de lungime
lo constanta elasticA k, un taler de masa M (fig. 2.4, a). In starea ini,iala de
p
0
16
-v
Fig. 2.2. Reprezentarea unui
proces cvasistatic.
a b c
Fig. 2.3. Proces termic cvasistatic.
(
T
m'
----
Mg
(M +m')g
b
c
Fig. 2.4. Proces mecanic cvasistatic.
Fe= ktJo No este alungirea resortului fata de Iungimea
Im\}aH1 greutatea Mg a talerului. Sa presupunem acum cape taler
turnam ms1p, meat masa de nisip pe taler sa creasca foarte lent. In
eaz, alunguea resortului se face astfelincat Ia orice moment de timp forta elastica
I Fe I este aproximativ egala cu greutatea (M + m, )g, unde m
1
este masa aflat
pe taler la acel moment. Daca n{_)tam N.o +x alungirea resortului fntr-o stare oarecare
(fig. b), I Fe I = k(Mo + x) (M + m ')g, astfel !neat orice stare intermediara
poate f1 cu o buna aproximaVe ca fiind de echilibru. Daca in starea finala
vom avea o masa de nisip m,. at unci alungirea resortului pana la lungimea .
ftnaH1io + N,o + h poate fi consideratcl' ca o transformare.cvasistatica. In starea finala,
forta elasticA corespunzatoare alungirii finale /1!
0
+ · h a resortului echilibreaza greu-
tatea totaHl: k( Mo + h) = (M + m )g. ·
in urma careia sistemul termodinamic trece dintr-o stare initiala
de lntr-o stare de echilibru finala fara a succesiv prin stari intermediare
de se transformare necvasistaticii. Transformarile necvasistatice nu
pot fi reprezentate grafic.
pe talerul.din figura a se dintr-e data o masa m, egala .cu masa
dtn starea fmalA, atunct resortul se brusc dupa un anumit timp
aunge starea finala de echilibru cand alungirea sa este tot 11lo + h, conform
k(Alo + h) = (M + m)g. In acest exemplu, starile intermediare nu mai
pot ft considerate ca stad de echilibru. Intr-adevar, pen.tru o alungire intermediara
forta. elasticA este mult mai mica decat k(Al
0
+ h), d.eci este mult
dtfentA de greutatea (M + m )g care ac\ioneazA in orice stare intermediara.
17
p
p
· 0 asemenea alungire a resortului

d,
la lungimea lo + lllo + h constituie o
transformare necvasistatica.
Transformarea este numita ciclica daca
2
stare a finalil a sistemului termodinamic coin-
0 v .0
v cide cu starea sa initiala.
Fig. 2.5. Exemple de procese ciclice.
In figura 2.5. sunt reprezentate exemple de cvasistatice ciclice.
2.1.5. Procese reversibile ireversibile. ca comprimarea
cvasistatica a gazului inchis in cilindrul cu piston (procesul este reprezentat in figura
2.3), presiunea scade lent de la valoarea P2e la valoarea Pie· Gazul se va
dilata. Deoarece din nou este conditia p pe, procesul de este
cvasistatic, adica orice stare a gazului in procesul de dilatare poate fi
considerata. o stare de echilibtu. Se ca in procesul de dilatare cvasistatica
sistemul trece prin intermediare de echilibru ca in procesul de
comprimare cvasistatica.
Prin definifie, o transformare in care fn urma schimparii semnului de variafie al
parametrilor de stare, sistemul ev(Jiueaza de Ia stare a finalii Ia starea inifiala trecimd prin
aceleasi stari intermediare de echilibru prin care a trecut fn transformarea primara de Ia
starea ,inifialii Ia starea.finalii, [ara ca fn mediul exterior sa se fi produs vreo modificare,
se transformare reversibila.
·. Un alt exemplu de il constituie revenirea resortului elastic de la
Iungimea 1
0
+ !:J.o + h la Iurigimea lo + !:J.o, cand se treptat masa de nisip m
de pe taler (fig. 2.4, c). Masa de nisip scazand, semnul de varia tie al acestui parametru
se schimba., devenind negativ. Sistemul trece prin intermediare de echili-
bru, revenind in starea in care kMo =Mg.
numai ·cvasistatice pot fi reversibile, deoarece numai
continua de stari intermediare de echilibru poate fi parcursa i'n ambele
sensuri, atunci cand semnul de variatie al parametrilor de stare se modifica.
cateva exemple de sisteme termodinamice care la trans-
necvasistatice. .
1. presupunem ca brusc masa m de pe talerul din figura 2.4, c.
un anumit interval de timp, sistemul va atinge starea de echilibru in care resortul
are lungimea lo + Alo (fig. 2.4, a), forta greutatea talerului.
intermediare prin care trece sistemul nu sunt de echilibru, deoarece foqa
in oricare din aceste stari, intrece cu mult forta de greutate a talerului Mg, care
este Este evident, intermediare de neechilibru nu coincid cu
cele prin care a trecut sistemul cand pe taler s-a brusc masa m.
transformare nu este deci
2. Fie l!n inchis la in. compartimente cu
ajutorul unui piston subtire, initial blocat. lntr-un compartiment se aer la o
18
presiune_ oarecare, iar compartiment este vidat (s-a scosaerul). Daca pistonul
este a pol deblocat, aerul se va destinde brusc, impingand pistonul spre extremitatea
cilindrului, va ocupa in intregime volumul cilindrului. fn procesul de destindere a
gazul_ui, la orice moment de timp, presiunea gazului este mai mare decat presiunea
care este cu zero. Procesul de destindere este necvasistatic, deci nu
este reversibil. Prin definitie, care nu sunt reversibile se numesc
ireversibile.
Transformanle necvasistatice sunt trans[ormari ireversibile.
Toate intreaga practic4 a omului ca procesele din natura sunt
ireversibile, adica se intr-un anumit sens nu se pot desfa.sura de Ia sine
actiune din exterior) in sens opus. · '
2.1.6. Interacfiuni ale sistemului termodinamic co mediul exterior. Postulatul
echilibrului. o de gaz intr-un cilindru cu piston. Starea de
a sistem termodinamic poate fi precizata prin oricare trei parametri:
volum, energie intern!, masa..
In momentul in care gazul cu mediul exterior, o transfor-
mare are loco modificare a aces tor parametri de stare. .
Astfel, pri.p destinderea a gazului, presiunea gazului si energia se
modifica. Sub ac\iunea fortelor de presiune pistonul lucru mecanic. fn
intre gaz exterior are loc in timpul destinderii un schimb de energie sub
de lucru mecanic.
Experienta a· aratat ca un corp poat.e trece dintr-o stare intr-o stare modi-
deci energia schimbe un lucru mecanic cu exteriorul.
gaze cu energii interne diferite. ele sunt puse in
contact, 1ar volumullor nu vanaza., se constat! energia a unui gaz scade iar
a celuilalt gaz sa. se fi efectuat lucru mecanic (volumul constant,
nu se deplaseaza punctul de aplicatie al vreunei exterioare ). Transferul de
energie tntre cele doua .gaze s-a prod us prin ciocnirile dintre moleculele lor.
Acest transfer de energie intre cele 2 sisteme, care nu se datoreste schimbuliii de
lucru mecanic, se schimb de ciildurii. '
Doua corpuri ( sisteme) sunt fn contact termic daca ansamblul celor doua sisteme
este izolat de exterior, iar fntre ele este posibil schimbul de caldura far a a fi posibil schimbul
de lucru mecanic.
sistemele sunt puse in contact termic si intre ele nu are loc schimb de caldura.
ele se intr-o stare de echilibru termic. ' · '
Din cele mai sus reiese ca in general un sistem termodinamic in-
cu mediul exterior starea corespunza.tor, parametrii
de stare. In felul acesta sistemul sufera un proces tetmodinamic.
Unnl' din postulatele pe care se termodinamica a fast formulat de
Boltzma_nn numele de postulatul echilibrului:
"Daca un sistem termodinamic este scos din stare a de echilibru si se izoleaza de mediul
exterior, atunci el revine fntotdeauna, de fa sine, fn starea de echilibru nu poate din
aceasta stare [ara acfiunea unei forte exterioare".
19
2.2. TEMPERATURA
2.2.1. Principiul tranzitivitatii echilibrului termic. Temperatura empirica.
Experienta cA echilibrul termic are proprietate:
Dacii sistemele A . .si B sunt in echilibru termic, iar acesta din urmlt este in ·echilibru
termic cu un al treilea ,sistem c, atunci sistemul A sistemul C sunt in echilibm termic.
Aceasta tnseamna cii in urma realizarii contactului termic 'intre A C, schimbul de
ciildurii fntre A C nu se produce.
proprietate a starilor de echilibru.se
tate, ea rezulta din experienta nu este o consecmttl logtca a
termic. Din acest motiv, proprietatea trebuie introdusa In teone sub forma unm
principiu sau postulat. .. . . . . , . ,
Pentru caracterizarea starilor de echthbru termtc se mtroduce o de
numWt temperatura empiricii. Toate corpurile ajlate 'in .echilibm. tern:zc au
temperatura. Fiecare stare de echilibru poate fi dect, pnr:tr-o a?umtta
<:and tn urma contactului are loc de m;,r"e sts::me,
temperaturile ior iniVale sunt diferite. In final, cand schtmbul de caldura
temperaturile sistemelor devin egale. Prin
cste considerata mai mare dedit temperatura care!! pnmit-o.
fn concluzie temperatura empirica este· miirimea
echilibru termic a unui siszem. Ease pe baza tranzttlvitatu echtllbrulm
prin alegerea convenvonala a de referinta carora li se. valon
ale temperaturii. Temperatura empirica a unui sis tern nu poate f1 m mod
absolut. .
1
. 1 ·1·
In multe cazuri de in teres, schimbul de care conduce Ia stabi 1rea ec u 1-
brului termic intre douA sistemeA B nu afecteaza practic unuia ele, sa
zicem starea sistemului B, astfeJ !neat temperatura lui B pracuc nu m.
realizarii contactului termic. Prin defini\ie, sistemul a carui temperaturA In
urma contactului termic cu un ait sistem este numit termostat.
Pentru ca un sistem fie un termostat trebuie ca masa energia lui sa fie foarte ,
mari. De exemplu, aerul atmosferic sau apa unui lac sau unci mari sunt exemple
termostate, deoarece este evident ca temperatura lor nu variazaln urma contactulut
termic, cu un sistem fizic. Un cazan tncalzit ·continuu constituie, de asemenea, o
aproximaVe buna a notiunii de terrnostat. . . . ,
La stabilirea echilibrului termic, temperatura ststemulul care ne mtereseaza
intotdeauna egala cu temperatura car.e ·a. tn termtc.
temperaturii se pe prmctptul pe _faptul
stabilit experimental, ca unele marimi fizice ce caractenzeaza corpunle vanaza la
incaJzirea sau 1a lor. . · . . .
Pentru masurarea temperaturii unui corpse un numlt ter-
mometru. Acesta contine un corp termometric, care poate fi un hchtd (mercur, alcool
etc., la termometrele cu lichid), un gaz (azot, hidrogen Ja gaz)
sau un rezistor (la termometrele cu rezistenta). Corpul termometnc se
cu a j u torul unei marimi a carei valoare sensibil cu temperatura, n umtta manme
20
termometriclJ (lungimea coloanei de lichid, sau volumul gazului Ia presiune constantil,
sau valoarea rezistentei electrice pentru tennometrele amintite mai sus). Cind se
mlsoarl temperatura unui corp, tennometrul este adus in contact tennic cu acesta. Dupl
stabilirea echilibrului termic, temperatura corpului tennometric este egall cu tempera-
tura corpului, iar mlrimea tennometricl are o valoare bine detenninatl.
Problema care se pune in continuare este aceea de a exprima temperatura ter-
mometrului cu ajutoml valorii pe eare · mlrimea caracteristicl tennometrului o are la
aceastl.temperaturl,
A corespondenfd mtre valoarea 1,'UJsUratd a mllrimii fizice ce caracterizeaza
un tennometru $i temperatura temiometrUlui inseamntl a stabil[ o scara de mllsurat
temperatura.
Pentru stabilirea sdlrii de temperaturA se procedeazl astfel:
Se aduce termometrul pe rand tn contact termic cu un sis tern aflat tn douA· stAri
distincte perfect reproductibile, c!rora li se asocial:! tn mod conventional
valori bine precizate ale temperaturii, numite temperaturi de reper sau puncte ier-
mometrice. Se noteaza. pe o scalA valorile pe care le are mArimea termometric4la cele
doul temperaturi (de reper) se obtine un interval de temperaturA. Acest interval se
tmparte Ia un numAr tntreg, ales tn mod arbitrar, se obtine unitatea de temperatura
tn scara respectivA care se grad (cu exceptia Sistemului Internaponal).
Temperatura mAsurata cu un termometru avand o scalA stabilit4 cum s-a arAtat mai
sus se temperatura empirica.
2.2.2. Scara Celsius. Scara Kelvin. Scara Celsius sau scara centigrad4 are
urmltoarele stari termice de' echilibru ce delimiteaza. intervalul de temperaturA:
a) starea de echilibru dintre apa purl gheata care se sub presiunea
.atmosferica normaUl. Se consider4 in mod conventional dl temperatura acestei stari
este egal4 cu 0; ·
b) starea de fierbere a apei pure Ia presiune. Tot tn mod conventional se
consider4 di temperatura acestei stAri este.egalA cu 100.
Pentru · a tntelege cum se realizeaz4 aceastA scar4 de temperatura. vom folosi
exemplul termometrului cu mercur. Se introduce rezervorul termometrului tntr-uu
vas in care se afl4 un ames tee de apa cu gheat4. Pe scala termometrului se traseazA un
reper in dreptul cap4tului coloanei de mercur, alAturi de care se scrie cifra 0. Apoi
termometrul este trecut tntr-un vas tn care apa fierbe. Mercurul se dilatA iar lungimea
c.oloanei de mercur va TrasAm pe scala Ia capatul coloanei un nou reper tn
dreptul clruia sctiem cifra 100. Gradul Celsius (avand. simbolul °C) se .obtine
impclrtind intervalul de pe scala termometrului, cuprins tntre reperele 0 100, tntr-o
sutA de plrti egale. ·
Temperatura unui oorp oarecare, m4surat4 cu acest termometru, va fi egal4 cu
cifra de pe scala, tn dreptul clreia se capAtul coloanei de mercur, dupa ce
termometrul ajunge Ia echilibru termic cu acel corp.
La constructia termometrelor cu lichid se folosesc alte lichide, cum sunt
alcoolul, pentanul, toluenul
Scara de temperaturA a unui termometru cu lichid depinde de natura substantei
din care este flcutcorpul tennometric.
21
Pentru a putea mAsura exact. temperatura unui corp, independent de termometrul
. folosit, ·este necesar sA se realizeze o scar! tem1ometricll care sl nu depindll de
natura corpului termometric sau de mllrimea termometricl. .
0 asemenea scar! a fost propusl in anul 1848 de cltre Kelvint care a folosit
Ia stabilirea ei principiile termodinamicii. Scara de temperaturA propusll de Kelvin
a mai (ost numitll scarii termodinamicii iar temperatUra exprimatll in aceastll scarll,-
temperaturii absolutii (notatll cu 1).
Originea sclrii Kelvin este numitll zero absolut (care, cum vom vedea, nu
poate fi practic atinsll), iar temperatura de topire a ghetii sub presiunea propriilor
slli vapori (punctul triplu al apei) este notal!· cu valoarea 273,15. Unitatea de
temperaturA in aceastll scarl este Kelvinul, av4nd simbolul K.
Kelvinul reprezintii a 273,15-a parte diJr intervalul de temperaturii cuprins tntre zero
absolut fi punctul triplu al apei. ' . ·
Leglltura intre temperatura mAsuratll in K fi temperatura mAsuratll tn °C se
exprimll prin relatia: ·
TK = t°C + 273,15. (2.1)
Scara termodinamicl nu poate fi realizatll practic deoarece ea. se define,te tn
legllturll cu o termicl ideal!. De aceea, s-a realizat o scar! termometricl
apropiatll ca pr9prietllti de seara termodinamicl, care conventie in-
ternational! s-a numit scarii standard de temperatura.
Aceasta este o scar! centigradll in care se considerl ca puncte de reper,
temperatura de topire a ghetii temperatura de fierbere a apei distilate sub presiune
normal!.
2.2.3. Ecuapi de stare. Sa presupunem ca descrierea unui sistem termodinamic
implic.1 a "n'' parametri de pozitie a., a2 ..... an.
..,sigur ca pentru precizarea completa a starilor de echilibru termodinamic mai este
necesara temperatura empirica t a sistemului.
A vand in vedere ca energia intema este o mBJime de stare, inseamna ca ea va fi la
randul ei complet determinata de temperatura empirica t multimea parametrilor ai
(i :-, , ,2 .... n ).
Prin urmare: U = U(t, a1, a2 ..... an). (2.2)
Ecuatia mai sus se ecuaJie de stare caloricii deoarece determinarea ei
· experimentala necesita masuratori de energie. Se poate arata ca eel or n parametri de
pozitie a1, a2 ... an le corespund intotdeauna alti n parametri de stare, pe care ii vom nota
A2 ... An, numiti parametri de forta.
Pentru descrierea stllrii unui gaz este necesar un singur parametru de pozitie,
. anume volumul V, deci stllrile de echilibru ale gazului sunt complet determinate cu
ajutorul volumului V a temperaturii empirice t . Gazul avatld un singur parametru
de pozitie, are un singur parametru de foflll, care este presiunea p.
Ecuatia de stare caloricl pentru gaz va fi de forma:
U,= U(4JI). (2.3)
Deoarece st!rii de echilibru a gazului este complet realizat! cu
ajutorul temperaturii empirice a volumului, tnseamnll cl unicul parametru de fort!
a1 gazului este complet determinat ca fum:tie de t V.
22
Putem atunci scrie:
p = p (t,V). (2.4)
Ecuatia de stare (2.4) se numqte ecuafie de
stare termicii deoarece ei experimental!
necesit! mAsurllri de temperaturA.
Termodinanlica nu are posibilitatea sA deter-
mine ecuatille de stare, ele se obtin din
Numai teorii utilizeazll modele microscopice
pot fumiza forma ecuatillor de stare. Pentru gazul
ideal, care se va studia tn capitolul urmlltor, o astfel FJa. 2.6. Experienta lui Joule.
de teorie este teona cinetico-molecularii.
ln anul 1843 J.P Joule (1818-1889) a realizat un experiment prin care s-a
constatat cl energia intern! a gazelor reale, aflate Ia presiuni foarte sclzute ( cu
comportare de gaz ideal), nu depinde dec!t de temperatura Ia care se aflll gazul.
Prin acest experiment, Joule a stabilit de fapt, ecuatia de stare caloricl pentru cazul
particular al gazului ideal. ·
Experienta lui Joule se poate realiza cu dispozitivul a clrui schemA este
prezentatl tn figura 2.6. Aceasta const! din doul recipiente unite tntre ele cu un
tub prevlzut cu robinet, cufundate tntr-un vas cu apll. La inceputul ·experientei,
vasul A este umplut cu aer Ia o presiune mai mare dec!t presiunea atmosfericl,
iar vasul B este vidat. · ln apa din vas se introduce un termometru T si se noteazll
indicapa acestuia. Se dechide apoi robinetul R. Gazu1 din vasul A se brusc
tn vid tn va ocupa celor doul vase.. Se urm!rqte indiQ.tia
termometrulu1. Se ronstatll cl temperatura indicatll de termometru nu se modificl
tn urma destinderii gazului. Deoarece gazul se destinde tn vid, Pawior: = 0, deci tn
procesul destinderii nu se efectueazlllucru mecanic. Faptul cl temperatura sistemului
nu s-a schimbat tn timp:ui procesului de destindere indicA absenta schimbului de
clldurll tntre sistem exterior. Dacl gazul nu schimba lucru mecanic, nici c!ldurll
cu mediul exterior, atunci energia sa intern! nu se modificl. Deci U2 = Ut, adicl
energia intern! a gazului tn starea initial! (gazul numai tn vasul A) in starea
final! (gazul tn ambele vase) este La trecerea gazului din starea 1 in starea
2, volumul gaiului iar temperatura rAmane constant!, ins! aceastll variatie
de determ.inll o variape a energiei interne, adic! energia intern! a gazului
nu depinde de volum, ea depinde numai de temperaturA. Deoarece aerul poate fi
aproximat cu gazul ideal se poate afirma ell:
energia internii a gQZU/ui ideal este funefie numai de temperaturii. U = U (T).
CAPITOLUL 3
TEORIA CINETICO • MOLECULARA
3.1. HAOSUL MOLECULAR LEGILE STATISTICE
Dupl cum am vlzut in paragraful 1.2, moleculelor este complet
dezordonata., haoticl. fn cazul gazelor, datoritA interaqiilor slabe. dintre
aces tea se aproape liber ( cvasiliber) in toate direqiile, far! a exista o directie
priVilegiata. de Se presupune cl lor se supune Iegilor mecanicli
clasice. Astfel s-a nAscut ideea cl, studiind fieclrei molecule constituente
a unui ansamblu molecular (corp macroscopic) se pot stabili proprietltile.fizice ale
ansamblului, folosind legile mecanicii clasice. 0 asemenea problemA nu poate fi
_ practic rezolvata.. fn primul r4nd, nu fortele de interactie dintre molecule
(expresia lor) tn al doilea r4nd, sunt imposibil de scris si de rezolvat ecuatiile
de pentru toate moleculele din sistem. Numai tntr-ur{ cm
3
de gaz, tn conditii
normale, se aflA cca. 2,687 ·10
19
molecule. Este evident c1 un asemenea numAr
de ecuatii nici nu poate fi scris, dar sl mai fie 'i rezolvat. Se constatl cl nici nu este
nu este necesar sl studiem fieclrei molecule in parte, deoarece propriet4Vle
sistemelor moleculare nu se reduc Ia proprieta.tile particulelor constituente. and
moleculele formeazA un ansamblu macroscopic, acesta se calitativ de
fiecare molecull este caracterizat de mArimi fizice noi, cu ajutorul clrora nu este
posibil de descris fieclrei molecule in parte. fntr-nn astfel de sistem apar
legi deosebite, care nu sunt proprii sistemelor mecanice simple: aceste legi au primit
denumirea de legi statistice. ·
Comportarea calitativ deosebitA a sistemelor · moleculare, tn an8amblu, este
determinata. de absolut haoticl a moleculelor, tn care factorul tnt4mplare
un rol ·determinant ( ciocnirile moleculelor sunt tntamplltoare, dlrectia de
dupA ciocnire este tntAmplltoare, viteza dupA ciocnire are valoare
tntamplAtoare etc.).
Legile statistice, plec4nd de Ia notiunea de probabllitate (specific! fenomeneior
ce se repeta. de un numlr mare de.ori, deci ansamblurilor), stabilesc o dependen\4
univodl tntre mlrimile macroscopice 'i valorile medii ale mlrimilor ce
molecularl.
Tin4nd seama de caracterul probabilistic at tegilor statistice, se cpnstata. c!
rezultatele prezise de ele nu sunt singurele posibile, tns1 ele sunt cele mai
· ·
ProprietAtile sistemelor sunt descrise cu ajutorul mlrimi fizice
ale_ clror valori depind de valorile medii. ale mlrjmilor ce caracterizeazA
moleculelor (viteza medie, energia medie, etc.), miJrimi statistice. Ele
caracterizeazA proprieta.tfie ·calitativ noi ce apar tn sistemele moleculare. Mlrimile
statistice se referl numai la ansamblurile moleculare 'i nu au sens pentru sistemele
formatedintr-un numAr mic de particule. Exemple de mArimi statistice sunt presiunea
'i temperatura.
24
3.2. ·MODELUL GAZULUIIDEAL
Cel mai simplu model cinetico-molecular, folosit pentru gaze, este modelul
gazului ideal.
Carcteristicile principale ale acestui model sunt:
·1. Gazul este format dintr-un numlr foarte mare de particule identice (molecule
sau atomi). ·
. 2. Dimensiunile moleculelor sunt mici tn com para tie cu distantele dintre ele, astfel
cA ele pot fi considerate puncte materiale.
3. Moleculele se lntr-o m1tcare baoticA continuA; nrlprea fiecltei molecule,
luatl separal, se supune legilor mecanicii clasice.
4. Fortele intermole<,11lare se neglijeazA: moleculele se traiectorlile
lor fiind linii drepte.
5. Ciocnirite dintre molecule 'i peretii vasului sunt perfect.elastice.
3.3. FORMUlA FUNDAMENT ALA A TEOAIEI
CINETICO-MOLECULAAA !SAU
CINETICO-MOLECULARA A PRESIUNII)
Co.nsider!m ·un gaz ideal, tnchis int.r-un vas aflat la echilibru termodinamic . .tn
urma ciocnirilor dintre moleculele gazului §i pereVi vasului, gazul va exercita o
presiune asupra peretilor. Aceastl presiune este determinatA. de forta medie cu care
moleculele tn ciocnirilor asupra unei suprafete a peretelui, dearie
egalii cu unitatea, tn. directie normala la aceast!t suprafatl. Pentru a calcula aceastl
forta, vom considera la tnceput ciocnirea dintre o s.ingurA molecull 'i perete. Oricare
.ar fi directia de a moleculei ce se cu vectorul vitezl v poate
fi desc.ompus tn trei componente: componenta v; perpendicular! pe perete
nentele v; paralele cu peretele (fig. 3.1). cum este t,'Wloscut din mecanicl,
tn procesul ciocnirii perfect elastice di.1ltre molecull perete, numai componenta
vitezei dupl direqia pe.rpendicularl pe perete (V:) modificl sensul,
.. v; ttl+Vz
modificA ruc1 me! valoarea (fig. 3.1).. 1 V _ ....
Varia\ia impulsului moleculei in procesul x . vx
cioadrii va fi egaUi cu variatia impulsului dupl _..., : -- - l
axa Oz. Deci, alegilnd axa Oz ca tn figura 3.1, // i I
avem: :); i !
z ,., . I
tJJJ''=Hzz-·H:zt=m(-..vzz-Vzt)=-2mvz, -:- --·l·---·T· .. -
unde indicele i indica ·ma.rimlle tnalntea ciocni- I I
rii, indicele 2 mlriini dupa. ciocnire> iar ! j
m este masa moleculei. . :v,...,.
DelimitAm pe unul din peretii incintei cu gaz · 1
o suprafata de arie AS. Aceasta. suprafatl v-.1 fi pftte • __ . _ ...
1
docnitl tn unitatea de timp de un numlr N de
molecule. La tnceput oonsidera.m cl. toot.e mo-
leculele au "t'aloare a "vite-
Fig. 3.1. Deaoompunerea vitezei
UDI!i molecule.
2S
zei vz. Variatia in unitatea de timp a impulsului total al celor N molecule va fi:
, Ml = N Mi' = -2mvzN. (3.2)
Dadi impulsul celor N molecule se modifidi, conform legii 11-a a dinamicii,
asupra moleculelor actioneazA din partea peretelui o fort4 F egalA cu
impulsului moleculelor in unitatea de timp, deci F = - 'lmv,N. AceastA fortA are
direcp.a normalei la perete (directia Oz) este indreptatA dinspre perete spre
interiorul gazului. 'Conform legii a III-a a dinamicii, asupra peretelui va actiona o fortA
egalA dar de sens contrar F = -F , av4nd modu!ul F = 2 mv,N. fn unitatea de timp,
vor ciodni suprafata !::.S toate moleculele care se aflA fa\4 de MIa o depArtare mai midi
·dec4t I vi (Jv I este spatiul parcurs in unitatea de timp) sunt cuprinse tntr-un
cilindru cu aria bazei·egalA cu !::.S, iar generatoarea egalA cu Jv I· Volumul acestui
cilindru va fi vz!::.S (fig. a). NotAm cu n numArul de molecule cuprinse in linitatea
de volum. NumArul total de molecule din cilindru va fi nvr/lS. DatoritA haosului
molecular perfect, jumAtate din aceste molecule se vor spre perete, iar
dlnspre perete, astfel di numArul de molecule care ciocnesc tn
de timp va fi egal cu jumAtate din num!rul total de molecule cupnns in cthndru, ad1di
1
N = znvz!::.S.
Porta exercitatA asupra suprafetei de perete de· arie M, de Cltre cele N molecule, va
fi
2
F = 'lmv,N = nmvz M,
iar presiunea
F 2
p=-=nmvz.
M
(3.3)
Aceasta ar fi presiunea gazului, dadi toate moleculele lui ar avea valoare
a componentei vz a fn realitate, moleculele se cu deci au
componenta vz diferitA. De aceea, in continuare, vom ca.lcula tin4nd seama
de diversitatea vitezelor moleculare. Pentru aceasta cons1derAm di d1n cele n molecule
din unitatea de volum, un num!r nt au viteza Vt, un numAr n2 au viteza v2, Este
clar dint + n2 + ... = rnj = n. cu Vtx, Vty, Vtz; V21:, V2y, V2z; ... componentele vitezelor
Vi Vi, ... caracteristice grupurilor de molecule ni, nz, ...
z
y
b
Fig. 3.2. Ciocnirea moleculelor cu o /:!,S a peretelui.
26
. Yom expf1.ma presiunea p exercitatA de ·gaz asupra unei suprafete oarecare de
perete, ·aflatA perpendicular pe axa Oz (fig. 3.2, b). La producerea presiunii p
contribuie fiecare grup de molecule tn parte. Conform cu relatia: (3.3), avem:
p = ntmvtz + + ... = (3.4)
fn mod asemb4tor se poate exprima presiunea exercitatA pe o portiune de
perete aflatl perpendicular pe axa Ox, respectiv pe axa Oy:
. 2 2 z
p = ntmVJx + n1mv2x + ... = m'fn.;va. (3.5)
p = ntmvty + ... = (3.6)
La scrierea relatiilor (3.5) (3.6) am tinut. seama di presiunea in interiorul
unui gaz are va:loare pe toti peretii. Egalitatea presiunii gazului dupA toate
directiile este o a haotice ·a moleculelor de gaz. Datorit!
caracterului haotic al moleculare, in gaz nu exista. o directie privilegiatA
de a moleculelor, tn hmgul direia presiunea sA ia alte valori.
Adunand membru cu membru relatiile (3.4) - (3.6), obtinem:
·3p = m :E + + . (3. 7)
Dar· vt + v; + = v'f (pltratul vitezei moleculei i) relatia 3. 7 se scrie:
3p = m :E mvt. (3.8)
Expresia Dz;vf = ntvf + nzv? + ... nu putem sl o calculAm, nu
vitezele Yt, vz, ... afe moleculelor. Dacl, tns4, valoarea medie a ·pa.tratului
vitezei atunci lucrurile se simplific!. v
2
reprezint! o medie pon-
deratA, adidi
sau
N1 2 Nz 2 .
2 Tv
1
+ vvz +... Ntl/f + N2vt + . . . rNivt
v = + =
v+v-r... Nt. Nz+ ...
unde Nt este num4rul total de molecule volumui·V considerat, ce au viteza v1, Nz
- numlrul total de molecule cu viteza vz d., iar Neste numArul total de molecule
oonpnute tn volumul dat.
De aici, peritru Diiv'f , obtinem: _ __
rn,v'f = vZ:rni = nv
2
• (3,9)
Folosind expresiile (3.8) (3 .. 9), obtinem expresia ·
p = (3.10)
· lnmulpnd impArtind.cu 2 in partea dreaptA a relatiei (3.10), se obtine.pentru
presiune expresia:
(3.11)
Ecuafia (3.11) poartli denumirea de formulafundamenta/11. a teoriei cinetico-moleculare
agazelor.
27
2 .
Mlrimea Bu. =.m;- energia cineticiJ medie a unei. tnolecule tn de
translape ( pentru toate moleculele) fi relatia (3.11) se mai poate scrie:
p =}a itr . (3.12)
Formula fundamental! a teoriei cinetico-moleculare aratl cl presiunea gazului
este proportional! cu num!rul de molecule din unitatea de volum cu energia cinetidl
medie a unei molecule: presiunea gazului este numeric egaliJ cu dou4 treimi din energia
cineticiJ medie a tuturor molecule/or de gaz cuprinse in unitatea de volum.
Din punctul de vedere cinetico-molecular, presiunea gazului, ca o proprietate
macroscopicl a sistemului m6lecular, este un parametru obpnut tn urma unei medieri
efectuatl pe tot ansamblul de molecule: pre8iunea este proportional! cu energia
Cineticl medie si cu num!rul de molecule din unitatea de volum.
De aici caracterul statistic al presiunii. El rezultll, de asemenea, din
presupunerea unei haotice a din sumarea fortel?r.cu
care moleculele ciocnesc peretele. . . .
Dacl formula (3.11) este adev!ratl satJ nu, dacl modelul de gaz folosit este
adev!rat sau nu, ne putem convinge numai din experientt. fntr-unul din paragrafele
viitoare vom vedea cum se verificl experimental unele consecinte ce decurg din (3.11 ).
3.4. INTERPRET AREA
A TEMPERA TURII
Starea de tndllzire. a gazelor este determinatl de de agitatie termicl a
moleculelor. Ea este caracterizatA cantitativ cu ajutorul unei mlrimi m!surabile,
numitl temperatura. fn teoria cinetico-moleculal'lt temperatura este definitl deci, cu
ajutorul unor m!rimi microscopice caracteristice sistemului Pentru a
stabili aceastl sl ne imaginlm o
Sl aducem tn contact doul gaze reale cu stlri de tncllzire diferite (temperaturi
diferite ). Aceasta. tnseamn1 cl energia cineticl medie a moleculelor este diferitl: sl
zicem >}nzvr. Moleculele celor doul gaze se vor ciocni tntre ele. Dar tn toate
ciocnirile, moleculele gazului 1, care sunt mai "rapide",. vor moleculele
gazului 2, caie sunt mai "lente", ced4nd acestora o parte din energia lor. Are loc, tn
acest fel, un transfer macroscopic de energie de Ia gazul 1 spre gazul 2. tns1, dupa
ciocnire, moleculele gazulul1 se vor rn.qca mai · tncet, iar moleculele gazului 2, mai
repede decit tnainte de ciocnire. tn felul aeesta, schimbul de energie, datorat cioc-
nirilor, duce Ia egalarea energiilor cinetice medii ale moleculelor celor doul gaze
schimbul de energie macroscopic ( dinspre gazull spre gazul2) tnceteazl, iar cele doua
gaze se vor atla la echilibru. ln. acest moment ele au stare de tncllzire
temperaturA).
Deci, la echilibru tnceteazl transferul macroscopic de energie de Ia un gaz la altul,.
iar energia cineticl medie corespunzltoare unei molecule din ambele gaze are
valoare. "
Din aceste considerente,. rezulta cl cele doul mlrimi, temperatura energia
cine tiel medie a moleculelor, au 0 comportare identic!. '
28
Pe baza acestui comportament identic s-a stabilit c1 tntre cele doul. m!rimi
sl existe o direct!. Se considerl ca energia· cinetica medie a
de translatte a moleculelor unui gaz aflat Ia echilibru este o m!sura a
temperaturii sistemului, invers:
temperatura unui gaz ideal este o mllsurli a intensitllpi m'lcllrii termice a molecule/or
din care este constituit. ·
3.5. ECUATII DE STARE ALE GAZULUIIDEAL
(ECUATIA TERMICA DE STARE ECUATIA
CALORICA DE STARE) .
Relatia P = p (V,1) care presilinea gazului ideal tn functie de volum
temperaturA tnu:-_o stare de echihbru, se numqte ecuatia termicl de Mare, asa cum s-a
arltat tn paragraful 2.2.3. '
. Re.latia · (3.12) arata cl presiunea gazului ideal depinde de npmlrul de molecule
dtn umtatea de volum precum de energia cineticl medie a moleculelor aflate tn
miscare de translatie. .
, tn paragraful 3.4 am ajuns Ia concluzia cl tntre energia cineticl medie a molecu-
lel.or, care este de de agitatie termicl a moleculelor temperaturA
o depe?denta duectl,.ea fitnd o m!surl a temperaturii. Se poate arlta ca energia
ctnettcl.medte este proporttonall cu temperatura depinde numai de aceasta:
8,- T.
Deoarece p-i, conform relatiei (3.12}tnseamnl c1 se poate afirma cl:
. .
Rezultl dl tntre presiune temperaturA exist! o corelape .care se poate scrie sub
.
· · p = k·n·T, (3.13)
undekeste o constant! universal! cunoscutl sub numele de constanta lui Boltzmann
are valoarea:
k = 1,38·10-
23
J/K.
Deoarece num!rul de molecule din unitatea de volum (sau concentratia molecu- ·
lelor) este n = N/V, unde Neste num!rul total de molecule din volumul Vocupat de
gaz, din relapa (3.13) rezultl:
pV= NkT.
Num!rul total de molecule se poate exprilna tn funqie de numlrul total de moli
numlrullui Avogadro: N = vNA. Atunci, se obtine relatia:
. · . . . pV =YNAkT, (3.14)
care repreztntl ecuatta termtcl de stare a gazului ideal. .
Produsul NAk = R reprezintA constanta universal! a gazelor, a dlrei valoare s-a
experimental, cum se va arlta tn paragraful3.6.4. fnlocuind tn relatia (3.14)
seobttne: .
pV=vRT.
Pentru un·mol de gaz ecuatia termicl de stare este:
. pVJ!=RT. (3.15)
. 0 alta ecuatie de stare a gazului este data de relatia (2.4), care exprin,tl energia
mteml tn funqie de volum temperaturA. · ·
29
In cazul gazului ideal, moleculele nu interacponeazl tntre ele energia inteml
este dati numai de suma energiilor cinetice .. Dacl gazul ideal e8te monoatomic;
moleculele nu au dec4t de translatie energia inteml se expriml prin suma
energiilor cinetice de translape a tuturor moleculelor de gaz, adicl:
U = NS,, (3.16)
unde !V este numlrul de molecule de gaz.
Din relatia (3.12) se expriml energia cineticl medie de translatie a unei molecule:
- 3 E.
s, = -z n· (3.17)
Avand in vedere cl n este numlrul de molecule din unitatea de volum, rezultl cl:
N = nV. · · (3.18)
Inlocuind expresiile (3.17) 'i (3.18) tn relatia (3.16) se ob\ine expresia energiei interne:
3 .
u = ,_p·V. (3;19)
Dacl se tine seama de relatia (3.14) 'i se produsulpY, relatia (3.19) devine:
U = · (3.20)
Din (3.20) rezultiJ ciJ energia intem/J a· unui gaz. ideal este direct propor!WnaliJ cu
temperatura absolutiJ a gazului p cu cantitatea de gaz, dar nu depinde nici de volumul
ocupat de gaz 1i nici de presiune.
Relatia (3.20) care expriml dependenta energiei interne de temperaturA reprezintl
ecuafia caloriciJ de stare a gazului ideal, cum s-a arltat tn paragraful2.2.3.
Pentru un mol de gaz ideal monoatomic energia ·intern! va fi:
3
U = "1. ·RT. (3.21)
Relatiile (3.20) 'i (3.21) · expriml energia intern! numai pentru gazul monoatomic. In
cazul celorlalte gaze ( cu molecule biatomice, triatomice) trebuie luate tn considerare
energiile cinetice datorate de rotatie 'i oscilatie ale moleculelor.
In paragraful 3.4 am arltat cl de agitatie termicl a moleculelor
o dati cu temperaturii. de agitatie termicl este precizatl cu
ajutorul unei mlrimi, numitl viteziJ termiciJ. Prin definitie viteza termicl este:
(3.22)
Expresia vitezei pltratice medii de translatie se obpne din formula energiei cinetice
medii a unei molecule:
. 2 2itr
Vtr=m· (3.23)
Folosind relatiile (3.17) 'i (3.13) se obtiile formula energiei cinetice medii de
translatie, care evidentiazl dependenta exact! de temperaturA:
- 3
Str = ,kT, (3.24)
care constituie uria din relatiile fundamentale ale teoriei cinetico-moleculare.
Inlocuind expresia (3.24) in relatia (3.23) se obtine:
2 3kT
v =-m, (3.25)
30
unde m este masa unei singure molecule, care se poate exprima prin raportul dintre
masa molecular! J-1 numlrullui Avogadro, NA.
lnlocuind m = in relatia (3.25) se obtine·
lVA • • '
2 3kNAT 3RT
v = --= -. (3.26)
J-1 f.l
Atunci viteza termicl a moleculelor, definitl prt·n 1 t. (3 22)
re a,ta . , va avea
expresia:
(3.27)
PROBLEMA REZOLVATA
Presiunea aerului rarefiat dintr-un tub Roentgen este egaHi cup = 10 torri, iar temperatura T = 288K..
Sa se afle: a) concentratia moleculelor din tub; b) viteza termica a moleculelor.
Se cunosc: J.1 =· 29 kglkmol; k = 1,38·10·
23
J/K;R = 8,31 ·10
3
_j_ .
kmol·K
Rezolvare:
a) Din ecuatia de stare, care leaga parametrii tntre ei avem:
n = p = 1,33·103N/m2 = 3,35·1023m-3.
KT 1,38·10-
23
J/K·288K
b) = 3·8,31·10
3
J/klnolK·288K
4 9710
2 l
1-;- 29kg/kliiol = ' . m,s .
iNTREBARJ,· EXERCJTII, PROBLEME
l. C4te molecule contine un metru cub de gaz, aflat in conditii normale de temperatura presiune?
R: 2,7·10
25
molec./m
3
(numarullui Loschmidt).
2. gaz aflat Ia presiunea p = 80 atm temperatura T = 364 K, are densitatea p =
=5,4 kg/m
3
• Saseaflemasa unei molecule mode
R:mo= popT = 333·10"
27
kg
nopo1'o ' ·
_ modem.c pentru vidului permit realizarea bnei presiuni tntr-un vas egala cu
P- 10 tom. cate molecule de gaz se afla tntr-un volum V = 1 cm
3
Ia presiunea amintita temperatura
T= 321 K?
4. Sa se afle concentratia n a moleculelor de azot densitatea azotului, daca presiunea este p =
=56 ·10
3
N/m
2
iarviteza termica vr = 600 m/s.
31
S. fnciilzind un gaz cu t\T = 100 K, viteza termica a moleculelor a crescut de Ia vn = 400 m/s Ia vn ==
=500 m/s. Sa se afle masa molara a gazului.
R: ;..t. = = 28 kglkmol.
V7z- VT!
3.6. TRANSFORMARI SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL
Gazul ideal, ca sistem terrno'dinamic, poate suferi procese termodinamice in
care unul dintre parametri se mentine constant. Asemenea transformilri sunt:
izoterme (T = canst.) izobare (p = const. ), izocore (V = const. ), iar legile dupA
care se produc ele se stabilesc in termodinamica, pe calc experimentaU1, cum
vom arAta in cele. ce urmeaz4. ·
3.6.1. Legea Boyle-Mariotte sau legea transformarii izoterme (t = constant
masa gazu1ui m = constant) se enun'A astfel:
presiunea unui gaz aflat Ia temperatura constanta variaza invers proporfional cu volumul
gazului.
Cantitativ, Iegea se scri.e:
p V = constant, (3.28)
pentru t = cbnst. m = .canst.
no tAm cu pt, Vt; p2, V2; ... ; Pn, presiunea volumul!n stArile 1, 2, ... , n prin
care trece gazulla t m constanti, avem:
p1V1 = p2V2 = ... = PnVn = canst.
Ecuatia (3.28) numitA ecuafia izotermei, poate fi reprezentaH1 grafic in coordonate p
V printr-o hiperbolA echilateralA (fig. 3.3, a). DacA gaz este comprimat la
32
v
a
v
b
Fig. 3.3. a) Reprezentarea grafica a izotermei.
b) Izotermele unui gaz aflat
la temperaturile t1>t2>t3.
Fig 3.4. Aparat pentru verificarea
legii transformarii izoterme.
temperaturile t1, t2 t3 (t1>t2>t3), atunci izotermele obtinute Ia cele trei temperaturi
se reprezintA grafic cain figura 3.3, b.
Experiment. Studiul comprimArii sau destinderii izoterme a unui gaz dat (aer, de
exe!._Ilplu) se poate face cu dispozitivul din figura 3.4.
In tubul de sticlA gradat Teste tnchisA cu ajutorul robinetului R o masA c.te aer,
care este un sistem termodinamic, aflat initial in stare de echilibru. Tubul T este
legat printr-un tub de cauciuc .c, umplut cu mercur, de un vas mai larg V. Prin
ridicarea sau vasului V putem destinde sau com prima aerul din tubul T.
Volumul aerului se pe tubul gradat T, iar presiunea lui esie echilibratA de
presiunea atmosfericA H, din ramura deschisA, Ia care se adaugA sau se scade
presiunea hidrostaticA a coloanei de mercur (p = H ± pgh ).
Mercurul din dispozitiv poate fi inlocuit cu apA, ins4, in acest caz, domeniul in
care poate sA varieze presiunea gazului este mai restrans decat in cazul mercurului.
Cu robinetul R deschis, se coboarA sau se ridicA vasu1 V panA cand nivelul mer:.curului
in cele ramuri este egal. Se volumul ocupat de gaz (V1) presiunea
atmosfencA (H) la un barorp.etru. De . asemenea se citeste la un termometru
temperatura camerei. Se inchide robinetul R. Se ridicA V cu 3 - 4 em se
valoarea volumului (V2) presiunea (p2 = H + pgh2, h2 - denivelarea mer-
curului). Operatiunea se repetA, vasul V in sus, a poi coborandu-1, astfel
incat se mAsoare cca. 10 valori ale volumului respectiv ale presiunii. Se mAsoarA
din nou temperatura. valoarea ei a rAmas constantA, cu datele obtinute se
reprezintcl pe hartie dependenta presiunii (axa ordonatelor) de v9lum
(axa absciselor). Curba obtinutA este un arc de hiperbolA care corespunde ecuatiei
pV = constant. .
Gay-Lussac sau legea transformarii izobare (p = constant, masa
gazului m = constant) o dependentA intre volumul unui gaz temperatura.
cand presiunea se men\ine constantA. Un proces Ia care participA un sistem dat (m :::
canst.) sub presiune constantA _se proces izobar.
Experiment. Transformarea izobarA a unci mase de gaz (aer, de exemplu) se poate
realiza in dispozitivul din figura 3.5. Aerul de studiat se aflA in balonul de sticlAA care
se cu un tub subtire din sticlA B. In tub se aflA o coloanA de mercur care
separa. aerul din tub halon de aerul inconjurAtor. Deoa-
rece tubulB este orizontal, presiunea aerului din dispozitiv
rAmane constanta, ega!a. cu presiunea atmosfericA. Tem-
peratura gazului se mai poate modifica, incAlzind apa din
vasul CIa un bee de gaz sau electric. Temperatura se
mAsoara. cu ajutorul termometruluiD. Variatia volumului,
Ia indHzirea izobarA a gazului, este pusA in evidtmtA de
deplasarea coloanei de mercur in tubul B, iar valoarea
volumului la o temperaturA datA se pe scala gradatA
de pe tubul B. La inceput, vasul C se introduce un
amestec de apA cu gheatA. Gazul din balon va avea tem-
peratura to = 0°C, iar volumul pe care n citim il notAm cu Fig. 3.s. Verificarea Iegii
Vo. Se a poi vasul C, iar temperatura va deveni t. transfol1D3rii izobare.
33
Noua pozilie a coloanei de mercur indica valoarea V a volumului. Alegand diferite
valori pentru.t reprezentAnd grafic rezultatele (Vin functie de t) se verifict\ legea
stabilita de Gay-Lussac:
varia{ia relativa a volumului unui gaz, aflat .la presiune este direct pro-
poqionala cu temperatura.
Cantitativ, legea se scrie:
(3.29)
Coeficientul de proporVonalitate a se coeficient de dilatare izobara. El
caracterizeaza dependenta volumului gazului de temperatura. Facand in (3.29) pet =
= 1 °C, rezulta: coeficientul de dilatare izobara a. este egal cu variaVa relativa a
volumului gazului cand acesta este incalzit cu un grad. Dupa cum rezulta din
masuratori, a are valoare pentru toate gazele:
grd-
1
= 0,003661 grd-
1
,
'
deci este independenta de natura gazului. Aceasta inseamna CA gazul
volumul cu o fractiune egala cu



din volumul pe care n Ia 0°C, dadi
temperatura h!i cu un grad.
EcuaVa (3.29) poate fi scrisa astfel:
V Vo (1 + a.t), (3.30)
care arata ca:
volumul unui gaz ,.aflat !a presiune constantli, liniar cu temperatura.
Procesul izobar poate fi reprezentat grafic. In coordonatele V p, ecuatia izobarei
p const. este reprezentatii printt-o dreaptii paralela la axa volumelor (fig. 3.6, a). In
t V, ecuatia izobarei (3.30) este reprezentata printr-o dreaptii ce
axa in punctul de coordonate (0, Vo), figura 3.6, b. Legea lui
..ussac nu este valablla la temperaturi joase, cand gazul se lichefiaza apoi se
Daca izobara in domeniul temperaturilor coborate (portiunea
punctata a Izobaret), ea mtersecteaza axa temperaturilor (V = 0) pentru o valoare a
p
p=constant
p


I
I
!
I
I
0 v1
v
2
v
t
,Jl
b
Fig. 3.6. a) fn coordonate p, V, procesul izobar este reprezentat printr-o dreapti paraleli cu
axa volumelor. b) ln coordonate, V, t, procesul izobar este reprezentat ·
printr-o dreapti ce intersecteazi axele in punctele (0, Vo) fi. ( -1/a, 0).
34
temperaturii t = _1. Pentru diferite mase de gaz (deci V
a. ,
Vo diferit), izobarele au inclinari diferite dar toate
intersecteazA axa temperaturilor in punct
(- !, 0 ). Ecuatia izobarei (3.30) devine foarte simp lA
daca deplasam · originea temperaturii din punctul 0
(unde t = 0°C) in punctul avand temperatura

_______ _.
t = _! = -273,15°C, numita zer.Q absohlt, unde V = Fig. J.7.In coordonatele v, T, T
a.
procesul izobar este reprezentat
= 0. Astfel, se scara de temperatura Kelvin, printr-o dreapti ce trece prin
care a fost prezentata in paragraful2.2.2. originea axelor.
Folosind temperatura absoluta, putem exprima ecuatia (3.30) astfel: ·
V = Vo (1 + cx.t) = Vo [ 1 + 273,15)] = Vo cx.T, (3.31)
adica, intr -o transformare izobara, volumul gazului, in orice stare, este direct pro-
portional cu temperatura absoluta.
Din (3.31) rezulta, notand cu a.=..!:,_
.1 0'
v Vo
T = To , (3.32)
cA intr-o transformare izobara raportul dintre volum temperatura absolutA in
once stare ramane constant: .
v
1
= const. (3.33)
Reprezentarea grafica a ecuatiei izobarei (3.33) este datA in figura 3.7.
Legea lui Charles sau legea transfonnirii izocore (V = const., m = const.)
o dependenta intre presiunea unui gaz temperatura, cand volumul se
mentine constant. Un proces la care participa un sistem dat (m = const.) sub volum
constant se proces izocor. Ease enunt4 astfel:
variafia relativa a presiunii unui gaz menfinut la volum constant este_ direct proporfionalii
cu temperatura.
Canthativ, legea se scrie
P -po =At
PO "''
unde po este presiunea la 0°C iar p - presiunea Ia temperatura t.
Coeficientul de f3 se coeficient termic al presiunii. El
caracterizeazA dependenta presiunii gazului de temperatura. Facand in (3.34) pet=
= 1 °C, rezulta: coeficientul termic al presiunii este egal cu variatia relativA a presiunii
ga;z;ului cand acesta este indllzit cu un grad. DupA cum rezultA din m4sur4tori, pare
valoare pentru toate gazele, egalli cu
p = i7h-s grd-
1
= 0,003661 grd-
1
.
35
Aceastii valoare, obVnutii din miisurAtori, aratii cii valoarea coeficientului mediu al
dilatiirii izobare a este egalA cu valoarea coeficientului termic al presiunii
0,003661 grd-
1
.
Ecuatia (3.34) poate fi scrisA astfel:
p =po (1 +
(3.35)
care aratA cii:
presiunea ·unui gai ideal nienfin:ut- ia volum constant liniar cu temperatura.
Legea izocore poate fi scrisA tn functie de temperatura absolutA
T. Pentru aceasta, procedand Ia fel ca la deducerea relatiei (3.31), se obtine:
p = f3poT, (3.36)
· adicii, intr-o transformare izocorii, presiunea gazului, in oricc stare a sa, este direct
1
proportionalA cu temperatura absolutA. Din (3.36) rezultA, cii = To ,
p _po
T-To'
astfel d1 tn orice transformare izocorA raportul dintre presiune temperatura abso-
lutA tn orice stare rAmAne constant:
f = const . (3.37)
Procesul izocor poate fi reprezentat grafic. Ecuatia V = const., tn coordonate
p V, ecuatiile (3.36) tn coordonatele p respectiv p Tau reprezentArile
· grafice date tn figura 3.8, a, b c. . . . .
La temperaturi .coborate, izocorele sunt duse punctat dm cons1derente
pe care le-arn arAtat Ia. a este
cu atat mai mare, cu cit presiunea po la 0 C este ma1 mare (fig. 3.8, b
p
p - ··--- .
1 I
36
I
v v
0
a
c
Fig. 3.8. a) !n coordonate p, V procesul izocor este reprezentat printr-o cu axa
presiunilor. b) in coordonate p, t, procesul izocor este reprezentat pnntr-o dreapta ce
intersecteaza ax:ele tn punctele (0, po) 'i (-1/P, 0). c) in coordonatep, T, procesul ·
izocor este reprezentat printr-o dreapta ce trece prin originea axelor.
T
Experiment. Comportarea unui gaz (aer) de
masA datA Ia tnciilzire sau rAcire sub volum con-
stant se studiau cu ajutorul dispozitivului din
figura 3.9;
. Balonul de stiCIA A comunicii cu un mano-
metru cu mercur M. Ramurile manometrului
comunicii printr-un tub de cauciuc. Pe ramura
din stanga a manometrului este gravat un reper
R. Tubul din dreapta al manometrului se poate
in lungul unei rigle gradate." fn vasul B se Fig. 3.9. Verificarea Iegii
introduce un ames tee de gheatA apA, avand transformarii izocore.
temperatura to = 0°C, miisuratA de termometrul T. Se deschide robinetul C. in balon
intrA aer. RidicAm bratul mobil al manometrului pana cind mercurul ajunge in dreptul
reperului R. in acest caz,po este egalA cu presiunea atmosfericii H. fnchidem robinetul
C incAlzim vasul B panA la o temperaturA tt. Aerul ·din balon se dilatA impinge
mercurul tn ramura deschisA a manometrului. Pentru a men tine volumul constant, se
ridicA bratul mobil al tp.anometrului panA clnd mercurul ajunge din nou in dreptul
reperului R. fntre -cele donA ram uri ale manometrului a pare o denivelare ht mAsuratA
pe riglil. Presiunea aerului va fi Pt = H + pght . Repetand miisur!torile la diferite
temperaturi reprezentand grafic rezultatele (p functie de t) se obtine o dreaptA care
este tocmai izocora.
Observafie. Gazele reale, cum sunt aerul, azotul, oxigenul, hidrogenul, heliul
se supun legilor descrise mai sus Mnd se aflA Ia temperaturi cu mult mai mari declt
temperatura lor de lichefiere Ia presiuni relativ mici (apropiate ca valoare de
presiunea atmosfericA). La presiuni ridicate temperaturi coborate, gazele reale se
abat de Ia legile de mai1 sus. Gazul ideal se ca fiind un gaz care se supune
riguros legilorBoyle-Mariotte, Charles in orice conditii de temperaturA
presiune.
3.6.4. Ecuafia Clapeyron-Mendeleev. Din legile obtinute pe cale experimentalA,
amintite mai sus, a fost stabilitA o dependentA intre parametrii de stare ai gazului ideal,
aflat intr-o stare de echilibru. &presia matematicii a dependentei dintre parametrii
de stare ai gazului se ecuafia Clapeyron-Mendeleev. Stabjlim aceastA ecuatie.
Pentru aceasta consideriim un gaz de masA datil, aflat intr-o stare initial41, caracte-
rizatA de parametrii po, Vo, To. ConsiderAm cii din
starea initialii gazul trece in starea finalA 2, caracte- p ·
de parametriip, T (T> To) printr-o trans-
formare oarecare (fig. 3.10). Deoarece parametrii
de stare nu depind de modul in care sistemula ajuns
in starea datA, putem trece gazul din starea ini\ialii
in cea finalA printr -o stare intermediarA. Fie aceastA
stare l", caracterizatii de parametrii po, V", T, in care
se ajunge din starea initialA tn urma unei inciilziri
izobare de Ia To Ia T. Din starea 1" se poate ajunge o
in starea finalA prin transformarea izotermA 1"- 2.
Ecuatiile eel or transformAri sunt: Fig. 3.10. Transformarea oarecare.
37
v; V"
i=r poV" = pV.
Inmultind cele dou! ecuatii ttrmen cu simplifitand cu V '', obtinem:
pV poVo
1
dacA m = constant. (3.38)
La acelasi se ajunge dac! folosim altA stare intermediar!, de exemplu starea 1 ;·
. . '
caracterizat4 de parametrii p, V', To, in care se ajunge din starea initial! 1 in urma
comprim!rii izoterme 1 -·1' (fig. 3.10). Din starea intermediar! 1' se ajunge tn starea
2 prin inc!lzirea izobar! a gazului de la To Ia T (Ia p = const. ). Ecuatiile celor douA
transformAri sunt:
T,T V' . V' v
por o = p 10· = T .
fnmultind cele dou! ecuatii termen cu termen simplifitand cu V' , avem:
pV Pf:o ..
1 =
0
=constant, dadi m = constant,
deci rezultat ca mai sus. Acest rezultat nu trebuie sA depind! de st4rile
intermediare prin care a trecut gazul, de aceea pot fi folosite alte transformari pentru
stabilirea lui.
Legea (3.38) poate fi scris4 in funcVe de temperatura exprimat! in grade Celsius
(relatia 2.1) si anume: pV . undlpunAnd .To= 273,15 =1 obtinem
' , t + 273,15 Trr,B . (X. •
pV a. = poVo a.. Imp!rtind in ultima relatie cu avem: pV = poVo (1 + a.t) .
a.t+l • T
Scriind ecuatia (3.38) pentru un kmol de gaz, aflat initial in c.onditii normale de
temperaturA presiune (po = 1 atm; To= 273,15 K; V
110
= 22,42 m
3
/kmol) ce sufera
· o transformare oarecare pAn! in starea caracterizat4 de parametriip, V
11
, T, avem:
pVJ.L_poVI-'0
-y - -
10
. (3.39)
Raportu! din partea dreapt! a ecuatiei (3.39) este o constant! care nu depinde de
natura gazului. Aceast! constant! se noteaz! cuR si poart! denumirea de constanta
universa/11 agazelor. TinAndseamacApo = 1 atm = 101325N/m
2
, V
110
= 22,42m
3
/kmol,
To = 273,15 K, obtinem valoarea pentru R in SI:
R _ 101325 N/m
2
· 22,42m
3
/kmol
8 3143
.
10
3 J
- 273,15 K ' kmol·K
Folosind constanta R, relatia (3.39) devine
pVJ.L=RT, (3.40)
care este ecuatia Clapeyron-Mendeleev pentru un kilomol de gaz.
Dac! masa gazului este m iar masa molar! J.L, atunci num!rul de moli de gaz va fi
v = m . in acest caz, constanta din partea dreapt! a ecuatiei (3.38). va fi de v ori mai
J..l.
mare decat R, astfel cA relatia (3.38) se poate scrie:
38

J..l.
care este ecuapa Clapeyron-Mendeleev pentru o mas! m de gaz.
(3.41)
Relapa (3.41) stabilqte o dependent! intre parametrii de stare ai gazului aflat
tntr-o sta.re de echilibru poart4 denumirea de ecuafia de stare termica a gazului
perfect, cunoscut! din paragraful 3.5, unde s-a stabilit cu ajutorul formulei funda-
mentale a teoriei cinetico-moleculare.
Cu ajutorul ecuatiei de stare· se poate exprima dc;nsitatea unui gaz, aflat in
conditii fizice date. Din definitia densit!tii ecuatia (3.41), rezulU!:
p =v =1& . (3.42)
Dadl notAm cu Po densitatea gazului, aflat tn conditii de temperaturi1
presiune, Po= , atunci densitatea gazului, atiat Ia temperatura T presiunea
p, se exprim! cu ajutorul lui po prin relatia:
(3.43)
PROBLEME REZOLVATE
1 •. lntr-un cilindru cu piston se afla aer la atmosferici normalapo = 10
5
Pistonul, de masa
m
neglijabila seetiune S = 200 em
2
, se afla initialla distanta d1 = 1,6 m de fundul dlindrului, a poi este ad us
fncet Ia distanta dz = 10 em. determine_ forta F ce actioneaza asupra pistonului, aflat fn pozi\ia finall.i.
Frecarile se neglijeazi.
Rezolvare. Gazul aflat tn cilindru sufera o transformare izoterma: T = const. si m = const.
Scriem legea transformarii izoterme pt Vt = p2V2. Dar p1 = po, Vt = Sd 1. Presiunea p2 o din conditia:
pz = Pu · + FIS1 unde F este forts ce actioneazi asupra pistonului; Vz = Sdz. Inlocuim in prima relatie si
obtinem! '
(Po+f)sdz, de =30 kN.
' 2
2. 0 butelie pentru pastrat oxigen comprimat, de volum V = 6 m
3
, contffie oxigen la presiunea p
= 120 atm temperatura t = 27°C. Sa se afle: a) volumul oxigenuiui in conditii nonnale de temperatura presiune
(po = 1 atm, To= 273 h) masa m a oxigenului. Se J.1 = 32 kglkmol.
Rezolvare. a) Consideram ca oxigenul trece din starea 1 caraeterizatii de parametrii m, To,po
fi Vo , tn starea" 2, caracterizata de parametrii m, T, p 'i V. Deoarece numai m = con.st., transformarea
. . poVo pV
este oarecare putem sene: To= T , de
b) Masa oxigenului o aflam din eeuatia de stare
7N 3
32 kglkmol · 1,2 · 10 =::1 • 6m
m . m
pV = -RT de unde m =-
3
=924 kg.
.8,31·10 J/kmol K · 300K
39
iNTREBAAI, EXERCITII, PROBLEMS
1. Sa se afle dioxidului de carbon (J.:L = 44 kglkmol), aflat tntr-un halon de volum V = 40 lla
temperatura t = l3°C fi presiuneap = 2,7 •10
6
N/'m
2
;
R: m ==EJ¥ "" 2 kg.
2. La unui tub subtire de sticla, Sfezat orizontal, tnchis Ia ambele capete, de lungime l = 1 m,
se afla o coloana de mercur de lungime h = 20 em. cand t.ubul este Sfezat vertical, coloana de mercur se
deplaseaza pe lungimea t:J = 10 em. Sa se afle presiunea din tub tn pozitie o_rW>,ntala.
3. 0 bula de aer, formata pe fundul unui lac, de acUncime H, se ridicii spre suprafa\3 apei. Si se afle .
dependents razei r a bulei ( consideratii sfericii) de adAncimea h la care ea se afla la un moment dat, dacii
. ei initial este Vo. Nu se tine seama de fortele.de tensiune superficiali. Presiunea atmosfericii este
po.
R
• + pg!f)Vo ·
.r- .
41t(po + pgh)
4. Intr-un halon de volum V = 0,2 m
3
se afla heliu la presiunea PI = 10
5
N/m
2
temperatura t1 = l7°C.
Dupa ce In halon a mai fost introdus heliu, presiunea a devenit Pl. ;,.., 3 · 10
5
N/m
2
iar temperatura 1:}. = 4 7°C.
Cu cat a crescut masa heliului din halon? Masa molarii heliului este p, = 4 kglkmol.
J.1V lp2 Pt) -2
R: Ml=m2-mt==y \'12:-"Ti = 5,7 ·10 kg.
s. Un halon de volum Vt = 10 1, tn care se afla aer Ia presiunea pt, este pus tn legaturi cu un al doilea
halon de volum V2 = 30 1 tn care se afla aer la presiunea p2 = lOs N/m
2
. Sli se determine pt, dacii presiunea
tn sistein, dupa ce baloanele au fost puse tn legaturii, este p = 2 · lOs N/m
2
. Temperatura se considerii
constantii.
6. Un baton meteorologic este umplut cu un gaz UfOr la presiuneapt = 1,05 ·lOs N/m
2
fila
t1 = 27°C. cand balonul a ajuns la o anumita altitudine, unde presiunea aerului este po = 0,8 • 10
5
N/m
2
,
volumul balonului a crescut cu k = 5% iar presiunea · gazului din balon diferii de tea a aenilui cu !!p =
=5 ·10
3
N/m
2
. Sa se afle temperatura aerului la aceastii altitudine, considerAnd cii gazril din halon se afla 1a
temperatura aerului tnconjuriitor.
R
. .,.. _ !!pXl +k)Tt_

K.
• "·
2
- pt
7. Intr-o butelie se afla azot la temperatura Tt = 300 Kfi presiuneap1 = 1,5·10
7
N/m
2
. Din s-a
consumat azot pentru o experienta. La temperatura T2 =280 K, presiunea gazului este de P2 = 0,6·10
7
N/m
2
,
iar masa buteliei cu gaz s-a cu .1m= 3,2 kg. Sa se determine: a) numatUl de kilomoli de azot tn
starea initiala; b) masa de azot riimasa tn butelie. ·
)')
.1m .1m
R: Vt = = 0,2 klilol; m2 = - 2,4 kg.
( 1
_p2Tt) {ptT2 _
1
')
J.1 PiT2 \p2Tt
40
8. La mijlocul unui tub cilindric orizontal, tnchis Ia capete, de lungime L = 1 m se afla tn echilibru un
pistOn foarte subtire, termoizolant, care se poate inip f3ri freciiri. fn partea stanga, fata de piston,
temperatura gazului din tub este tt = l00°C, iar in partea dreaptii t2 = 0°C.
La ce distanti fata de capitul din stAn$a al tubului se va stabili pistonul, dacii tntreg gazul din cilindru
este ad us Ia temperatura t2 = 0°C?
R:x= LT
2
o,e42cm.
Tt+Tz
9. fntr-un tub cilindric orizontal, deschis la ambele capete, se afla doua pistoane Ufoare, de sectiune
S = 10 cm
2
, legate printr-un flr tntins, care se fara frecare. Presiunea 'i temperatura aerului dintre
cele doua pistoane fi tn exterior sunt po = 10 N/m fi t = z,ac. PAlla Ia ce temperatura tt poate fi tnciilzit
aerul, delimitat de cele doua pistoane, astfel ca flrul ce leaga pistoanele intre ele sa nu se rupa? Tensiunea
maxima suportatii de frr este de F = 30 N.
R: Tt s F T = 39o K.
10. Un vas ce contine un gaz este tmpartit cu ajutorul unui perete mobil tn douii parti av!nd raportul
Vt/ V2 = i . Temperatura gazului de volum Vt este t1 = l77°C, iar temperatura gazului de volum
Vz este t2 = 26,ac. Presiunea tn ambele compartimente este egala cup. Careva·fl raportul volumelor
ocupate de cele doua gaze cAnd sunt aduse la temperatura t?
R:
V'2 1>'2.L 1
CAPITOLUL 4
PRINCIPIILE TERMODINAMICII
4.1. LUCRUL MECANIC iN TERMODINAMICA
fn termodinamic4, ca · in orice alt capitol al interac\ia dintre sistemul
considerat lumea inconjur4toare prezint4 un interes deosebit. Unul dintre cele mai
importante tipuri de interactie este eel datorat existentei unor forte exercitate de
lumea inconjur4toare asupra considerat. Aceste forte exercitate din exte-
rior provoac4 actiuni mecanice in urma c4rora fie starea de echilibru a
sistemului nu se modifidl, fortele exterioare realizand doar o deplasare mecaru.cA a
intregului sistem, fie siStemul starea de echilibru termodinamic incepAnd s4
efectueze o transformare in care anumiti parametri de stare ce w.racterizeazl
siunile sistemului (cum ar fi volumul gazului sau lungimea resortului elastic) variazl
in timp. fn ambele cazuri, · fortele e:xterioare efectueaza un lucru rnecanic asupra
sistemului, in84 pentru termodinamic4 prezint4 in teres numai lucrul mecanic schim-
bat de sistem cu e:xteriorul in cursul unei transform(Jri, adic4 atunci cand starea de
echilibru se stric4: Cealalt4 situatie, in care se realizeaz4 numai deplasarea de a:nsam-
. blu a sistemului, f4r4 modificarea st4rii de echilibru, se studiaz4 in cadrul mecanicii.
Parametrii de stare care depind de dimensiunile sistemului s,i ale ca.ror variatii tn
timp ne arat4 c4 sistemul starea de echilibru tn urma schimbului lucru
'meeanic cu exteriorul, permitAndu-ne totodat4 s4 evalu4m acest lucru mecaruc daci
.fortele exterioare, sunt numiti parametri de pozifie. fn general, variatia
parametrilor de pozitie indicA deplasarea punctelor de aplicatie ale forte lor exterioare
care actioneaz4 asupra sistemului.
Deftnitia lucrului mecanic se cunoaste din mecanici: daci forta F, al c!rei punct
de aplicatie se deplaseaz4 pe distanta /,, nu variaz4 nici in modul, nici tn orientare in
cursul transform4rii, lucrul mecanic efectuat de forta. este :
L =F·l·cosa,
unde a. este unghiul dintre directia fortei cea a deplas4rii.
sa. evalu4m acum lucrul mecanic efectuat de o fof\4 exterioar4 F care provoadl o
variatie a volumului sistemului. SA consider4m c4 sistemul este format dintr-un gaz
care afl4 intr-un cilindru cu piston de suprafat4 &, de greutate neglijabiUi care
poatealuneca f4r4 frecare (fig. 4.1, a). Dac4 presupunem foqa e:xterioar4 r4mAne
constant4 in tot timpul deplas!rii /, cand gazul este comprimat de Ia volumul initial Vi
·Ia. volumul final lif (fig. 4.1, b), lucrul mecanic·efectuat de forta exterioard F esteLt =
F ·.
=F • 1. AvAnd tn vedere c4 presiunea extem4 este Pe = -s, obttnem:
Lt =peS! = Pe(V; - lif) = -Fe • AV,
unde AV = lif - V; este variatia volumului gazului. Evident, in cazul comprim:!rii
AV < 0, deciLt > 0.
42
Dac4 gazul s-ar fi dilatat, atunci AV > 0 Lt < 0
corespunz4tor faptului c4 in acest caz deplasarea I are
un sens opus (ortei externe F, deci a. = 1t Lt = -F, l <
< 0. Se observ4 c4 acest caz corespunde situatiei in care
sistemul executA un lucru mecanic care este primit de
lumea inconjur4toare din care face parte pistonul.
Prin conventie, lucrul mecanic L primit de sistem
din exterior se consider! negativ, iar lucrul mecanic L
cedat de sistem exteriorului se consider4 pozitiv. Cu
aceast4 conventie trebuie considerat L = - Lt, deci:
(4.1)
F
Pe s
F
lt Pe•
s
p,Vj
PNf
a
b
Fig. 4.1. Lucrul mecanic intr-o
transformare izobara.
Desigur c4 si presiunea exterimtr4 r4mAne constantii in tot tim{ml transform4rii
considerate, adfc4 transformarea este izobar4. Dac4 transformarea izobar4 este cva-
sistatic4 (reversibil4), atunci presiunea gazuluip ==Pe ecuatia (4.1) poate fi scrisa.
Lrev = pAV = p(lif- Vi). ( 4.2)
Preciz4m c4 rela\iile ( 4.1) · ( 4.2) sunt adev4rate numai in cazul transformiirii
izobare.
4.1.1. Interpretarea geometric& a lucrului mecanic. ReprezentAnd grafic destin-
derea izobar4 cvasistatic4 (reversibil4) a gazului in· coordonate V- p, se obtine dreapta
1- 2 din figura 4.2. Dup4 cum am v4zut, lucrul mecanicefectuat in transformare
este L = pAV = p(Vz - V1). Dup4 cum se observ4 din grafic, prodUsul p • AV este egal
cu aria dreptungniului care este format din izobara 1 - 2 , segmentul .(V2 -
-V1) ordonatele corespunz4tdare lui Vt Vz. fnseamn4 c4 valoarea a
lucrului mecanic este egal4 cu aria suprafetei ,Acest rezultat constitute
tocmai interpretarea geometric4 a lucrului . . · . .
in general se poate ar4ta c4 lucrul mecanic .la destinderea cvasiStattc4 a unu1
gaz de Ia volumul Vtla volumul Vz, indiferent cum presiunea, este
egal cu aria delimitat4 de curba p = p(V) a pr<;>cesulut, (Vz - Vt)
ordonatele p 1 = p(Vt) pz = lui V1 Vz (fig. 4.3).
I
p I·
AY
v
Fig. 4.2. Lucrul mecanic intr-o destindere
izobara
p
P1=p(v1l
P
2
=p(vzl
Fig. 4.3. Lucrul mecanic tn transformarea
reversibiHi.
p
Kc

I I
I I
l I
Fig. 4.4. Lucrul mecanic tntr-o
" transformare ciclici reversibili.
Atunci pentru transformarea reversibiH1
reprezentatA tn figura 4.4, L1!:.c este numeric egal cu
aria ·suprafetei ABCVzVt, iar este dat de aria
suprafeteiADCVzVt. Prin urmare
L1!f.CDA = h1!f.C + L<;!;A = L1!f.C - ==
.aria (ABGV2V1) - aria (ADCV2 Vt)·
RezultA imediat cA, numeric:
L1!f.CDA =aria (ABCDA) . (4.3)
4.2. PRINCIPIUL iNTAI AL TERMODINAMICII
4.2.1. Energia in:temi a unui sistem tennodinamic, mirime de stare. Lucrul
mecanic intr-un proces adiabatic. Cildura, mirime de proces. Orice sistem terniodi-
namic este un sistem macroscopic format dintr-un numAr foarte mare de molecule
aflate tntr-o continuA, dezordonatA terrnicA) care totodatA in-
teractioheazA tntre ele. Din aceste cohsiderente rezultl cA moleculele posedA o energie
cineticA corespunzAtoare termice.dezordonate, precum 'i o energie poientialA
datoratA a tat foqelor de interactiune dintre ele (foqe intermoleculare) cAt in-
teractiei lor cu cAmpurile de fortA exterioare (de exemplu cu campul gravitational).
Energia internA, U, este o mArime macroscopicA, pe care am definit-o Ia paragraful
1.3.
Desigur, dadl sistemulluat ca tntreg este tn stare de repaus mecanic nu are
.energie potentialA, energia totalA Eta acestuia coincide chiar cu energia internA U.
Dadl sistemul termodinamic are 'i o mecanidl de ansamblu, caracterizatA de
energia cinetidl Ec energia potentialA Ep, atunci energia to talA este:
. Et = U + Ec + Ep.
Este usor de sesizat cA energia internA contine energia cineticA datoratA misdlrii
termice, dezordonate, a moleculelor, pe energia cineticA corespunzAtoare
mecanice a tntregului sistem este consideratA separat .. De asemenea, energia
potentialA a sistemului care provine in urma efectuArii de cAtre fortele exterioare a
unui lucru mecanic care nu modificiJ starea de echilibru termodinamic, IAsand
neschimbati parametrii de stare ai sistemului, nu este continutA tn energia internA.
Pentru a tntelege mai bine acest lucru sA considerAm un exemplu simplu: un recipient
devolum VtncareseaflA esteridicatlaoin4ltimeh deasupra pozipei
initiate tn campul gravitational, considerat constant, al PAmantului. tn starea finalA,
volumul V presiunea p ale gazului sunt ca tn starea initialA, deci echilibrul .
termodinamic s-a mentinut, deci energia intern! U nu a variat. Mgh a
energiei potentiate gravitationale a gazului trebuie introdusl in energia potentialA Ep
datoratA mecanice a intregului sistem tn raport cu PAmantul variatia
energiei totale este !lEt= llEp = Mgh. Energia intern! poate ffmOdificatl numai dadl
44
schimbarea conditiilor exterioare provoadl iqirea sistemului din starea de echilibru
termodinamic.
fn termodinamicA nu intereseazl decAt internA de aceea, in continuare
vom tntelege prin energia sistemului numai energia sa internA.
Se observA dl introqucerea notiunii de energie internA a fost necesarA pentru a
putea descrie variatiile de energie datorate transformArilor care scot sistemul din
starea de echilibru termodinamic, aceastA situatie nu poate fi descrisA in cadrul
mecanicii, notiunea de energie mecanicA este insuficientA pentru aceasta.
Experienta aratA ella trecerea sistemului dintr-o stare initialA de energie internA
Ut, intr-o stare finalA de energie internA Uz, indiferent de caracterul reversibil sau
ireversibil al transformArii, variatia AU ::::; Uz - Ut a energiei interne nu depinde de
stArile intermediare prin care a trecut sistemul, ci doar <le stArile finalA si initialA.
Aceasta tnseamnA cA ·energia internA este o mArime care depinde doar 'de starea
sistemului; se spune cA energia internA este o mArime de stare.
Experienta aratA dl dadl fractionAm sistemul in mai multe pArti componente,
energia internA a sistemului este egall cu suma energiilor pArtilor componente ale
sistemului. Se spune atunci dl energia internA este o mArime aditivA .. DupA cum
am vAzut in paragraful 3.5, in cazul particular al gazului ideal monoatomic, energia
internA a v moli de gaz este

DupA cum am. discutat anterior, starea siStemului se· poate modifica datontA
schimbului de lucru mecanic dintre sistem corpurjle tnconjurAtoare, totodatA
energia internA a sistemului variazl.
Prin definitie, se spune despre un care tnconjurA un sistem il separA
de lumea exterioarA cA este adiabatic dacA respectiv nu permite modificarea
stArii de echilibru termodinamic decAt prin schimb de lucru mecanic tntre sistem
exterior. Pentru aceasta, adiabatic trebuie sA permitA.schimbulde energie
numai sub formA de lucru mecanic. Orice transformare a unui sistem delimitat de
un adiabatic se trans[ormare. adiabaticiJ.
Fie o transformare adiabaticA prin care se trece de Ia starea ini\ialA A Ia starea
finalA C printr-o stare intermediarA B fie LABc lucrul mecanic schimbat in aceastA
transformare. Conform legii conservArii energiei,
AU= Uc- UA = -LABc. (4.4)
Semnul minus apare tn relatia (4.4), datoritA conventiei de semn fAcute: dacA
sistemul primqte lucru mecanic din exterior, atunci L ABc < O.'Dar tn aceastA situatie
energia intern! crqte, deci llU >0 prin llU = -L ABc sau
• AU'+ LABC = 0. (4.5)
Relatiile (4.4) (4.5) sunt adevArate numai pentru transformarea adiabaticA,
pentru o transformare tn care schimbul de energie .se face numai sub formA
de lucru. mecanic.
Deoarece experienta aratA dl vanatia energiei interne nu depinde de stArile
iniermediare prin care se atinge starea finalA, rezultA cA, de fapt, in transformarea
adiabaticA, lucrul mecanic schimbat de. sistem cu exterjorul nu depinde de stArile
intermediare prin care sistemul ajunge din starea initialA tn starea finalA.
45
in general, daca sistemul nu este 'inch is 'intr-un 'i.nt.r
oarecare a sistemului, lucrul mecanic depinde nu numai de stanle Im\Jala fmala ale
transformarii ci side toate starile intermediare. Intr-o asemenea situa\ie, egalitatile
( 4.4) ( 4.5) pot fi satisfacute, indit se introduce marimea gtBc, numita
caldura, definita prin rela\ia:
gtBC = ilU + LABC. (4.6)
se observa din relatia de defini\ie ( 4.6) cA, in general, caldura schimbata de sis tern
depinde nu numai de s'tarile ini\iala finaHl, ci depinde transformare.
Trebuie remarcat cain timp ce energia interna este o manme care se refera.Ia starea
unui sis tern, a tat lucrul mecanic dit cAl dura .ma.rimi care se o
mareasistemului. Dinacestmotiv, formedeenergie ,
ci suntforme ale schimbului de energie dintre sistem lumea inconjura.toare.
Pentru o transformare pentru care ilU = 0, din rela\ia ( 4.6) avem:
. . gtBC = LABC. (4.7)
Avand 'in vedere cA, in acest caz, sistemul nu poate ceda sau primi a tat luc.ru mecanic
cat ca.Idu!a., energia lui interna. precum
pentru L ABc, rezulta. cA atunci cand ststemul cAl dura., (/ este pozitlv, tar.
atunci cand cedeaza ca.Idura, (/Be este negativ.
Din relatia de defini\ie ( 4. 7) rnai rezulta. ca. este o.
formare in care sistemul nu poate schimba cAldura. cu adiabatic
cste un 'invelis care nu permite schimbul de cAldura. dintre extenor.. .
transformaretoti parametrii de poziVesuntmentmuvconstanv,atunct
L ABc= o si, ca urmare, ca.Idura este egala. cu varia\ia energiei interne:
' (/Be= ilU = Uc- UA. (4.8)
4.2.2. Enuntul primului principiu al termodinamicii. Primul principiu
namicii se refera Ia modulln care variaza. energia interna. a unui sistem ce mteracvo-
ncaza mccanic sau tcqnic cu mediul exterior. Experimental s-a constatat cA: .
1) cncrgia interna a unui corp, izolat mecanic termic de alte nu se
modifica indifercnt daca In interiorul corpului au loc sau nu procese ftztce;
2) t>ncrgia interna a unui corp sc modific('l numai daca. exista. schimb de l,ucru
mccanic sau dildura intre el mediu.
Primul principiu al termodinamicii se cnunta. astfel: .
In orice tran!!formare variafia AU a energiei interne depinde doarde inifialii finalii
ale sistemului, fiind independenta de starile intermediare pnn care trece szstemul
1ermodinamic.
· Asadar, variatia cncrgiei interne fiind independent('! de transformare ca U
cstc (; marimc care depinde doar de starea sistemului aceea este o ma.nme de
Avand In vedcrc ( 4.6), rezulta.:
AU= U2 U1 = Q-L. (4.9)
Din (4.9) poate cxprima
(4.10)
Q = U2- U1 + L = AU + L,
sau:
caldura primita de un sistem este egala cu variaJia energiei interne a sistemului plus lucrul
mecanic efectuat de catre sistem.
46
Schematic, aceasta afirmaVe este reprezentata. in
figura 4.5. EcuaVa ( 4.9) sau ( 4.10) reprezinta. o expresie
matematica a legii de conservare transformare a ener-
giei, caracteristica. pentru termodinamicA. Ease numeste
ecuafia primului prtncipiu al termodtnamicii. in ecuavile
(4.9) sau (4.10), toate marimile (AU, Q L) se exprima.
In unita\i de masura (Joule). .
Din principiulintai al termodinamicii rezulta. diteva
consecin'e deosebit de importanteln lega.tura. cu posibili-
tatea unui sis tern termodinamic de a efectua lucru meca-
nic, precum In lega.tura cu transformarea cAldurii In
lucru mecanic*, anume:
l. Din ecua\ia primului principiu putem exprima L
sub forma
L = Q- (U2- U1). (4.11)
Fig. 4.5. Reprezentarea
schematica a conserviirii energiei.
De aici rezulta. ca un sistem termodinamic poate efectua lucru mecanic asupra
mediului exterior (L -::t: 0 pozitiv), daca cAldura. din exterior (Q > 0) sau
dacA energia interna. scade (AU< 0).
a) Daca Q = 0 (nu cAldurA), din (4.11) avemL =- (Uz- U1).
Pentru caL sa fie pozitiv trebuie ca U2 - U1 sa. fie negativ. Aceasta inseamna. ca.: daca
un sistem termodinamic nu caldura din exterior, el poate efectua lucru mecanic
asupra corpurilor din jur numai pe seama miqorarii energiei interne. Variatia energiei
interne ma.soara lucrul mecanic efectuat.
b) Daca sistemul efectueaza o transformare ciclica., at unci U2 - U1 = 0 .din ( 4.11)
rezulta caL = Q, adica: un sistem termodinamic poate efectua lucru mecanic fntr-o
transformare ciclica (periodic a) numal. daca ciildurd din exterior.
Astfel, din primul principiu al termodinamicii rezulta. cA nu poate fi construita. o
tennica. (sau de alta. naturA) care sa. produca lucru mecanic fa.ra. a consuma
cAldura. de lao sursa.-exterioara.. Asemenea care ar produce lucru mecanic fAra
ca sa. consume energie din exterior au primit denumirea de perpetUum mobile de spefa
I. Deci, din primul principiu al termodinamicii rezulta imposibilitatea realizarii unui
perpetuum mobile de spe{a 1
Relativ la procesele ciclice trebuie sa. facem urma.toarea observatie: din primul
principiu rezulta. cain cazul unui proces ciclic L = Q,· adica. lucrul mecanic efectuat
de ca.tre sistem este egal cu primita. Aceasta afirmatie rezulta. din legea de
conservare a energiei, care este, de fapt, convnutul primului principiu. fnsa., primul.
principiu nu se refera la posibilitatea practicA de a realiza intr-un sistem un proces
ciclic periodic prin care cAldura sa. fie transformata. integral in lucru mecanic.
Dupa. cum vom vedea mai tarziu (la principiul al doilea al termodinamicii), in
natura. nu poate fi realizat in nici un sistem un proces ciclic prin care cAldura sa. fie
transformata. integral in lucru mecanic: in orice proces ciclic, sistetnul o
cantitate de cAldura. din exterior, trans forma. o parte din ea in lucru mecanic, iar o parte
"' Instalatiile care transformii caldura, obVnutii prin arderea unui combustibil, in lucru mecanic se
numesc motoare sau mt¥ini termice.
· Exemple: motorul de automobil sau de avion, turbina de la centralele termoelectrice
47
o din nou mediului exterior. in acest caz, cum vom v.edea, legea de
conservare a energiei este
2. Primul principiu al termodinamicii con tine legea de conservare a energiei pentru
sistemele izolate. sistemu{ este izolat, nu
nici lucru mecanic cu exteriorul , atum;i L = Q = 0, iar din relatia ( 4.9) AU=
= l:Jz - U1 = 0 sau U1 = Uz energia internii a unui sistem izolat se conservii. Aceste
concluzii sunt confirmate de experienta lui Joule la paragraful 2.2.3.
4.2.3. Coeficienti calorici. <:and un corp sau atunci
temperatura sa se Intre de un corp temperaturii
sale o care este de natura corpului de condifiile fzzice,
in care are loc schimbul de ce stabilesc intre
Q sau de un corp variaVa temperaturii sale AT se numesc
coeficienti calorici.
Inainte de a-i amintim ca pentru masurarea Q se in mod
curent pe unitatea de din Sistemul International - J (Joule), o
unitate - caloria (cal) sau un multiplu al ei kilocaloria (kcal). Caloria este
definita in cu proprieta\ile calorice ale apei, astfel:
caloria de 15° (simbol - cahs) reprezinta caldura ne_cesara unui gram de apa pura
pentru ridica temperatura cu 1 oc (de la 14,5°C Ia 15,5°C) printr-o fnciilzire,,izobarii
(sub presiunea de o
fntre unitate si unitatea SI relatia de
' ' ' )
1 cal1s = 4,1855 J.
1. Capacitatea calorica. Se constata experimental pentru a un corp cu
AT grade este necesar sa transmitem corpului Q. Marimea fizica numeric egalii
cu caldura necesara pentru a varia temperatura unui corp cu un grad se capaci-
tatea calorica a corpului se noteaza, de obicei, prin C. Valoarea sa este data de
expresia:
c Q,
AT
( 4.12)
Unitatea de pentru capacitatea se scriind relaVa de mai sus
pentru de

[A1ls1 K
Capacitatea calorica este o a corpului. corpuri, confeqio-
n'ate din material (Cu, de exemplu), de au capacitatea

2. Caldura specifica. Pentru a caracteriza proprietatiie termice ale substantei din
care este corpul sau sistemul, independente de masei, se
caldura
Se caldura specifica se noteaza cu c, caldura necesarii pentru a varia
temperatura unitii{ii de masa dintr-un corp cu un grad.
Daca masa corpului este m, atunci caldura specifica are expresia:
1 'Q
c ··--.
m AT
(4.13)
48
lJnitatea de pentru c in SI este:
[c]si=-
1
-

[m]si [AT]si kg·K
Din relatille (4.12) (4.13) se poate stabili o legatura intre capacitatea calorica
c crudura specifica c:
C=mc.
(4.14)
3. Ciildura molara este necesara pentru a varia temperatura unui kilomol
dintr-o substanta cu un grad. v este numarul de kilomoli, atunci
va fi:
1 Q
c = -- --.
vAT
(4.15)
Deoarccc ctJldura molara este de [apt capacitatea calorica a unui substantii
am folosit nota\ie C. Unitatea de masura pentru dUdura este: , '
[C ]si::::; [Q ]si = J
,.. [v]si [A1ls1 kmol·K
Intre caldura molara caldura specifica se poate stabili relatia:
(4.16)
Intr-adcvar, numarul de kilomoli este v = m. vin ( 4.15),
.
a vern:
1 Q 1 Q
c = m- b.T = . m AT = . (4.17)

Cal dura primita sau cedata de un corp cand temperatura lui variaza cu AT grade poate
fi cxprimata: Q = CAT se capacitatea lui Q =meAT
se cunosc masa caldura specifica a corpului), Q = vCAT ( se cunosc
de k!lomoli caldura rholara). Aceste ecuatii se ob\in din rela\iile (4.12), (4.13)
(
Cal dura pe care o absoarbe un corp sau un sistem depinde de conditiile
(este funqie de proces). Prin urmare coeficientii calorici depind de conditiile de
Tnc:1lzire sau racire a corpurilor, astfel ca ele trebuie specificate. De obicei
dHdura specifica caldura molara Ia volum constant, notate cu cv Cv (cand sistemul
schimba caldura la volum constant) caldura caldura molara Ia presiune
constanta, notate cu Cp (dind sistemul schimba Ia presiune
La gaze cp > cv(Cp > Cv) si este necesar cain functie de conditiile de fie
' ' '
folosite corespunzator. La solide lichide cp ::::.Cv (Cp =:::. Cv), de aceea Ia solide lichide
nu se face deosebire intre caldurile specifice izobare izocore. ·
specifice ale gazelor, lichidelor la temperaturi apropiate de
temperatura camerei nu depind de temperatura. La temperaturi joase,
49
specifice depind de anume: clnd temperatura tinde spre zero absolut,
specifice tind spre zero.
4.2.4. Relatia lui Robert Mayer. Folosind primul principiu al termodinamicii se
poate stabili o relatie intre molare Cp Cvpentru gazul perfect.
un kmol de gaz perfect ce absoarbe Q. Conform primului
principiu al termodinamicii:
Q = !1U + L = AU+ pAV.
(4.18)
gazul este izocor (AV = 0) deci L = 0, atunci Qv = AU. In acest caz,
va fi:
Cv= Qv =AU.
AT llT
(4.19)
gazul este izobar, Cp va fi:
C = QP = AU+pAV = A'-!_ +p_AV.
P AT AT AT AT
(4.20)
Folosind (4.19), avem:
. pAV
Cp=Cv+--.
AT
(4.21)
Din relatia ( 4.21) se vede Cp este mai mare declt Cvcu o valoare egaHl cu valoarea
Iucnilui mecanic efectuat de sistem la sa cu un grad.
Dar, pentru un kmol de gaz, din ecuatia de stare avem: p AV = RllT. Inlocuind in
( 4.21 ), se ob\ine:
Cp = Cv+R.
(4.22)
Relatia se lui R.1'Jayer. Deoarece Cp = ).Up C v= ).lCv, relaVa
lui R. Mayer poate fi pentru specifice:
R
Cp cv+- . ( 4.23)

PROBLEME REZOLVATE
l. Un corpsfericconfectionatdin otelcadeliber. In momentulciocniriicu pamantul (osuprafata durii),
viteza corpului este v = 41 m/s. Sa se calculeze cu cat temperatura corpului, daca dupa ciocnire else
ridica Ia i'nalVmeah = 1,6 m. Se presupune ca intreaga caldura degajata prin ciocnire este preluata de corp.
Se cunosc: caldura specifica a otelului c = 460 j/kg• K g = 9,81 m/s
2
• Se neglijeaza frecarea schimbul de
dildura dintre corp aer.
Rezolvare. Energia cinetica pe care o are corpul in momentul ciocnirii se transforma in dildura,
care determina incalzirea corpului = mcfj,T, in energje potentiala Ep = mgh. Din legea de conservare
a energiei avem:
mv
2
Ec=Q+Ep sau
2
=mcfj,T+m,gh,
v
2
2gh 1 681m
2
/s
2
- 2 · 9,81 m/s
2
· 1,6 m
1 8
K
de unde D.T = =
2
.
460
J/kg . K - , ·
Cp . d .
2. Sii se afle caldurile specifice cp cv ale unui gaz perfect, daca se cunosc y = cv= 1,41 ens1tatea
gazului in conditii normale po = 1,293 kglm
3
.
50
Rezolvare. fntre cildunle specifice exista relatia lui Mayer cp - cv = B.. . Din ecuatia de stare se
J.L
obtine: po = Jh% . lnlocuind pe R/J.L tn ecuatia lui Mayer,
Cv = po
Cv poTo
sau

Cv= po m -700-
1
-
roTo(Y -1) 1,293kglm
3
· 273 K(1,41-1) kg. K'
Valoarea lui cp rezulta imediat
TNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
J
Cp="(Cv=987--.
kg·K
l. Doua baloane identice, inchise ernietic, in care se afla 11 de apa, respectiv 11 de aer sunt incilzite
folosind tncalzitoare identice. Care dinti:e vase se va incalzi mai repede? De ce? · '
2. In ce caz apa dintr-un vas, de masa neglijabila, se va incalzi mai mult: daci in apa este introdusa
bucata de portelan incalzit sau daca in apa este introdusa o bucata de metal, av§nd volumul egal cu volumul
portelanului incalzit la temperatura? Raportul dintre caldurile specifice ale poftelanului
metalului este de 2/1, iar raportul densitatilor 2/11.
3. bile din. aluminiu, plumb fier, avand aceeafi masa, se incalzesc Ia aceeafi
temperatura. Ap01 bllele sunt puse stmultan pe un bloc de ceara. Dupa un timp oarecare se constata ci bila
de aluminiueste cufundata in ceara mai mult decat bila defier, care, la randul ei, este cufundata mai mult
decat cea de plumb. Ce concluzie se poate trage din aceasta experienta?
4. Ce caldura este necesara pentru a incalzi 1 kg de zinc cu 1 K? Dar pentru a incalzi 1 kmol de zinc
tot cu lK? Se cunosc: CZn = 400 J/kg ·K J.LZn = 30 kglkmol.
R: 400 J; 12 kJ.
5. Ce caldura se degajii, la racirea unui kilogram de nichel de Ia 293 K Ia 19°C? •
CNi = 460 J/kg ·K.
R: 460J.
6. Ciildurile specifice izobara, respectiv izocora ale unui gaz sunt: cp = 5,225 ·10
3
J/kg ·K cv =
=3,135 ·10
3
J/kg ·K. Sa se afle masa molara a gazului. .
R· R
'j.t=-- ::4kg/ kmol.
cP -c.
7. Un termometru, cufundat intr-a cantitate m1 = 66 g de apa, marqte temperatura de Ia
t1 = 17,8°C la t2 = 32,4°C. Sa se determine temperatura reala tx pe care o avea apa inainte de a introduce
termometrul In apa. Capacitatea calorici a termometrului este C = 1,9 J/K, iar caldura specifica a apei
c z 4,2 ·10
3
Jlkg ·K.
R: t = C(t
2
-
11
) + tz = 32 5°C
x mtc ' ·
51
4.2.5. Expresiile lucrului mecanic, cildurii §i variatiei energiei interne i:n trans-
formarile simple gazului ideal. Vom exprima energiei interne flU= Uz-
-U1, dlldura Q lucrul mecanic Lin cazul proceselor simple ale gazelor ideate.
1. Transformarea izocora (V = const. ). fn acest proces, volumulgazului nu variazA,
deci AV = 0, din primul principiu avem:
Q = i.u. (4.24)
TinAnd seama de (4.19), avem pentru un kmol de gaz:
flU= Q = CvAT = Cv(T2- T1). (4.25)
Deoarece Cv > 0 pentru toate substantele, rezulta cA dacA Q-> 0, atunci AT> 0, iar
daca Q < 0, atunci AT < 0. Adidl, temperatura sistemului clnd acesta
clldura (Q > 0) invers, ea scade clnd sistemul cedeaza dlldura (Q < 0).
Pentru omasa oarecare de gazm, avem:
m
AU= Q = -CvllT = mcvAT = mcv (Tz- T1). (4.26)
....
Lucrul mecanic efectuat de gaz este:
L =0.
2. Transformarea izobara (p = const. ). Pentru un kmol de gaz, rezulta din definitia
clldurii molare izobare: Cp = _Q_ , de unde:
AT
Q = CpAT = Cp(Tz- Tt) . ( 4.27)
Lucrul mecanic are expresia:
(4.28)
L = p(V2 - V1) .
Pentru o masa m de avem:
m m
Q =-CP (T2- T1) =mcp (T2- T1) ; AU= -Cv(Tz- T1) =
.... p
=mcv(I; -1;);L= p(Jt;-
Expresia lucrului mecanic poate fi scrisa altfel, dacA folosim ecuatia de stare linem
seama cA procesul este izobar:
m
L = -R (Tz- Tt) .
....
Varia\ia energiei interne depinde in acest caz de este:
AU = Q - L = vCv(T2 - Tt)· ( 4.29)
3. Transformarea izotermll (T = const.). Deoarece pentru gazul ideal energia
interna depinde numai de temperatura absoluta, tntr-un proces izoterm AU= 0. Din
primul rezulta:
Q=L
deci, clldura Q absorbita de sistem este transformata integral tn lucru mecanic. Dupa
cum am vazut, procesul izoterm se reprezinta grafic tn coordonate p, V printr-o
hiperbola echilaterala, ce are ecuava p v = const., numita izoterma.
52
Lucrul mecanic efectuat Ia destinderea P
izoterma de Ia volumul initial Vtla volumul final
Vz este egal cu aria figurii marginita de izoterma, ·
· de segmentul de pe axa absciselor Vt V2
ordonatele punctelor de pe izoterma cores-
punzAtoare volumelor V1 Vz (fig. 4.6).
Se poate arata dl, pentru un latlol de gaz,
lucrul mecanic tntr-o astfel de transformare
este: . V
L = RT logi , unde baza e este numarul
irational e = 2,718 ...
0
v
2
v
relatia logo A Iogb A.logab con-
siderand a = e b = 10, avem:
Fig. 4.6; Lucrul mecanic tntr-un
proces izoterm.
. logeA = log10A·IOge 10.
Nottind loge A prin InA avfind in vedere cA loge 10 = 2,3, avem:
InA= 2,3lgA. (4.30)
Astfel, putem scrie lucrul mecanic sub forma:
L
V2
= 2,3RT ·lgv;, (4.31)
. . 1
care este expresia analitidl a lucrului mecanic efectuat de un kilo mol de gaz ideal tntr-o
destindere izoterma de Ia volumul initial Ia volumul final V2• Acest lucru mecanic;
dupa cum am vazut, este egal cu dlldura- Q, absorbita de sistem de Ia corpurile
·
Dadl avem o masti m de gaz perfect, vom obtine:
L RT
v2 m v2 m v2
= v lnv, = -RT ln-v; = 2,3-RT . ( 4.32)
A 1 .... 1 .... . 1
In concluzie, pentru procesul iiotetm T = const., variatia energiei interne. a gazului
este egala cu zero (U = const.)
AU=O,
iar dlldura absorbit4 de sistem este egala culucrul mecanic efectuat de dltre sistem
asupra mediului tnconjurator:
Q = L = m = 2,3m
jJ. 1 .... 1
(4.33)
T fiind temperatura absoluta a gazului in procesul izoterm.
4. _Transformarea adiabaticii.. Un proces sau o transformare se numesc adiabatice
dacasistemul termodinamicnuschimba (nu nu cedeaza) dllduracumediul
exterior. Aceasta inseamna ca sistemul trebuie sa fie izolat termic de mediul exterior
cu .ajutorul unui sa nu permit4 schimbul de dlldura tntre sistem mediu.
Asemenea se adiabatic. Matematic, conditia ca un proces sa fie
adiabatic se scrie:
Q=O.
Din primul principiu al termodinamicii. rezult4
(4.34)
L = -AU= - (U2- l!1). (4.35)
53
DatA L < 0, adicA gazul este comprimat adiabatic, atunci energia lui intern!
iar gazul se Tz > Tt. Acest fenomen este folosit in motoarele
Diesel cu ardere intemil pentru aprinderea combustiJ?ilului.
DatA L > 0, adicA gazul se destinde adiabatic, atunci lucrul mecanic produs de
sistem se efectueaz4 pe seama scAderii energiei interne gazul se rilcqte (L > 0,
rezultil cA aU< 0, adicA Uz < U
1
). fn tehnicA, destinderea adiabaticA este folositA
pentru obtinerea temperaturilor coborate.
Variatia energiei interne a gazului ideal depinde numai de variatia liT a
temperaturii. Conform cu (4.19),
· aU = Cv(Tz - Tt), ( 4.36)
care reprezintil expresia pentru variatia energiei interne a unui kilomol de gaz ideal
intr -o transformare adiabaticA.
Folosind expresia ( 4.35), avem. pentru lucru mecanic:
L = -aU = -Cv(Tz - Tt) = Cv(Tt - Tz), ( 4.37)
adicA, lucrul mecanic efectuat intr-un proces adiabatic este direct proportional cu
varia\ia temperaturii gazului. DatA gazul efectueaz4 lucru mecanic (L > 0), atunci
Tz < Tt gazul se iar dacA asupra gazului se efectueazAlucru mecanic (L <0),
Tz > Tt gazul se
Pentru o masil m de gaz, avem in caztd unui proces adiabatic: Q = 0
L = mCv(Tt- Tz).
J.1. '
(4.38)
Ecuava transformarii adiabatice a fost stabilitii in anul 1823 de fizicianul francez
Poisson (1781-1840) mai poartil denumirea de ecuafia lui Pois,son. Ea are
forma:
pVf = const., (4.39)
unde raportul y = .§ poartil denumirea de exponent adiabatic. Folosind ecuatia de
stare a gazului ideal pentru 1 kmol, pV = RT, ecuatia adiabatei se mai poate scrie:
p
2
f
vz v
I _.
0
Fig. 4. 7. Graficul adiabatei este mai inclinat
deciit graficul izotermei.
54
TV
1
-
1
= const. (4.40)
Deoarece Cp > Cv exponentul adiabatic este
mai mare decat unu ( y > 1 ), aceasta inseamnA ca
graficul adiabatei, de ecuatie p V
1
= const., in
coordonate p, V va fi mai inclinat decat graficul
izotermei, de ecuatiepV= const. (fig. 4.7). Deci,
pentru destindere a gazului av, presiu-
nea scade mai repede intr-un proces adiabatic
decat intr-un proces izoterm
pentru !::.. Y). Aceasta se explicA prin faptul
cA, in procesul adiabatic, in timp cu des-
tinderea gazului are loc racirea sa, iar racirea
face ca presiunea sA scada mai rapid decat in
procesul izoterm.
PROBLEME REZOLVATE
l. Aerul aflat lntr-un vas de volum V = 0,2 m
3
la presiuneap1 = 2 • 10
5
N/m
2
este racit izocor, pierzand
prin racire caldura Q =50 k.J. Sa se afle: a) presiunea finala; b) lucrul mecanic efectuat; c) variatia energiei
interne. Caldura molara izocora a aerului Cv == R (R - constanta universala a gazelor).
Rezolvare
a) Caldura cedata de aer este:
I Q I = VCv(TI - T2), (1)
unde v este numarul de kmoli de aer, iar Tt Tz temperaturile initiala, respectiv finala. Datorita racirii,
T T D
. ..1 d T ptV . T P2V .
1 > 2. m ecuatu e e stare avem: 1 = --- SI 2 = --- . Inlocumd in (1) pe Tt T2 si Cv rezulta·
' vR' vR ' ' ' ·
de unde:
Q = 512 • V(pt -p2),
2 Q 5 2 2 5·10
4
1
P2 = pt-?" -
17
= 2 · 10 N/m -?" ·-;--:---3 10
5
N/m
2
.
• > J 0,2m
b) Transformarea fiind izocora L = 0.
c) Din primul principiu al termodinamicii rezulta
!!.U= Q = 50k.J.
2. 0 masa m = 10 g de 32 kg/kmol) se afla presiuneap = 3 ·10
5
N/m
2
Ia temperatura
10°C. Dupa incalzirea izobara, gazul ocupa volumul V2 = 10 I. Sa se afle: a) caldura absorbita de gaz;
b) lucrul mecanic efectuat de gaz prin destindere; c) variatia energiei interne. Se caldura molara
izobara Cp = (712)R.
Rezolvare: a) Caldura absorbita de gaz va fi:
Temperatura Tz o exprimam din ecuatia de stare T 2 =


Inlocuim pe Tz in (1) obtinem:
m (JJPV2 . ) 3
Qp -Cp mR - Tt =7,92·10 J.

(1)
b) Transformarea fiind izobara, lucrul mecanic va fi L = p(Vz - Vt). Folosind ecuatia de stare
p V 1 = v RT 1, avem:
L = pV2- !!!_RTt = 2,265 · 10
3
J.

c) Din primul principiu, avem:
!!.U = Q- L == 5,655 • 10
3
J.
3. 0 masa m == 2 kg de oxigen ocupa volumul Vt = 1 m
3
la presiunea PI = 2 • 10
5
N/m
2
. Gazul
este lncalzit izobar se destinde pana Ia volumul Vz = 3m
3
, a poi izocor pana presiunea devine p3 =
=5 • 10
5
N/m
2
. Sa se afle: a) variatia energiei interne; b) lucrul mecanicefectuat de gaz; c) caldura absorbita
de gaz. Se Cv = (512)R.
Rezolvare
a) Variatia energiei interne a gazului la trecerea din starea initiala in cea finala este:
55
!:l.U = vCv !:l.T= TiJ.
)..l.
Temperaturile Tt T 2 le ob\inem din ecuatiile de stare:
Inlocuim in (1)
T
-li:P1V1 T _ _g_p3V2
1
-m R '
2
-m R ·
b) Lucrul mecanic total, la trecerea din starea 1 in starea 3, este
L=Lu+L23.
Dar, Lu = p1(V2- V1), iar L 23 = 0, deoarece transformarea 2-3 este izocora. Ded,
L = Lu = p1(V2- V1) = 0,4 • 10
6
J.
c) Din primul principiu al termodinamicii, rezult.a
Q = !:l.U + L = 3,25 • 10
6
J + 0;4 • 10
6
J = 3,65 MJ.
iNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
(1)
(2)
l. 0 masa de azot (f.l = 28 kg/kmol) m = 70 kg este incalzita cu 11T = 150 K la volum constant: Sa se
afle: a) caldura Qv absorbita; b) energiei interne t:..U; c) lucrul mecanic efectuat de gaz. Pentru azot
Cv = (5/2)R.
R: a) Qv = vCvi::..T = 7,79 MJ; b) 1'!.U = Qv = 7,79 MJ; c) L = 0.
2. intr-o incinta de volum V1 = 10m
3
se afla hidrogen la = 10
5
N/m
2
. Gazul este indilzit
la volum constant pilna cand presiunea sa devine pz = 3 • 10
5
N/m . Sa se afle: a) variatia energiei
interne !:l.U a gazului; b) lucrul mecanic efectuat de gaz; c) caldura Q v absorbita de gaz. Pentru hidrogen
Cv = (5/2)R.
R: a) L\U = 5 MJ; b) L = 0; c) Qv = L\U = 5 MJ.
3. 0 cantitate de v = 2 kmoli de dioxid de carbon este inciilzitii la presiune constantii cu 13-T = 50 K.
Sa se afle: a) variatia energiei interne I::..U a gazului; b) lucrul mecanic efectuat de gaz; c) caldura Qp absorb ita.
Se Cp 4 R.
R: a) t:..U = 2,493 MJ; b)L = 831 kJ; c) Qp = 3 324 kJ.
4. Un gaz ocupa volumul V1 = 51la presiuneap1 = 2 • 10
5

temperatura t1 = l7°C.' Gazul este
incalzit izobar efectueaza un lucru mecanicL = 196 J. Sa se afle cu cat s-a incalzit gazul.
R: t.T = """ 57K.
P1V1
5. Intr-un cilindru cu piston mobil fara freciiri se afla omasa m = 1 kg de azot (f.l = 28 kglkmol).
a) Ce caldura absoarbe gazul pentru ca temperatura lui sa creasca cu .D.T = 10 K? b)Sa se atle tnaltimea !Yz
cu care se ridica pistonul dupa incalzirea gazului. Greutatea pistonului G = 9,8 N, sectiunea sa S = 1m
2
.
Presiunea atmosferica deasupra pistonului po = 1 atm. Pentru azot Cp = (7 /2)R.
vRI::..T
R: a) Qp = vCpi::..T = 10,4 k.T; b) Dh = = 2,9cm.
Spo+G
56
4.3. PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII
4.3.1. Lucrul mecanic in transformari ciclice monoterme. Formularea Thomson
pentru principiul al doilea al termodinamicii. Daca un siStem termodinamic
cfectueaza o transformare ciclica, at unci conform principiului al termodinamicii
AU= 0, dcci
L = Q. (4.41)
Egalitatea de mai sus poate fi satisfacuta in urmatoarele trei cazuri:
a) L = Q = 0, deci sistemul nu schimba cu extcriorul nici lucru mecanic, nici
caldunl;
b) L = Q < 0, adica sistemul lucru mecanic ccdeaza caldura;
c) L = Q > 0, deci sistemul caldura cedcaza lucru mecanic.
se rcalizeaza cazul al t.reilea, sisternul ccdeaza lucru mecanic in exterior
Ia ficcarc rcpctare a transformarii ciclicc. Un ascmenea dispozitiv estc numit
tcrmica .. Principiul int<1i al terrnodinamicii permite atat transformarea integra/a a
lucrului mecanic in caldura, cat a caldurii in lucru mecanic. Trebuie rcmarcat ca,
pcntru a transforma integral caldura in lucru mecank, termica ar trebui sa
preia dHdura de la un corp de temperatura datil, fara a mai ceda c3Jdun1 unui alt
corp, dcoarcce am prcsupus ca intrcaga cantitate de caJdura a fost transformata in
lucru mccanic. Transformarca intcgralii a caldurii in lucru mecanic ar impune deci
ca ina tcrinica sa schimbe ca.Idura cu un singur corp, sau, cum se mai spune, cu
un singur termostat. Expericnta nc arata cain realitate nu este posibiHi transformarea
intcgrala a C:Hdurii in lucru mecanic, adica nu este posibila obtinerea de lucru
mccanic intr-o transformare ciclica in care tcrmica schimha caldura cu un
singur termostat. lntr--adevar, in caz contrar, ar fi posibilcl construirca unci
tcrmicc care sa transformc in lucru mccank ciHdura practic infinita cxistenHi in apa
marilor sau in acrul atmosferei. Transformarea !n care sistemul schimba caldura
cu un singur tcrmostat se transformare monoterma.
Pcntru a cxprima imposibilitatea transformarii integrale a in lucru
mccanic, W. Thomson (lord Kelvin) a formulat urmatorul principiu:
intr-o !ransforrnare ciclial monoterma, sisternul nu poate ceda lucru mecanic fn
exterior. Dacli transformarea ciclica monotermii este ireversibila, atunci sistemul
prime;o::te lucru mecanic din exterior.
Dcoarcce transformarea cste presupusa ciclica, pe baza principiului intiii b.U = 0
L = Q.
Conform acestui principiu avand in vederc conven\iilc de scmn pentru L
Q, rczulta ca intr-o transformarecichca monotermaL sO Q 0: Daca transformare.a
este ireversibila, atunci Lirev < 0 Q1rcv <0, dcci sistemul, primind lucru mecanic,
ccdcaza caJdura unicului tcrmostat cu care estc in contact tcrmic.
intr-o transformare monoterma neciclica este 1nsa posibila transformarea inte-
grala a caldurifprimite in lucru mccanic. Ne putem convinge imediat de aceasta
considerand o destindcrc izotcrma a l.um1 ideal, dcci o transformare monoterma..
Deoarcce pentru gazul ideal encrg1a interna depindc doar de temperatura, in
57
transformarea izoterma !lU = 0, deci Lrev =. Qrev, unde Lrev = 2,3 RT > 0,
deoarece volumul final Vt este mai mare decAt volumul initial Vi. fnseamna ca
sistemul caldura Qrev, o transforma integral in lucru mecanic dar transfor-
marea nu este ciclica, deoarece volumul final nu coincide cu eel initial.
4.3.2. Lucrul mecanic intr-o transformare ciclica biterma. Principiul al doilea al
termodinamicii in formularea lui R. Clausius. Sa mai observam ca formularea lui
Thomson lasa posibilitatea constatarii ca se ob\ine lucru mecanic de Ia un sistem care
efectueaza o transformare ciclica in care schimba caldura cu doua termostate de
temperaturi diferite T1 Tz. 0 transformare in care sistemul schimba cu doua
termostate de temperaturi diferite se transformare biterma. Daca presu-
punem ca T1 > Tz, atunci sistemul primind caldura Q1 > 0 de la termostatul de
temperatura mai mare cedeaza caldura Qz < 0 termostatului de temperatura mai joasa,
transformcind in lucru mecanic diferenta valorilor absolute ale aeestor cantitati de
caldura. fntr-adevar, caldura totala de sistem cu exteriorul este Q = Q1 +
+Qz = Q1- I Qzl, deci conform principiului intcii:
llU = Q - L = Q1 - I Qzl - L.
Dar !lU = 0, deoarece transformarea este ciclica, deci lucrul mecanic efectuat de
sistem este:
L = Q1 - I Qzl > 0.
Evident cain transformarea ciclica biterma nu se poate ca intreaga cantitate de
caldura Q1 primita de sistem sa se transforme in lucru mecanic, ci doar diferenta Q1-
-IQzl.
Randamentul unei termice care efectueaza o transformare ciclica biterma
va fi:
(4.42)
deoarece intotdeauna Qz :t= 0 (daca Qz = 0, transformarea ar fi monoterma nu ar fi
posibila producerea de lucru mecanic).
Experienta ne arata ca intotdeauna cAnd aducem in contact termic doua corpuri
aflate Ia temperaturi diferite, cal dura Q schimbatit este cedata de corpul mai cald cor-
pul ui mai rece. Acest schimb se p,rod ucede Ia sine, in mod natural, far a nici o interventie
din exterior, in corpurile exterioare neproducAndu-se nici un fel de schimbari. Afirmam
ca cedarea de caldura de catre corpul cald corpului rece este o transformare care se
petrece spontan. In nici o experienta nus-a constatat trecerea spontana a caldurii de Ia
un corp rece Ia, unul cald.
Generalizcind aceste fapteexperimentale, R. Clausius a formulat principiul al do ilea
al termodinamicii astfel:
Nu este posibilli o transformare care sa aibii ca rezultat trecerea de Ia sine a caldurii
de Ia un corp cu o temperatura data Ia un corp cu temperatura mai ridicata.
Se observa din aceasta formuHue ca principiul al doilea nu exclude procesul de
trecere a caldurii de la un corp de temperatura mai scazuta (corpul rece) la unul de
temper a tura mai ridicata ( corpul cald) daca se in tervine din exterior, se afirma doar ca
acest proces nu poate decurge spontan, de la sine (fara o interventie din exterior).
58
4.3.3. Ciclul Carnot. Formularea Carnot pentru principiul II al
Ciclul Carnot este o transformare ciclica cvasistatica formata din doua izoterme si
doua adiabate. El a fost propus de Carnot (de aici denumirea) care cauta
imbunatateasca randamentul motoarelor termice. S-a constatat ca acest ciclu nu poate
fi realizat in nici un motor real, ca este deci un ciclu teoretic, un ciclu ideal, al carui
studiu a jucat insa un rol insemnat in dezvoltarea teoriei motoarelor termice.
Pentru a studia un ciclu Carnot vom folosi drept substanta de lucru v kilomoli
de gaz ideal inchis intr-un cilindru cu piston mobil. Pere\ii cilindrului pistonul
sunt confecVonati dintr-un material perfect termoizolant adiabatic) care nu
permit schimbul de caldura intre gaz exterior,. iar fundul cilindrului este con-
feqionat dintr-un material termoconductor ideal. Fie T1, Pt V1 parametrii gazului
in starea initiala. Aducem cilindrul cu gaz pe• un incalzitor (fig. 4.8, a) a carui
temperatura este tot timpul constanta egala cu Tt care constituie deci un
termostat. Gazul va absorbi de la termostatul care constituie sursa calda - caldura
Q1 se va destinde izoterm cvasistatic de la volumul V1 la Vz, efectucind lucrul
mecanic L12. In coordonate p, V, transformarea este reprezentata prin izoterma
1-2. Aducem cilindrul cu gaz pe o suprafata termoizolatoare (fig. 4.8, b) H'isam
gazui sa se destindtt adiabatic pcina la volumul VJ, efectuand lucrul mecanic L23•
Grafic, procesul este reprezentat de adiabata 2-3.fn urma destinderii adiabatice,
gazul se astfel ca In starea 3 va avea temperatura Tz < T1• Aducem acum
cilindrul cu gaz in contact cu sursa rece care constituie un tcrmostat aflat Ia
temperatl:lra Tz . ... comprimam izoterm cvasistatic gazul de Ia volumul v3 Ia v4
(izoterma 3-4). In decursul comprimarii izoterme, gazul cedeaza sursei reci caldura
Qz, primind lucrul mecanic £34. Apoi aducem cilindrul cu gaz pe suprafata termo-
izolatoare comprimam adiabatic gazul de la V4 la V1. fn urma acestei comprimari,
temperatura lui va de la Tz Ia Tt gazul primind lucrul mecanic L 41 revine
in starea initiala (adiabata
p


pl
p 1

I "f1 '
..... 2

I 2

! I

4 ...... \
I I
I I .... _ _.3
_l_ __ I
..
J V4 Y3V 'If v 0 v2 v
3
v 0 v4 v
R
a b c.
Fig. 4.8. Studiul cidului Camot.
59
p
'
'
0
Fig. 4.9. Ciclul Carnot.
DacA reprezentam cele patru transformari suc-
cesive pe un singur grafic, in coordonate p, V,
obtinem o transformare ciclicA, reversibila care
este tocmai ciclul Carnot, (figura 4.9).
Randamentul ciclului Carnot se calculeaza
folosind relatia 11 = 1 "'""@, unde Q1 este cAldura

primita, iar Qz caldura cedata de substanta de lucru
pe ciclu. Dupa cum rezulta din fig. 4.9, Q1 este
cAldura absorbita de gazul ideal in destinderea
V izoterma 1-2, iar Qz este cAldura cedata in compri-
marea izoterma 3....:.4, deoarece in transformarile
nuarelocschimbdecAidura.
FolosindexpresiapentrucAlduraschimbaHiintr-un
proces izoterm ( 4.33), rezulta:
Vz V3
Ql = L12 = vRT1 In vl ; I Qzl = L34 = vRTzlnv.; .
Inlocuind Q1 I Qzl in expresia randamentului, avem:
v3
vRTzlnv.;
llc = 1- V .

(4.43)
Se poate arata ca rapoartele sunt egale intre ele. Intr-adevar, starile 2
3 se afla pe adiabata 2-3, astfel ca avem (conform cu 4.40):
T1Vl-
1
TzVt\
iar starile 1 4 se afla pe adiabata 4-1, astfel case poate scrie:
T1Vt
1
= T2Vt
1

Dupa impartirea primei relatii prin a doua, term en cu term en, avem:
,y-1
de unde rezulta:
Vz V,
v;=v:;·
Daca aceste rapoarte sunt egale inseamna cA = In , iar dupa simplificare
in ( 4.43) prin vR expresia randamentului termic al ciclului Carnot devine:
· T2
Ttc = 1-ll. (4.44)
Din (4.44) rezulta: 1) randamentul ciclului Carnot nu depinde de natura sub-
stantei de lucru (in expresia lui nu apare nici o caracteristicA a gazului ideal cu
care s-a realizat ciclul), ci depinde numai de temperatura absoluta a surselor de
dHdura folosite; 2) randamentul ciclului Carnot este subunitar (Ttc < 1), deoarece
totdeauna temperatura surse( calde este mai mare decit temperatura sursei reci
(T1 > Tz).
60
Din studiul ciclului Carnot al motoarelor termice reale, rezulta o consecinta
foarte importanta: randamentul unei termice reale, llreal = 1 - I , care
funqioneaza ciclic intre doua termostate de temperaturi T1 T2 (T1 > T2) este
intotdeauna mai mic declt randamentul unui ciclu Carnot reversibil Tlc = 1 - -i{ care
funqioneaza 1ntre termostate. Matematfc, se poate scrie:
Ttreal < llc • (4.45)
4.3.4. Tipuri de motoare termice (principiul de functionare ). CAl dura, pe care
motoarele termice o transforma partial in lucru mecanic, se obtine prin arderea ln
motor a unui combustibil ( carbune, pacura, benzina, motorina, hidrogen Aceasta
caldura este trarismisa substantei de lucru (aer, a bur, gaze de ardere) care
. presiunea si apasa pe pistonul mobil al unui cilindru (sau pe o paleta in cazul
turbinelor)' punAndu-1 in Se produce in acest fellucru mecanic. In funcVe de
constructia motorului, combustibilul arde in exteriorul cilindrului cu piston mobil sau
in sau. Dupa aeest criteriu, motoarele termice se impart in doua grupe:
1) motoare termice cu ardere externa (de exemplu: locomotiva cu aburi, turbina cu
aburi - 2) motoare termice cu ardere interna (de exemplu: motoarele cu
aprindere prin scanteie, motoarele Diesel, motoarele cu reactie Deoarece
motoarele termice cu ardere interna sunt cele mai raspAndite in ultimul timp, vom
analiza modul de functionare a doua tip uri de motoare din aceasta categoric: motorul
cu aprindere prin scAnteie (motorul ?tto) motorul Diesel.
Motorul Otto drept combustibil vapori de benzina amestecaV cu aer.
Acest ames tee este absorbit intr-un cilindru cu piston cu ajutorul unei scintei
electrice, produsa de bujii (de aici denumirea de motor cu aprindere prin scAnteie).
Prin arderea combustibilului rezulta gaze de ardere Ia temperatura presiune
ridicate. Acestea apasa asupra pistonului pun in La piston este legata o
biela biela o manivela, prin intermediul cArora rectilinie alternativa a
pistonului este transformata in circulara continua. In urmatoare a
pistonului, in sens invers, gazele de ardere destinse sunt eliminate din cilindru, dupa
care se asp ira o noua cantitate de amestec de vapori de benzina cu aer ciclul se repeta
din nou. Succesiunea de transformari Ia care participa substanta de lucru (gazele de
ardere) reprezinta ciclul de funcVonare al motorului, iar perioada corespunzatoare
deplasarii pistonului, de la un capat la celalalt al cilindrului (mai exact intre punctul
mort superior punctui ·mort inferior) poarta denumirea de timp. Motorul Otto este
un motor in patru tim pi, iar ciclul de funcVonare este format din doua adiabate doua
izocore. Sa vedem cum se realizeaza acest ciclu in motor inseamna cei patru tim pi
de functionare ai motorului.
Timpul 1 - aspirafia. Pistonul coboara in cilindru (fig. 4.10, a). in momentul
inceperii acestei supapa de admisie se deschide datorita depresiunii care
se formeaza, amestecul de vapori de benzina cu aer, format in carburator, este absorb it
in cilindru Ia presiune constanta p1 (presiunea atmosfericA). In coordonatele p V,
absorbtia este reprezentata prin izobara A -1 (p1 = canst., fig. 4.11). Aspiratia
61
d
sLJP,Jp\?\e fnchise
b
c
Fig. 4.10. Cei patru timpi de functionare ai motorului
cu aprindere prin scanteie:
a) admisia; b) compresia; c) aprinderea detenta;
d) evacuarea.
amestecului are loc in tot intervalul de timp in care pistonul se de la punctul
mort superior la punctul mort inferior.
Timpul 2- compresia. In momentul in care pistonul a ajuns Ia punctul mort inferior,
ambele supape se inchid, iar pistonul se spre punctul superior (fig. 4.10, b)
comprimand amestecul carburant. Comprimarea se face de Ia presiunea P1 panll Ia
presiunea P2· Deoarece pistonului este rapidll, comprimarea este adiabaticll.
Acest proces este reprezentat in diagrama p, V prin adiabata 1-2 (fig. 4.11 ). Compri-
marea are loc in timpul pistonului Ia punctul mort superior. '
Timpul 3 - aprinderea 1i detenta. La compresiei, cand pistonul a ajuns la
punctul mort superior ambele supape sunt inchise , se produce o scanteie electrica
intre electrozii bujiei (fig. 4.10, c). Sdinteia aprinde amestecul carburant, care incepe
p
aprinder
()2
-v
Fig. 4.11. Schema de functionare
a motorului Otto.
sa arda progresiv, in toaHi masa lui. Tem-
peratura gazelor rezultate prin ardere
brusc la cca 2 000°C, iar presiunea
la aproximativ 25 atm. Datorita inerVei,
pistonul Iiu este pus imediat in
astfel ca acest proces al substantei de lu-
cru este izocor (procesul 2-3, diagrama
p, V). In timpul arderii combustibilului se
degaja cal dura Q1, care reprezinta cAl dura
pfimita de motor. Gazele produc o forta
mare de apasare asupra pistonului il
imping in jos spre puncttil mort inferior,
efectuand lucru mecanic. Pe masura ce
pistonul coboara, gazele se destind - are
loc detenta. Destinderea gaze lor este adi-
abaticA procesul este reprezentat grafic prin adiabata 3-4. Cand pistonul ajunge
aproape de punctul mort inferior se deschide supapa de evacuare, face legatura
intre cilindru aerul exterior. Presiunea scade brusc pana la valoarea presiunii
atmosferice Pt (acest proces este reprezentat prin izocora 4-1, pe diagrama p, V). In
acest proces, substanta de lucru cedeaza in exterior cantitatea de cAldura Q2.
Timpu/4 - evacuarea. Supapa de evacuare este deschisa (fig. 4.10, d). Pistonul
ajuns la punctul mort inferior, se in sus, spre punctul mort impinge
afara, in atmosfera (la presiune constantap1) gazele arse destinse (dreapta 1-A din
diagramap, V). Cand pistonul ajunge la punctul mort superior, timpul4 se termina
motorul reincepe un alt ciclu cu aspiratia amestecului carburant. Din cei patru timpi
de functionare ai motorului, numai in unul singur (timjml trei) se produce lucru
mecanic.
Vom calcula randamentul motorului Otto, presupunand cA este cunoscut raportul
de compresie al motorului g


. 2
Din definitie, randamentul este:
n _ Qt-1 Q2l _
1
_ I Q2l
'I- Ql - Ql •
Dar, motorul caldura Q1 in procesul izocor 2-3 cedeaza caldura Q2 in
procesul izocor 4-1 (fig. 4.11), astfel ca:
Q1 = vCv(T3 - T2) ; I Q2l = vCv(T4 - Tt)·
Inlocuind in expresia randamentului, se obtine:
11
=
1
_ T4 - Tt .
T3- T2
Starile 1 2 se gasesc pe adiabata, deci putem scrie:
T
T T2 d d T T
1 1 = 2 2 sau y
1
= g , e un e 2 1c .
Starile 3 4 se gasesc ele pe adiabata (alta decat aceea pe care se gasesc
starile 1 2), deci T3Vf
1
= T4Vt
1
sau -H Dar v4 = V1 V3 = V2, astfel ca
T3 = T4c Y>
1
• Inlocuind pe T3 T2 in expresia randamentului, se obtine:
1
11=1--
y--1 '
E
care este tocmai randamentul motorului Otto, exprimat prin raportul de compresie.
Motorul Diesel sau motorul cu aprindere prin este asemanator prin
construqie cu motorul cu aprindere prin scanteie. Locul sistemului de aprindere, insa,
este luat de o pompa cu injeqie care injecteaza in cilindrul motorului combustibil
{motorina) la presiune ridicata. Modul de funcVonare al unui motor Diesel in 4 tim pi
este urmatorul:
Timpul 1 - aspirdJia. In cilindru se aspirn aer din atmosfera la presiunea p., prin
supapa de admisie, in timp ce pistonul se deplaseaza in jos, de la punctul mort superior
63
a
c
nC't t:nori:
super1or
PM-S·
b
d
Fig. 4.12. Cei patru timpi de functionare ai unui motor Diesel:
a) absorbtia; b) compresia; c) injectia, aprinderea detenta; d) evacuarca.
spre punctul mort inferior. Supapa de evacuare este inchisa (fig. 4.12, a). In coordonate
p, V, procesul este reprezentat prin izobara A -1 din figura 4.13.
Timpul 2 - compresia. In momentul in care pistonul a ajuns la punctul mort
inferior se inchide supapa de admisie. Pistonl.llincepe spre punctul mort
superior com prima adiabatic aerul absorb it in timpu11 (fig. 4.12, b). Compresia, la
aceste motoare, este mult mai mare decat la celc cu aprindere prin sclnteie. La
cand pis to nul ajunge la punctul mort superior, presiunea aerului p2 este
decca 35-50 atm, iar temperatura decca. 700-800°C. Procesul este reprezentat prin
Q2
deschiderea
de
evacuarea
1
1 evacuare
I I

0
64
v2 v
3
v
1
v
J:<ig. ".13. C1clul de tunq10nare
al motorului Diesel.
adiabata l-21n figura 4.13.
Timpul 3 - arderea detenta (fig. 4.12, c).
cand a incetat compresia (pistonul la punctul
mort superior), pampa de injeqie pulverizeaza
picaturi extrem de mici (ca o ceata) de motorina
in cilitidru. Pe masura ce patrund in acrul com-
primat, incalzit Ia 700°C, fiecare picatura se
se aprinde arde, degajand caldura
gaze de ardere. Procesul de ardere cste izobar,
deoarece arderea este len tel (ease face pe m:lsur:l
ce combustibilul este injectat) pistonul
s:l se deplaseze. Arderea este reprezen-
tata prin izobara 2-3. Prin arderea combustibi-
lului se produce o mare cantitate de caldura Qt. Aceasta presiunea gazelor de
ardere, care apasA puternic pe piston, care produce lucru mecanic in sa spre
punctul mort inferior. Timpul3 este timp motor. Efectuiind lucru rnecanic, gazele se
destind adiabatic, curba 3-4 (fig. 4.13).
Timpul 4 - evacuarea (fig. 4.12, d). Cu putin inainte ca pistonul sa ajunga Ia
punctul mort inferior, se deschide supapa de evacuare. Presiunea scade brusc la
valoarea presiunii Ia vo1um constant sistemul cedeazA in exterior
caldura Qz. Pis to nul incepe sA se spre punctul mort supertor evacueazA gazele
de ardere. CAnd a ajuns la capAtui cursei se deschide supapa de admisie ciclul se
repetA. ·
Randamentul motorului Diesel este superior motorului cu aprindere prin sclnteie.
Deoarece motorul Diesel combustibil ieftin se cauta in ultimul
timp ca motoarele cu aprindere prin sciinteie, folosite in special Ia automobile, sA fie
inlocuite treptat cu motoare Diesel.
PROBLEME ·REZOLVATE
l. Un motor ideal, ce funcfioneaza dupa un ciclu Carnot, absoarbe caldura Q1 = 2 508 J de Ia sursa
calda fntr-un ciclu. TempN"atura sursei calde este TI = 400 K, iar temperatura sursei reci 12 = 300 K. Sa se
afle: a) lucrul mecanic efectuat fntr-un ciclu; b) caldura Q2 cedata sursei reci. Se raportul
c
r=it= 1,4.
Rezolvare
) D
. d c· · · d 1 · L d · , 1 ea T
1
- n r 1
a m e Ini\Ia ran amentu u! avem TJ = lli' ar
1
·ntru c1c,u mot TJ = --y:;_--• ast e
1
_ Q T1- T2 _
2 508 1
400 K- 300 K _
627
J
' -
1
----rr- - 400 K - ·
b) Exprimam randamentul TJ cu ajutorul caldurilor schimbate: 11 = _Q
1
-J
1
Q
2
1, de unde
.I Q2l = Q1(1- 11) = 1 881 1.
2. Un mol de gai ideal participa Ia o transformare ciclica formata din doua izocore, de ecuatii V1 =
=12,3 ·10-
3
m
3
V2 = 24,6 ·10-
3
m
3
, doua izobare, de ecuatiipl = 2 atm = 3 atm. Sa se determine:
a) temperatura gazului fn starile 1, 2, 3 4; b) randamentul ciclului. Se day= 1,4.
Rezolvare
a) Temperatura gazului tn starea 1 (p1, V1, Tt) se determina din ecuatia de stare
p1V1 2 · 10
5
N/m
2
12.3 ·10-
3
m
3
. _ . _ .
T1 = - =
3
·
3
296 K. Transformarea 1 - 2 este IZocora, putem sa sc;nem
vR 10- kmo! · 8,31 ·10 J/kmol· K '
5 2
= de unde T2 = T1 f!J:_ = 296 K
3

10
5
N/m
2
444 K. Transformarea 2 :- 3 este izobara, si scriem
1 1 1 2 P1 2. 10 N/m . '
V
1
= Vz deci T3 = T? V
2
= 444 K
24

6
.
10
-
3
m
3
888 K. Transformarea 4- 1 este izobara, deci T4 =
T2 T3' v
1
12,3 · 10-
3
m
3
=TtV2/V1 = 592 K.
b) Randamentul ciclului il scriem TJ = Ql -J Q
2
1 1- unde Q1 este caldura primita de
2 .
la sursa calda fntr-un ciclu, iar Q2 cal dura cedata. Se observa ca: Q1 == Q12 + Q23 iarQ2 = Q34 + Q41. caldura
Q12 este primita de gaz fn procesul izocor 1 - 2. Ea se exprima prin relatia Q12 = vCv(11- Tt). Oildura Q23
65
este primita de gaz in transformarea izobara 2 3 'i se exprima Q23 = vCp(T3- T2). Caldura totala primita
va fi Q 1 = vCv(T2 - TJ) + vCp(T3- Tz). in mod se afla caldura cedata de gaz Qz in procesul izocor
3-4 'i in procesul izobar4 -·l:JQ21 = vCv(T3- T4)+ vCp(T4- TJ).fulocuimpeQJ 'iQ2 inexpresiarandamentului
11
=
1
_ I Qzl =
1
T4> + vCp(T4- Tt).;
Q1 Tt) + VCp(TJ- Tz>
Prin tmpartire Ia numarator Ia numitor prin vCv, avem:
l _ (T3- T4) + 1 (T4- Tt) l- (888- 592)K + 1,4(592- 296)K =
7
,
7
%.
11
(T2-Tt)+y(T3-Tz) (444-296)K+l,4(888-444)K
EXERCfTII, PROBLEME
l. Un gaz participa Ia o transformare ciclicii tn timpul ciireia caldura Q1 =:= 4 kJ de Ia o sursa
calda. Sa se determine lucrul mecanic efectuat de gaz, dacii randamentul ciclului este 11 0,1.
R:L = 11Q1 = 400J.
2. Sa se calculeze randamentul unui motor cu reactie care functioneaza dupa un ciclu format din doua
adiabate doua izobare, se raportul de s = = 5, iar substanta de lucru este aerul,
c
pentru care 1 = i$ = .1,4.
R: 11 1 -
1
= 0,475.
Ey-1
3. Sa se calculeze randamentul motorului Diesel, tn functie de rapoartele de compresie s =
p = (vezi fig. 4.13). Aplicatie numericii: s = 10, p = 2, 1 = 1,4.
4. Doua incinte de volume Vt =51 respectiv Vz = 10 l, umplute cu gaz monoatomic, pot
comunica tntre ele printr-un tub de volum neglijabil, tnchis initial cu un robinet. Ele sunt izolate adiabatic
de exterior. in prima incinta pre8iunea gazului este p1 = 2 · lOs N/m
2
, iar temperatura este Tt = 300 K, tn
incinta a doua presiunea este pz = lOs N/m
2
iar temperatura este Tz = 330 K. Sa se determine presiunea
temperatura tn starea finala dupa deschiderea robinetului.
CAPITOLUL 5
STUDIUL CORPURILOR SOLIDE
5.1. STRUCTURA SOLIDELOR
Sistemele Iichide gazoase se deosebesc de sistemele solide prin faptul dl acestea
din urmA au formA proprie volum determinat. Nu toate sistemele care au formA
volum propriu sunt corpuri solide. fn naturA sunt unele corpuri care au form! proprie
(ca solidele), dar au unele proprie!Ati Iichidelor. Corpuri ca: sticla,
smoala, masele plastice etc. se numesc corpuri amorfe. Ele se comportA ca Iichidele
cu viscozitate anormal de mare,·Ia temperaturi Trecerea acestora din faza
salidA in faza lichidA se face pe un interval de temperaturA nu Ia o temperaturA net!
ca Ia corpurile solide.
.o catacteristidl ce multe corpuri solide de corpurile amorfe este
structura lor intern! regulatA. Aceasta se unei regulate a particulelor
constituente (atomi, molecule, grupuri de molecule etc.) in tot volumul corpului.
regulat4 impune o ordine Ia distantA (o anumit4 care se repe!A
periodic), spre deosebire de ordinea local! (o ordine fat! de primii vecini) specifidl
st4rilor amorfe lichide.
Corpurile solide, caracterizate prin volum propriu, form! proprie, temperaturA
netA topire o structur4 interioar4 ordonat4, se numesc solide cristaline dlrora pe
scurt le vom spune cristale.
Pentru studiu se accept! ca model un cristal construit prin repetarea regulatA a
unor entit4ti structurale identice .. 0 entitate structural! poate fi aldltuit4 dintr-un
atom, mai multi atomi sau mai multe molecule (fig. 5.1, a). ·
Succesiunea aces tor entit4ti structurale care se repet4 cu o anumit4 -perioad4 pe
cele trei coordonate in spatiu o retea cristalin4 5.1, b). Locurile unde se
afl4 particulele constituente ale cristalului se numesc nodurile retelei cristaline (fig.
5.1, c). · ·
a b c
Fig. S.l. ionilor tn corpurile solide.
67
este primita de gaz 'in transformarea izobara 2 - 3 se exprima Q23 = vCp(T3 - Tz). Caldura totala primita
va fi Q1 = vCv(Tz- Tt) + vCp(TJ- Tz). in mod se afla caldura cedata de gaz Qz in procesul izocor
3-4 in procesul izobar4 -·1:101 = vCv(T3- T4) + vCp(T4- T1). inlocuimpeQ1 inexpresiarandamentului
TJ =
1
_ I Q2l =
1
_ vCv(T3- T4) + vCp(T4- Tt).:
Q1 vCv(Tz- Tt> + VCp(T3- Tz)
Prin impartire Ia numarator la numitor prin vCv, avem:
TJ l (T3- T4> + 1 (T4- Tt) l (888- 592)K + 1,4(592- 296)K =
1
,?%.
(Tz- Tt>+1(T3- T2) (444- 296)K+ 1,4(888- 444)K
EXERCfTII, PROBLEME
1. Un gaz participa Ia o transformare ciclica in timpul careia caldura Q1 . 4 kJ de Ia o sursa
calda. Sa se determine lucrul mecanic efectuat de gaz, daca randamentul ciclului este TJ 0,1.
R:L TJQl = 400J.
2. Sa se calculeze randamentul unui motor cu reactie care funcVoneaza dupa un ciclu format din doua
adiabate doua izobare, se raportul de & = = 5, iar substanta de lucru este aerul,
c
pentru care 1 = ifv = 1,4.
1
R: TJ 1--=0,475.
&y-1
3. Sa se calculeze randamentul motorului Diesel, tn funcVe de rapoartele de compresie & =
p = ri (vezi fig. 4.13). Aplicatie numerica: & = 10, p = 2, 1 = 1,4.
-1
R: TJ = 1 - = 53%.
1&y- -1)
4. Doua incinte de volume Vt =51 respectiv V2 = 10 l, umplute cu gaz monoatomic, pot
comunica tntre ele printr-un tub de volum neglijabil, tnchis initial cu un robinet. Ele sunt izolate adiabatic
de exterior. In prima incinta presiunea gazului este pt = 2 · lOs N/m
2
, iar temperatura este Tt = 300 K, in
incinta a doua presiunea este p2 = lOs N/m
2
iar temperatura este Tz = 330 K. Sa se determine presiunea
temperatura tn starea finala dupa deschiderea robinetului.
CAPITOLUL 5
STUDIUL CORPURILOR SOLIDE
5.1. STRUCTURA SOLIDELOR
Sistemele lichide gazoase se deosebesc de sistemele solide prin faptul c4 aces tea
din au proprie si volum determinat. Nu toate sistemele care au si
volum propriu sunt corpuri fn sunt unele corpuri care au proprle
( ca solidele ), dar au unele lichidelor. Corpuri ca: sticla,
smoala, masele plastice etc. se numesc corpuri amorfe. Ele se ca lichidele
cu viscozitate anormal de mare, Ia temperaturi Trecerea acestora din faza
in faza se face pe un interval de nu Ia o
ca Ia corpurile solide.
.o catacteristic4 ce multe corpuri solide de corpurile amorfe este
structura lor Aceasta se unei regulate a particulelor
constituente (atomi, molecule, gruP.uri de molecule etc.) in tot volumul corpului.
impune o ordine Ia (o care se repea
periodic), spre deosebire de ordinea (o ordine de primii vecini) specific4
amorfe lichide.
Corpurile solide, caracterizate prin volum propriu, proprie,
de topire o se numesc solide cristaline c4rora pe
scurt le vom spune cristale.
Pentru studiu se ca model un cristal construit prin repetarea regulatA a
unor structurale identice .. 0 entitate poate fi dintr-un
atom, mai multi atomi sau mai multe molecule (fig. 5.1, a). ·
Succesiunea aces tor structurale care se cu o pe
cele trei coordonate in spatiu o retea 5.1, b). Locurile unde se
particulele constituente ale cristalului se numesc nodurile retelei cristaline (fig.
5.1, c). · ·
a b
Fig. 5.1. ionilor tn corpurile solide.
67
Na+ Q- CFistalul poate fi conceput ca fiind construit, de
exempb, dintr-o mul\ime de paralelipipede iden-
tice care se repet4 care se pot obtine unul din
altul printr-o simpl4 de translatie. ·
fn realitate cristalele naturale, ca cele crescu-
te in laborator, prezint4 abateri de la acest model
fie datorit4 faptului c4 reteaua nu are o regularitate
perfect4, fie c4 substanta are impurit4ti.
Edificiul material al sistemelor fizice cristaline
este asigurat prin existe.ata fortelor de atractie a
eel or de respingere. Aceste for\e sunt de naturA pur
electric4, iar intensitatea lor depinde de distanta
Fig. 5.2. Retea cristalina In dintre partiqllele constituente. ·
clorura de sodiu: In func\ie de tipullegAturii ce asigurA edificiul
material al retelei, cristalele din natur4 pot fi:
a) cristale ionice - a cllror retea are in nod uri, alternativ, ioni pozitivi negativi.
Asemenea cristale (NaCl, fig. 5.2, CuS04 etc.) au o conductibilitate electric4 slaba,
deoarece nu con tin electroni libcri; ..
. b) metale - au in nodurile rete lei cristaline ioni pozitivi, iar electronu de valen_tA
se caracterizeaz4 printr-o mare libertate de formiind un fel de gaz
Conductibilitatea electric4* a acestora este mare, deoarece prezintA o mare densltate
de electroni liberi;
c) cristale devalentA- sunt constituitedinatomilegati prin naturA,
ca si la metale, cu deosebirea cA electronii au o libertate de mai mic4 apartin
numAr mic de atomi. Asemenea cristale (diamantul, dioxidul de siliciu etc.) se
caracterizeaza prin foqe de foarte intense, rezultand o conductibilitate
· electricA mic4; ·
d) semiconductori - sunt de obicei cristale eovalente, de exemplu germaniu
siliciu, care pot avea un continut mare de impuritati.
Acestea furnizeaza electronii care asigura o conductibilitate electric4 mai mic4
decat la metale dar mai mare ca la cristalele ionice.
termidi in solide. Sub raportul termice, intre starea solida
starea gazoasa exista o pronuntata deosebire. Daca la gaze particulele constituente
(moleculele) sc gasesc i'ntr-o dezordonata datorita careia, la echilibru termo-
dinamic, nu exista nici o direc}ie preferentiala, Ia solidele cristaline particu-
lelor constituente este limitata complicata.
Aceasta deosebire se explic4 prin natura intensitatea fortelor de interactie
intre particulele constituente. La gaze, interactia dintre molecule este slaba foarte
slaba, in timp ce Ia cristale fortele de interaqie sunt foarte intense, ceca ce face
ca particulele constituente din retea, ionii, sA poata fi considerati ca executand mici
oscilaVi in jurul poziViior lor de echilibru, p4strandu-se insa aspectul al
retelei. Astfel, sistemul solid cristalin poate fi conceput ca un ansamblu de oscilatori
cu' electronii intr-o IiberA prin ·re\ea. Pentru cristalele cu electroni liberi,
energia internil se ob'\ine insumand energia de oscilaVe ionilor cu energia cinetic4
electronilor liberi.
* Proprietateacorpunlor de a permite trecerea curentului electric.
68
5.2. DILATAREA SOLIDELOR
Starea sistemelor solide, ca a celorlalte sisteme (lichide gazoase ), poate fi
definita sub aspect termodinamic prin energia interna a sistemului, iar sub aspect
mecanic prin energia mecanica totala a sistemului. Putem spune, mai general, ca
starea oricarui sistem poate fi defmita prin energia lui totala:
Et=Ec+Ep+U, (5.1)
in care: Et este energia totala a sistemului Ia un moment dat; Ec este energia cinetica a
intregului sistem la acel moment; EP este energia potentiala de interactie a
sistemului cu alte sisteme la acel moment iar U este energia interna a sistemului la acel
moment.
La un sistem izolat complet de exterior Mt = 0.
Sistemele fizice reale · nu pot fi niciodata complet izolate de exterior, lor le este
caracteristica interactiunea care poate fi: '
a) termica - in cadrul careia sistemul schimba caldura cu exteriorul modifica
energia interna U;
b) - in cadrul careia sistemul schimba energic mecanica cu exteriorul
poate modifica energia cinetica Ec, cea potentiala Ep, sau energia interna U;
c) termica mecanica in cadrul careia sistemul schimba cu exteriorul a tat caldura,
cat energie mecanica.
Efectul interactiunii mecanice in cadrul c4reia sistemul isi modific4 energia interna
U (indiferent de termeni) - este cunoscut ca deformare mecanic4 (vezi
manualul de fizic4 de clasa a IX-a).
Efectul interactiunii termice in cadrul c4reia sistemul isi modific4 energia internA
U (cu varia\ii de - este cunoscut ca dilatare
In urma interacVunilor termice, cum am vAzut, modific4 energia
interna. Aceasta se poate face: fie prin schimbarea temperaturii atunci corpul se.
dilata, fie prin menvnerea COnstantA a temperaturii atunci predominantA este
modificarea stArii de agregare.
0 datil cu variatia tempera"turii, solidele modific4 dimensiunile lor geome-
trice.
Variatia dimensiunilor unui corp prin inc4lzire poartA numele de dilatare termica.
Aceasta poate fi pusa evidentA, pentrucorpurile soli de, cu ajutorul unui aparat
numit comparator (fig. 5.3). Aparatul este com pus dintr-o cuva situata intre doi piloni
pe care se aflA o tijA-suport pentru douA microscoape M1 M2. Prin
tamburelor m1 m2 se poate imp rima celor douA microscoape o de translatte
in lungul dreptei ce le Tamburele
m1 mz, fiind prevAzute cu M2
micrometrice, distanta dintre micro- m1
scoa pe poa te fi cun oscu ta, in or ice !:U!Lll=====:::::::========:::llr,[l=t.J:i
pozitie, cuo precizie de ordinull0-6 m.
longitudinal, a c4rei di-
latare dorim s-o examinilm, se intro-
duce in .baia care convne apA la 0
temperaturA constantA. OperaVa experi-
mentala consta in a mAsura cu precizie Fig. 5.3. Comparatorul.
69
lungimea (barei), adicA distanta dintre douA repere fixe situate la capetele
barei. Cu acest aparat se poate determina alungirea unei bare, ca urmare a tndllzirii
acesteia.
Cantitativ dilatarea termidl se descrie printr-un coeficient de dilatare termidl.
Coeficientul de dilatare termicA liniarA se noteazA cu a. se exprimA prin relatia:
AI
ex.--
lo • !l.T
(5.2)
tn care: 111 = l - .lo, l fiind lungimea barei temperaturii tc, lo este
lungimea barei corespunzAtoaretemperaturii 0°C, iar !l.TreprezintA variatia tempera- "'·
turii.
Coeficientul de dilatare termicA liniarA este o mArime ce caracterizeazA materialul
, (substanta), valoarea sa fiind diferitA de lao substantA la a!ta. El poate fi determinat
experimental. latA, spre exemplificare, valorile acestuia (in K"
1
) pentru cateva sub-.
stante:
aluminiu .............................. 22 · 10-6 fier ...................................... 12 · 10-6
argint .................................... 19 · 10"
6
platinA .................................. 9 · 10-6
aur ........................................ 14 · 10·
6
alamA ............... \ .................... 2 · 10-6
cupru ................................... 17 · 10·
6
otel ..................................... 11 · 10"
6
Experimental se verificA faptul cA legea de dilatare liniar4 este datA de expresia:
l = lo(1 + a.!l.T), (5.3)
care mai poate fi scrisA astfe!:
l
lO 1 +a.L\T. (5.4)
Partea a doua a egalitAtii·este "binomul de dilatare termicA".
Pentru corpurile· izotrope (corpuri care au proprietAti fizice pe orice
directie) este suficient sA introducem notiunea de dilatare liniarA, deoarece la aces tea
dilatarea decurge Ia fel pe orice directie. Acestora dilatarea nu le afecteazA forma, ele
rAman asemenea lor, darla altA scarA, pentru orice temperaturA.
Admitand cApe orice directie variatia lungimii corpului este datA de relatia (5.4),
raportul ariilor fete pentru temperaturi diferite va fi:
.J
0
= (1 + a.t1T)
2
1 + 2a.L\T,
iar raportul volumelor corp pentru temperaturi diferite va fi:
..::0 = (1 + a.!l.T)
3
1 + 3a.!l.T .
in aceste dezvoltAri ale la pAtrat Ia cub s-au neglijat termenii in a.
2
si a.
3
, deoarece pentru orice material a. este foarte mic.
, In toate cazurile, dilatarea termidl a sistemelor determinA .variatia densitAtii
acestora cu temperatura. Pentru corpurile izotrope aceastA variatie face dupA
relatia:
m m · po
P = V = Vo(1 + yt) = 1 + y .. !l.T '
(5.5)
70
a b
Fig. 5.5. Compensatoare. l,.____

in care: p este densitatea sistemului Ia tem-
peratura finalA, po este densitatea sistemului
Fig. s.4. Pod pe role. la temperatura de 0°C, iar y = 3cx. .
La montarea corpurilor solide intr-un ansamblu functional se tine seamA de
dilatarea fiedlrui corp solid in parte, pentru a evita aparitia unor tensiuni de intensi-
tate foarte mare in material. Pentru, o mai bunA tntelegere a efecteior dilatArii, sA
calculAm fortele cu care ar putea actiona o barA prin dilatarea ei.
Relatia (5.2) mai poate fi scrisA sub forma:
M =loa.L\T. (5.6)
Forta care apare la o asemenea dilatare este datA de relatia N = i · lo (vezl
manualul de clasa a IX-a) .. Din compararea acestei relatii cu (5.6) rezultA:
F =a. ·E .S · L\T. (5.7)
Efortul unitar exercitat de o barA incAlzitA fixat4la ambele'capete este:
F
S =a= E · a. · L\T. (5.8)
Ordinul de mArime al fortelor care se dezvolt4 in procesul de dilatare precum al
efortului unitar, n vom urmAri pe un exemplu. ·
Exemplu:
Fie o bar4 de otel cu sec\iunea de 10 cm
2
fixatA la capete, de cate un suport rigid,
temperatura barei in momentul fixArii fiind 20°C. DatA bara se Ia 120°C,
foqa cu care ea apasA asupra suportilor este:
F = E · a. · S · L\T = 22 · 10
10
· 11 · 10-
6

1
· 100 K · 10-
3
= 242 · 10
3
N .
m
Efortul unitar exercitat de barA asupra suportilor este:
= 242 · 10
3
N · Hrm-
2
= 242 · · m-
2

De aici se intelege dl astfel de forte au efecte mari aceea ele trebuie luate
in consideratie. Pentru aceasta constructorii de poduri fixeazA numai un capAt al
podului, celAlalt fiind suspendat pe role (fig. 5.4), constructorii de dli ferate lasA cate
un spa\iu intre dou4 iar la termoficare conductele sunt prevAzute cu bucle
compensatoare (fig. 5.5).
71
iNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
l. in iernile foarte geroase, se intampla uneori cain de cale ferata sa a para unele mici crapaturi.
Cum se explica aceasta? · ·
2. Pe vasele facute din sticla (cilindri gradati, pipete gradate), Ia tnceputul sau Ia gradatiilor
se indicata o anumita temperatura. De ce?
3. Nu o data am fost sfatuiti sa nu consumam bauturi fierbinti sau bauturi foarte reeL De ce?
4. Diametrul gaurii facute de un glont intr-un metal este mai mic declt diametrul glontului. Explicati
de ce?
5. Un otel aluneca greu pe un ax de aluminiu, pe timp de iarna. Pe timpul verii, acesta se
va greu?
6. in terapeutica traditionala, pentru cazurile de raceala, se folosesc ventuzele. Care sunt fenomenele
fizice pe care se bazeaza utilizarea acestora?
7. Un fir de cupru are, la 0°C, lungimea de 50 m. Care este lungimea sa Ia temperatura de 150°C?
R:50,127 m.
8. Cu cat se va lungi un fier are lungimea de 170 m la 0°C, clnd trece de la minus l5°C la 30°C?
R: 9,18cm.
9. Un disc de fier are Ia 0°C diametrul de 2,75 m. Care este suprafata la temperatura de 60°C?
(P = 2a).
CAPITOLUL 6
STUDIUL LICHIDELOR
6.1. STRUCTURA LICHIDELOR. MI:?CAREA
TERMICA iN LICHIDE
Lichidele, ca sisteme fizice prezente in natura, se manifesta printr-o serie de
proprietAti ce ne permit sa le · deosebim net de gaze solide, dar totodata sa le
pntem situa ca stare tranzitorie intre acestea. Lichidele au volum propriu, fiind
practic incompresibile, curg nu au forma proprie. Ele iau intotdeauna forma
vasului in care sunt puse, nu au tendinta de expansiune a gazelor, ci ocupA un
volum limitat de peretii vasului de suprafata Iibera, aproape orizontala. Evi-
dentierea acestor proprietati mecanice reliefeaza alte adewruri mai pupn evidente,
si anume:
. '
a) existenta volumului pe care gazele nu-l au, evidenpaza faptul ca.
densitatea sistemului in stare lichida e inai mare de<:at densitatea sistemului fizic in
stare gazoasa;
b) fluiditatea sistemului in stare lichida conduce Ia ideea unei libertati dedeplasare
a moleculelor sistemului in stare lichida mai pronuntata de<:at libertatea de deplasare
a particulelor ce compun starea solida.
Toate aceste proprietati de structura lsi gasesc o singura explicatie, aceea ca intre
moleculele sistemului in lichidA se forte de m;,t.i marl de<:at
intre moleculele sistemului in stare gazoasa, dar mai mici deCat intre particulele
componente ale sistemului in stare solida. Din aceasta cauza, moleculele sistemului
in stare lichida coexista la distante mai mici unele de altele, in comparatie cu
moleculele sistemului in stare gazoasa.
Pentru sistemele in stare lichida se poate vorbi de o ordine locala, adicA de existenta
unor zone in care moleculele executa relativ ordonate in jurul unor pozitii
fixe. Aceste regiuni au insa dimensiuni prea mici, de ordinul a· citorva diametre
moleculare, ca sa poata fi stabile. Ele apar dispar continuu. In lichide, existenta
forte lor de interactiune moleculara, pede o parte, libertatea de
moleculelor, iar pe de alta parte, avand intensitAti prea mici, nu favorizeaza fixarea
unor configuratii molec:ulare spaVale stabile.
Proprietatile sistemelor in stare lichidA se modificA o data cu schimbarea
· conditiilor externe, in special cu temperatura foarte putin cu presiunea.
0 imagine exacta a sta..rii lichide nu exista pana in prezent, deci nici o teorie pe
deplin satisfAcAtoare. fn actuala, starea lichidA este formata din molecule al
caror volum nu poate fi neglijat. Intre molecule exista forte de interactiune de care nu
se poate face abstracve. Se poate vorbi de o ordine !ocala, adicA de existenta unor zone
in care efectueaza relativ ordonate in jurul unor pozitii fixe.
Dimensiunile mici ale acestor configuratii le confera o via\A foarte scurta (10-
9
s).
Agitatia termica nu permite moleculelor de lichid formarea unor structuri mai marl
73
mai stabile. ln interiorul sistemului lichid exist4 goluri care permit moleculelor unei
unit4ti structurale s4 migreze in altA unitate structural!.
6.2. DILATAREA LICHIDELOR
-5istemullichid este format din molecule tn continuA interactiune.
Ca o m4sur4 a tuturor miscarilor si interactiunilor interne am definit anterior , , ,
energia intern! U.
Variatia energiei interne prin schimb de caldur4 poate fi tnsotit4 modificarea
dimensiunilor geometriee ale sistemului, fenomen cunoscut tn fizica sub numele de
dilatare termica.
Aeeasta inseamn4 c4 un sistem material care schimb4 caldur4 cu mediul ambiant
poate modifica, o datA cu temperatura, dimensiunile sale geometriee (lungime,
14\ime, in4ltime). Nu toate nu tntotdeauna aceste modificari sunt pereeptibile cu
organele noastre de simt;
Ajutandu-ne de instrumente corespunz4toare, oriee proees de dilatare termica
manifestat pe o directie poate fi pus in evidenta, iar m4rimile ee-l caracterizeaz4
pot fi m4surate.
Lichidele fiind sisteme materiale care nu au formi\ proprie, fenomenul de
dilatare va fi corespunz4tor modificarii volumului lor.,
Dilatarea lichidelor se caracterizeaz4 cu ajuto'rul coeficientului:
(6.1)
in care : y este coeficientul de dilatare termica in volum; .1V = V- Vo; Vo este volumul
corespunz4tor temperaturii initiale; V este volumul corespunz4tor temperaturii fi-
nale; I!J = t- to; to este temperatura initial!. a sistemului; teste temperatura final4 a
sistemului, iar 6JV reprezint4 variatia real4 a volumului de lichid datorat variatiei
temperaturii de Ia to lat.
Mentiunea "variatia real4 a volumului" atrage atentia asupra. faptului ca, atunci
rnnd se m4soar4 dilatarea unui lichid, trebuie Vnut seama de dilatarea · vasului
ce convne lichidul.
Coeficientul de dilatare al lichidelor este mai mic dernt al gazelor, dar mai
mare dernt al solidelor, prezentand el variatii cu temperatura. Pe intervale mici
de temperaturA, coeficientul de dilatare y poate fi constant inlocuit cu valoarea
sa medie pe. domeniul respectiv. .
In aceste conditii, in vecin4tatea lui 0°C, relatia (6.1) devine:
V = Vo(l + yt), (6.2)
in care: V este volumullichidului Ia temperatura t°C, iar y reprezintA coeficientul de
dilatare termica allichidului.
Deoareee volumul unei mase m de lichid variaz4 cu temperatura, c4
densitatea p = m/V se va modifica cu temperatura.
. 74
Avand tn vedere relatia (6.2), se obtine:
m po
p= =--,
_ Vo(l +yt) 1 + yt
(6.3)
in care po = m/Vo este densitatea lichidului la 0°C.
Daca tn procesul de dilatare a lichidului identificam separ4m dilatarea simultan4 a
vasului de eea a lichidului, atunci relatia:

Ya=- (6.4)
Voi!J
coeficientul de dilatare aparenta a lichidului. In aceasta relatie, IJ.. Va
aparenta a volumului de lichid (include volumului de lichid IJ.. V cat
a volumului vasului ee-l contine AVs, deci AVa = AV- AVs), Vo este volumul initial
allichidului, iar At reprezinta variatia temperaturii.
Daca. se noteaza Ys coeficientul de dilatare volumica al vasului ce con tine lichidul,
caracterizat prin coeficientul de dilatare termica y, atpnci intre y, Ys, Ya se poate scrie
relaJia:
' (6.5)
AnomaJia dilatarii temice a apei. Este bine cunoscut, din naturA, faptul calichidele,
in majoritatea lor, maresc volumul o data cu temperaturii. Pentru ap4 se
constata o anomalie care consta in aceea ca, in intervalul de temperaturA (0°C; 4°C),
volumul apei se o data cu temperaturii; apa are, pe aeest interval,
densitatea maxima la temperatura de·3,98°C.
Aeeasta anomalie se explica prin asocierea moleculelor de apa, asociere care duee
la formarea de molecule complexe. Se ca apa este un amestec de molecule de
forma: HzO; (HzO)z; (Hz0)3, care au·diferite volume specifiee.
Coneentratia diverse lor grupe de. molecule variaz4 cu temperatura acest fapt
duee la anomalia constatata.
6.3. FENOMENE SUPERFICIALE
Fenomenele legate de suprafata de separatie dintre sistemullichid mediul ee-l
inconjurA poartA numele de fenomene superficiale.
La fenomenele superficiale participa molecule care se giisesc Ia suprafata. de
separatie dintre lichid un alt mediu, cum ar fi: vaporii proprii, amestecul dintre
vaporii proprii aer, un alt lichid, peretii vasului in care se afla lichidul etc.
Dintre acestea mai importante sunt:
a) fenomenele legate de suprafata de separatie a lichidului de mediul gazos de
deasupra acestuia, cunoscute sub numele de fenomene de suprafat4;
b) fenomenele legate de suprafata de separatie a lichidului peretii vasului in
carese lichidul, cunoscute sub numele de adeziune capilaritate.
6.3.1. Stratul superficial. Coeficientul de tensiune superficialii. Suprafata de
separatie a lichidului de mediul gazos constituie suprafata Iibera a lichidului.
75
in cAmp gravitational, suprafata Iibera. a lichidului aflat in echilibru, ca suprafata
de separatie dintre doua. lichide - nemiscibile - in echilibru, este plana. .
orizontala..
Suprafata Iibera. a lichidului prezinta. proprietatea de a ocupa o arie minimA, pentru
un volum dat. Aceasta. proprietate poate fi pusa. in evidenta. prin experiente simple:
a) intr -un vas ce con tine o solutie de alcool apa., intr -o anumitA proportie, turna.m
pu\in ulei. Constata.m ca. in interior se formeaza. particule de ulei ce au forma. sferica.
plutesc (fig. 6.1);
b) pe o sticla. plana. sau orice altA suprafata. planA foarte neteda., turna.m mercur.
Observa.m ca. mercurul formeaza. mici sfere.
Experientele de mai sus vin sa. eonfirme proprietatea caracteristica. suprafetei
libere, anume, d1 aceasta tinde sa. ocupe o arie minima., pentru un volum dat
(conditie indeplinita. numai de o forma. sfericA).
Aceasta. proprietate se poate explica pe baza fortelor de atractie dintre molecule,
numite foqe intermoleculare. Intensitatea acestor foqe scade repede cu
distantei, devenind neglijabila. Ia o distanta. egala. cu raza de actiune moleculara.
(10-
9
m) (vezi paragrafull.6).
Este interesant de urma.rit interaqiunea moleculara. riumai pe aceasta. distantA, mai
ales fenomenele legate de suprafata Iibera. a lichidului. Fie vasul din figura 6.2, in care
s-a turnat un lichid. Moleculele lichidului se pot situa la un moment, fata. de
suprafata Iibera. a acestuia, in una din zonele:
- zona caracterizata. prin d r;
-zona caracterizata. prin d < r, unde: d este distanta dintre centrul de greutate al
moleculei suprafata Iibera. a lichidului, iar r este raza de actiune moleculara.. Spatiul
din jurul unei molecule in care aceste forte manifesta. actiunea asupra altor
molecule se sferii de aqiune mo/ecularii. Raza acestei sfere poartA numele de
razii de aqiune molecularii.
Oricare molecula. aflatA in prima zona. este in echilibru, rezultanta sistemului de
foqe ce aqioneaza. asupra ei fiind nuHt Pe orice directie posibiU1 am examina
interactia, o molecula. este supusa. aqiunii a doua. forte egale in mArime, orientate pe
direcVe avand sens contrar. Spunem ca. moleculele, din aceasta. prima. zona.,
sunt in echilibru.
Examinand moleculeie din a doua zona., putem constata ca. fiecare molecuUl este
supusa. ac\iunii uneiforte rezultante diferita. de zero. Aceasta se ca.
76
)-------/
/ I /
--+-----
/
/
\e•
J-----·
Fig. 6.1. 0 piciitur.ii de ulei tn
solutie de alcool apa.
Fig. 6.2. Raza de actiune moleculara, ca m.iisur.ii a
stratului superficial.
Pgaz < Piichid, fapt ce determina. ca pentru orice directie considerata. forta de interactie
moleculara. gaz-lichidsa. fie mai mica. decat forta de
Datorita. distribu\iei constante in spaVu atat a moleculelor de gaz, cit a celor de
lichid, fiecare molecula. de lichid din a doua zona. va fi supus! acttunii unei forte
rezl!ltante orientata. perpendicular pe suprafata Iibera. ca.tre lichid.
In aceasta. situatie, ansamblul aces tor molecule din a doua zona. exercita. o presiune
asupra moleculelor din prima zona. - cunoscuta. sub numele de presiune intemi1.
Totalitatea moleculel9r ce participa. Ia realizarea presiunii interne ( cele din a doua
zonA) formeaza. patura superficialii a lichidului sau stratul superficial. · .
Din cauza foqelor de interactie (lichid-lichid) marl, presiunea interna. exercitata.
de stratul superficial asupra lichidului este foarte mare, atingand valori de mii chiar
de zeci de mii de atmosfere { . Astfel, stratul superficial al apei, a
ca.rui grosime este de cca 5 · 10-
5
m, · exercita. o presiune interna. de
11 · 10
8
N/m
2

s.e explica. de ce lichidele sunt practic incompresibile, acestea fiind de Ia
inceput, puternic com primate de stFatul superficial.
Pentru a crea o comprimare observabila., lichidele trebuie supuse unor presiuni
comparabile cu presiunea interna. prod usa. de stratul superficial. Pede alta. parte, dadl
aceasta. conditie este satisfa.cuta., moleculele lichidului nu se pot apropia peste o
anumitAlimitA, datoritA fortelor de respingere care a par, forte care cresc cu micsorarea
distantei dintre molecule. De aceea, lichidele sunt perfect elastice. '
Urmarind figura 6.2, observam ca moleculele de lichid, din stratul superficial, care
In lor complet dezordonata se deplaseaza spre interiorullichidului in sensul.
fortei rezultante, efectueaza lucru mecanic (Ls > 0 ). Dar dind moleculele parasesc stratul
superficial, suprafata acestuia se
Deci, mecanic este legata de suprafetei stratului
superfi.ciat. In cazul invers, cand moleculele din lichid vin in stratul superficial,
impotriva foqei rezultante, a supra lor se efectueza lucru mecanic (Ls < 0 ). In acest proces
numarul moleculelor din stratul superficial deci, suprafata acestuia. Astfel,
suprafetei stratului superficial este legata de efectuarea lucrului mecanic
asupra ei. Rezulta deci ca lucrul mecanic este proportional cu variatia suprafetei
stratului superficial se poate exprima prin relatia:
Ls =-ailS, (6.6)
unde coeficientul de proportionalitate cr se coejicient de tensiune superficia/li
a lichidului in contact cu vaporii sa.i. Deoarece a > 0, Semnul (-) reflecta. lega.tura
dintre lucrul mecanic variatia suprafetei stratului superficial.
Datorita. interac\iei dintre moleculele stratului superficial cu moleculele lichidului
cu moleculele mediului extern, acesta va avea o energie potentiala. superficiala. Ep.r.
De Ia mecanica. ca. variatia energiei potentiale este ma.surata. de lucrul mecanic.
Deci in cazul nostru putem scrie:
Ls= -llEps. (6.7)
Combinand relaVile (6.6) ( 6.7), rezultA:
llEps =ailS. (6.7')
77
a
Cand stratul superficial se afla in stare de
echilibru, energia sa trebuie sa fie
minima din (6.7') rezulta ca variatia supra-
fetei lui trebuie sa fie minima. De aici rezulta
sea' suprafata de separare lichid-mediu ex-
tern se tinzand sa devina. sferica Ia
echilibru. Dar o suprafata. se men\ine curba.
daca forte tangente in fieca-
b re punct al ei perpendiculare"pe contur.
Fig. 6.3. Acestea se numesc forfe superficiale.
a) Firul de ata pe pelicula. b) Firul de ata tntins Din aceasta. stratul superficial se
tntr-o parte de pelicula stratului superficial. com porta. ca
0
elastica., bine
intinsa., care cauta. sa. suprafata Iibera. a lichidului.
De aceea, picaturile de lichid iau forma. sferica. .
se explica forma picaturilor mari de ulei ce se formeaza in
alcool apa., precum forma sferica a micilor particule de mercur obtmute m
experimentele anterioare. . .
Existenta foqelor superficiale, precum proprietiltile stratului f1
ilustrate experimental cu ajutorullichidului gliceric (un amestec desa.pun,\ghcertna.,
zaha.r si apa.).
cu' ajutorul acestui lichid se pot realiza experiente simple ce pun in
proprietiltile stratului superficial. . : . . .
a) Ihtroducem in ·solutia glicerica un inel de sarina., Ia margmlle carma pnndem un
fir de aia., neintins 6.3, a). Observa.m cum pe inel se prinde o membrana. subtire
Spa.rgand membrana de o parte a firului se ca firu.l ia
unui arc de cere (fig. 6.3, b). Aceasta evidentiaza. ca fortele superftciale m
planul peliculei. . .
b) Daca pe membrana glicerica formata. pe un inel metahc se un de ata.
(fig. 6.4, a) stra.pungem apoi membrana in interiorul ochiului, de atilta
perfect circulara. (fig. 6.4, b). Aceasta ca·fortele superfictale sunt umform
distribuite pe conturul circular egale intre ele.
c) Folosind un cadru de sarma. cu laturaAB mobila. (fig. 6.5) scufundand cadrul
in solutie glicerica, pe cadru se formea1.a. o persistenta.. Se observa cl,
' j
b
fi.4.
;x: pelicuUi. b) Ochiul de
1 • n1ele superficiale.
Fig. 6.5.
Lucrul mecanic
efect.uat de o pelicula.

schimband pozitia cadrului din planulverticalin eel orizontal, latura mobila se
intr-o pozitie ce corespunde unei suprafete de pelicula. mai mica. Prin laturii
mobile, fortele superficiale un lucru mecanic, ceea ce inseamna. ca stratul
superficial are energie poten\iala.. Energia poten\iala. a stratului superficial este direct
proporVonala. cu aria acestui strat.
Toate proprietiltile exemplificate anterior pun in evidenta. faptul ca stratul super-
ficial tind'e sa. treaca in starea pentru care energia potentiala. este minima..
Se numesc forte de tensiune superficiala., fortele tangente Ia suprafata Iibera.· a
lichidului care tind sa. aceasta suprafata..
Fortele de tensiune superficiala. actioneaza.in planul suprafetei libere a lichidului,
sunt uniform distribuite pe lungimea conturului perpendiculare pe el.
Experimentul de Ia punctul c) ne permite sa definim coeficientul cr din relatia
(6.7'). pelicula de sa.pun din figura 6.5 este sub\ire, grosimea ei este de
mare in com para tie cu dimensiunea unei molecule. Din aceasta cauza. putem
. ca pelicula este constituita. dintr-un volum de lichid ma.rginit doua. stratun super-
ficiale avand grosimea de ordinul catorva molecule (pelicula are doua. suprafete ).
Lucrul mecanic efectuat de fortele de tensiune superficiala asupra laturii mobile
este: Ls undeF este modulul rezultantei foqelor de tensiune superficiala. care
acvoneaza. asupra celor doua fete.
Tinand seama de relatia (6.7') avem:
F · = cr . !::..S dar cum l.lS = 21 · rezul ta F = cr · 21
deci cr = (6.8)
Din relatia (6.8) rezulta. ca cr (coeficientul de tensiune superficiala.) este numeric
egal cu forta exercitata. pe unitatea de lungime. ·
Unitatea de ma.sura. pentru cr este: [cr]s1 = N/m.
s-a dovedit ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala. de-
pinde de natura substantei scade cu ·
· lata cateva valori ale coeficientului de tensiune superficiala. a unor lichide in
contact cu aerul:
Substanta t(C)

t(°C)

Apa 18 73 ·10-
3
20 72,2 ·10"
3
r-----·
Aicool etilic 18 22 ·10"
3
20 20,2 ·10"
3
Glicerina 20 66 ·10"
3
- -
Mercur . 18 490 ·10'
3
-
6.3.2. Forte de adeziune. Forte de coeziune. Forma stratului superficial. La
contactul lichidului cu peretii vasului trebuie luate in considerare deopotriv.a. inter-
actiunile lichid-lichid cat si interactiunile lichid-solid. _
· ' lnteractiunile sunt prin forte numite de coeziune (Fe), iar
interactiunile lichid-solid suilt caracterizate prin forte numite de adeziune (Fa). Aceste
forte pot fi puse in evidenta prin cateva experimente.
79
Experimente
a) fntr-un vas cu apl introducem o vergea de sticll. La scoaterea ·vergelei se ·
constat4 dl pe aceasta s-au prins mici pidlturi de apl.
b) vergea o jntroducem tntr-un vas cu mercur. La aducerea vergelei Ia
suprafat4 se c6nstat4 dl pe aceasta nu existl urme de mercur.
Aceste experimente ne prilejuiesc observatia sticla tn contact cu apa are o
comportare, iar in contact cu mercurul ahA comportare. Aceasta deoarece, de Ia o
situatie Ia alta, intensitatea fortelor de adeziune diferl fatl de intensitatea fortelor
de coeziune.
Astfel, daca:
a) Fa> Fe lichidul uda Yasul (pe vergeaua de sticUl au ramas urme de api);
b) Fa <Fe lichidul nu uda vasul (pe vergeaua de sticUi nu au ramas urme de
mercur).
Daci turnm:n api intr-un vas de sticli, observim ca in apropierea peretelui
suprafata Iibera a lichidului este de forma unui menisc concav (fig. 6.6, a). Asemenea
meniscuri concave formeaza toate lichidele care udi peretii vasul':li. Tangenta Ia
menisc in punctul de contact formeazi cu peretele vasului un unghi a, numit unghi
de racordare. In cazul lichidelor care udi peretii vasului, a < 90°. Pentru a explica
formarea meniscului, se va considera o moleculi din stratul superfi<:;ial, situatii in
imediata apropiere a peretelui (vezi fig. 6.6, b).
Aceasta molecula este atrasi de moi.eculele peretelui vasului cu o forti de
adeziune Fa perpendiculara pe peretele vasului. In timp, molecula este supusi
foqelor de coeziune produse de moleculele cuprinse in sfertul sferei de actiune
moleculara care se in lichid. Din aceasti cauza, forta de coeziune rezultanti
Fe este indreptatii spre interiorul lichidului sub un unghi de aproximativ 45°.
Forta de adeziune Fa forta de coeziune Fe se compun dau unei
forte rezultante R.
Suprafata libeti a lichidului va fi perpendiculara pe aceasta rezultanta. Dupa
cum se vede in figura ( 6.6, b) rezultanta este indreptata in afara de aceea meniscul
este concav.
80
a
b
Fig. 6.6. Fonnarea meniscului concav tn apropierea pere\ilor vasului
(lichide care uda peretele vasului).
a
b
Fig. 6. 7. Fonnarea meniscului convex tn apropierea peretilor vasului
(lichide care nu uda peretii vasului).
Daca tumam mercur intr-un vas de sticla, se observi ca in apropierea peretelui
vasului, suprafata liberi a mercurului formeaza un menisc (fig. 6.7, a).
Asemenea meniscuri convexe formeaza lichidele care nu uda peretii vasului. Pentru
asemenea lichide unghiul de racordare a > 90°.
In acest caz forta de Fa este mai mici dedit forta de coeziune Fe
rezultanta este indreptata spre interiorulijchidului (vezi fig. 6.7, b). Suprafata Iibera,
perpendiculara pe rezultanti formeazi din aceasti cauza un menisc convex.
Meniscul (concav sau convex) apare. mult mai bine conturat dadl suprafata
este putin tntinsl (ex.: tuburi, eprubete).
In tuburi, unde suprafata IiberA a lichidului formeazl un foqele de
tensiune superficiall se exercitl pe conturul meniscului se com pun dau ·
unei rezultante Rs, tndreptatl spre concavitatea meniscului. Din aceastl
cauzl, stratul superficial curb creeazl o presiune internl suplimentarl:
Rs
Ps =-s- ·
6.3.3. Fenomene capilare. Legea lui Jurin. Dadl turnlm a pi in vase comunicante
cu diametre diferite se constatl dl apa nu se mai rididlla nivel. fn tuburile
subtiri se rididl cu atat mai sus, cu cat tuburile sunt mai tnguste (fig. 6.8).
Tuburile a c!ror diametre nu un milimetru se numesc tuburi capilare.
Dadl se toarn4 mercur tntr-un sis tern de vase comunicante se observl c4 mercurul
coboarl in tuburile capilare cu a tat mai mult, cucat tuburile sunt mai tnguste (fig. 6.9).
Urcarea coborarea lichidelor tn tuburile capilare sunt efecte ale fortelor de
coeziune.
cat de mare este denivelarea determinatl de fenomenele capilare qe cine
depinde aceasta, vom vedea in continuare. S4 considerlm un vas capilar de diametrul
d, introdus tntr-un lichid de densitate p coeficient de tensiune cr, care
udl peretele vasului. Lichidul urdl in vasul capilar pant cand greutatea G a coJ5?anei
de lichid din vas este echilibratl de rezultanta fortelor de tensiune superficiall F, care
actioneazl pe conturul circular al meniscului (fig. 6.10), adidl:
IGI = 1Fi.
. 81
F
Fig. 6.8. Sistem de vase
capitare comunicante
ce con tin apa.
Fig. 6.9. Sistem de vase
comunicante ce
con\in mercur.
Fig. 6.10. Ascensiunea capilara
produsa de fortele de
tensiune superficiala.
Deoarece:
d2
G = mg = V pg = x
4
h pg,
(se presupune ca. meniscul este tangent Ia pereVivasului) se obtine:
d2
n_-;rh pg = 7td cr .
(6.9)
fn rela\ia (6.9), 7td = l este perimetrul cercului de bazfl al calotei meniscului. Din relatia
(6.9) rezultA ca.:
4cr
h=---
d·p·g
(6.10)
Pentru lichidele care nu udA peretii vasului, rationamentul este analog se obtine
aceeasi relatie 6.10.
!n' felul' acesta stabilim ca.: inAltimea, Ia care urea., respectiv coboara: un lichid
intr-un vas capilar, variazA invers proportional cu diametrul tubului.
Relatia (6.10) esie cunoscuta sub numele de legea lui Jurin, descoperitA pe cale
experimentala in anull718.
PROBLEMA REZOLVATA
Doua termometre cu lichid sunt construite din sticla au seetiunile S ale tuburilot capilare
egale. La un termometru, eorpul de lucru este mereurul iar Ia celalalt alcoolul etilie. Sa se afle raportul dintre
lungimile corespunziitoare unui grad de pe scala celor doua termometre. Se eunose coeficientii de dilatare
volumiea ai mercurului, alcoolului sticlei:
'YHg = 18,2. l o-
5
IC
1
; 'Yalcool = 108 ' 10-S IC
1
; 'Ysticll = 27 . 10-
6
K""
1

Rezolvare: Volumul corespunzator unei diviziuni (unuLgrad) este egal cu aparenta de volum al
Iichidului termometric datorita incalzirii cu 1 °C. Consideliim ca Ia 0°C lichidul termometric ocupa in intregime
volumul Vr = Vo al rezervorului termometric (fig. 6.11 ). Dilatarea aparenta a lichidului ·cand temperatura cu
/!it°Cva fi: .
l!iV ap = l!iVlichid -l!iVsticlQ= Vo 'Ylichid · M- Vo 'Ysticki · M = V,("f1ichid- 'Ysticla} · M.
82
Fadind pe M = 1 °C, avem erqterea de volum corespunzatoare unei
variatii de temperatura egala eu grad: ·
(L1V ap) 1 °C = V, (YiicJriJ- Ynic/4). (1)
Dar acestei crqteri de volum ti corespunde o variatie & a lungimii
coloanei de lichid tn tubul capilar care este tocmai- Iungimea de pe scara
termometrului, corespunzatoare unui grad, data de relatia:
(2)
Fig. 6.11.
La problema rezolvata.
Din (1) fi (2) se obtine, pentru lungimea corespunzatoare unui grad pe termometrului, expresia:
v,
& = -s- (Ylichid- Y.rticlt1) •
Daea notam cu &Jig fi cu MaJcoot, lungimile corespunzatoare unui grad tn cazul celor doua termometre, se
obtine:
'Yalcool- "(,rticlQ
&Jig 'YHg- 'Ysticla
108. 10-:-
5
IC
1
- 27. 10-6 IC
1
__:_____ ___:::...,_....::....._ _....__ 6,8.
18,2. 10-
5
IC"
1
- 21· 10-
6
IC"
1
fNTREBAAI, EXERCI"fll, PROBLEME
, 1. Densitatea starii liehide este mai apropiata ca valoare de densitatea starii solide dedit de cea a starii
gazoase. Ce eoncluzie se poate trage eu privire Ia struetura intema a starii liehide?
2. Suprafata de separatie dintre doua liehide nemiscibile este plana tntotdeauna? Este ea orizontala?
3. Pieaturile de ploaie au forma sferiea. Cum se expliea aceasta?
4. Mercurul tumat pe sticla tn cantitati mici ia forme sferice, tumat tn cantitati mai marl ia tot forme
sferice? Daea exista o deosebire, cum se expliea ea?
S. Dintr-o pipeta liehidul curge tn forma depicatura. Care este conditia piditurii de liehid
de pipeta? Elaborati o metoda de determinare a coeficientului de tensiune superficiala, o pipeta.
6. Refaceti experienta eu sistemele de vase eomunicante capitare cu mai multe liehide Ia rand veti
constata ea pentru nici un lichid riu se respecta principiul vaselor comunicante. Explicati de ee.
7. Intr-un tub capilar eu diametrul de 0,4 mm, apa urea cu 7,2 em deasupra liehiduiui din exteriorul
capilarului. Sa se caleuleze coeficientul de tensiune superficiala.
R: 0,071 N/m.
8.' Intr-un tub capilar cu diametrul de 0,5 mm, petrolul care are eoeficientul de tensiune superficiaU\
de 0,0245 N/m urea pana la tnal\imea h. Care este aceasta tnal\ime? (Ppetrol = 0,8 · 10
3
kg!m
3
).
R:2,45 em.
9. Fie doua placi plane paralele cu distanta dintre ele d, situate tntr-un liehid ce uda vasul, de densitate
p coeficientul de tensiune superficiala a. Sa se caleuleze tnaltimea Ia care urea liehidul tntre placi.

d·p ·g
83
10. Un tub capilar de diametrul 0,6 mm este introdus tn api sub unghiul a = 13° fata de suprafata apei.
Daci apa are coeficientul de tensiune superficial.a a= 73 ·10-
3
N/m fi densitatea p = 10
3
kg/m
3
, sa se ·
calculeze lungimea coloanei de apa din tub.
R:J:::J22cm.
11. Ce se tntampla cu un corp solid care plutqte, daci se fncilzqte lichidul cu care el este fn contact?
12. Un vas de sticli plin cu mercur, Ia 0°C, contine 625 g. Fiind tncilzit, curg din el 4 g mercur. La ce
temperatura a fost tncilzit? ('YHg = 18 · 10-
5
K:
1
; Ysticta= 2,7 · 10'--
5
K:
1
).
13. Un corp solid de volum Vo, de densitate po fi coeficient de dilatare y = 19 · 10-6 rc-1, se cufunda 3/4
din volumul sau Ia 0°C tntr-un lichid pe densitate pt fi 11 = 19 · 10-
5
rc-
1
. Daci sistemul se Ia
temperatura de 300°C, cit se va cufunda solidul tn lichid?
R:0,793 Vo.
14. Presiunea hidrogenului dintr-un termometru cu gaz Ia volum constant Vo Crefte de Ia valoarea po
Ia temperatura to= 0°C, Ia valoareaptla temperatura tt. Sa se determine aceasta temperatura dacise cunosc:
coeficientul de dilatare volumica al vasului y fi coefiCientul de dilatare volumici al hidrogenului YH2·
R: tt= PJ-po
poYHz-P1Y
CAPITOLUL 7
TRANSFORMARIDEFAZA
7.1. IZOTERMELE LUI ANDREWS. STAREA CRITICA.
LICHEFIEREA GAZELOR
Studiul gazelor s-a efectuat pe baza modelului gazului ideal La studiul experi-
mental al gazelor apar tnsa. fenomene calitativ noi, care nu mai pot fi descrise de
· ecuatia de stare a gazului ideal. Aceste fenomene sunt o consecinta.a acelor proprieta.ti
ale gazelor care au fost neglijate cAnd s-a conceput modelul gazulu\ ideal.
fn 1869 Thomas Andrews a obtinut experimental izotermele pentru dioxidul de
tarbon, corespunzAtoare catorva temperaturi. Familia de curbe obtinuta. astfel, este
reprezentata. in figura 7.1.
Urma.rind cu a ten tie figura, deosebim doua. forme distincte de izoterme anume:
- cele pentru temperaturi ridicate presiuni joase, care sunt descrise de relatia
pV =ct. (hiperbole); deci in aceste conditii de temperatura. presiune gazul real se
comporta. ca un gaz perfect;
- cele pentru temperaturi (20°C sub 20°C) prezinta. un palier de Ia o
anumita. valoare a presiunii (urma.rim curba in sensul comprimArii izoterme) a poi
o variatie foarte micA de volum Ia presiunii.
sa. considera.m un kmol de gaz inchis intr-un corp de pompa., cu peretii transpa-
renti, preva.zut cu manometru cain figura 7.2.
Comprim!nd izoterm sistemul de Ia starea notata. pe grafic cuA, valorile cores-
punzAtoare presiunii, pentru fiecare stare, se pe graficul p = f(V) (fig. 7.2).
' PortiuneaAB este asimilapila. cu o hiperbola. (gazul se com porta. aproape ideal). De Ia
valoarea po a presiunii insa.,. manometrul schimba. indicatia, in
continuare volumul. Observatorul poate distinge aparitia, in corpul de pompa., a unor
picAturi de lichid; Ia volumului, SqJ.de cantitatea de gaz cantitatea
p
D
Fig. 7.1. Izotermele lui Andrews. Fig. 7.2. Corp de pompi cu manometru.
85
de lichid, pfinA cAnd ·in starea C tot gazul s-a transformat in lichid. Portiunea CD
reprezintA comprimarea lichidului format (inclinarea curbei este mare, lichidele sunt
putin compresibile ).
Aceste fapte experimentale demonstreazA dl gazele se condenseazA (lichefiazA),
tree ln stare lichidA, esential diferitA de starea gazoasA. Pentru descrierea fenomenului
de lichefiere este necesar sA renuntAm Ia modelul "gazului ideal" sA tinem seama de
fortele de interactie (de atractie de respingere) intre moleculele constituente,
deoarece aceste forte nu mai pot fi neglijate.
RezultA cA, Ia o temperaturA datA, energia internA a gazului real este mai micA declt
energia internA a gazului ideal. In comprimarea izotermA a gazului real, energia intemA
se continuu, ceea ce corespunde. (conform principiului I al termodinamicii)
eliberArii de cAldurA in mediul exterior. '
CAldura eliberatA se poate scrie sub forma:
Q = au+ L. (7.1)
· La trecerea din gaz in faza lichida., spatiile intermoleculare se cu diteva
ordine de marime, foqele de interactiune moleculara efectueaza Iucru mecanic iar
energia interna. a sistemului se intrucat T = ct. Ec este de
constanta. se ia deci in considerare numai Ep care se deoare.ce intervin forte
de atractie. Rezulta. ca. sistemul cedeaza. izoterm ca.ldura. exteriorului. Aceasta. caldura.,
numita caldura latenta (nu este evidentiabila prin variatia temperaturii) de lichefiere,
este o masura a energiei de lega.tura. a moleculelor in lichid.
CAldura latentA de lichefiere se poate raporta Ia masa lichidului se obVne o
constanta. de material de forma:
(7.2)
unde /y este cAldura latenta. specificA de lichefiere Ia temperatura. constantA. Aceasta
se ma.soara. in J /kg.
fn timpui transformarilor reprezentate pe grafic prin portiunea BC a curbei, in
cilindru se un amestec de lichid vapori numiti vapori saturanti ai lichidului.
Presiunea po, Ia care se gAsesc vapori, se presiunea vaporilor saturanti
ai lichidului Ia temperatura data.. Este deci posibil ca Ia temperaturA
sa. existe simultan douA stari de agregare ale substante care sA se deosebeascA

ta., de exemplu, starile de agregare: gaz, lichid, solid.
Doua. sau mai multe faze ale substante sunt in echilibru de fazA, dacA masa
fiecArei faze nu se modifica. pe seama celeilalte (ramfine constanta. in timp ), atunci cand
fazele sunt in contact in conditii de presiune temperaturA.
Trecerea substantei dintr-o faza. in alta se transformare de fazA. Conden-
sarea (lichefierea) unui gaz, ca procesul invers, adidl vaporizarea unui lichid, sunt
cxemple de transformari de faza..
Revenind la figura 7.1, constata.m ca transformarea de faza descrisa mai sus se poate
realiza Ia diferite temperaturi, iar la temperaturi presiuni din ce in ce mai mari,
intervalul de volum in care se face lichefierea se reduce pana. la un punct. Acesta este
caracterizat deci printr-o temperatura numita "temperatura critica" (tc), printr-un
"volum critic" (Vc) printr-o "presiune critica" (pc). fn aceste conditii de presiune
86
temperatura. densitatea vaporilor devine
Substanta
Azot
egalA cu cea a lichidului, iar tensiunea su-
perficialA devine zero. Pentru temperaturi
mai mari decat cea critidl, gazul nu poate
Dioxid de carbon
fi transformat ·in lichid prin comprimare,
indiferent de presiunea ceo realizam. Tem-
peraturile si presiunile critice depind de
natura fn tabelul alAturat sunt
prezentate cateva temperaturi presiuni critice.
Hidrogen
Apa
Aer
Pen tan
tc(°C) Dc(atm)
-147 34
31,1 73
-239,9 12,8
365 195
-140,7 37,2
197,2 3
Cu ajutorul temperaturii critice, putem evidentia un criteriu pe baza dlruia sA .
. deosebim un gaz de vapori anume:
- dacA temperatura substan,ei este mai mare decat cea criticA, substanta se va gAsi
in stare gazoasa. indiferent de presiunea Ia care existA aceasta;
- dacA temperatura substantei este mai micA de<:at cea criticA, substanta se va gAsi
in stare de vapori, pfinA la presiunea la care apare faza lichidA.
Vaporii sunt saturanti numai dacA faza de vaporise in echilibru dinamic
cu faza lichidA a sistemului (nunrArul de molecule care ies din lichid in unitatea de
timp, este egai cu numArul de molecule care intrA in lichid in unitatea de timp ).
Descoperirea §i evaluarea temperaturii critice, ca a presiunii critice, au permis
gAsirea cAilor de realizare a lichefierii gazelor pentru orice substanta.. In secolul trecut
se considera cA existA gaze lichefiabile gaze permanente, de exemphi: oxigenul,
hidrogenul etc. Astazi, dupA ce Kamerlingh Onnes a lichefierea heliului, terme-
nul de gaz permanent este inlocuit cu termenul "gaz greu lichefiabil".
de lichetiat gaze. Frigiderul. Lichefierea gazelor a permis depozitarea
transportarea lor comodA (butelii de aragaz pentru gospodArie, butelii de oxigen
pentru sau unitAti industriale etc.), dar obtinerea mai ales men\inerea
intervale mari de timp a temperaturilor joase.
. Gazele lichefiate se obtin cu instalatii speciale, tn care se poate realiza a tat ·ra.cirea
lor sub temperatura criticA, cfit comprimarea lor pfinA la presiunea vaporilor
saturanti, corespunzatori temperaturi. Pentru lichefiere se pot folosi mai
multe metode:
- comprimarea izotermA (pentru gaze lichefiabile ca: dioxid de carbon, clor,
amoniac etc.);
- rAcirea izobarA (pentru gaze Ia care temperatura criticA este ridicatA);
- racirea comprimarea simultana. (metoda este eficace, dadl se folosesc ames-
tecuri rAcitoare ca: gheatA NaCl, gheata. CaCiz);
- racirea in trepte, folositA prima oarA pentru lichefierea heliului;
- destinderea adiabaticA (folositA ca metodA industrialA de lichefiat gaze).
0 de lichefiat gaze este tn ultimA instantA o varianta. de termicA.
Aceasta, cu ajutorul lucrului mecanic efectuat din exterior, realizeaza. o destindere
care duce Ia lichefierea gazului prin el\bera.re de cAldurA.
Principia!, un astfel de dispozitiv este prezentat tn figura 7.3 functioneaza. astfel:

prin racordul (T1) Ia un cilindru cu piston. Aici, prin destindere, aerul pune in
pistonul pfinA ce acesta trece de racordul (T2). Prin acesta aerul rAcit prin destindere

87
Fig. 7.3. Schema unei matini de
lichefiat gaze.
Fig. 7.4. Vase Dewar. Fig. 7.5. Frigider.
Conditiile de temperaturA din incinta (A) ajutAia rAcirea aerului care trece din
compresor piston prin racordul (T3). Din incintA aerul este prehiat din
nou de compresor astfel incepe un nou ciclu. Operava se repetA, panA c4nd apar
picAturile de Iichid ce se colecteazA in rezervorul incintei (A). Biela pistonului
este legatA de un volant care impinge pistonul ina poi astfel il pentru ciclul
urmAtor.
Cu aceastA se poate realiza distilarea fractionatA a aerului lichid, se
pot separa componentele prin eliminarea lichidului Ia anumite temperaturi.
Aerul Iichid celelalte gaze a cAror temperaturA criticA este foarte joasA se
pAstreazA in vase special construite; numite vase Dewar (rezervele de termos), fig. 7.4.
fn practicA, gazele lichefiate se folosesc ca: sursA de gaze speciale ( dioxid de carbon,
amoniac etc.); sursA de frig - pentru a men tine temperaturi intr-un refrigerent.
PArtile.componente ale unei frigorifice (fig. sunt:
vaporizatorul (J); compresorul (2); condensatorul (3); dispozitivuldelaminare( 4).
Substanta de lucru, adeseori amoniacul, in stare lichidA, Ia presiune joasl, intrA in
unde;prinpreluareacAlduriidinincintacaretrebuierAcita.,sevaporizeazA .
. Vaporii de amoniac sunt Ia compresor comprimati Ia preslunea Ia care
temperaturadesaturaVeestesuperioarA
sau apA). astfel comprimati, sunt in condensator, unde, cu ajutorul
aerului atmosferic se condenseazA.
Amoniacul condensat, Ia o presiune relativ ridicatA, este introdus tn dispozitivul
de laminare, in care presiunea scade pan4 Ia o valoare, Ia care temperatura de
saturave devine mai micA decat temperatura din incinta care trebuie r4citA, apoi
intrA din nou in vaporizator. Ciclul se poate urm4ri
pe figura 7 .6.
p
88
lichefiere
Una din principalele utilizAri ale gazelor liche-
fiate este Ia r4cirea pentru conservarea
materialelor perisabile. Aceste instalatii sunt
cunoscute sub numele de ·mgorifice. Trans- ·
portul cAldurii din incinta r4cit4, exterior, se
face prin intermediul compresorului.
Importanta obfinerii unor temperaturi joase. La
temperaturi joase substantele au propriet4ti deose-
Fig. 7.6. Ciclul unui agent de racire bite de cele cunoscute Ia temperatura camerei
fntr-un frigider. (20oC);
- specifice ale corpurilor se tinz§nd valoarea zero cand
temperatura tinde Ia 0 K; ' ·
- conductibilitatea brilsc Ia temperaturi cuprinse tntre 1 - 7 K
(fenomen cunoscut sub numele de supraconductibilitate ); .
- unele corpuri pierd elasticitatea ( cauciucul, fierul ), devenind casante;
· - unele corpuri devin fluorescente (zahArul, coaja de ou).
7.2. VAPORIZAREA CONDENSAREA
Vaporizarea poate fi observatA, intr-o farfurie descoperit4 se toarnA
putin: alcool, benzen, eter, benzinA sau acetonA. Peste un interval scurt de timp, farfuria
uscatA este rece, iar in aer se simte mirosul caracteristic lichidului dispArut.
punem pe foe un vas cu ap4, nu este.pericol de deteriorare, atata timp cat mai
r4mane apA in vas; abia cand toatA apa s-a evaporat, vasul se poate incAlzi prea tare
se stricA.
Experimentele descrise ne permit s4 sesizAm cA, in cazul vaporizArii, cAl dura Ia teniA
este absorbit4 de sistem. Astfel, sistemul modificA energia internA, fArA schimba
si temperatura.
' CAl dura IatentA de vaporizare este (Ia fel ca cea de lichefiere) o mAsurA a variatiei
energiei interne de leg4tur4 a moleculelor. C4ldura latent4 de vaporizare necesar4
unitatii de masa pentru a se vaporiza, o notAm lw, o denumim latenta specificA
de vaporizare o exprimam prin relatia:
(7.3)
La fel ca cAldura latenta specificA de lichefiere, cea latent4 de vaporizare este
o caracteristica a substantei.
Vaporizarea poate loc in volum limitat sau in volum nelimitat. Vaporizarea
in volum limitat se poate in vid sau in atmosferA gazoasa; iar vaporizarea in volum
nelimitat se poate face numai Ia suprafata lichidului (evaporarea) sau in·toata masa
lichidului (fierberea).
7.2.1. Vaporizarea in vid.Experiment. Consideram patru tuburi barometrice, a, b,
c, d, gradate umplute cu mercur. Dup4 ce le.-am astupat cu degetul, le rAsturn4m
tntr-o cuva de asemenea cu mercur (fig.7.7). Mercurul va cohort tn toate tuburile Ia
fel, formand astfella partea superioara o camerA barometricA (spatiul tnchis, ramas
deasupra mercurului din tub). fn camera barometricA presiunea d.e micA
poate fi consideratA o incinta vidata. Pastram tubul a ca marto_r, cu une1
pipete curbate prevAzuta cu o para de cauciuc, pnn partea a
tubului b, picAtura cu picAtura, eter. Acesta, avand densltatea mult ma1 micA deca.t
mercurul, se ridicA repede in camera barometricA. Ajunse in camera barometricA,
pic4turile de eter se vaporizeazA instantaneu, ca urmare, nivelul mercurului in tubul
b scade.
Diferenta de nivel dintre mercurul din tuburile b si a, masoara presiunea p a
' ' ,
vaporilor de eter Ia presiunea atmosfericAia care se face experienta. . .
Continuand sa introducem picAturi de eter in tubul b, aces tease panA
ce, Ia unanumit moment, pe suprafata mercurului a par urme de eter lichid. In conditii
89
a b c d de temperaturA constant! aceasta inseamn4 dl, din
acest moment, toate pidlturile de eter trimise in tubul
b se vor acumula Ia partea superioar4 a mercurului sub
form4 de lichid, in4ltimea coloanei de mercur tn tubul
b fat4 de tubul a r4mAne neschimbat4. Dadl acelasi
t1 repetAm cu alte lichide ( cu
tubul c ap4 pentru tubul d), constat4m dl tn4ltimea
coloanei de mercur difer4 de Ia un tub Ia altul, cum
se vede ,in figura 7. 7.
Din acest experiment se poate deduce dl:
Fig. 7.7. Sistem de vase barometrice - vaporizarea tn vid este instantanee;
pentru vaporizarea tn vid. - vaporizarea tn vid se face pan4 cand presiunea
vaporilor obtinuti atinge o valoare maximA Pm· Vaporii, in acest caz, se numesc
saturanti iar Pm se presiunea vaporilor saturanti tn conditiile date de tem-
peratura..
Presiunea vaporilor saturanti verifidl urm4toarele legi:
- presiunea vaporilor saturanti nu depinde de masa lichidului nici de masa
vaporilot in contact; ·
- presiunea vaporilor saturanti r4mane constant4, atat timp cat temperatura
ra.mane constant4;
. - Ia o temperatura. dat4 presiunea maximA a vaporilor depinde numai de natura
lichidului din care au provenit. ·
7.2.2. Vaporizarea in atmosfera gazoasi. Pentru studiul vaporiz4rii in atmosferA
gazoas4 se poate utiliza un vas de stic14 (A) prev4zut cu dou4 deschideri (1, 2) (fig.
7.8). Prin deschiderea "1" p4trunde palnia E, prev4zut4 cu robinetul R care con tine
o cantitate de lic!tid. 0 par4 de cauciuc P permite ( cand robinetul este deschis)
introducerea lichidului in vasulA. Prin deschiderea "2" trece un tub vertical T, deschis
Ia ambele capete, care p4trunde in mercurul aflat in vasul A, servind astfel drept
manometru.
cand lichidul p4trunde tn stic14 pidltur4 cu pidltur4, se observ4 dl mercurul urdl
lent in tubul T.
Acest experiment arat4 _dl: vaporizarea in atmosferA gazoasa. este lent4; presiunea
maximA a vaporilor saturanti ai unei substante intr-o atmosfera. gazoasa. este
90
ca cum ar ocupa singuri intregul volum (ea este deci
independent4 de presiunea gazului).
Presiunea unui amestec de gaze vapori saturanti
este egal4 cu suma presiunilor pe. care le-ar avea fiecare
component in parte dadl ar ocupa singur intreg volu-
mulla temperatura..
7.2.3. Vaporizarea Ia suprafafi ( evaporarea). Pen-
tru ca evaporarea sa. aib4 loc, trebuie indeplinite
conditiile:
- Mediul ambiant allichidului s4 nu fie saturat cu
vaporii lichidului. Deci trebuie ca presiunea Pta vapo-
Fig. 7.8. Studiul vaporizarii tn rilor aflati in atmosfera ambiant4, Ia temperatura
atmosfera gazoasa.-. ·
mediului, sa fie mai mica deetH Pm a vaporilor lichidului
Ia acea temperatura (p1 < Pm)·
- Presiunea atmosferica H la acel moment sa. fie mai
mare decat Pm a vaporilor la temperatura lichidului
(H > Pm)·
Cu aceste conditii indeplinite, evaporarea poate
continua pana ce lichidul dispare din vas.
masa de lichid se poate evapora intr-un timp mai lung
sau mai scurt, dupa cum viteza de evaporare (masa
de lichict ce se in unitatea de timp) este mai Fig. 7.9. Experiment pentru studiul
mica sa u mai mare. vaponzarii tn toata
Viteza de evaporare depinde de urmatorii factori: masa lichidului.
- este propoqionala cu aria S a suprafetei libere a lichidului;
- este propoqionala cu diferenta presiunilor Pm-pt;
- este invers propoqionala cu presiunea H a atmosferei de deasupra lichidului.
Rezumand aceste dependente intr-una singura, obVnem:
K
S(pm -pt)
V= H '
unde K este o constanta care depinde de unit4tile de m4sur4 alese, dar viteza
aerului in contact cu lichidul.
7.2.4. Vaporizarea in toata masa Iichidului (fierberea). Experiment. fntr-un balon
de sticla se introduce apa. Deasupra apei din balon se rezervorul unui termo-
metru cu mercur. Se incalzeste balonul cu un indHzitor ca in figura 7.9. Urm4rind
procesul de incalzire a se constata ca:
- pe peretii la partea inferioar4, apar mici bule de aer;
- pe masura ce temperatura bulele se maresc, se desprind de pereti
urea spre suprafata lichidului (in straturile superioare, unele se
dispar); ·
- la o anumita temperatura bulele ajung Ia suprafata lichidului se sparg;
- din acest moment temperatura ramane constant4 incepe fierberea.
Acest experiment ne permite sa constatam ca fierberea verifidl urm4toarele legi:
a) Cand un lie hid fierbe, la presiune constant4, temperatura vaporilor fn
imediata vecinatate a lichidului ramane constanta. Aceast4 temperaturA este cunos-
cuta sub numele de temperatura de fierbere,
iar in condi\ii de presiune constanta depinde
numai de natura lichidului. este posibila
scpararea componentclor unui amestec de
lichidc prin distilarc (vaporizarea partiaHi a
lichidului urmata de condensarea vapo-'
rilor). ..
Din tabclul alaturat sc observa depen-
denta temperaturii de fierbere de natura
substan\ei (pentru cateva substante).
b) U n lie hid in cepe sa fiarba at unci cand
pre.iiunea maxima a vaporilor sai este egala
cu presiunea de deasupra lichidului.
Substanta ··
Aluminiu
Cupru
Fier
Mercur
Plumb
Apa
Amoniac
Temperatura
Temperatura
defierbere
Ia presiune

solidificare
atmosfericli
oc
oc
1800 659,7
2300 1083
3000 1585
356 -38,87
1620 327,4
100 0,
-335
91
gaz
7.2.5. Condensarea se poate, de asemenea,
observa usor. Este suficient sa aducem in camera
un obiect acesta sa se abureasca (pe el se
condenseaza vaporii de apa din camera). Conden-
sul dispare relativ repede deoarece, absorbind
caldura latenta cedata de vapori prin condensare,
obiectul se ajunge la temperatura
camerei.
Caldura latenta de condensare are
o .!.----------1----- semnificatie ca cea a caldurii latente de vaporizare
Tc T reprezinta procesul invers vapo-
I
I
rizarii).
Fig. 7.10. Dependenta temperaturii de De remarcat ca atat procesul condensarii cat
presiune l& echilibrul de faza gaz-lichid.
al vaporizarii pot sa inceapa mai curand in
prezenta germenilor transformarii: a unor particule de praf, ioni, picaturi de lichid sau
respectiv bule de gaz deja formate. ·
0 analiza microscopica ar gasi dezordine in distributia moleculelor
de gaz de lichid, numai distantele implicit fortele dintre ele ar avea valori
Aceasta explica faptul ca trecerea de la lichid la gaz poate avea loc in mod contmuu,
printr -o succesiune de stari om ogene, evitand domeniul intermediar al celor doua
faze in contact, ca de exemplu o picatura de eter in camera barometrica.
Temperatura la care are loc echilibrul celor doua faze in contact este
tica importanta a transformarii de faza gaz-lichid. Dependenta tempera turn de echth-
bru a eel or · doua faze, de presiune, se poate. determina reprezenta grafic prin
diagrama de stare (fig. 7.10).
Aceasta curba, in planulp, T, separa planul in·doua paqi:
- una, la stanga curbei; punctele din aceasta parte a planului reprezinta stari in
care substanta este lichida;
- cealaltii, in dr'eapta curbei; punctele din aceastil parte a planului reprezintii stilri
in care substanta este sub forma de vapori pana la Tc sub forma de gaz dim;olo de
Tc. Punctele de pe curba corespund starilor de echilibru de faze, In care coexista
ambele faze ale substantei. Caracteristic pentru diagrama de faza, in cazul trans-
formarilor de faza gaz-licbid invers, este presiunea limita datorita starii
critice, dil\colo de care nu pot coexista niciodata cele doua faze.
7.3. TOPIREA $1 SOLIDIFICAREA
Am vazut ca starea solida (cristalina) este de o ordine microscopica
ce limiteaza miscarea moleculelor numai la vibratii dupa anumite direqii. Astfel,
starea salida se principia!, de starile lichida gazoasa prin anizotropie
( corpul nu are proprietati fizice pe toate direqiile ). Din acest. trecerea
·din starea salida in stare lichida invers nu poate avea loc decat dtscontmuu, lao
temperatura bine determinata. Energia termice trebuie sa fie comparabila cu
energia de interacVe dintre particulele constituente.
92
Proccsul de trecere a substantei din starea lichida in starea salida, Ia o temperatura
bine determinata, se sau cristalizare. Acest proces are loc cu
degajare de caldura. CAldura degajata se caldura latenta de solidificare este
o masura a variatiei energiei interne de legatura. CAldura latenta corespunzatoare
unitatii de masa pentru a se solidifica o notam cu At o denumim dlldura latenta
specifica de solidificare:
(7.4}
Procesul invers, de trecere din starea salida in starea lichida, are loc de asemenea
discontinuu, la o temperatura determinata, cu absorbtie de caldura din exterior, se
topire. .
Temperatura neta de topire solidificare se noteaza cu tos este o caracteristica
a substantei (vezi tabelul). Procesul de topire neta: poate fi urmarit pe din
figura 7.11. .
Dadl intr-un lichid care cristalizeaza se afla mai multi germeni, atunci solidul va
avea o structura policristalina. Pentru a obtine monocristale trebuie luate precautii
experimentale, anume, in lichid trebuie sa se gaseasca un singur centru de crista-
lizare.
Temperatura de solidificare sau topire depinde de presiune poate fi reprezen-
tata prin diagrama de stare din figura 7.12. Punctele din stanga curbei reprezinta stari
de echilibru in care substanta este in stare salida, iar punctele din dreapta curbei
reprezinta stari de echilibru in care substanta este in stare lichida.
Pentru majoritatea substantelor, volumul Ia topire (fig. 7.12, a). Exista
comportari anormale (apa, bismutul, germaniul etc.), Ia care volumul in
procesul de cristalizare (fig. 7.12, b). Aceasta comportare are implicatii in biologic
in tehnica (turnarea pieselor, inghetarea conductelor de apa etc.).
7.4. SUBLIMAREA $1 DESUBLIMAREA
Unele substante (sulf, iod, naftalina etc.) pot trece din stare salida direct in stare
gazoasa, fen omen numit sublimare. Procesul invers de trecere a substantelor din stare
gazoasa direct in stare salida se desubliiD:are.
D
A
Timp
Fig. 7.11. Diagrama temperaturii funcVe
· de timp in procesul de topire.
p
Lichid
p
a
T
b
A.lnct
trip\u
T
Fig. 7.12. Stare de echilibru so1id-Iichid pentru o substanta
care: a) se dilata la topire; b) se contracta la topire.
93
Punct

Caldura latenta de transformare gaz-solid Ia tempera-
tura de solidificare este egala cu suma dintre caldura
latentade condensare cal dura latenta de solidificare, din
starea gazoasa respectiv, din starea lichida. De exem-
plu: In timpul gerurilor foarte mari, vaporii de apa desu-
blimeaza pe cristalele .de zapada formeaza
macrocristale; la deschiderea unci butelii cu dioxid de
carbon destinderea poate fi de putcrnica, lndit racirea
produce "zapada carbonica".
Fig. 7.13. Starea de echilibru Uncle substante prezinta, chiar la tcmperaturi
solid-vapori. stari de echilibru lntre faza solida proprii lor
vapori (iodul). Faza de vapori In echilibru cu cea solida de asemenea, vapori
saturanV, a caror presiune variaza cu temperatura, caIn figura 7.13.
7.5. STAREA TRIPLA A SUBSTANTEI
Transcriind diagramele de faza pentru cele trei perechi de transformari studiate,
se poate observa ca cele trei curbe se lntalnesc lntr-un punct (fig. 7.14). Punctele
situate pe curbe reprezinta stari de echilibru in care coexista doua stari de agregare
(doua faze) ale substantei.
Curburile diagramelor sunt diferite ele. Punctul apaqinand celor treidiagrame
numit punct triplu reprezinta starea unica in care se afla, in echilibru, toate cele
faze (solida, lichida gazoasa) ale substantei. Parametrii Ptriplu T triplu variaza cu
natura substantei, dar sunt pentru o substanta
Acest luc;ru a facut posibila folosirea punctului triplu al apei, ca limita de interval
pentru definirea kelvinului cum s-a aratat Ia paragraful 2.2.2. Valoarea atribuita
punctului triplu al apei a fost astfel aleasa !neat pe scara Celsius temperaturile de
topire a ghe\ii de ficrbere a apei sa pastreze valorile de 0 100.
Exista substante care au mai mult de trei faze. Pentru aces tea, diagrama starilor
va prezcnta mai multe puncte triple (de exemplu, substantele polimorfe care au
proprietatea de a se prezentain mai multe forme cristaline).
p
94
p
a
Fig. 7.14. Starea de echilibru a celor trei faze pentru o substanta care:
a) se dilata la topire; b) se contracta Ia topire.
7.6. CALORIMETRIA
Calorimetria se ocupa. cu masurarea caldurii a caldurii specifice. La baza aces tor
masura!ori stau urmatoarele consecinte ale echilibrului termic principiului 1:
1) lntr-un sistem izolat, forinat din corpuri cu temperaturi diferite, aflate in
contact, dupa. un anumit interyal de timp, toate corpurile ajung Ia temperatura.
- spunem ca. s-a realizat echilibrul termic. Corpurile mai calde cedeaza. caldura., iar
cele mai reci primesc ca.Idura..
2) Caldura primita de un corp pentru mari temperatura cu un numar de grade
este egala cu caldura cedata. de corp pentru a se rl1ci cu numl1r de grade.
Cclldura ce trebuie data unui corp ca sa. se topeasca. este egala.: cu aceea pe care o
restituie corpul ca sa se solidifice.
3) Fie doua corpuri situate intr-o incinta. adiabatica.. Admitem ca. pentru inceput
. temperatura unuia este mai mare decat a celuilalt. Aces tea fiind puse in contact, se va
produce un transfer de caldura. de Ia sistemul mai cald la eel mai rece. Cclldura I Qtl
cedata de corpul mai cald este egala cu caldura Qz primita de eel mai rece.
IQd = Qz. (7.5)
Relatia 7.5 se numeste ecuatia calorimetricli.
. ' ,
Pentru masurarea caldurii ca a caldurii specifice, se folosesc mai multe metode:
-metoda amestecurilor, care se bazeaza. pe schimburile de caldura. dintre corpuri
cu temperaturidiferite aduse in contact;
- metoda bazata pe schimbarea starii de agregare, caldura care se ma.soara
determina schimbarea starii de agregare a sistemului.
Determinarea c11ldurii specifice a unui solid. Ca metoda de lucru se va folosi metoda
amestecurilor. Se vor folosi urmatoarele materiale:
- un calorimetru ({ig. 7.15), care este un aparat astfel construit incat sa. permita
schimbul de caldura. intre_ corpurile introduse in interiorullui sa. impiedice schim-
burile de caldura. cu mediul exterior. Acesta este alcatuit dintr-un vas (1), de obicei
din alama, introdus intr-un alt vas (2), cu volum mai mare. Izolatia termica dintre
aceste vase este asigurata de suporturile dintr-un material izolant termic, care poate
fi pluta sau material plastic (3) side stratul de aer dintre pereti.
In interiorul vasului (1) introduce agentul de (6), de obicei apa..
Omogenizarea amestecului se face cu agitatorul (4), iar temperatura se masoara. cu
termometrul (5). Capacul ce acopera sistemul de vase este notat cu (7);
-un corp de masa mA, a ca.tui caldura. specifica trebuie
determinata.
experimentului:
Se vasul calorimetric masa acestuia se
no teazel cum 1·
Se lichidul se no teazel masa acestuia cu mz.
Se temperatura agentului de schimb inainte de
incalzire se noteaza cut. Se corpulA panala o
temperaturcltA,dupacareseintroduceinagentuldeschimb
din calorimetru. Se fac urmatoarele notatii: Cx = caldura
specifica a solidului pentru care facem determinarea;
Ct = caldura specttica a vasului calorimetric;
Fig. 7.15. Schema
calorimetrului.
6
2
3
95
c2 = clldura specificl a agentului de schimb;
9 = obtmutl Ia echilibrul tennic.
Scriind Qt = Q2, obtinem:
mAcx(tA- e)= (mtCt + m2C2)(e- t),
din care rezultl:
Cx= (mlcr+m2Cz)(9 -t).
mA(tA -e)
in studiul diferitelor transform4ri de faz4 am v4zut d1 se absoarbe sau se cedeaz4
anumite cantit4ti de c4ldur4 in timpul transform4rii, numite c4lduri latente. CaJon-
metria ne permite sA determin4m c4ldurile latente specifice de lichefiere, topire,
vaporizare. in cele ce urmeaz4 vom prezenta o ·metodA de determinare a c4ldurii
latente specifice de a ghetii. in acest scop se un calorimetru de mas4
mt c4ldur4 specific4 Ct. In calorimetru se introduce o masAm2de ap4, care are c4ldura
cz. Se m4soar4 temperatura initial! tt. Se introduce in calorimetru o bucat4
de gheat4 cu temperatura de 0°C. Gheata c4ldura se
Pentru a se to pi, absoarbe o cantitate 'de c4ldur4 Q, = · mA,, cum am ar4tat tn
paragraful 7.3. Dup4 topire, in vasul calorimetric se realizeaz4 echilibrul termic si
,
intregul amestec cap4t4 o temperaturA e.
Astfel, apa calorimetrul cedeaz4 c4ldura:
Qcedat = (mtCt + m?.C2)(t1 - e).
Gheata absoarbe c4ldur4 pentru a se topi pentru m4ri temperatura de Ia
0°C Ia temperatura de echilibru e:
Qabsorbit = mA, + mc2 (e - 0°C).
AplicAnd principiile calorimetrieH
(mtCt + mzez)(tt -e) = mA, + mczS, din care se calculeaz4 A,.
M4surarea c4ldurii prin metoda bazatl pe schimbarea st4rii de agregare se poate
face folosind calorimetrul cu gheat4 Bunsen. Acest dispozitiv pune in evident4
volumului ghetii prin topire.
Pentru topirea ghetii, ea absoarbe o cantitate de c4ldur4 Qz . Prin topire volumul
ghetii scade. M4surtind aceast4 sc4dere de volum, se poate determina cantitatea de
c4ldur4 Iatent4 Q6 care corespunde acestei miqor4ri a volumului prin topire.
PROBLEME REZOLVATE
1. intr-un calorimetru care confine 294 g api Ia temperatura de l5°C se toama 25 g fosfor topit cu
temperatura de 64°C. Temperatura fmali in calorimetru ajungela 16,1°C. Sa se calculeze caldura latenta
specifici de topire a fosforului. Echivalentul iri api at calorimetrului este 32,3 g. Temperatura de topire a
fosforului toa = 44°C. catdura specifici a fazei licbide CI = 8S2,n Jlkg·K. catdura specifica a fazei solide
Cs = 786,06 Jlkg·K. '
Rezolvare:
Se traseaza graficul din figura 7.16 in cares-au facut notatiile:
M, punctul de echilibt J termic;
Qt, caldura schimbata de fosfor pentru raci faza lichida, misoara variatia energiei interne;
96
0
tirrp
Qz, caldura latenta de solidificare, misoara variatia energiei interne de
legatura a moleculelor din reteaua cristalina;
Q3, cAldura scbimbata de fosfor pentru a-fi raci faza solida, masoara variatia
energiei interne;
Q4, caldura preluata de calorimetru apa din calorimetru pentru a se incalz1,
masoara variatia energiei interne.
9 I + 92 + 93 'T' Qc.
Qc, este caldura cedati de amestec.
Hg. 7.16. Graficul
problemei nr. l.
Q4 =Qa
Qa este cildura absorbiti de amestec.
lntr-o interacpe termica in conditii adiabatice Qc = Qa (intotdeauna).
!.d2 t QJ Q •.
mtCJ(64- 44) + m1/... + mJCs(44 -16,1) = m4Capt(16,1- 15).
Cu m 1 s-a notat masa fosforului, iar m4 = 294 g + 32,3 g.
F aciind inlocuirile calculele rezulta:
/... = 20900 J/kg.
2. Intr-un ames tee format din 5 kg apa 2 kg gheatar ambele cu temperatura
de 0°C, se introduc vapori de apa cu temperatura de 100°C. Temperatura ames-
tecului ajunge la 75°C. Ce cantitate de vapori se
fmrJ Se cunosc:
Fig. 7.17. Grafkul
problemei nr. 2.
Rezolvare:
/.paJii = 340 000 J/kg;
'J.wapii = 2 300 000 J/kg;
cap;; = 4 181 J/kg·K.
Se mai datele problemei pe un grafic ca eel din figura 7.17.
Se fac notatiile:
M, punctul de echilibru termic;
Q1, cildura latenta cedata de vaporii de apa la condensare;
Q2, caldura cedata de apa provenita din vapori pentru a se raci;
Q3, caldura absorbita de cele 5 kg apa pentru a se incalzi;
Q4, caldura latenta absorbita de gheata pentru a se topi;
\.h, caldura absorb ita de apa provenitii dm gueata pentru a se incalzi;
Qc Q1 + Q2; Qa = QJ + Q4 + Qs; Q a Qc.
x·A.v i x·c(lOO- 75) = 5·c( 75 - 0) + 2·/...g + 2·c(75 - 0).
Rezolvand ecuatia se obtinex = 1,21 kg.
S-au mai facut notatiile:
c = caldura specifica a apei;
x = masa vaporilor de apa folositi.
iNTREBARI, PR08LEME
l. cand ploua, zapada se De ce?
2. and incepe sa ninga, temperatura Explicati de ce.
3. Fmmele pentru turnarea prefabricatelor metalice se fac mai marl decat piesa ce trebuie obtinuti.
Dece?
4. P.e timpul iernii; tn zilele geroase, arborii trosnesc puternic. Explicati de ce.
5. La din apa ne este tntotdeauna frig, chiar daca afara este cald. De ce?
6. Pe timpul iernii, rufele tngheata, ele se usuca. Cum explicam aceasta?
7. in jurul unei cHidiri tn constructie, se pastreazi o temperatura scizuta chiar 'i in zilele foarte
calduroase. Explicati de ce.
8. Qldura zilelor toride de varA o suportam mai cand aerul este mai uscat decat at unci cand aerul
este umed. De ce?
9. fntr-o eprubeta cu pereti dubli, se introduc cateva cristale de naftalina un termometru cu scala
(0-1 00°C).Intr-un vas se pune apa Ia tncalzit fi tn else introduce eprubeta cu naftalina. Se controleazi 'i se
97
noteaza temperatura din minut tn minut, pe tot timpul transformarii de taza. Dupa ce temperatura tn
eprubeta a ajuns Ia 90°C, se scoate eprubeta din apa fi' se urmarqte termometrul tn continuare cu acee3fi
frecventa a citirilor. Datele obtinute se noteaza tntr-un tabel. '
a) Sa se reprezinte grafic (in planul temperatura- timp) procesul de topire fi eel de cristalizare pentru
naftalina.
b) Ce se poate citi pe acest grafic?'
c) Ce semnifica\ie are palierul acestui grafic?
d) Ce reprezinta panta curbei pe poqiunile oblice?
10. 0 sfera de platina de raza egala cu 5 em, Ia 95°C, se cufunda tn 21 apa Ia 4°C. Care este temperatura
de echilibru? (Ppt = 22,07 g/cm
3
, c = 120 J/kg· K.)
R: 16,9 °C.
11. fntr-un calorimetru ce contine 500 g apala temperatura de 28°C se introduce o bucata defier cu
masa de 150 g temperatura l00°C. Temperatura de ecbilibru este 30°C. Se cere capacitatea calorica a
calorimetrului a accesoriilor. Caldura specifica a fierului este 497 J/kgK, iar cea a apei, 4180 J /kgK.
R: 519,25 J/K.
12. In 25,50 kg apa cu temperatura de 12,5°C se pun 6,17 kg dintr-un metal c-:1 temperatura de 80°C.
Amestecul ia· o temperatura de 14,5°C. Se cere caldura specifica a acestui metal.
R: 528·1/kg·K.
13. 2 kg de apa cu temperatura tt = 90°C trebuie racite pana la temperatura t3= 15°C. Cata gheata cu
temperatura t2 = -20°C este necesara pentru a face aceasta racire?
(Ag= 34·10
4
J/kg, cg= 2 090 Jlkg·K, CopiJ = 4 181 Jlkg·K)
R: 1;411 kg.
14. 10 kg de plumb cu temperatura initiala de 27°C topit cu ajutorul unei Iampi cu petrol, cu
randartentul de 30%. Care este cantitatea de petrol consumata In acest scop? (q = 4 598·10
4
J/kg, APb =
=20,9·10
3
J/kg, ltopire 327°C, Cs,plumb = 124,1 J/kg·K.)
R: 42,4 g.
15. Cata ziipada cu temperatura de 0°C se poate topi sub rotile unui autocamion cu puterea de
4 2, 7 CP, daca el patineaza un minut, iar 60% din puterea motorului este folosita la invartirea roti-lor?
(1 CP = 736,5 W,.A.g 34·10
4
J/kg.)
R: 3,329kg.
16. fntr-un calorimetru cu masa de 200 g fi caldura specifica de 920 Jlkg·grad, se gasqte apa cu
temperatura de 40°C . .1':1 ea se mai introduce o bucata de cupru de lOOg cu temperatura de 100°C fi 25 g
gheata cu temperatura de -20°C. Sa se calculeze masa apei din calorimetru Ia tnceputul experientei,
daca temperatura finaUi a amestecului devine 25°C (ccupru = 380 Jlkg·K., C8zeata = 2 090 J/kg·K, A.gheata =
=334,4 kJ!kg).
R: 0,1292 kg.
17. Prin 375 g de apa cu temperatura de 15°C se tree 18 g vapori de eter Ia temperatura de fierbere a
acestuia. Temperatura amestecului a crescut Ia 19, 1'C. Sa se caldura latenta specifica de vaporizare
a eterului (temperatura de fierbere a eterului este de 35°C, c = 2,341 k.Jikg·K).
R: 373,96 kJ/kg.
18. Ghcata artificiala se racind apa cu ajutorul eterului care se vaporizeaza. cat eter
trebuie sa vaporizam ca sa obtinem 10 kg de gheata din apa CU temperatura de 10°C? (Aeter = 355,3 kJ/kg,
Capa = 4 181 J/kg·K, = 34·10
4
J/kg.)
R: = 10,746 kg.
98
PARTEA A DOUA
FENOMENE ELECTRICE Sl MAGNETICE
'
CAPITOLUL 8
CAMPUL ELECTROSTATIC
8.1. INTERACTIUNEA ELECTRICA.
INTENSITATEA CAMPULUI ELECTRIC
8.1.1. Procese de electrizare. Sarcina electric&. Fenomenul de electrizare a corpu-
rilor prin este cunoscut din antichitate. Tales din Milet (sec. al VI-lea
te.n.) a studfat proprietatea chihlimbarului de a atrage corp uri <:and este frecat.
Cuvcintul "electrizare" provine de la "electron", denumirea in a chihlimbaru-
lui. Din clasele anterioare se cunosc unele procedee de electrizare a corpurilor; prin
frecare, prin contact, prin inducve. Prin aceste procedee corpurile pot fi ad use intr-o
stare speciaH1, in care intre ele prin foqe, numite forte de interacfiune
electrica. Aceste foqe pot fi de atractie sau de respingere. Pentru a exprima cantitativ
proprietatea pe care o corpurile electtizate se o
sarcina electrica. Existenta celor feluri de interacvuni dintre
corpurile electrizate, atractie §i respingere, a condus la ideea feluri de
sarcina electrica negativa sarcina electrica pozitiva. Corpurile cu
de semn se res ping, iar corpurile cu de semne
opuse se atrag.
Sarcina este o avcind simbolul Q. In SI sarcina
este o prin relatia: Q = It, unde I este intensitatea
curentului electric stationar dintr-un conductor t este timpul in care conductorul
este parcurs de curent. Unitatea de a sarcinii electrice in SI se
coulomb, cu simbolul C, se prin relatia:
1 C = [Q]sr = [/]sr[t]si = A·s.
Un coulomb sarcina prin sectiunea
a unui conductor de un curent stationar, cu intensitatea de un amper, in timp de o

. Cea mai in acum prin numeroase
experimente, de aceea sarcina electric a elementara, este sarcina a unui
electron: e = -1,6·10-
19
C. Electrizarea corpurilor se poate explica prin lipsa sau excesul
electronilor intr-un corp (sau intr-o regiune a corpului), de starea lui
sarcina Q a unui corp poate avea numai valori egale cu
multiplii intregi ai sarcinii electrice elementare: Q = ne, uqde n e Z. 0 care
nu continuu, ci poate avea numai anumite valori (in cazul sarcinii electrice,
99
numai multipli intregi ai sarcinii elementare ), se in fizica, marime
catii.
Studiul fenomenelor de electrizare a condus Ia ideea c4 tn cursul interactiunilor
dintre corpurile unui sistem care nu schimba sarcin.§ electrica. cu exteriorul (sistem
izolat din punct de vedere electric), sarcina electric! se redistribuie intre corpurile
sistemului, filra ca valoarea ei to tala sa se modifice. S-a fonnulat principiul conservarii
sarcinli electrice astfel: pentru un sistem izolat din punct de vedere electric suma
algebric! a sarcinilor electrice ale corpurilor din sistem ra.mane constanta.
8.1.2. Legea lui Coulomb. Dac! se aduce un corp tnca.rcat, de mici dimensiuni,
numit corp de proba, tn apropierea unui corp cu sarcina. electric!, se constata dl tn
fiecare punct se exercit4 forte asupra corpului de proba. fn jurul oric!rui corp cu
sarcina electric! exista o forma fizica. a materiei, pe care simturile noastre nu o pot
sesiza prin intermediul ca.reia se realizeaza. interactiunea cu orice a.lt corp cu sarcina
electric!. Aceasta forma de existenfii a materiei din jurul corpurilor electrizate, care se
manifesta prin acfiuni asupra corpurilor cu sarcina e/ectrica se cAmp electric.
Un camp electric produs de un corp in repaus, avand sarcina electric!, este constant
in timp se cAmp electrostatic. · •
Interactiunea corpurilor cu sarcina electric! se transmite prin intermetliul campu-
lui prod us de ele. Un corp punctiforpt, tnca.rca_! cu sarcina electric! q1 produce in jurul
sau un camp electric ce actioneaza. cu o fortfi F asupra altui corp punctiform, indlrcat
cu (fig. 8.1). La randul sfiu, corpul cu sarcinaqz injurul sfiu
un clmp electric ce actioneaza. asupra corpului cu sarcina q1 cu o forta -F. Foqele de
interactiune dintre doua. corp uri punctiforme cu sarcina electric! sunt orientate dupa
care cele doufi corp uri, iar sensullor depinde de semnul ambelor sarcini
(fig. 8.1).
Fizicianul Charles Auguste de Coulomb (1736-1806) a !lla.surat, cu ajutorul unei
balante de torsiune, forta de interactiune dintre doua. sfere inc!rcate cu sarcinA elec-
tric!. El a stabilit expresia Olntitativa a fortei de interactiune F dintre doua corpuri
punctiforme cu sarcinile electrice q1 qz, aflate Ia distanta r unul de celalalt, numitA
legea lui Coulomb:
(8.1)
unde k este o constanta. de proportionalitate ce depinde de mediultn care se afHl
sarcinile electrice in interactiune. Pentru qt, qz r fixate, forta F este maxima tn
vi d.
fn SI constanta de proportionalitate k se scrie:
k =
1
. (8.2)
4ns
In relatia (8.2) s este o constanta., numita permitivitate, specificA tlecarui mediu. Daca.
cele doua. sarcini se aflfi intr-un mediu omogen legea lui Coulomb in SI se
scrie:
(8.3)
fn vid, legea lui Coulomb se scrie:
100
Fo=-1-.JW
41tSo ,:;.
(8.4)
unde Eo este permitivitatea vidului, cu valoarea:
Eo = 8,854·10-
12
F/m .•
Pentru simplificarea calculelor, in problemele in care intervine constanta 1/4nso vom
folosi valoarea in SI:
1
Se observA ca.:
1
= 9 ·m
2
/C.
4 ·3 14 ·8 854 ·10-
12
, '
_lqM
Fo 4nEcl s
-F = lq1qzl =
60

- 4nrf
Raportul dintre permitivitatea unui mediu E permitivitatea vidului Eo
o constanta sr, fArA dimensiuni, care se permitivitatea relativa a mediului
respectiv:
E7 = .£ . (8.5)
Eo
Permitivitatea relativA a vidului este, conform definitiei, egala cu unitatea1 iar a
celorlalte medii.este supraunitarA. Deci permitivitatea reiativa a unui mediu arata. de
cite ori forta de interactiune dintre doua. corpuri incarcate electric este mai mica in
mediul respectiv declt in vid.
Permitivitatile relative ale citorva

I Hartie / 2 ... 2,5 I Glicerinii I :3::
'l Ebonita_ 3 ... 4 I Apa I 81
_ ______ j __ __ l_ _ _2ana la 8 ooo
Daca in relatia (8.4) sarcinile q1 qz sunt fiecare de cAte 1 C distanta dintre ele
ester = 1 m, at unci forta de interactiune este: Fo = 9·10
9
N.
1 coulomb reprezinta sarcina electric! punctuala, care Ia o distanta
de 1m de o aWl sarcinil punctualA egala cu ea, in vid, o respinge cu o foqa. de 9·10
9
N.
Foqele de interacvune dintre doua. corpuri punctiforme cu sarcinA electric! sunt
orientate dup:t directia care cele doufi corpuri, iar sensullor depinde de semnul
ambelor sarcini. Pentru a exprima atat modulul cat orientarea acestor forte, legea
lui Coulomb trebuie scrisa vectorial. in acest scop, se alege punctul 0 in care se afla
sarcina ca origine a vectorului de pozitie ral sarcinii q2 (fig. 8.1). Cu ajutorul
vectorului f/r, ava.nd direqia fortei modulul egal cu unitatea, se poate scrie vectorul
forta F, cu care sarcina q1 actioneaza. asupra sarcinii qz:
· · -p =

. ! = _ q
1
q3 . r. (8.6)
4nEr r 4nEr
101
+q1. +q2 A
_ ....

• x !n .re
1
Iatbia. a foqei, q1 q2 sunt
manmt a ge nee. Semnullor are pen-
a tru determinarea sensului vectorului F. and sar-
-F
+q1
-F
0

0
- q, -'F
0
-q1
0
F

b
"F
c
r
-q2
70
":q2.
0
I"
-q2.
cinile q1 q2 au semn > 0, deci Fare
sens cu 8.1, a, d), sarcinile se res ping.
CArt<!_.sarcinile q1 •2 au semne opuse, q1q2 < 0,
deciF este de sens opus luir( fig. 8.1, b, c), sarcinile
se a trag. Forta cu CC!!e sarcina q2 asu-
pra este -F, in modul, dar de sens
opus lui F.
d 8.1.3. Intensitatea ctlmpului electric. fn cazul
Fig. 8.1. Orientarea fortelor cAmpului electric din jurul unui corp punctual cu
de interactiune electrica. sarcina Q, intr-un punct Ia distanta r de
. corp, forta va depinde aUit de sarcina
generatoare de cAmp Q, cAt de sarcina corpului de q:
F= Qq-;.
47tE1'3
catul:
F Q -+
q r
nu mai depinde de corpul de ci numai de sarcina Q si de pozitia punctului
in cAmpul generat de ea. ' '
-un punct oarecare, electric poate fi caracterizat printr -o m4rime
E.!. intensitate a campului electric fn punctul respectiv, egalii cu raportul
dzntre forJa F cu care acfioneazli campul asupra unui corp de probii aflat fn ace! punct si
sarcina electric a q a corpuJui de proba: •
- p -
E=q·
Din relatia (8. 7) expresia fortei electrice:
fi qE. ·
relatiei (8. 7) sens.ul vectorului If coincide cu sensu! fortei cu care campul
electnc asupra unut corp de cu ·
Intensitatea cAmpului electric generat de un corp punctiform, cu sarcina Q, Ia
t , distanta r, va avea expresia, conform relatiilor
, t ,., -.... r (8.7) (8.6):
' f .!' "' ,. -
' / "\ J / E = Q r. (8.8)
/ 4,;? / ·l:, " ....._- - -..Modulul acestui camp:
/ ' //1 "\ E= IQI (8.9)
, t " '-.
' 1 variazA invers proportional cu p!tratul dis-
a b tantei r. Pentru Q r dati, E are valoarea
Fig. 8.2. Vectorii intensitate a campului in vid. Directia vectorului E uneste
generat de un corp sferic) corpul generator de cainp cu nunctul respectiv
conductor avand sarcma: , . :.s- •
a) pozitiva; b) negativa. (fig. 8.2). Sensul vectorulut E depmde de sem-
102
nul sarcinii Q: de la corp spre exterior pentru
sarcina pozitiva. (fig. 8.2, a) Ia exterior spre
corp pentru sarcina (fig. 8.2, b). In
figura 8.2 se vectorul E este orientat
radial in jurul sarcinii generatoare de camp, iar
valoarea lui este in toate punctele situa-
te Ia o de sarcina generatoare.
cAmpul electrical unei sarcini puncti-
forme are simetrie sferica.
I
I
I
t
I
I -

. '
o---·---
... o. P E f
Mai multe corpuri punctiforme
genereaz! un c4mp electric a intensitate Fig. 8.3. lntensitatea campului electric
E intr-un punct este suma a inten- produs tntr-un punctP de doua corpuri
'txt'l ...111 ·1 E_,. E- E- E- d punctiforme tncarcate.
Sl a ,1 or \.4mpun Of . h 2, 3, ... , n pro use
separat de fiecare corp in punctul respectiv: E = E1 + E2 + E3 + . . . +En . Acest
fapt a fast confirmat de toate experimentele cunoscute in prezent constituie un
principiu al fizicii, numit principiul superpozitiei. fn figura 8.3 este ilustrat acest
principiu pentru cazul a corpuri punctiforme
Pentru caracterizarea distributiei spatiale a cAmpului electric, fizicianul englez
Michael Faraday (1791-.1867) a introdus no\iunea de linie de camp. 0 linie de camp
este o curbA, Ia care vectorul intensitate a cAmpului electric este tangent in fiecare
pun ct.
Liniei de cAmp i se atribuie sensul vectorului E, deci sensul in care s-ar deplasa un
corp punctiform, cu liber in clmp. Prin orice punct al unui c4mp
electric trece o linie de cAmp. In desene se figureazA un finit de linii de
dlmp, con_Jen\ia ca de linii de camp pe unitatea de
Ia vectorul E fie propoqional cu modulul vectorului E, astfel tncat in
regiunile unde E este mare, liniile sa fie dese, iar in regiunile unde E este mic, liniile
fie rare.
fn figura 8.4 sunt reprezentate liniile de c4mp ale unui corp punctiform
pozitiv sau negativ (cAmp cu simetrie ), iar in figura 8.51iniile cAmpului
prod us de corp uri punctiforme cu sarcini egale, de semne opuse. ampul electric
dintre doua metalice plane paralele izolate una de alta, indircate cu sarcini
egale dar de semne contrare are vectorul intensit!tii constant in fiecare punct, iar liniile
lui de cAmp sunt paralele echidistante (fig. 8.6). Un astfel de camp se camp
uniform.
b
Fig. 8.4. Liniile de camp ale unui corp
punctiform tncarcat:
a) pozitiv; b) negativ.
Fig. 8.5. Liniile de camp in cazul a doua
corpuri punctiforme cu sarcini egale,
de semne opuse.
103
- -
+
....
- ,.
+
....
-
,
+
!II.
- ,
.... - -
,
.. ....
I ,
.j
- -
,.
-
iio-
Fig. 8.6. Liniile de cl.mp in cazul unui
cl.mp uniform.
b
a
Fig. 8. 7. Lucrul mecanic intre punctele M ale cl.mpului
electric este independent de drumul dintre M
a) drumurile MAN MBN; b) drumul oarecare MN.
8.1.4. Lucrul mecanic efectuat de campul .electric produs de o sarcina electrici
punctiformi. In timpul deplasArii unci sarcini de probA intre douA puncte ale unui
camp electric, asupra ei campul ac\ioneazA in fiecare punct cu o fortA, ce efectueazA
lucru mecanic. In cazul in care campul electric este produs de o sarcinA punctiformA
Q, fortaexercitatA asuprasarcinii de probAq in timpul deplasAriidintr-un punctM·(fig.
8.8), situat la distanta rM de Q, intr-un punct N, situat la distanta rN de Q nu este
constantA, ci scade cu pcltratul distantei, conform legii lui Coulomb. De aceea calculul
acestui lucru mecanic nu poate fi efectuat aplicl:1d direct,..definitia invatattl in clasele
anterioare, valabilcl numai in cazul unci forte CIJnstante. In cazullucrului al
unci foqe variabile in cursul deplasArii, _?lculul necesitA de matematiccl pe
care le veti invAta in clasele urmcltoare. In urma calculului, pe care nu-l putem efectua
acum, se obtine expresie a lucrului mecanic efectuat de campul electric
prod us de o sarcinA electriccl punctiformcl Q Ia deplasarea unei sarcini de probcl q intre
doucl puncte ale campului:
L = Qq (_!_- .l). (8.10)
47t& TM TN
Lucrul mecanic depinde de sarcina generatoare de camp (Q), de punctul initial
(rM) punctul final (rN) din campul electric, dar de sarcina de proba (q). In aceastcl
expresie, sarcinile Q q sunt mclrimi algebrice; semnele lor vor determina semnul
mclrimii scalare L.
8.1.5. Caracterul conservativ al cimpului electrostatic. Potentialul electric. Se
poate arclta ccllucrul mecanic al campului electrostatic prod us de sarcina punctiformA
Q in timpul deplasclrii corpului de probcl incclrcat cu sarcina q tntre puncte
oarecare M. ale cl.mpului nu depinde de druniul dintre cele douA puncte .Af
Alegem doucl drumuridiferitetntre (fig. 8.7, a). Corpul
incclrcat cu sarcina de probA q este deplac;at uniform intre cele doua. puncte, prin
unci forte Fe, egalcl in modul opuscl ca sens fortei electrostatice
F. Pe arcele de cere MA lucrul mecanic al fortei electrice este nul, deoarece forta
este perpendicularcl pe deplasare, iar distantele egaleAN de-a lungul razelor;
lucrul mecanic este datoritcl simetriei.
Un drum oarecare intre punctele M (fig. 8.7, b) poate fi descompus in oricat
de multe segmente in lungulliniilor de camp arce de cere, perpendiculare pe liniile
de camp. -Pe portiunile perpendiculare pe liniile de camp, lucrul mecanic al fortelor
electrostatice este nul; in lungulliniilor de camp, prin adunarea segmentelor conside-
104
Q q q q
. 4\ l+\1--_ F'-.. .... .....
Fig. 8.8. Forta electrica sub actiunea ciireia corpul O T MT r-,_
1
'lr} N 1 F N
cu sarcina q se deplaseaza din Min N intr-un ·'--__ rM ___ ---t l !
cl.mp produs de un corp punctiform t r !
tnciircat este variabita. r N !
rate, se obtine un segment egal cu MB sau AN. Rezultii eel lucrul mecanic al fortei
electrostatice are valoare, indepe-ndent de drwnul dintre cele doucl puncte M
N. acest rezultat a fost gclsit pentru un caz particular, eel al dimpului radial,
proprietatea este generaHl: lucrul mecanic al foqelor electrostatice este independent de
drum pentru oricare doua puncte din orice camp
0 asemclncltoare s-a demonstrat pentru lucrul mecanic al fortelor
gravitationale. Ca fortele campului gravitatiomd,forJele campului electrostatic sunt
conservative.
Din relatia (8 . .10) se observcl cc1 raportul L/q nu mai depinde de sarcina de
prob4 q nici de drumul pe care s-a deplasat, ci numai de sarcina generatoare de
camp Q pozitiile celor doucl puncte M Raportul L!q este deci caracteristic
pentru fiecare pereche de puncte ale campului electrostatic. El poate servi pentru
definirea unei mArimi fizice scalare, cu ajutorul cclreia sA se descrie campul elec-
trostatic. Prin definitie diferenJa de potential electric VM- VN dintre douA puncte M
N sau tensiunea electrictl U dintre acele puncte este o miirime fzzicii egalii cu ctuul
djntre lucrul mecanic LM_.N efectuat de camp la deplasarea unui corp fnciircat fntre
cele douiJ puncte -1i sarcina electrictl q a corpului:
u = V.v-VN= (8.11)
q
Daccl se alege un punct unic de referintA N, pcincl la care scl se faccl deplasarea
corpului de probA, atunci raportul L!q = VM - · VN va avea pentru punctul M al
campului o uniccl valoare, caracteristidi. In mod arbitrar se poate considera valoarea
VN pentru punctul de referintcl, egalA cu zero. Atunci punctului M din camp ii va
corespunde o ptclrime care se potenfial electric VM in punctul M.
Prin de&nitie,potenfialul electric fntr-un punct este o mtlrime fzzicii egaltl cu raportul
dintre lucrul mecanic LM-+&} efectuat de camp Ia deplast;Jrea unui corp de problz fnctlrcat,
din acel pl(nct fn punctul de referinJIJ arbitrar ales, fi sarcina q a acelui corp:

q
(8.12)
ampul electric poate fi descris cu ajutorul valorilor potentialului .in fiecare
punct, numai dadi se indiccl punctul de referintA, ales arbitrar, cclruia i se atribuie
in mod conventional potentialul nul. In electrostatica, se alege punctul de referintA
N la mare distantcl de celelalte sarcini, la infinit. Pentru studiul circuitelor electrice
punctul de de potential nul se ia de obicei pe suprafata PAmcintului.
In cazul campului electric al unci sarcini punctiforme se observcl cc1 diferenta de
potential dintre doucl pun.cte este data de relaVa:
_Q_ (_!_- _!_). (8.13)
TM TN
105
AlegAnd punctul de pAna. Ia care se face
deplasarea, Ia infinit: rN oo, atunci llrN 0; po-
- tentialului acestui punct i se atribuie conventional
+t----·
+-·-------

valoarea zero: VN = 0. Se obtine expresia potentialului
- punctului M:
VM=-'L.
41tErM
(8.14)
Se observa. ca. VM > 0 cAnd sarcina Q > 0 ca.
- VM < 0 cAnd Q < 0. Potentialele create in
punct de mai multe sarcini se aduna. algebric.
Fig. 8:9. electrica actfunea Sub actiunea cAmpului electric un corp cu sarcina
care•a cu sAarcma q se pozitiva. se deplaseaza. de Ia un potential mai mare spre
deplaseaza dm M m N intr-un . . . . • . .
camp uniform este cqnstanta. un potenttal ma1 m1c, Iar un corp de sarcma. negauva.
invers. Indiferent de semnul sarcinii, se face in
sens!-11 energiei potentiate a sistemului.
In cazul unui cAmp electriC deoarece E este constant, rezulta. ca. forta
electrica. ce action.7aza. asupra corpului cu sarcina q pe o distanta. d este constanta.:
F = qE (fig. 8.9). In acest caz tensiunea electrica. va avea conform relatiei (8.11),
expresia:
U = Fd =Ed.
q q
(8.15)
Unitatea de ma.sura. in SI pentru diferenta de potential se volt se
pe baza relatiei (8.11):
v:
u [L]si J
( A - Y B)Sl = - = {; = V (volt).
[q]si
U n volt este diferenta de potential dintre doua. puncte ale unui cAmp electric, intre
care se efectueaza. un lucru mecanic de 1 J pentru a deplasa un corp cu sarcina electrica.
, de 1 C.
Cu ajutorul relatiei (8.15) se poate stabili unitatea de ma.sura. pentru intensitatea
cAmpului electric in SI:
[E]si = [UJsi = (volt/metru ).
[d]si
8.1.6. Energia potentiala de interactiune a dona sarcini electrice punctiforme. Ati
invatat ca pentru orice sistem in care acvoneaza foqe conservative se poate defini 0
marime de stare numita energie potenVala, in felul urmiltor: variatia energid po-
tentiale a sistemului este egala de semn opus cu lucrul mecanic al fortelor conser-
vative care actioneaza in sistem:
M:p = -L. (8.16)
Notand EP, energia potentiala a sisten10lui in starea initiala E pl energia potentiala
in starea finala, variatia de energie potentiala se. scrie:
ll.Ep = Ep2 - Ept,
iar rela\ia de definitie a energiei potenVale (8.16) se scrie:
L$ = Ept - Epz· (8.17)
106
La studiul cAmpului gravitational av ga.sit expresia energiei potentiate a unui
sistem alcatuit dintr-un punct material de masa m, plasat in cAmpul gravitational al
Pamantului, sistem in care aqioneaza. fortele conservative gravitationale. Situatia este
similara in cazul unui sistem alcAtuit dintr-o sarcina. electrica punctiforma q, aflata.
intr-un cAmp electrostatic, fortele conservative fiind tn acest caz de natura electro-
statica.. La deplasarea sarcinii electrice punctiforme q intre doua puncte ale cAmpului ·
electrostatic, forta electrostatica. ce acvoneaza asupra ei deplaseaza punctul de
aplicaVe efectueaza un lucru mecanic, exprimat, conform (8.11), prin rela\ia:
LM-+N = qU =q (VM- VN). (8.18)
fn fiecare stare, sistemului i se poate atribui o energie potenVala, conform rela\iei
(8.17):
LM-+N = EpM- EpN' (8.19)
unde EpM reprezinta energia potenVala a sistemului cAnd sarcina q este in punctul
initial M, iar EpN reprezinta energia potenVala a sistemului cAnd sarcina q este in
punctul final N.
Yom calcula expresia energiei potenVale de interacVune a doua sarcini
punctiforme, considerand ca. sarcina punctiforma q se deplaseaza intre doua puncte M
ale unui cAmp electrostatic prod us de o alta sarcina punctiforma Q (fig. 8.8). Din
relaVile (8.18) (8.19), obtinem: ·
LM-+N = EpM- EpN q (VM- VN) . (8.20)
Pentru potentialele electrice VNputem fqlosi relatia (8.14), deoarececAmpul
electrostatic tn aceste puncte este produs de sarcina punctiforma Q. Dupa inlocuirea·
potenValelor, din expresia (8.20) se ob\ine:
EpM - EpN = --Qq Qq . Ep
1
rl
4m:rM 4m:rN
Aceasta relatia ne permite sa.
atribuim energiei potentiate de inter-
aqiune dintre cele doua sarcini puncH-
forme expresia:
Ep(r) = Qq . (8.21)
4m:r Q>O
q >0 F ( respingere)
Starea de energie potentiala nula.
este cea tn care sarcinile electrice se afla
Ia distanta foartemare una de alta
Daca sarcinile sunt de semn, ener-
giapotenVala cste pozitiva, iar sarcinile
se resping; cAnd sarcinile sunt de semne
opuse, energia poten\ialcl este negativa,
iar sarcinile se a trag. Daca sarcina q este
lasata Iibera, indiferent de semnul sar-
cinilor, ea se in sensul scaderii
·energiei potentiate: de la stari cu energie
po ten Val a mai mare, ca tre s tclri cu ener-
gie potenVala mai mica. (fig. 8.10). ·
Eplrl
--- Sensu! sdiderii
energei poteotiale
Fig. 8.10. Sarcina q lasata Iibera in campul sarcinii Q
se in sensul scaderii energiei potentiate,
indiferel1t de semnul sarcinilor.
107
0 Q
a b
Fig. 8.11. Experiment pentru observarea distributiei sarcinii electrice libere pe un cilindru metalic:
a) in exteriorul cilindrului exista sarcina electrica;
b) in interiorul cilindrului nu exista sarcina electrica.
8.1.7. Conductor izolat ·in cAmp electrostatic. Un conductor electrizat, a carui
sarcina electrica Iibera este in repaus, se afla in echilibru electrostatic. Pentru un
conductor pe suport izolator, aflat in camp electrostatic, echilibrul electrostatic este
posibil numai daca sarcina lui Iibera nu se deplaseazA in interiorul conductorului.
Rezulta ca fn interiorul conductorului intensitatea campului electrostatic este nuld.
Intensitatea clmpului electrostatic in interiorul conductorului trebuie sa fie nula,
pentru ca sarcina Iibera sa nu se poata in interiorullui; pede alta parte, daca
dupa electrizarea conductorului sarcina electrica in exces s-ar piasa in
conductorului electrizat, ea ar crea in interior un clmp electrostatic diferit de zero
echilibrul electrostaticnu s-ar putea realiza. Rezul.ta ca sarcina electricli se distribuie
numai pe suprafafa exterioarli a unui conductor fn echilibru electrostatic.
proprietate a conductoarelor metalice, observata pentru prima oara de catre Franklm
in 1775, poate fi pusa in evidenta cu ajutorul unor experimente.
Experimentul 1. Se fixeaza un cilindru metalic gol C, cu o mica deschidere 0 la
partea superioara (fig. 8.11, a) pe tija ·electroscop Q. Se incarca ele.ctric
cu ajutorul unei electrostatice; se observa ca acul electroscopulUl Q 0
sfera metalica S, pe un suport izolant, se pune in contact mai intai suprafata
exterioara a cilindrului C si a poi cu un alt electroscopE (fig. 8.11, a), al carui ac deviaza.
Daca sfera S este pusa ir{ contact mai intai cu suprafata interioara a cilindrului C
apoi cu electroscopul£ (fig. 8.11, b), acul acestuia.nu Sfera .nu a
decipurtatori de sarcina electrica de pe suprafata mtenoara a cthndrulUl metabc.
Experimentul2. utilizeaza o retea metalica dreptunghiulara cu laturile mai mici
fixate pe doua vergele izolatoare avand lipitc pe ambele suprafete ingus.te de
hartie (fig. 8.12). Se electrizeazA reteaua se observa ca ambele de fotte se
indeparteaza de retea (fig. 8.12, a). Daca se curbeaza reteaua cain figura 8.12, b, se
constata ea foitele de pe suprafata interioara cad. " . . . .
Proprietatea conductoarelor in echilibru electrostat!c nu m mtenor ntct
camp .electrostatic nici sarcina electrica Iibera este pracuca la
electrostaticli. Pentru protejarea unor aparate senstbtle de mfluenta unor clmpun
108
a b
Fig. 8.12. Sarcina electrica Iibera se distribuie
pe suprafata exterioarif a unui conductor metalic.
Fig. 8.13, Vectorul E se descompune in
doua componente: £, normal Ia suprafata
conductorului &, tangent Ia suprafata.
electrice, aceste aparate se inconjura cu ecrane electrice, ce constau din corpuri
metalice goale in interior, legate la pamant.
In continuare sa analizam potenValele punctelor unui conductor in echilibru
electrostatic. In interior E = 0, deci, conform relatiei 8.15, diferenta de potential
dintre oricare doua puncte din interiorul conductorului este nula. Rezulta ca toate
punctele din interiorul unui conductor fn echilibru electrostatic au potential.
In exterion11 conductorului in echilibru electrostatic, in punctele aflate in imediata
vecinatate a suprafetei lui, campului electrostatic este normalii pe suprafa{a
conductorului. Daca n-ar fi normalla suprafata, el ar avea o componenta pe
directia tangenta la suprafata (fig. 8.13). Sub ac\iunea acestei componente
libere de pe suprafata conductorului s-ar putea deplasa. Rezulta ca vectorul E deci
foqa electrica ce se exercita asupra sarcinilor cu care este incarcat conductorul sunt
normale Ia suprafata conductorului, adica la drumul pe care s-ar putea deplasa aceste
. sarcini. Lucrul mecanic al aces tor forte este nul, ded, conform relatiei (8.11 ), diferen{a
de potenfial fntre oricare douli puncte ale suprafefei conductorului fn echilibru electrostatic
este nulli. 0 suprafata, ale carei puncte au toate potential, se suprafafli
echipotenfialli. Suprafata unui conductor izolat este o suprafata echipotcnVala.
Se poate arata ca potentialul din exteriorul unci sfere conductoare, incarcata cu
sarcinaQ, estedatderelatia: V = _iL_, underestedistantadelacentrulsferei la punctul

respectiv. In exteriorul sferei suprafetele echipotentiale vor coincide cu celc ale unei
sarcini punctuale Q, situata in centrul sferei.
PROBLEMA REZOLVATA
in varfurileA, B C ale unui patrat cu latura a = 0,41 m, se trei corpuri punctiforme, cu sarcinile
Q1 = -2·10-
6
C, Q2 = 4-Fz·10-
6
C, respectiv Q3 = Q1 = -2·10
6
C. S;i sc gascasca:
a) intensitatea campului electric creat de sarcinile Q1, Q2, Q3 In D al patrat ului;
b) potentialul electric In punctul D;
c) lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa un corp punctiform cu sarcina Q4 ''"' 10
6
C din punctul D
In centrul 0 al patratului.
109
a b
Fig. 8.14. Pentru problema rezolvata.
Rezolvare
a) Intensitatea cimpului in punctul D (fig. 8.14; a) se afla prin compunerea vectoriala a .intensitatilor
cimpurilor iiJ,, J!i, E3 prod use de sarcinile Qt,Qz,Q3 in punctul D:
E=Et +Ez+E3.
Modulele acestor vectori sunt, presupum1nd corpurile in vid:
Et=EJ=j_g_U_;Ez IQzl 1Qzl2 2-ftiQil ·.fiEt.
41tsoa
2
41tso(a ..J2}
2
81tE00 81tE00
·conform figurii, vectorul i!
13
=1ft+ 1!
3
este egal de sens opus vectorului Ez, deci intensitatea cimpului
in punctul D este nula. . . . A •
b) Fiecare dintre cele 3 sarcini creeaza cite un cimp electnc, caractenzat m punctul D pnn cite un
potential electric:
· Q1 Qz
V1 = V3 = --; Vz = ---r;:=.
41tE00 41tE00\'2
Potentialul in punctul D, datorat celor trei sarcini, va fi suma celor trei marimi scalare V1, Vz, V3:
2Q1 __12L_ 1 Qz
· VD=Vt+Vz+V3=--+ · r;:;:=--(2Qt+ r;:;:)=
41tE00 41tE()a"V2 41tE()a "V2
= 9·109 (-2·2·10-6 + 4-ft·to-\v = ov.
0,,41 .rz
Sistemul celor trei sarcini creeaza un camp electrostatic caracterizat in punctul D printr-un vector E = 0
printr-un potential V = 0.
c) Conform relatiei:
L = Q4U = Q4(VD- Vo).
Trebuie aflat potentialul Vo in punctul 0; prin adunarea celor trei valori Vt, Vz, V3 ale potentialelor in 0,
datorate celor trei sarcini Q1, Q2 respectiv Q3:
Vo Vt + Vz + VJ = Q1 r;:;: + Qz r;:;:2 I 2 Q3 ..J2 2 1 r;:;;-2 ·(2Q1 + Qz> =
21tEOO"V2 21tEOO"V..C. 1tS()(l 1tEOO'<..C.
9·10
9
-./2 r;:;: -
6
v 507 10
3
V
= 041 (-2·2+4'<2)·10 = ' . .
'
Rezulta ca:
L = -0,0507 J.
Lucrul mecanic efectuat la deplasarea corpului cu sarcina Q4 dinD in 0 negativ, ce ca fort,a
electrica rezultanta cu care sarcinile Q1, Qz, §i Q3 actioneaza asupra sarcmu Q4 este onentata Ia 0
D, in sens opus deplasarii; deplasarea corpului de laD Ia 0 se
se verifica in figura 8.14, b, unde se obseiVa ca fort,ele electrice Fz (3, sarcmtle Q1,
Qz respectiv QJ asupra sarcinii Q
4
, in punctul 0, dau o rezultanta egala cu Fz, onentata de Ia 0 spre D.
fNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
1. Av§nd Ia dispozitie doua pendule electrice (puteti confecVona un electric de
fir de matase, tixat pe un suport de sticla, o bucatica de polistiren sau de maduva de soc), o placa de celulmd,
110
o placi de PVC fi o p4nzi de bumbac pentru a freca plicile, demonstrati ci existi doui feluri de sarcini
electrice.
2. Demonstrati acelati lucru, avtnd la diapozitie, tn locul celor doui pendule, un electroscop.
3. Oti electroni a primit un corp electrizat cu o sarcini electrici 0 = -10 C? Cu cat a crescut masa
corpului ( Ml) dupi electrizare? electronului este m = 9,1·10-
31
kg.
R:n :=6,2S ·10
19
; = 5,68·10-
11
kg.
4 •. Trei sf ere conductoare identice, avand sarcinile electrice respectiv Qt = 10
4
C, Q2 = -2·1 o
4
c,
Q3 = 3·10
4
C se aduc tn contact. Ce sarcina electrici va avea fiecare sferi tn urma contactului?
S. Conform modelului planetar al atomului, atomul de hidrogen este format dintr-un nucleu care are
un proton cu sarcina electrici pozitivi, egali tn modul cu sarcina electronului, fi un electron, Ia distanta
r = 5,3·10·
11
m de nucleu. Calculati forta de atractie electrostatici dintre electron fi nucleu.
R: 8,2·10-8 N.
6. La ce distanti ar trebui si se giseasca unul de altul, tntr-un mediu cu permitivitatea relativa s,., doui
corpuri punctiforme, cu sarcini egale, pentru a se respinge cu aceeati forti cu care se resping tn vid, cand
sunt Ia distanta r unul de celalalt?
R:x=rr/i;.
7. Doui corpuri punctiforme, cu sarcinile +Q fi respectiv +2Q, se gisesc tn aer Ia distanta r unul de
altul. La ce distanti de primul corp, pe linia ce unqte cele doui corpuri, trebuie si se afle un al treilea corp,
cu sarcina -Q, pentru a fi tn echilibru?
R:x= 0,41r.
8. Doui mici sfere oonductoare, avtnd fiecare masa m = 0,4 g, aflate la capetele a doui fire de mitase
de lungime I = 12 em suspendate tn acelati punct, au fost electrizate simultan cu sarcini egale, de acelati
semn. Sferele se resping la o disputti d = 8 em tntr-un lichid fi Ia o distants d = 10 em tn aer.
a) Calculati sarcina electrici Q de pe fiecare sferi.
b) Gasiti permitivitatea relativi a lichidului. Se vor neglija fortele arhimedice.
R: Q = 4,47·10-8 C; s,= 2,0.
9. Explicati de ce liniile de camp electric nu se intersecteaza.
10. Gisiti intensitatea campului electric prod-us de un proton (cu sarcina elementari, e = 1,6·10-
19
C)
Ia distanta r = 5,3·10-
11
m.
.R: 5,1·10
11
VIm.
U. fntr-un punct situat tntre doui corpuri punctiforme tncircate, pe linia care le unqte, intensitatea
cimpului electric este zero. Ce puteti spune despre semnele sarcinilor corpurilor?
12. Gisiti pe cale grafici vectorul intensitate a campulu •. electric tn cateva puncte sitUate tntre doui
corpuri punctiforme cu sarcini egale, de acelati semn, precum 'fi'tn clteva puncte situate tn afara liniei care
le unqte. Desenati calitativ liniile de c4mp.corespunzitoare sarcini.
13. Doua oorpuri punctiforme cu sarcinile Q1 = 2·10--{;C, respectiv Qz = S·10-
8
C se gisesc tn aer, la
distanta d = 10 em unul de altul.
a) Care este intensitatea clmpului electric prod us de fiecare oorp tncircat tn punctul tn care se gisqte
celalalt?
b) Ce fol'\e actioneaza asupra fiecirui wrp incircat?
R: a)7,2·10
4
N/C, 1,8·10
6
N/C; b) 14,4·10-
2
N. ·
14. Doua corpuri punctiforme tncircate, cu sarcinile Q1 = +4q, respectiv Q2 = +2q, sunt situate la
distanta d unul de celilalt. in ce puncte intensitatea electric este nula?
R: intre cele ·doua oorpuri, la distanta 0,59 d de Qt.
. 15. S-ar putea considera-potentialul PamAntului + 10 V tn loc de 0 V? Ce efect ar avea aceasti alegere
asupra valorilor potentialelor? Dar asupra diferentelor de potential?
16. Pot puncte tn care intensitatea clmpului sa fie nuli, iar potentialul sa fie diferit
.
17. Cum se schimba valoarea intensitatii campului electrostatic tn P!!!,!Ctele din interiorul unei' sfere
metalice de raza R, aflati tntr-un camp electrostatic uniform de intensitate E, dadi pe sf era se aduce sarcina
electrici Q? Dar tn punctele din exteriorul sferei?
18. Cum se schimba :intensitatea campului electric creat de un corp cu sarcina electrici, daca se
tnconjura corpul cu o foi\i metalica subtire, neelectrizati, astfel tnclt forma foitei sa coipcidi cu una din
suprafetele din apropierea corpului?
19. Doua sfere metalice de aceeafi razi, una goala 'i alta plina, tncircate cu sarcini egale fi de acela'i
semn, se ating una de alta. Cum se distribuie sarcinile electrice pe cele doua sfere? Ce se tntampli cu
potentialul fiecirei sfere?
20. Aratati ci, daci un ecran electric este legat Ia pamaht, el permite ecranarea tn ambele sensuri: de
la exterior spre interior 'ide la interior spre exterior, iar daci ecranul este izolat, el permite numai ecranarea
de Ia exterior spre interior.
21. Doua corpuri cu sarcinile electrice Q 'i respectiv -nQ se afla tn vid, la distanta r unul de celiilalt. in
ce punct de pe segmentul ce unqte oorpurile potentialul este nul?
R:x = r/(n + 1) fata de Q, tntre corpuri.
22. Doua corpuri punctiforme, cu sarcinile electrice q1 = 9·1 0--{;C 'i qz = 4·1 o-
6
c, se gasesc tn aer, la
distanta de 25 em unul de altul. Cevaloare are potentialul electric Val punctului tn care intensitatea campului
electric generat de cele doua sarcini este nulii?
23. Un corp cu sarcina q = 10-8 C se deplaseazi tn clmpul creat de o sarcina punctiformi Q, tn aer,
dintr-un punct situat la distantar A = 1 m p!ni tntr-un punct situat Ia distanta rB = 1,2 m de sarcina Q. Lucrul
mecanic efectuat este 3·1 0
4
J. Sa se afle: a) sarcina electridl Q; b) diferenta de potential dintre punctele
A B.
R: a) Q= 2·10-
5
C; b) U= 3·10
4
V.
8.2. CAPACITATEA ELECTRICA
8.2.1. Capacitatea electrlci a unui contluctor itolat. Un conductor electrizat se
caracterizeazl printr-un potential electric fatl de p!mAnt. Pentru mlsurarea acestui
potential se poate utiliza electroscopul. Dacl se·leaga. cutia electroscopului la pAmAnt
se electrizeaza. discul, deviatia acului indicA potentialul discului fa\1 de plm.Ant. Cu
ajutorul electroscopului se va studia dependenta potentialului unui conductor de
sarcina lui electridl.
112
Experiment. Conductorul C este alcltuit
din tija electroscopului un cilindru metalic
gol, fixat de disc (fig. 8.15, a). Se electrizeaza. o
midi sferA metalidt S, cu suport izolator (fig.
8.15, b), cu ajutorul unei
Se introduce sfera electrizatl S tn interiorul
cilindrului fixat la electroscop, aducand-o tn
contact cu peretii interiori ai cilindrului (fig.
8.15, c). fntreaga sarcinA electric! de pe sferA se
va distribui pe suprafata exterioarA a cilindru-
lui; sfera, rAmas4 neutr4, se scoate apoi din
cilindru.
Se dubleazl sarcina electric! de pe supra-
fata exterioara. a cilindrului introduc!nd din
nou sfera S tn cilindru, dupa. ce a fost
retndlrcata. tn prealabil cu sarcina. elec-
a b c
Fig. 8.15. a) Electroscop cu un cilindru
metalic gol, fJXat pe disc. b) Sf era metalici elec-
trizati, cu suport izolator. c) Electrizarea
Cilindrului fixat 1a electroscop, cu
ajutorul sferei metalice.
tricA ( aduc!nd-o in contact din nou cu pol al electrostatice, mentinut
Ia potential). Deviatia acului electroscopului indic4 pe scala gradatA dublarea
potentialului conductorului C. ·
Se introduce din nou in cilindru sfera S, electrizat4 cu sarcina. electric4,
astfel d1 sarcina electridl a cilindrului de trei ori de valoarea initial!. Se
constat! de trei ori a potehtialului conductorului C.
Rezult! ca. potenfialul unui conductor izolat este direct proporponal cu sarcina lui
electrica. Cu alte.cuvinte, raportul dintre sarcina electric4 Q a conductorului izolat
potentialul V este constant:
Q/V = constant.
Pentru a vcdea dadl valoarea raportului Q/V este pentru toate conduc-
toarele, sau este specifidl fiec4rui conductor, se modific4 forma dimensiunile con-
ductorului studiat, prin punerea tn contact a cilindrului fixat Ia electroscop cu diferite
corpuri metalice izolate de plm!nt (fig. 8.16), care sa. aib4 diferite dimensiuni.
De fiecare datA sc incardl electroscopul cu sarcinA electric4, folosind sfera S.
Se constata ca. acul electroscopului deviaza. de fiecare dati cu alt unghi, ceea ce arata.
ca. diferite conductoare, tndircate cu sarcina. electridl, au potentiate diferite.
raportul dintre sarcina electrica a unui
conductor izolat potenfialul sau este specific
fiecarui conductor, depinz!nd de forma di-
mensiunile lui.
S-a pus astfel tn evident! o nou4 proprie-
tate a conductoarelor: aceea de a avea o anu-
mit4 capacitate de acum.ulare a sarcinii
electrice. Descrierea cantitativA a acestei pro-
prietlti se face definind o noua. mArime fizic4,
prin raportul Q/V, specific fiecarui conductor
izolat. Prin definitie, capacitatea electrica C a
unui conductor izolat departat de alte corpuri . . .
este 0 marime fuicii egall1 cu raportul dintre sar- Fig.
. . . . · electnzate cu 8ceeafl sarcmi electnca depmde
cma Q a conductoruluz potenpalul sau V.· de forma fi dimensiunile conductorului.
113
Fig. 8.17. Dispozitiv pentru studiul capacitatii unui sistem de doua conductoare.
c = Q/V. (8.22)

unnui conductor izolat depilrtat de alte corpuri, care, fiind inc4rcat cu sarcina
electric! de 1 C, are potentialul de 1 V:
[qsi={Q]si lF.
[VJsi
8.2.2. Condensatorul. Expresia capacitiitii condensatorului plan. PotenValul unui
conductor tncArcat se modific4 dad1 tn apropierea conductorului se aduc alte corpuri
conductoare, chiar dacA ele n-au fost electrizate il! prealabil. Fenornenul poate fi pus
tn prin experimentul urmAtor.
Experiment. 0 placA metalic4 Pt, fixatA pe suport izolator, fig. 8,17, se leagA Ia un
electroscop printr-un fir 0 alta. plac4 metalic4 Pz se la pAmcint. Cele
douA plAci P1 Pz pot culisa pe o Se electrizeazll placa Pt, tina.nd placa Pz Ia
distant4; a poi se apropie Pz de P1; se observA c4 deviatia acului electroscopului scade,
indica.nd sdderea potentialului conductorului P1. Sarcina electric11 a conductorului Pt
nus-a modificat, dar potentialul sAu a sdizut prin apropierea conductoru!uiPz. Pentru
a-1 readuce la potential, trebuie tndircat cu sarcinA suplimentartl. RezultA ca,
un conductor poate fi tncArcat cu o sarcinA mai mare, la potential, ca.nd tn
aproyierea lui se afl4 un alt conductor.
In practic4 se utilizeam un dispozitiv numit condensator electric, format dintr-un
ansamblu de dou4 conductoare, numite arma.turi, separate tntre ele printr-un strat
izolator. Pentru tndircarea condensatorului cu sarcina electric! se poate proceda tn
feluri: a) se tncarca: una dintre armAturi cu ajutorul unei electrostatice
atunci pe cea de a doua a prin influent4, o sarcina egaHl semn contrar; b) se
leagA fiecare armaturAla cate un pol al unei baterii (sursfi de tensiune constantA)
atunci pe unadintrearmAturi vin electronidela sursit) iarde pecealaltaseducelectroni
la sursa, panA ce ele se incarca cu sarcini egale de semne contrare.
Capacitatea unui condensator se prin clitul dintre sarcina electricii Q de pe
o armtUura diferenfa de potenfial dintre cele doua armaturi (V1 - Vz):
C=-Q-. (8.23)
Vt- Vz
114
In scheme, condensatorul
sc reprezinta convenvo' nal prin _) l_
doua linii groase, paralele, de II
lungime egala (fig. 8.18,a), daca
are capacitate fixa; daca arc ca- a b
pacitate variabiHl, liniile
paralele sunt intrerupte oblic
de 0 sagcata (fig. 8.18, b).
Fig. 8.18. Reprezentarea
conventionaHi a
condc:;nsatorului:
F.xperiment. Cu a j u torul
, ·a) fix; b) variabil.
Fig. 8.19. Variatia suprafetei
comune a qoua armaturi plane.
dispozitivului din figura 8.17 se poate studia capacitatea unui condensator plan, Ia care
arm:Hurile sunt plane parale1e intre ele. Cele doua plAci

constituie
un condensator plan. Se studiaza dependenta capacitatii de distanta dintre armAturi.
Pentru accasta se initial cele dou4 placi Ia o distant4 micA umi de alta, se
electrizeaza anna tura P1, cu ajutorul unei electrostatice, a poise indeparteaza
Se observa deviaVa acului electroscopului. Se deplaseazA armatura P
2
la o
distanta 2d. Deviatia acului indicand pc scala gradata dublarea diferentei de
potenVal dintre cclc doua placi. Conform rela\ici C = Q!(Vt- V2) rezulta o scAdere de
doua ori a deoarcce V1- Vz a crescut de doua ori, iar Q a ramas neschimbat.
Deplasand armatura P2la distanta 3d, respectiv 4d, din deviatia acului electroscopului
rezulta difcrentei de potential de 3, rcspectiv 4 ori, deci scaderea capacitatii
de 3, rcspcctiv de 4 ori. Se poate trage concluzia ca, pentru un condensator plan,
capacitatea C variaza invcrs propoqional cu distanta dintre armaturi: C- 1/d.
Pastrand distanta dintre armaturi constanta, se lateral placaP
2
, astfel inccit
suprafata com una (S) a celor doua armaturi sa scada (fig. 8.19); se observa ca deviatia
clectroscopului Daca suprafata S de unlnumar de ori, deviatia ·
foitclor scade de numar de ori. Deci capacitatea condensatorului plan variaza
direct proporfional cu suprafafa comuna a armaturilor: c- s.
Pastn1nd acceasi distanta intre armaturi si aceeasi suprafata comunA s (de
prcfcrin\a suprafata'maxima)', se introduc intre placi din izolante
difcrite: chonita (c, = 2,7), sticla = 5) etc. astfel ca grosimea placilor sa fie egala cu
distanta dintrc armiituri. Sc constata ca acul deviaza cu ata.t mai pu\in, cu cat permi-
livilatca Lmlatorului dintrc armaturi este mai mare, indica.nd variafia capacitafii direct
proporfionala cu permitivitatea mediului dintre armaturi: C - c. Stra.nga.nd rezultatele
expcrimcntelor intr-o singura formula, se obtine C - BS/d. In SI, datorita alegerii
unitatilor de masura, constanta de propoqionalitate este egala cu unitatea, astfel incat
capacitatea condensatorului plan are formula:
C
_BS
-,- d . (8.24)
8.2.3. Gruparea condensatoarelor. Pentru obVnerea unor capacitati diferite de
cele ale condensatoarelor disponibile, in practica se uneori gruparea lor in
baterii de condensatoare. Cele mai simple mod uri de grupare sunt in serie in paralel.
Capacitatea echivalenta a unor condensatoare conectate impreun4 reprezinta capaci-
tatca unui condensator, care legat la diferenta de potential ca gruparea, s-ar
incarca cu sarcina electrica:
115
Fig. 8.20. Gruparea condensatoarelor:
a) serie; b) paralel.
VA
A
c1
.... Q1 -Q1
c2.
+Q2
2 Ys
8
c3
+
"Oa
b
Gruparea condensatoarelor fn serie se realizeaza legtind o armfHurA a primului
condensator cu o armatura a celui deal doilea, cealalta armatura a celui de al doilea
cu o armatura a celui deal treilea (fig. 8.20, a). Daca se aduce, de exemplu, o
sarcina -Q pe armatura din dreapta a celui deal treilea condensator, pe armatura lui
stAnga apare prin influenta sarcina +Q, prin deplasarea unor electroni pe armatura
din dreapta a cclui deal doilea condensator) unde va aparea sarcina -Q; pe
din stc1nga a acestui condensator apare prin influenta sarcina +Q Sarcina
electrica de pe fiecare armatura a condensatoarelor legate in serie are aceeasi valoare
' '
alternativ pozitiva rregativa. Potentialul armtiturilor legate impreuna este
Diferenta de potential dintre armaturile fiedl.rui condensator este daH\ de
relatiile: VA - VB = Q!C1; VB- Vc = Q/Cz; Vc - VD = QIC3, iar diferenta de potential
dintre armaturile exterioare este:
VA- VD = (V4- VB) +(VB- Vc)+(Vc- VD) =
Q Q Q 1 1 1 1
+·c; =Q(c.v;: +c;; +r;) =Q-c,
unde s-a notat:
1 1 1 1
v=c; +c:z +c; ·
(8.25)
Se observa ca C = Q I (V4 - VD) reprezinta capacitatea unui condensator aflat sub
diferenta de potential VA- VD, care poate inlocui gruparea.
inversu! capacitiifii unei baterii de condensatoare legate fn serie este ega! cu
suma inverse/or capacitiifilor componente.
Din relatia (8.25) se observA ca C este mai mic declt C1, Cz sau C
3

Gruparea condensatoare!or fn paralel se realizeaza unind intr-un punctA cate o
armatura a fiecarui condensator intr-un alt punct B celelalte armaturi (fig. 8.20, b).
Punand cele doua puncte A B in legatura cu o sursa de tensiune constanta, Ia
echilibru, toatc armaturile pozitive vor avea potential VA, iar cele negative
potenttalut VB. La dtterentl de potential VA - V8 dmtte arm!tun, sarcmlle
armaturilor vor avea valori diferite, conform relatiilor: Q1 = C1(VA- VB); Q2 = C2(VA-
- VB); Q3 = CJ( VA - VB)· Sarcina total! este:
Q = Q1 + Q2 + Q1 = Ct(V-4.- Va) + C2(V-4- VB)+ CJ(V-4- VB)=
=(c.+ c2 + CJ)(VA- V.B) = C(VA- VB),
unde s-a notal:
116
(8.26)
Se observa ca C = Q/(VA- VB) reprezinta capacitatea C a unui condensator, ciue
poate inlocui gruparea, avc1nd pe o armatura sarcina Q sub diferenta de potential
VA VB.
. capacitatea unei baterii de condensatoare grupate fn para!e! este ega!ii cu
suma capacitiifilor condensatoarelor componente.
8.2.4. Dielectrici in cAmp electric. Mediile in care nu apare curent electric in
prezenta unui camp electric extern, dar care modifica starea sub actiunea clmpu-
rilor electrice la rc1ndul lor modifica interacvunea dintre corpurile cu sarcina
electrica sunt numite medii die!ectrice sau die!ectrici. Printre dielectricii folositi mult
in practicA sunt: sticla, mica, parafina, uleiurile minerale, materialele ceramice etc.
Pentru a observa calitativ cum se schimba campul electrical unui sis tern de sarcini
electrice in prezenta .unui dielectric, vom relua o parte din experimentul descris tn
paragraful 8.2.2, utilizc1nd pentru studiu cc1mpul electric uniform dintre armaturile
unui condensator plan (fig. 8.17).
Experiment. Se electrizeaza armatura P1 cu ajutorul unei electrostatice
a poise indeparteaza deci sarcina Q de pe armaturi ramc1ne constartta. Se
introduce intre placile metalice o placa de sticla de grosime egala cu, distanta dintre
placi. Se observa scaderea deviaVei acului electroscopului, ceea ce indica scaderea
tensiunii U dintre placi. Tot scaderea tensiunii dintre placi se observa la repetarea
experimentului cu al\i dielectrici (mica, ebonita). Rezulta ca, la sarcini
elect:dce de pe armiHurile condensatorului,intensitatea E = U/d a clmpului
este mai mica in dielectrici decat in aer. Die!ectricul mi9oreazii deci intensitatea
campului electric fn care se afla.
Pentru un condensator plan de capacitate Co, avc1nd sarcina Q pe o armatunl, Ia
diferenta de potential Uo, suprafata com una a armaturilor S, distanta dintre armaturi
d, iar intre armtituri vid, se poate scrie relatia: ·
C
_E<;S'_Q- Q
o-a-uo-ECil'
de unde rezulta intensitatea Eo a cc1mpului electric dintre armaturi, in vid:
Eo=_Q_.
E<;S'
(8.27)
Prin intre armaturi a unui dielectric de grosime d permitivitate E,
sarcina Q ramanand neschimbata, se modifica de potential U, deci se modifica
capacitatea C intensitatea campului electric£. Se poate scrie relaVa:
C
_ES_Q_Q
-a-v-m,
de unde rezultA intensitatea campului in dielectric:
E=f£.
aS
Din relatiile (8.28) (8.27) se obVne
C'oE --I:':_ Q
c.. --o-hl:t--s·
(8.28)
(8.29)
117
,.-
·- '=
+---
i:::3J
#
E±l
G:i1
+
---

#
E!J
E:iJ
<f)>

E..1:!
+
---
BJ+
Ell
E33 E:iJ
+
- --:i
I.;..
a
b
Fig. 8.21. Schema polarizariH!nui dielectric polar:
a) dielectricul tn absenta campului electric extern; b) dielectricul trt prezenta unui camp electric extern
se electrizeaza la capete datorita alinierii axelor dipolilor in lungulliniilor de camp.
RezultA dl o anumitA sarcinA Q, distribuitA pe armAtura dearie S a unui condensator
plan, determinA o valoare constantA a produsului dintre permitivitatea mediului
dintre armAturi intensitatea campului electric.
SIAbirea campului electric de dltre dielectrici poate fi explicata prin svuctura
dielectricilor. Unii dielectrici, numiti polari, au moleculele nesimetrice din punct de
vedere electric; fiecare astfel moleculA poate fi considerata un dipol. Dipolul este
un sistem de douA sarcini electrice egale si de semne contrare. Axa dipolului este
dreapta care centrele celor douA fn !ipsa unui cftmp electric extern,
axele dipolilor dintr-un dielectric polar sunt orientate dezordonat; in toate directiile
(fig. 8.21, a), datoritA agitatiei termice. Prin introducerea dielectricului tntr-un cimp
electric, axele dipolilor tind sA se orienteze in lungulliniilor de camp (fig. 8.21, b).
Sarcina pozitivA a dipolilor este deplasata in sensul campului aplicat, iar cea negativ:I
in sens invers. Alinierea axelor nu va fi perfect!, datoritA agitatiei termice; ea poate
prin sdlderea temperaturii sau prin intensW1Vi campului electric.
DatoritA alinierii dipolilor in camp, la cele douA capete ale dielectricului rAman sarcini
electrice necompensate, astfel incat un capAt al dielectricului se electrizeaza pozitiv,
iar celAlalt negativ. Fenomenul de a pari tie a sarcinilor induse la capetele dielectricului
intr-un camp electri<r este numit polarizarea dielectricului.
I dielectricii cu molecule nepolare se polari-
zeaza prin introducerea in camp electric; sub
actiunea campului electric, centrul sarcinilor
pozitive din fiecare molecuH1 se separA de centrul
sarcinilor negative in lungulliniilor de camp, ast-
fel incat Ia capetele dielectricului apar sarcini
induse, egale de semne opuse.
Indiferent dadl dielectricul este polar sau nu,
sarcinile de polarizare apar astfel incat aimpul
creat de ele, de sA se opunfi campu-
lui electric de intensitate Eo, care induce
aceste sarcini (fig. 8.22). Campul electric rezultant
Fig. 8.22. Sarcinile de polarizare de la tn dielectric are intensitatea E =Eo + Ep mai mica
capetele dielectriculu!_produc un camp decat a campului exterior.
electric de intensitate Ep, opus campului A • • • •
extern de intensitate.EO, astfel incat campul camp U?lform se mtro:
rezultant in dielectric are intensitatea duce un dielectnc, atuncr mtensltatea campulUl
ff mai mica decat Eo. va fi Eo tn- punctele din afara dielectricului
118
Fig. 8.23. Vectorul intensitate a campului
electric intre armaturile unui condensator
plan este diferit in punctele din dielectric
fata de cele din exteriorul dielectricului.
+
+

+.§..
+
+
+
E <Eo in punctele din dielectric (fig. 8.23). Rezulta ca. intensitatea campului electric
intr-un punct este data de totalitatea sarcinilor prezente, atat cele libere (sarcinile
electtice de pe armAturile condensatorului in fig. 8.23), cat cele de
polarizare.
8.2.5. Energia c4mpului electric dintre armaturile.unui condensator. Densitatea
de energie a c4mpului electrostatic. La indlrcarea unui condensator, pentru aducerea
sarcinilor electrice pe fiecare armAturfi este necesarA efectuarea de lucru mecanic de
d1tre o sursA de energie exterioara, deoarece sarcinile electrice existente pe fiecare
armAtdra. exercitA forte de respingere asupra sarcinilor de semn ce sunt ad use
tn continuare pe fiecare armAturA. condensatorul indircat reprezintA un
sistem, caracterizat printr-o energie W, egalA cu lucrul mecanic L efectuat pentru
indlrcarea lui: W = L. Pentru a gAsi expresia ei cantitativA va trebui evaluat lucrul
mecanic L, necesar pentru deplasarea sarcinii electrice Q de pe o armaturA pe alta,
astfel tncat diferenta de potential dintre armAturi sA creasdl de la zero la U.
Pentru deplasarea sarcinii Q, tntre doull puncte ale unui camp electric, aflate la
tensiunea constanta U, se efectueazA, conform relatiei (8.11), un lucru mecanicQU.
Deoarece in timpul inca.rdlrii condensatorului tensiunea electric:! dintre armAturi nu
este constantA, ci de la 0 la U, in expresia lucrului mecanic se introduce media
aritmetidl a tensiunii electrice dintre armAturi:
O+U 1
L =Q--y-=-zQU.
Tinand seamA de relatia Q = CU, rezultA dl energia care corespunde unui
condensator de capacitate C, indlrcat la o diferenta de potential U are expresia:
1 2
W=-zCU.
(8.30)
Unind armAturile condensatorului printr-un conductor, condensatorul se des-
cardl, producind o scanteie insotitA de zgomot. In timpul descArdlrii energia primita
la ind1rcarea condensatorului se transfera prin alte forme de energie: termica, a
undelor sonore etc. Fulgerul reprezinta o descarcare a unui condensator, ale c..'lrui
"armAturi" sunt doi nori sau un nor suprafata Pamantului. Energia in
acest caz a tinge valori foarte mari, intruclt tensiunea unui astfel de condensator atingt-:
miliarde de volti.
119
In timpul tnca.rca.rii, cAnd se comunica. energie condensatorului, tensiunea
dintre arma.turi, deci intensitatea cAmpului electric, iar tn timpul desca.rca.rii, cAnd
energia condensatorului este eliberata., prin transformarea tn alte forme de energie,
scade tensiunea dintre arma.turi deci scade intensitatea cAmpului electric. Se poate
deci considera ca. fiecaie stare a cAmpului electric dintre arma.turile condensatorului
este "caracterizata. de o energie data. de relatia (8.30).
In cazul unui condensator plan, tansiunea U dintre arma.turi poate fi exprimata. tn
functie de intensitatea E a cAmpului uniform U =Ed, iar capacitatea prin formula C =
= f.S/d. fnlocuind U C tn relatia (8.30), se obVne energia cAmpului electric dintre
arma.turile condensatorului plan:
W=i E
2
d
2
=iaSdE
2

Produsul Sd reprezinta. volumul v dintre armAturile condensatorului tn care este
localizat practic cAmpul astfeUncAt se poate scrie:
B 2
W=v-,;E . (8.31)
Raport4nd energia cAmpului electric la volumul in care este localizat cAmpul
electrostatic se o mArime fizica. numita. densitate de energie a campului
electrostatic, notata. w:
(8.32)
relatia (8.31) a fost demonstrata. tn cazul condensatorului plan, ea este
valabilA, in general, pentru orice cAmp electrostatic. in cazul unui camp electrostatic
neuniform,,relatia (8.31) se poate aplica pentru un volum foarte mic, tn care intensi-
tatea cAmpului electric sa. poata.. fi considerata. constantll.
8.2.6. Deviatia fasciculelor de electroni in cAmp electric. 0 particul4 de masit m
sarcinA electrica. q va fi acVonatA tntr-un camp electric unifonn if de o fortll electridl
F = q E; pe direcva cAmpului, tn sens cu el pentru q > 0 in sens opus pentru
q < 0. AceastA fortA va imprima particulei o acceleratie if= F/m .
1
Yom studia unui electron care iritrA tntr-un cAmp electric uniform, intre
armAturile unui condensator plan, cu viteza vo, normalAla liniile de dimp (fig. 8.24).
Ecran
Fig. 8.24. unui electron tntr-un c!mp electric uniform.
120
campul electric actioneaza. asupra electronului cu forta F = -e E, orientata in sens
opus vectorului E. Alegem un de douA axe rectangulare: axa _qx, pe directia
in sensul vitezei vo axa Oy, pe directia in sensul fortei electrice F. Foqa electridi
Fare, pe cele douA axe Ox Oy, componentele: F x ·= 0 respectiv, Fy = eE. Viteza
initialii vo are pe.cele douA axe componentele vx = vo, Vy = 0. electronului dupa
axa Ox este de acceleratie ax= FJm = 0, deci este o uniforma, de ecuatie:
X1 = vot. (8.33)
electronului axa Oy este de acceleratie ay = Fy/m = eE/ni, deci este o
mtt·care unifomz accelerata, de ecuave:
(8.34)
Eliminiind timpul intre ecuatiile (8.33) ( 8.34 ), obtinem ecua\ia traiectoriei electro-
nului:
)'1 = . (8.35)
2mvo
in "tegiunea rnmpului electric uniform dintre armclturi, electronul este
deviat dupa o parabola. Daca. tensiunea dintre armclturi este U, iar distanta dintre ele
este d, atunci E = V/d se obtine:
eU 2
Yt = ·1 • (8.36)
un Vo
RezultA dl deviafia electronului in campul electric uniform dintre armaturile conden-
satorului este direct proporfionala cu tensiunea U dintre armaturi.
La din campul electric uniform, electronul de deplaseazl\ in continuare pe
o traiectorie rectilinie, cu viteza it pe care o avca in momentul traiectoria
rectilinie este Ia parabola. in punctul de (fig. 8.24). Deviatia traiectoriei
electronilor poate fi observatA pe un mic ecran fluorescent, la distan\A de
condensator, pe care apare un mic punct lurninos in locul pe care cad electronii ce
urmeaza parcurs. lmagini formate din astfel de puncte luminoase se observA
pe ecranul osciloscopului catodic, care se va studia in clasa a XI-a.
DeviaVa total:! Y pe ecran se compune din devia\ia y1la dintre arma.turile
condensatorului, de lungime care se exprimii conform rela\iei (8.36) deviatia yz.
Se poateexprima devia\fay21n func\ie dedistantaDdintre ecran. Viteza
v la dintre armiHurile condensatorului se descompune pe cele dou:I axe Ox
Oy. Componenta Vx = Vo, deoarece ax = 0, iar componenta Vy poate fi exprimatA din
-1 · ·"' · ·1· · ·c 1 x d 1 · ell R l x
egea VItezel m recti lnlC un11orm acre erata, e acce erave ay = ma· ezu ta:
eU
vy =una tt, (8.37)
unde t
1
este timpul necesar parcurgerii distan\eix1. Conform relatiei (8.33), se poate
scrie:
fnlocuind in (8.37), rezultA:
Xt
tl=---.
Vo
(8.38)
121
Se exprima. tg a din cele douA triunghiuri dreptunghice in care apare unghiul
a: tga. = tga. = . Egalfind cele douA , expresii se obtfne:
de unde rezultA deviatia yz:
Dv
Yz =, Vxy.
Se Vx cu vo, iar Vy conform relatiei (8.38) se obVnc:
DeUx1

2rndvo
(8.39)
Deviatia totalA pe ecran va fi, conform relatiilor (8.36) (8.39):
Y
eUx1
=y1 +2D).
2mdvo ·
(8.40)
fNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
l. Aduclnd pe un corp metalic izolat' o sarcina electrica q = 2·10-
7
C, potentialul sau devine V =
= 8 000 V. Ce potential V' va avea corpu! clnd este fncarcat cu q '= 5·10-
8
C?
R: V' Vq '/q = 2000 V.
2. Doua sfere metalice izolate, de raze n > rz, atlate la distanta una de alta, se electrizeaza cu sarcini
egale semn +Q a poise reunesc printr-un fir conductor. a) Care dintre sfereva avea potentialul
mai mare, inainte dupa reunirea lor? b) Care dintre sfere va avea sarcina mai mare dupa reuniunea 'tor?
3. Avand la dispozitie doua sf ere meta!ice, de raze diferite, concentric izolate una de alta,
cum s-ar putea face ca una din sf ere sa aiba: a) potentialul zero sarcina pozitiva; b) potentialul diferit de
sarcina electrica nula? '
Ce capacitate are un condensator plan cu armaturile patrate, cu latura de 10 em, separate prin sticUi
(&r = 8) cu grosimea de lmm? Dar daca se scoate sticla dintre armaturi?
R: 708 pF; 88 pF.
S. Un condensator plan are o placa de sticla cu sr = 4 intre armiituri. Condensatorul este conectat la
o tensiune de 6 V. Dupa deconectare se scoate plac.a de sticbi dintre armaturi. Care va fi noua diferenta de
potential dintre placi? '
R:24V.
6. Doua placi de metal, cu sarcina +Q -Q, sunt cufundate intr-un vas cu ulei. Daca se scoate uleiul
(] b
Fig. 8.25. Pentru problema 7.
122.
din vas, clmpul electric intr-un' punct Ia jumatatea distantei
dintre pliid scade sau ramane constant?
7. Un oondensator plan contine intre pliici doua substante
izolatoare, cu permitivitatile relative 4, respectiv 2. In ce caz
capacitatea condensatorului este mai mare: clnd cele doua sub-
stante izolatoare sunt 3fCZ8te ca tn figpra 8.25, a sau cain figura
8.25, b? '
R: In cazul a.
L'--:1..
u......... J
C1 ......_! __ __. C2
:Fig. 8.26. Pentru problema 8. 'Fig. 8.27. Pentru problema 12. Fig. 8.28. Pentru problema i4.
8. Intrc placile unui condensator plan se o foita de aluminiu, de grosime neglijabila, cain figura
8.26. Ce efect va avea foita asupra capacitatii daca: a) este izolata electric; b) este legata Ia placa supetioara?
9. Discutati ce asemaniiri deosebiri exista clnd se introduce tntre armaturile unui condensator o
placii de grosime cit jumatate din distanta dintre armaturi: a) dielectrica b) conductoare.
10. In timp ce un condensator ramane conectat la baterie, se introduce tntre annaturile lui o placa
dielectridi.Este necesar sa se execute un lucm mecanic pentru a introduce dielectricul?
11. Trei condensatoare, cu capacitiitile de lOIJF, 20 J..tF 60 sunt conectate mai in serie
apoi tn paralel. Ce capacitate are gruparea tn fiecare caz?
R.: 6 J.!.F; 90
12. 0 sfera are peretii foarte subtiri raza R = 20 em. In inte1iorul acestei sf ere goale se o bila
metalica de raza r = 10 em, concentric cu sfera goalii. Bila metalica este legata Ia pamlint cu un fir
conductor foarte lung, care trece printr-un orificiu al sferei extcrioare (fig. 8.27). Sfera extelioara
sarcina Q = 10-
3
C. Sa se determine capacitatea electrica a sistemului astfel obtinut din corpurile
conductoare. Sa se deseneze schema electrica echivalenta a acestui sistem.
(Concurs international, Moscova, 1970.)
R: 44,5 pF.
13. Trei condensatoarc .plane, cu distanta dintre armaturi de 1 mm cu dieleCtric aer, au suprafctele
armaturilor de 20 cm
2
, 40 respectiv 80 cm
2
. Condensatoarele sunt grupate in serie sunt conectate la
o tensiune de 100 V. Sa se gaseasca:
a) intensitatea cAmpului electric intre anniituri, tn fiecare condensator;
b) cnergia electrica a carnpului dintre armaturi!e fieciirui condensator.
R: a) 5,7·10
4
V/m; 2,8·10
4
V/m;1,4·10
4
V/m;
b) 2,88·10"
8
J;, 1,44·10"
8
J; 0,72·10-
8
J.
14. Un condensator de capacitate C1 este incarcat Ia o diferenta de potential Uo. Batcria de indi.rcare
este apoi indepartata iar condensatorul se conecteaza ca fn figura 8.28 la un condensator ndndircat, de
capacitate Cz. Sa se a) diferenta de poten\ial U, la bomele acestui sis.tem; b) energia Wo, respectiv W,
care corespunde celor douii condensatoare, 'fnainte dupa inchiderea intrcrupiHorului.
15. Un condensator plan are pUici de arieS, Ia distanta d una de ali.a. Condensatorul se incarca 1a o
sursa de tensiune Uo. Apoi sursa se sc introduce intre annat uri o placa dielectricii de grosime
d permitivitate relativa c,. Sa se afle: a) energia c1n::pului electric dintre armaturi Wo fnainte W dupa
123
introducerea dielectricului; b) lucrul mecanic ce trebuie efectuat pentru introducerea dielectricului cu viteza
constanHi tntre armaturi.
R: a) Wo= soSU'6r2ti; W= Wo/s,.;
b) L = 1/s,.)/2d.
16. In timp ce un condensator ramane conectat Ia baterie, se introduce intre armaturile lui o placa
dielectrica. a) Sa se compare energia ccimpului dintre armaturi inainte dupa introducerea dielectricului.
b) Sa se explice diferenta. Este necesar ca eel ce introduce dielectricul sa efectueze lucru mecanic?
R: a) Dupa introducerea dielectricului energia este mai mare declt inainte.
b) Surplusul de energie este transferal de Ia sursa.
17. Intr-un tub vidat, catodul incandescent emite electroni de masa m sarcinae, cu viteza initiaHi
neglijabila, in campul electric uniform dintre catod anod. Tensiunea dintre catod anod este U, iar distanta
dintre electrozi este d
a) Sa se scrie ecuatia unui electron intre catod anod ..
b) Dupa cattimp de Ia emisie un electron va ajunge Ia anod?
c) Ciiti electroni sosesc.pe secunda Ia anod, dadi intensitatea curentului inregistrat de un galvanometru
intercalat in circuitul anod-catod este n
Se dau valorile: m = 9,1 · 10-
31
kg; e = 1,610-
19
C:
U = 1000 V; d = 10 em; I= 4 rnA.
eU 2: :t {2;; -8 I 16 .
R:a)x=unat b)t=dyer;=1,05·10 s;c)n/t=e=2,5·10 electrom.
18. Un, fascicul de electroni patrunde intre armaturile plane orizontale ale unui condensator, avand
viteza initiala perpendiculara pe liniile de clmp electric. campul electric dintre armaturi are intensitatea
E = 16 000 V/m. Sa se arate ca greutatea unui electron este negHjabila fata de forta electridi exercitata de
camp asupra electronuh.ii.
19. Intr-un camp electric uniform, de intensitate E = 4 500 V/m patrunde un fascicul de ioni pozitivi,
a caror viteza initial:! este vo = 2 000 km/s, orientata perpendicular pe liniile de camp. Dupa ce parcurge o
distantax = 20 em, masurata pe orizontala, fasciculul este deviat cuy = 2,15 em de Ia directia initiala. Sa se
calculeze sarcina specifica q!m a ionilor.
2vijy 8
R: q!m = ·£7 = 9,55 · 10 C/kg.
20.Yntr-un tub vidat, un electron patrunde cu viteza vo = 4 · 10
7
m/s, perpendicular pe liniile campului
electric dintre armaturile unui condensator plan, cu lungim.ea XI= 4 em, distanta dintre placi d = 1,6 em,
avand aplicata tensiunea U = 910 V. Sa se afle deviatia y a electronului fata de directia initiala, masurata pe
un ecran fluorescent aflat la distanta X2 = 10 em de extremitatea placilor condensatorului, perpendicular pe
ele.
eU 2
R: (x1 + 2xlXz) = 3 em.
2mdvo
C A P I T 0 L ,u L 9
CURENTUL ELECTRIC STATIONAR
'
9.1. CURENTUL ELECTRIC
fN CONDUCTOARE METALICE
Orice conductor metalic contine un foarte mare de electroni liberi. In
structura atomii sunt in nodurile retelei, Ia distante de mici,
tncat electronii de la periferia fiec4rui atom se in interactie, in timp,
cu toti ionii vecini. Din cauzA electronii nu sunt legati de un singur atom
ei pot trece de la un atom la altul. electronilor printre ioni este
dezordonatA. Ease cu moleculelor unui gaz inchis intr-o ..
Sarcina electric4 a tuturor electronilor liberi, este
cu sarcina pozitivl a tuturor ionilor care reteaua a metalului
respectiv (fig. 9.1). Astfel metalul in mod este neutru din punct de vedere
electric.
9.1.1. Circuitul electric. presupunem c4 avem la dispoziVe conductoare:
unul A, de potential electric VA, altul B, de potential electric Vo, VA < Va (fig. 9.2).
Dac! le punem in printr-un fir conductor metalic C, electronii liberi, din
reteaua conductorului, sunt in intre corpurile A B de cltre
fortele electrostatice ale electric, acestor corpuri. Astfel o parte din
electronii liberi de pe conductorulA vor trece pe conductorul B clnd potentialele
electrice ale celor corp uri A B vor deveni egale. Trans portul de electroni liberi
de prin firul conductor se curent electric.
Ca acest curent electric, astfel obtinut, dureze in timp, trebuie fie
constantl diferenta de potential dintre corpurile A B. Cu alte cuvinte, ar trebui
create condi\ii ca electronii liberi de pe corpul B pe corpul A.
conditie se realizeazA prin intercalarea intre cele conductoare a unui dispozitiv
special numit generator electric sau electric!. Generatorul electric se inter-
Fig. 9.1. Reteaua cristalina
a unui metal.
c
Fig. 9.2. Producerea curentului electric intre
doua corpuri de potentiale diferite.
125
Fig, 9.3. Curentul electric obtinut
cu ajutorul sursei.
___ ..... ::-__ _
c;r
--4"®..,__-

Fig. 9.4. Reprezentarea schematica a sursei
de tensiune electromotoare,
caleazA cu ajutorul a doua fire intre corpurilc A B, formandu-se astfel un contur
inchis (fig. 9.3).
Sursa electricA (simbolizata cain fig. 9.4) asigura diferenta de potential constanta
intre corpurile A B, deci un camp electric, capabil sa antreneze electronii liberi
intr-o de ansamblu caracterizata printr-o viteza medie constanta de antre-
nare, care conduce la existenta curentului electric in conturul inchis din figura 9.3.
Viteza de antrenare a purtatorilor de sarcina este, ca ordin de marime, de

la distante de sute de kilometri, curentul se transmite aproape
mstantaneu. Aceasta se nu vitezei foarte mici a electronilor, ci vitezei
colosale de 3·10
8
m/s cu care se propaga campul electric prin ghidajc!c de camp
(fire de legatura). De indata ce apare campul electric intr-un puncl al conductorului,
electronii din jurul a cestui punct sunt antrena\i intr -o ordona ta sup limen tara,
care produce curentul electric stafionar definit prin faptul ca viteza miscarii de
ansamblu a electronilor este constanta, independent de timp, in orice a
conductorului. '
Un generator electric transforma o ehergie oarecare in encrgie electrica. Dupa
felul de energie transformata in energie electrica, generatoarcle clectrice pot fi:
- clemente galvanice acumulatoate electrice, care transforma energia chimica
in energie electrica;
- dinamuri alternatoare, care transforma energia mecanica in cnergie electrica;
- termoelemente, care transforma energia termica in encrgie clectrica (sub tensi-
une electrica foarte mica);
- fotoelemente, care transforma energi(! luminoasa in cnergie electrica.
Ansamblul format din generatorul electric (sursa electrica, 3), ghidajele de camp
(conductoarele de legatura, 2) unul doi sau mai multi consumatori (1) poarta
/1
3
Fig. 9.5. Circuit electric.
126
numele de circuit electric (fig. 9.5).
Intr-un circuit, curentul electric se poate mani-
festa prin trei efecte principale:
-efectul termic, curen tul electric incalzes te cond uc-
toarele prin care trece; '
- efectul chimic, la trecerea curentului electric
printr-un electrolit, la electrodul negativ se depune o
anumita cantitate de substanta;
- efectul magnetic consta in aparitia unui camp
magnetic in jurul unui· conductor strabatut de un
curent electric.
9 .1.2. Intensitatea curentului electric. Experienta
arata ca efectele curentului electric pot fi mai mari sau mai 0.
mici, dupa cum curentul electric care le produce este mai •----
in tens sau mai slab. Yom spune despre un cure.qt electric
ca este mai in tens sau mai putin in tens, daca sarcina trans-
portata de purtatorii de (electroni), printr:o Fig. 9.6. Reprezentarea
seqiune transversala, intr-un interval de timp, este mai schematidi a ampermetrului.
mare sau mai mica.
Marime.a fizica cu ajutorul careia definim aceasta proprietate a curentului electric
poarta nurnele de intensitatea curentului electric.
Prin defini{ie, intensitatea curentului electric este o marime care ctprima sarcina
electricii ce striibate secfiunea transversa/a a circuitului fn unitatea de timp.
Cantitativ, se scrie:
1=9'
in care: Q este sarcina electrica, t este timpul in care sarcina Q strabate suprafa\a
transversala a circuitului, iar I intensitatea curentului electric.
Intensitatea curentului electric este o marime scalara fundamentala a Sistemului
International de UnitaV. Unitatea de intensitate se amper se noteaza cu
A.
Intensitatea curentului electric se masoara cu ajutorul unui aparat numit amper-
metru care se reprezinta simbolic cain figura 9.6. Montat 1ri orice punct al circuitului,
ampermetrul indica aceeasi intensitate.
' Intrucat uncle dintre efcctele curentului electric depirid de sensulin care tree prin
circuit purtatorii de sarcina, este necesar sa se aleaga conventional un sens al curen-
1 tului electric.
Sensul de al purtatorilor de sarcina pozitiva a fost ales ca scns al curentului
electric.
9.2. LEGILE CIRCUITULUI ELECTRIC
9.:2.1. Tensiunea electrica. Tensiunea electromotoare. Pentru mentinerea con-
stanta a intensitatii curentului electric intr-un segment de circuit trebuie tensiunea
electrica, pe acel segment de circuit, sa ramana tot timpul Aceasta condi\ie se
realizeaza atunci cand circuitul dispune de o sursa de energie care sa efectueze lucrul
mecanic necesar deplasarii cu viteza constanta a purtatorilor de sarcina electrica.
Aceasta sursa de energie este chiar generatorul electric sau sursa electrica. Genera-
toarele electrice sunt caracterizate de p tensiune E se reprezinta
grafic prin unul dintre simbolurile din figura 9.4.
,, Campul electric generat de sursa efectueaza un lucru mecanic asupra purtatorilor
de sarcina pentru a-i deplasa de-a lungul intregului circuit.
Encrgia consumata de sursa pentru a lucru mecanic asupra purtatorilor
de sarcina este de sursa prin transformarea ce are loc in interiorul ei. De
exemplu: daca este vorba de o baterie electrica, energia este asigurata prin procesul
continuu de transformare din energie chimica in energie electrica.
127
Tensiunea electromotoare ·este numeric egalll cu lucrul mecanic efectuat pentru
a transp"rta unitatea de sarcinA de·a lungul intregului circuit.
Fie W energia de care dispune sursa. Sll presupunem ell aceasta se imparte in acest
moment in: Wt, energia necesarll transportului purtlltorilor de sarcinll prin circuitul
exterior, Wz, energia necesara transportului purtAtorilor de sarcinll prin sursa; at unci
putem scrie:
W = Wt + Wz. (9.1)
Daca Q este sarcina electriell a tuturor purtiltorilor de sarcinll, (9.1) poate
capata
W W1 Wz
Q=--cT+-Q .
Fiecare din termenii expresiei (9.2) au semnificatia unei tensiuni.
(9.2)
Conform definitiei tensiunii electromotoare, termenul este tocmai tensiunea
electromotoare a sursei, n notam cuE.
Termenul

reprezinta energia necesarll uniH'i\ii de sarcina pent.ru a fi trans par-
tata prin circuitul exterior. Tinand seama ca W1 = L1 = QU unde U este tensiunea la
borne,

este caderea de tensiune pe circuitul exterior sursei.
W2 L2 Qu r· .
Analog, -Q. Q = -Q- = u, u und caderea de tensmne pe sursa.
Cu aceste nota\ii relaVa (9.2) devine:
· E = U + u. (9.3)
Qlderea de tensiune pe un consumator se mAsoarll cu ajutorul voltmetrului, care
se monteazll intotdeauna in paralel cu consumatorul. Figura 9.7 reprezintil o schemA
a modului in care se monteazll ampermetrul voltmetrul intr-un circuit. Pe figurll S·a
notat cuB un bee.
Tensiunea electromotoare ca ellderea de tensfune sunt mllrimi fizice scalare
ambele se mllsoarA in volti.
9.2.2. Rezistenta. Rezistivitatea. fn experimentul urmator se va studia felul cum
se modifica intcnsitatea curentului electric dacA la capetele diferitelor conductoare se
aplica tensiune electrica.
Experiment. Se realizeaza montajul din figura 9.8. Prin firul conductor montat la
bornele 1 2 trece un curent electric de intensitate I masuratA de ampermetrul A.
Tensiunea U este citita la volmetrul V. Se calculeazA catul U/1, apoi se
I
__,...
A
v
Fig. 9.7. Schema de asamblare a voltmetrului
ampcrmetrului in circuit.
128
Fig. 9.8. Montaj folosit pentru definirea
rezistentei.
Fig. 9.9. Simboluri · Fig. 9.10. Circuit electric pentru
pentru rezistor. ilustrarea legit lui Ohm.
. conductorul cu un altul, (3, 4) sau (5, 6), calculandu-se data aceasta cAtul U/1. in
general valoarea acestui cat se modifiell. MArimea fizicll care determin! acest rezultat
evidep.Vaz! o proprietate a fieellrui conductor poart! numele de rezistent! electricll,
cu simbolul R. Unitatea de masurA a rezistentei electrice este ohmul (Q). Elementul
fizic definit printr-o rezistentA electriellR poart! numele de rezistor, cu simbolulgrafic
arAtat in figura 9.9.
Pentru o tensiune electriell datA, mAsurandu-se intensitatea curentului electric
apoi calcul§ndu-se rezistenta electriell, rezultll valoare pentru un conductor
dat. Prin definitie:
Experiment. Se utilizeazA un montaj (fig. 9.10) asem!nAtor cu eel din figura 9.8. Pe
suportul izolator, intre borneleA B, se o h§rtie milimetricll.
1. Un cursor mobil (M) va forma un contact aluneelltor astfel incl.t pe firulAB se
modificA lungimea I a portiunii de co·nductor parcurs! de curent mentinandu-se
tensiune. Se observil ell intensitatea curentului electric cititllla ampermetrul
A scade de un numar de ori cand lungimea conductorl;llui de numllr de
ori, deci: ·
R -I.
2. Se monteazA in circuit firele intinse intretperechea de borne CD apoi EF,
introducl.nd astfel in circuit fire din acelasi material dar de sectiuni de 2 side 3 ori mai
mali Mentinand tensiunea constantA se o crestere 2 si 3 ori' a intensitlltii
, ' , ,
curentului cititA Ia ampermetrulA deci:
1
R--s·
3. Montand in circuit conductoare de sectiune dar de natura
diferitll se observll ell intensitatea curentului electric se inodifiell de Ia un conductor
la altul. MArimea fizica cu ajutorui ellreia se deptmdenta dintre natura
. conductorului rezistenta electriell se noteazll cu p este denumitA rezistivitate
electrica.
Reunind aceste dependente, intr-o singurA expresie, rezistenta electriell se scrie:
I
R=f>s·
(9.4)
•129
Fig. 9.11. Circuit pentru ilustrarea
dependentei rezistentei electrice
de temperatura.
in care:
Rezistivitatea electrica se exprima in:
[p]si = O·m.
Realizand montajul din figura 9.11 se poate
ca rezistenta electrica variaza cu tem-
peratura. Tim1ndu-se cont de faptul ca lungimea
variaza foarte putin cu temperatura, iar seqiunea
mai putin, se ajunge la concluzia ca variatia
rezistentei provine din variatia rezistivitatii. Pen-
truo var'iatie de temperaturi nu prea rezis-
tivitatea electrica depinde de temperatura, dupa
expresia:
p = po(l + a·t) , (9.5)
po este rezistivitatea electrica la temperatura de 0°C;
p este re1istivitatea electrica la temperatura de t°C;
a este coeficientul de temperatura al rezistivitatii.
Atat rezistivitatea electrica cat coeficientul de temperatura sunt marimi carac-
teristice substantei. Acest fapt este aratat in urmatorul tabel:
Subst::rn)a
Rezistivitatea Ia 20°C Coeficientul de temperatur
O·m rezistivitatii (grad-
1
)
c-f----
· Aluminiu 2,8·10-
8
3,9·10-
3
Cupru
1,7·10-
8
3,9·10-
3
Carbon (amort)
3,5·10-
5
5·10-
4
Fier
1,0·10-
7
5,0·10--
3
Nichel
Nichelina
6,8·10-
8
5-10-
3
Manganina
42·10-
8
2·10-
4
Constantan 43·10-
8
1·10-
5
50·10-
8
1·10-
5
La aliaje, valoarea coeficientului de temperatura al rezistivitatii este mai mica
dedit la metalele pure. Exista chiar unele aliaje la care coeficientul de temperatura al
rezistivitatii poate fi considerat nul.
Unele aliaje sunt folosite pentru confecVonarea de rezistoare care au rezistenta
electrica aproape independenta de temperatura, iar altele pentru confecvonarea unor
rezistoare cu rezistivitate mare. (Rezistorul este elementul fizic construit pentru o
rezistenta electrica data.)
Existaocategoriedesubstante,acarorrezistentaelectricascadeodatacucresterea
temperaturii. Aceste substante germaniu, alte clemente din V
VI din tabelullui Mendeleev sunt cunoscute sub numele de semiconductoare.
9.2.3. Legea lui Ohm. Cu ajutorul montajului din figura 9.8 se realizeaza mai multe
grupe de determinari astfel: "" -
a) Se realizeaza montajul cu un singur fir din constantan in circuit. Se modifica
tensh.mea la bornele circuitului se inregistreaza urmatoarele date:
130
__ ___ __L __ _:i=
6
V_A__ __L_ __ __ __jl ,
b) Se introduc pe rand in circuit un fir, doua fire trei fire din material,
cu secvune lungime, mentinandu-se tensiunea Constanta de 8 v. Se
obtine:
cu un fir cu doua fire cu trei fire
I
6
4A 2A
28A .2&
Examinand datele inscrise in cele doua tabele se constata ca intensitatea curentu-
lui electric, citita la ampermetru, variaza propoqional cu tensiunea citita la voltmetru
invers propoqional cu rezistenta electricfl a firelor din circuit
.Aceste dependente intre I, U R pot fi grupate intr-o singura relatie:
u
l=R. (9.6)
Expresia (9.6) este cunoscuta sub numele de legea lui Ohm pentru o porfiune de
circuit.
Ea poate fi extinsa pentru · un circuit care con tine un generator de tensiune
electromotoare E rezistentil interioara r, inseriat cu un consumator de rezi&tenta R
(fig. 9.5).
Se ca tensiunea electromotoare (t.e.m.) a generatorului determina
de sarcina, a tat pe circuitul exterior de rezistenta R cAt pe eel interior
de rezistenta r, determinand caderile de tensiune U respectiv u. Sensu! fizic al caderii
de tensiune este energia, corespunzatoare unitatii de sarcina electrica, disipata de
sistem datorita ciocnirilor in retea.
Conform relatiei (9.6) aceste caderi de tensiune pot fi scrise sub forma:
U=l·R; u =l·r.
fnlocuind aceste expresii In relatia (9.3), se obVne:
E =IR +lr, E =l(R +r)
sau,
!=_§_.
R+r
(9.7)
Relatia (9. 7) este cunoscuta sub numele de legea lui Ohm pentru un circuit simplu.
Aceasta se enunta astfel: -
Intensitatea curentului electric printr-un circuit este directproporfionalii cu tensiunea
electromotoare din circuit invers propor{ionalii cu rezistenfa total/1 a circuitului.
9.2.4. Reostate, Exemplu. Dispunem de un bee cu de 3 n care poate
suporta un curent electric cu intensitatea de 2 A. Generatorul de care dispunem are
la borne tensiunea de 12 V. Daca becul s-ar lega direct la bornele generatorului, prin
acesta ar urma sa treaca un cuTent cu intensitatea de 4 A, deci mult prea mare fata de
intensitatea curentului ceo poate suporta. Pentru a-1 aduce la parametrii nominali de
funqionare, sc leaga in circuit un rezistor cu rezistenta variabila, care sa permita
131
modificarea rezistentei totale tn circuitul exterior. Aceste
M t t rezistoare cu variabill sunt cunoscute tn fizicl
sub numele de reostate.
. Dupl modul cum se realizeazA . variatia rezistentei
electrice, reostatele pot fi:
a) Reostat cu cursor sau cu contact electric alunecator
Fig. 9.12. Reostat cu cursor.
(fig. 9.12).
EI se caracterizeazl prin aceea cl, prin deplasarea
de laM spreN, rezistentavariazl
( datoritl variatiei lungimii dupl R ) de Ia
zero Ia R. Se in electrotehnicl.
b) Reostat cu manetl (fig. 9.13). Acesta se caracteri-
zeazl prin aceea cl, rotind maneta in jurul axului S, de la
pozitia 0 Ia pozitia 6, rezistenta se modificl in
trepte de Ia 0 Ia R. Se te in indus-
tria electrotehnicl, Ia echiparea tramvaielor etc.
9.2.5. Legile lui Kirchhoff. Utilizarea zilnicl a ener-
Fig. 9.13. Reostat cu maneta. giei electrice impune folosirea unor circuite electrice mai
complicate, cu mai multe ramificatii decAt cele Ia care
ne-am referit pana. aici. Aceste circuite electrice cu mai m\llte ramificatii sunt cunos-
cute sub numele de. retele electrice. 0 retea electricl este alcltuitl, in principal, din
mai multe ramificatii prin care circuli curenti de diverse intensitlti. Aceste ramificatii
determinl existenta urmltoarelor clemente de bazl ale retelei:
latura (ramura) retelei; nodul de retea; ochiul de retea.
Intelegem prin nod orice punct al retele in care se inta.Inesc eel
3 conductoare. Latura (ramura) este portiunea de retea cuprinsl intre doul noduri,
iar ochiul de retea este conturul poligonal in chis, alcltuit prin succesiunea mai multor
consumatori sau surse ( ce formeazllaturile retelei).
Aceste clemente pot fi identificate pe reteaua din figura 9.14: puncteleA, B, C, D,
F sunt nod uri; AB, BC, CD etc. sunflaturi, iar conturul poligonal inchisABCDA este
un ochi de retea.
Kirchhoff a demonstrat, in anul1847, doullegi pentru retelele electrice, una se
referlla nodurile retelei si celalaltlla ochiurile de retea.
. . .
Legea I
Fie nodul din figura 9.15 in care intrA curentul I ies curentii It, h, 13 /4. Sl
inconjurlm nodul cu o suprafatii S. SA presupunem cA in aceasta suprafatl intrA o
sarcin:l electrica Q. Cum in interiorul suprafetei S sarcina nu se acumuleazl nici nu
dispare trebuie cain interval de timp prin ramurile 1-4 stl iasl sarcina
Q1 + Qz + Q3 + Q4 = Q .
fn timpul t variaVa sarcinii electrice este deci nulA putem scrie:
Q_ = Q1 + Qz + + Q4
t t l t . t
sau
132
Is
Fig. 9.14. Exemplu de retea electrica. Fig. 9.15. Legea I a lui Kirchhoff.
Flta.ndconvenVal > 0 pentruoricecurentcare < Opentrucurentii
care ies din nod, obtinem: ·
Suma algebrica a intensitlifilor curenfilor electrici care se inta.lnesc intr-un nod de
refea este egalli cu zero:
n
(9.8)
i=1
Aceasta este o altA formA a legii de conservare a sarcinii electrice.
La aplicarea acestei legi pentru cele (n) noduri ale unei retele, se pot obtine (n)
ecuatii. Dintre acestea numai (n- 1) sunt indep{(ndente, cea de-a n-a decurge intot-
, .
deauna din celelalte.
Legea a n .. a
Pentru fiecare retea, se alege pe fiecare 'ramurl cAte un sens al curentului electric.
Pentru fiecare ochi, se propune un sens arbitrar de parcurs cum, in fig. 9.14, pentru
ochiulADFA s-a ales sensul orar). Dacl sensul ales de noi pentru parcurgerea ochiului
coincide cu sensul ales pentru curentul electric dip. ramurl, atunci produsul IR are
semnul pozitiv, in caz contrar are semnul negativ.
T.e.m. este pozitivl, dacl sensul de parcurs ales de noi pentru ochi parcurge sursa
in sens direct (de la borna negativa, Ia cea pozitivA), in caz contrar semnul tensiunii
electromotoare este negativ.
Legea a doua a lui Kirchhoff afirml cl:
De-a conturului unui ochi de refea, suma algebrica a tensiunilor electromo-
toare este egalli cu suma algebricli a produselor dintre intensitatea curentului rezistenfa
totala pentru fiecare ramura. Forma algebrica a acesteia este:
n m
IEi=IljRj.
.(9.9)
i=l j=l
Cu ajutorul accstei legi se pot obVne ecuatii numai pentru ochiurile independente
( acele contururi poligonale formate din laturi in care eel putin una nu altor
ochiuri).
De exemplu, pentru ochiul de reteaADFA (fig. 9.14) putem scrie:
£4 +E6- E1=l.R4 -IfR6 +hR1.
133
· 9.2.6. Gruparea rezistoarelor. Am definit, in paragraful anterior, reteaua
si am viizut aceasta este formatA dintr-o combinatie de mai multi consumatori care
pot fi legati intre ei in mai multe feluri. ' '
Cele mai simple combinatii, ce se pot realiza cu mai multe rezistoare date, de
rezistente cunoscute, sunt gruparea in serie gruparea in paralel. .
Problema care se pune este aceea de a giisi un rezistor echivalent ca rezistentA
cu rezistenta grupilrii date. Acest.rezistor montat intre douA puncte
ca gruparea inlocuitA va determina ciidere de tensiune U.
a) Conexiunea serie a rezistoarelor aratA cain figura 9.16.
Fie U ciiderea de tensiune mAsuratA cu voltmetrul intre capetele grupilrii U1, U2,
U3 de tensiune pe fiecare rezistor de asemenea miisurate cu voltmetrul.
sau
Fie I intensitatea curentului citit Ia ampermetru.
Conform legii lui Ohm (9.6), ciiderile de tensiune pe fiecare rezistor le putem scrie:
Ut = IRt; Uz = /Rz; U3 = /R3. .
Dar rezistenta R fiind rezistenta echivalentii grupilrii, avem U =JR.
Conform legii lui Kirchhoff, formula (9.9), putem scrie:
U= Ut +Uz+UJ
IR =lRt +/Rz +IR3
deci,
R =R1 +Rz->R3.
Generalizand aceastii ultimA expresie pentru un numiir n de rezistoare se ob\ine:
n
(9.10)
in care: Res este rezistenta echivalentA a conexiunii serie iar, Ri, rezistenta fiecflrui
rezistor. •
Conexiunea derivafie (paralel) a rezistoarelor se face ca in figura 9.17.
In cazul rezistoarelor din figurA, dind se aplicA o tensiune electricA U intre
punctele B C, fiecare rezistor va fi parcurs de un curent electric diferit, respectiv It,
. . . . . .
Inlocumd gruparea pnntr-un rez1stor de rezistentii R vom avea I= U/R. Intensi-
tatea curentului electric pe fiecare ramurii, conform legii lui Ohm (9.6), se poate scrie:
u u ·u
It= Rt; /z= R2; h=If;·
u
.. ,

l
I u
• • r-
---- --------,
1-
u
·!
Rp !
u
I
'-t---·
--
Fig. 9.16. Conexiunea serie a rezistoarelor. Fig. 9.17. Conexiunea paralel a rezistoarelor.
. 134
Aplidind prima lege a lui Kirchhoff pentru nodul B, putem scrie:
l=lt +12+/3
sau
deci:
1 1 1 1
R = Rt + Rz + R3 .
Generalizand aceasta ultima. relaVe, pentru un numar finit de rezistoare, obtinem:
n
i; =I (9.11)
i=l
in care Rep este rezistenta echivalentii a conexiunii paralel iar R i, rezistenta nominalii
a fieciirui rezistor.
9.2.7. Gruparea generatoarelor. Generatoarele electrice se pot gnipa in serie sau
in paralel pentru a obVne in circuit o tensiune electrica mai mare sau un curent electric
cu o intensitate mai mare, in funqie de scopul urmiirit.
Pentru a grupa fn serie mai multe generatoare electrice se leagf! borna negativa. a
unui generator cu borna poZitiva a urmiitorului generator
S.ll considerflm trei generatoare identice cu t.e.m. E cu rezistentii
r, grupate in serie, avand in circuitul exterior un rezistor cu rezistenta R (fig. 9.18).
Aplicand circuitului din figura 9.18 legea a doua a lui Kirchhoff, se obtine:
E + E + E = IR + Ir + Ir + Ir ,
sau:
3 E = l(R + 3r) .
(9.12)
Din rela\ia (9.12) se obVne intensitatea curentului electric:
I= 3E--c-. (9.13)
R+3r
Generalizcind pentru n generatoare identice, se obtine:
I=___!!:§__. (9.14)
R+nr
Pentru gruparea in paralel a generatoarelor, se leaga la un loc bornele pozitive
de asemenea toate bornele negative se leagA impreunii.
Sa consideram acum trei,generatoare identice cu t.e.m. E rezisten\a interioara
r, grupate in paralel care alimenteazii un rezistor cu rezistenta R (fig. 9.19).
Fig. 9.l8. Gruparea tn serie
a genenitoare!or.
Fig. 9.19. Gruparea tn paralel
a generatoarelor.
R
135
Aplicand in circuitul din fig. 9:19lcgile luiKirchhoff, sc ob\inc:
I 3ft;
E =ltr+IR.
Din rela\iile (9.15) se ob\ine expresia intensita\ii /:
E
1=--,.
R+3
Generalizand pentru n generatoare identice, se obVne:
E
1=--.

(9.15)
. (9.16)
(9.17)
9.2.8. ampermetrelor rezistenta aditionala a voltmetrelor . • este
un rezistor care se monteaza in paralel cu ampermetrul pentru a-i mari domeniul de
masurare.
In montajul din figura 9.20 intensitatea I a curentului care trebuie masuratA es'te
mai mare declt intensitatea maximA /A pe care o poate mAsura instrumentul de
masurat. sa admitem ca:
I =n!A. (9.18)
sa aplicilm legile lui Kirchhoff pentru acest circuit:
I =lA +Is; (9.19)
lARA - IsRs = 0.
lnlocuind (9.18) in prima ecuave din (9.19) se obtine:
n/A =fA +Is, de unde:
Is = (n 1 )/A . (9.20)
Se introduce expresia lui Is din relatia (9.20) in a doua ecuatie (9.19) se ob\ine:
Rs = (9.21)
n 1
realizeaza in forma de sarmA, bara sau placa din aliaje cu coeficientul
termic neglijabil. Else monteazA intr-o cutie separata se conecteaza la instrument
numai cand este nevoie. ·
Rezisten{a adifionala este un rezistor care se monteaza in serie cu voltmetrul
pentru a-i mari domeniul de masurare.
Sa presupunem ca tensiunea U care trebuie mAsuratA la bornele rezistorului R
este den ori mai mare declt tensiunea maximA Uvpe care o poate milsura voltmetrul.
I
136

A Is
Fig. 9.20. Conexiunea
· In circuit.
U = nUv. (9.22)
B
Fig. 9.21. Conexiunea rezistentei
adi\ionale in circuit.
Aplicand Ia .ochiul de retea din figura 9.21legea a D.,__,--_ ____,
doua a lui Kirchhoff se obtine:
IR - lv (Ra + Rv) = 0 , (9.23)
unde Rv este rezistenta voltmetrului Ra este rezis-
tenta aditionala.
Conform legii lui Ohm:
I
Uv . I U (9 24)
v=xv =R · • ·
fnlocuind relatiile (9.24) in ecuava (9.23) rezultA:
1>-----<lli »-.,.------'
Uv S Fig. 9.22. Divizorul de tensiune
U = ](y (Ra + Rv) · (9.2 ) (Potentiometrul).
inlocuind in relatia (9.25) expresia lui U din (9.22) se obtine:
Uv
n ·Uv=](V (Ra +Rv).
Simplificand prin Uv aducand la numitor rezulta:
nRv=Ra +Rv, sau:
Ra = (n -1)·Rv. (9.26)
9.2.9. Divizorul de tensiune (Potentiometrul). Pentru a utiliza numai o parte Ut
din tensiunea U de la bornele unui generator se un dispozitiv numit divizor
de tensiune.sau potentiometru, care consta dintr-un reostat cu cursor, cu trei borne,·
A;B,D (fig. 9.22). La borneleAB este conectatA tensiunea UfurnizatA de generator;
la borneleAD se conecteaza receptorul care tensiunea Ut < U. Valoarea lui
Ut depinde de· pozitia cursorului C: ea scade cand cursorul C este deplasat ciltreA
cursorul este deplasat spre B.
Daca bornaA este legata la pamant printr-un fir metalic, bornaA are potentialul
zero, deci Ut poate de la zero Ia + U.
PROBLEMA RliZOLVATA
Fie reteaua din figura 9.23 in care se cunosc: Et = 48 V; £2 = 8 V; Rt = 2 0; R2 = 3 0; R3 = 2 0
intreA B). Sa se determine intensitatea curentului prin fiecare ramura a retelei.
Rezolvare. Reteaua are 2 noduri (A B) 3 laturi. Conform celor discutate la legile lui Kirchhoff,
aceasta retea ne permite scrierea unei ecuatii pentru nod uri a doua ecuatii pentru ochiurile independente.
Alegem sensul curentilor prin laturi precum sensul de parcurgere a ochiurilor, cele indicate pe figura.
Astfel, rezulta ecuatiile:
pentru nodulA:
pentru ochiulARtB:
pentru ochiulAR.zB: R3h+Rzl2 = £2 .
Prin inlocuire numerica rezolvarea sistemului, rezulta:
It = 14 A; h = -4 A; 13 = 10 A
Curentii It 13 suni: pozitivi, deci sensullor real coincide cu
sensul ales arbitrar. Curentul h este negativ, ceea ce inseamna ca R1
sensu! lui real este opus celui propus de noi.
fNTREBARI, EXERCITII,
1. Viteza de transport a electronilorintr-un conductor electric Fig.
9
.
23
• Schema pentru problema
este data de expresia: rezolvata.
137
I
Vt=
n·A·e 1
in care: n este numarul purtatorilor de sarcina din unitatea de voluin, A este aria transversali a
conductorului, e este sarcina electrica a unui purtator de sarcina.
Fie un conductor de cupru de lungime (/) diametru (d), Ia capetele caruia aplicam o tensiune
U. Cum se va modifica viteza de transport a electronilor daca:
a) dublam tensiunea;
b) dub lam lungimea;
c) dubUim diametrul?
d) lncercati sa deduceti relatia de mai sus.
2. Viteza de trans-port a in condtictoarele metalice este de aproximativ 4·10-
4
m/s.
Cum explicam, in aceste conditii, aprinderea unui bee dintr-o camera aproape simultan cu bascularea
comutatorului? ,
3. Ce se intampla daca se introduc din conductoarele de legatura la bornele unui ampermetru
in priza de tensiune a electrice?
4. Prin sinele unei linii.de tramvai circulacurenti electrici de intensitate foarte mare. Exista pericolul
electrocutarii, daca atingem ambele odata? Dar' dacli atingem o conductorul aerian in
timp?
5. Tabloul de distributie al unei instalatii electrice dispune de un ampermetru un voltmetru. In timpul
funqionarii, un Iuera tor a tinge din cu partea metalica a ambele borne ale ampermetru-
lui. S-a intamplat ceva? Dar daca atingea din ambele borne ale voltmetrului, ce se intampla?
6. Din dorinta de a vedea care este curentul de alimentare a unui conectam tn serie cu acesta
un ampermetru astfel facem legaturile Ia priza de tensiune. Control§nd indicatiile ampermetrului,
constatam ca intensitatea cureritului in nu este constanta. Explic!lti aceasta reprezentati grafic
funqia I = f(R).
7. Se poate masura rezistenta electrica a unui conductor de forma inelara? Cum?
8. Ce deosebire exista intre conductoarele cu care se realizeaza cele cu care se realizeaza
sigurante fuzibile? Pe langa deosebirile de ordin geometric sunt deosebiri de structura? Explicati aceasta
deosebire.
9. Se pot realiza conditii ca diferenta de potential de la bornf?le unci surse sa fie mai mare decat t.e.m.
a sursei? In ce conditii?
10. Pentru o lampa cu incandescenta putem a plica legea lui Ohm la calcularea rezistentei filamentului?
Ce dificultati tntampinam?
_ll. Pentru un rezistor neohmic se aplica U = IR? Care sunt factorii de eroare?
12. Scade sau tensiunea de la bornele unei grupari de mai multe rezistoare legate tn para lei clod
se scoate din circuit unul dintre aceste rezistoare?
13. Se produce oare un scurtcircuit prin atingerea punctelor M N ale retelei din figura 9.24?
Ce masoara un voltmetru conectat lntre aceste puncte? (foate becurile sunt identice.)
138
B
+
A
Fig. 9.24. Schema pentru rezolvarea
problemei 13.
a
Fig. 9.25. Schema pentru rezolvarea
· problemei 14. ·
Fig. 9.26. Schema pentru rezolvarea
problemei 18.
J
Fig. 9.27. Schema pentru rezolvarea
problemei 19.
14. Fie reteaua electrica din figura 9.25. Precizati tntre ce puncte ale acesteia, conductoarele de legatura
trebuie sa aibii sectiunea mai mare. Consumatorii a, b, sunt identici.
15. Un receptor cu rezistenta de 11 Q este conectat Ia tensiunea de 220 V, printr-un conductor de 0,40.
Care este cliderea de tensiune pe conductor pe receptor? ·
R: 7,7 V; 212,3 V.
16. Care este intensitatea curentului electric ce trece printr-un conductor de cupru lung de 170m
cu sectiunea de 16 mm
2
, conectat la tensiunea de 220 V, eli de-a lurigul conductorului se produce o
cadere de tensiune de 6%?
R: 73A.
17. La bornele unui receptor cu rezistenta de 2 Q este montata o sursa electrica cu rezistenta interioara
0,3 t.e.m. de 130 V. Conductoarele 'de legatura au fiecare rezistenta de 0,15 Q. Care este caderea de
tensiune pe linia de alimentare care este tensiunea la bornele sursei?
R: 15 V; 115 V.
18. Care este rezistenta echivalenta a retelei din figura 9.26 care sunt intensitatile curentilor din
fiecare rezistor, daca: Rt = 100 n, Rz R3 = 50 n, R4 = 75 Q, E = 6 V?
R: 118,75 n; Ot05 A; 0,02 A; 0,02 A; 0,01 A.
19. Fie reteaua electrlca din figura 9.27, in care se dau: E = 5 V, Rt 2 n, Rz = 4 Q, R3 = 6 Q. Sa se
determine:
a) intensitatea curentului prin fiecare rezistor;
b) ce indica ampermetrul daca schimbam locul acestuia cu sursa?
R: 1,13 A; A; 0,45 A; 0,45 A.
20. Care este rezistenta echivalenta intre borneleA Bale circuitelor din:
a) figura 9;28, a;
b) figura 9.28, b'!
Presupunem cii rezistenta fiedirui rezistor este egala cu 10 Q.
R:R = 10 Q.
R
a b
Fig. 9.28. Schema pentru rezolvarea problemei 20.
139
Fig. 9.29. Schema pentru Fig. 9.30. Schema pentru
rezolvarea problemei 25. rezolvarea problemei 26.
21. Doua elemente galvanice identice cu t.e.m. de 2 V ti rezistenta intema r se leaga i'n serie printr-un
rezistor de rezistenta 3 0. ca o singura sursa ar debita prin rezistor un curent de 0,5 A, sa se calculeze
intensitatea curentului in cazullegarii in serie fi in cazullegarii i'n paralei.
R: 0,8 A; 0,57 A.
22. Unui potentiometru cu rezistenta de 4 kO, i se aplica Ia borne tensiunea de 110 V. Un voltmetru
cu rezistenta de 10 kO este legat intre un capat al potentiometrului fi cursor. Ce tensiune indica voltmetrul,
daca cursorul se afla Ia mijlocul fnfaturarii potenpometrului? -
R:SOV.
23. Un circuit este format din 9 rezistoare avfind fiecare rezistenta de 11 0. Acestea sunt atezate pe
laturile unui hexagon, precum fi pe cele trei diagonale ce pleaca din acelati vflrf. Sa se determine rezistenta
echivalenta a retelei astfel formata intre extremitatile diagonalei celei mai marl.
R:50.
24. 0 baterie debiteaza pe o rezistenta exterioara de 10· 0 un curent de 3 A. Daca se L'llocuiqte
rezistenta de 10 0 cu una de 20 0, atunci intensitatea curentului devine 1,6 A. Ce t.e.m. ti ce rezistenta
interioara are-bateria?
R: 34,3 V; 1,43 0.
25. Fie reteaua electricadin figura 9.29, i'n carecunoattem:Et = 6V,Ez = SV,E3 = 4 V,Rt 1000
ti Rz = 50 o. Sa se calculeze:
a) intensitatea curentului prin fiecare rezistor;
b) tensiunea intre electrodul pozitiv alluiEz ti eel negativ alluiEJ.
R: 0,05 A; 0,06 A; 9 V ..
26. In reteaua din figura se cunosc: Et 40 V, Ez = 20 V; R1 = 2 0; Rz = 2 0; R3 = 1 O;R4 =
= 80; Rs = 4 0 ti R6 = 6 0. Sa se ealculeze intensitatea curentului in fiecare ramura.
R: 5 A; 1 A; 3A; 3A; 2A.
27. Doua generatoare cu tensiunea electtomotoare de 7 V ti rezistenta interioara 0,2 0 sunt legate in
serie Ia bomele unui rezistor'cu rezistenta de 6,6 0.
Care este intensitatea curentului electric ce straba.te generator electric?
R:2A.
28. Un ampermetru pentru masurarea curentilor foarte mici (galVanometru) are rezistenta interioara
de.150 0 fi poate masura curenti pana Ia 10 mACe modificari trebuie facute acestui aparat pentru a-1 putea
folosi ti Ia masurarea curentilor de 1Afi cat de mare trebuie sa fie rezistenta in trod usa in schema aparatului?
R: 1,515 0.
140
9.3. ENERGIA PUTEREA CURENTULUI
ELECTRIC
In practica de toate zilele, Iua.m de efec-
tele curentului electric prin aplicatiile multiple ale aces-
tuia. Efectele curentului electric (termic, electrochimic
magnetic) au Ia origine cauza.- <:ampul elec-
tric- care, prinintermediul ghidajelor de camp, trans-
mite energia generatoarelor c4tre consumatori. Ajunsa.
aici, aceasta se transforma. in:
- lucru mecanic, in cazul strungurilor;
- energie termica., in cazul
I
X
Fig. 9.31. Circuit pentru
legea Joule.
- energie chimica., in cazul unui acumulator pus Ia tnca.rcat. Ce se intampla. defapt?
Fie un circuit format dintr-o sursa. de t.e.m. E, rezistenta. interioara. r un consu-
mator necunoscutX (fig. 9.31).
BornaA a consumatorului, fiind legata. la borna pozitiva. a sursei, se va ga.si la un
potential electric superior bornei B. Astfel, <:ampul electric imprimat de sursa. va
determina dirijata. a purta.torilor de sarcina. prin consumatorulX.
Fie q sarcina electrica. a purta.torilor ce stra.bat consumatorulX.
Lucrul mecanic efectuat pentru antrenarea cu viteza. constanta. a aces tor purta.tori
este L = qUAB, in care UAB este clderea de tensiune pe consumatorul X. Energia
necesara. pentru efectuarea lucrului mecanic este asigurata. de <:ampul electric.
Legea conserva.rii energiei ne spune ca. aceasta. energie electrica. o vom rega.si in
consumatorulX sub alta. forma. de energie, depinzand de felul consumatoruluiX. Daca.
consumatorul X este un electromotor, energia ce-o va fi transformata. in
principal in lucru mecanic; daca. este un energia primita. se va transforma in
energie termica..
Energia de consumator in intervalul de timp t se poate scrie sub
forma:
W = UAB-q sau (9.27)
w = UAalt . (9.28)
Sub aspect microscopic, aceasta trebuie inteleasa. astfel: purta.torii de sarcina., Ia
trecerea prin punctul A, au pe langa. energia potentiala. o energie cinetica., ca.reia ti
cores pun de o viteza. medie de transport VA. Viteza este in punctul B. Energia
potentiala. pe care purta.torii o pierd in consumator nu se trans forma. in energie cinetica.
de transport a purta.torilor de sarcina.,_ ci in energie cinetica. de vibratie a retelei
cristaline. Aceasta din urma. duce Ia energiei interne a retelei deci la
inc4lzirea si la cresterea temperaturii acestuia. Efectul termodinamic, ireversibil, de-
scris mai se efect Joule. .
Daca. consumatorul X este un rezistor de rezistenta. R, combinand ecua\ia (9.28)
cu legea lui Ohm (9.6), pentru consumatorul R se obtine:
u1
W = T · t, sau (9.29)
w = PRt. (9.30)
Observatii: Expresia (9.28) se aplica. la transformarea energiei electrice in orice alta.
forma. energie. Expresiile (9.29) (9.30) sea plica. numai la transformarea energiei
141
electrice in energie transformare are loc numai in circuit
un rezistor cuR :1-: 0.
Expresiile (9.29 9.30) sunt cunoscute sub numele de legea lui Joule, numele celui
care le-a experimental (1841).
Unitatea de pentru energia din aceste este un joule.
In se mai 1 kWh (1 kWh = 3,6 ·10
6
J).
cum se din clasa a IX-a, energia in unitatea de timp
numele de putere. in cadrul fenomenelor electrice, energia in unitatea
de timp la bornele unui consuinator se putere se scrie sub
forma:
P=U·l.
Pentru un circuit intreg, puterea de se va scrie:
· P=E·l.
Puterea un consumator de rezistentA R, sub
de se scrie sub forma:
P=P·R.
Pentru un circuit intreg cu rezistenta (R + r), puterea sub
de se scrie:
2
P=l (R +r).
Aplicatii practice ale efectului termic. Efectul termic, conduc-
toarelor prin care curentul electric, are numeroase aplicatii practice.
1) Lampi electrice cu incandescenfii. Un corp foarte puternic se
devine luminos in spatiul Firele metalice
prin care curent electric pot deveni ele incandescente, emitatoare de
lumina de in spatiul Pe baza acestui fenomen se construiesc
lam pile cu incandescenta, numite becuri electrice. 'Filamentele becurilor se
fat din metale cu temperatura de topire foarte (peste 2 800°C) ca tungsten,
osmiu, tan tal. Tubul de in care se filamentul este go lit de aer sau umplut
cu un • gaz inert la o presiune foarte Pentru a spori randamentul
filamentul .este filcut din fire metalice foarte subtiri ( cu diametrul de clteva sutimi de
milimetru) spiralate sau dublu spiralate. ·
2) Aparate de tncalzit electrice: Aces tea au cele· mai variate forme
radiator, fier de ciocan de Upit, soba etc. Sursa de a acestor
instalatii este un rezistor cu rezistivitate mare care fiind parcurs de un curent electric,
se Aparatele de uz casnic lao sub 1 000°C, pentru
aceasta rezistorullor poate fi din fir de crom-nichel. ·
In sunt necesare instalatii care sa asigure temperaturi mai ridicate. In acest
scop se folosesc rezistoare din molibden, care rezista la 2 100°C sau din
tungsten 2 800°C. .
3) Cuptoare electrice cu rezistenfii. Pentru unor piese sau topirea aces-
tara, in sunt folosite cuptoarele cu rezistenta. Asemenea cuptoare servesc in
metalurgie la dllirea o'elurilor, in industria sticlei la topirea sticlei etc. Oldura
este produsa prin efect termic, adica prin trecerea curentului electric prin
rezistoarele care tnconjurA un creuzet din substanta
142
iNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
l. Este cunoscut cat sunt de distrugatoare efectele unui trasnet. Cu energia electrica a unui trasnet,
un fier electric de dilcat funqioneaza doar cateva minute. Cum se explica aceasta?
2. Ce se intampla daca, din pun em in contact, printr-un obiect metalic, doua puncte ale spiralei
unui aflat in functiune? .
3. Dispunem de doi consumatori, unul de putere mare (1 000 W), iar celalalt de putere mica (20 W),
amandoi consumatorii functioneaza normal Ia 110 V. Ce putem spune despre functionarea acestora, daca
sunt legati in paralella tensiunca de 220 V? Dar daca ii legam in serie?
4. Luam doua conductoare, unul din cupru celalalt din aluminiu, de lungime
sec\iune. Cu acestea realizam urt circuit serie, prin care se trece un curent electric, din ce in ce mai mare. La
un moment dat, unul dintre conductoare se Ia incandescenta. Care conductor se de
ce nu se amAndoua deodata?
5. Cand consuma mai multa energie electrica un fierbator clnd functioneaza in gal sau cand
un lichid?
6. Doua rezistoare R1 Rz pot fi legate sau in serie sau in paralella bornele unei baterii de t.e.m. E
de rezistentii interioara zero. Dorim ca efectul Joule pentru legarea in paralel sa fie de cinci ori mai mare
decat eel corespunzator legarii in serie. Daci R1 = 100 Q, cat este Rz?
R: 187 Q.
7. Patru de cate 100 W fiecare sunt legate in toate combinatiile posibile serie paralel. Fiecare
circuit astfel format este conectat la tensiunea de 100 V. Ce putere va disipa fiecare sistem de in
parte?'
R: 400 W, 100 W, 75 W, 25 W ..
8. L:i reteaua de 220 V se leaga in paralel un de 500 W o perna electrici de 60 W. Sa se calculeze:
a) intensitatea curentului electric prin ramura principala;
b) rezistenta electrici a fieciiruf consumator.
R: 2,55 A; 96,8 Q; 806 Q.
9. Pentru confectionarea rezistentei unei plite electrice cu puterea de 600 W, ce funqioneaza Ia 120V,
se sarma de crom-nichel cu diametrul de 0,75 mm. cav metri de sarma ne sunt necesari pentru
confeqionarea rezistentei respective? p = 11,196 ·10-
7
Q ·m.
R:9,4m.
10. Un generator electric produce printr-o rezistenta de 9 Q o putere electrica. Ce rezistenta interioarii
are generatorul, daci el produce putere printr-o rezistenta de 16 Q?
R:12Q.
U. Un indilzitor electric are doua rezistoare. Timpul de fierbere a cantitatii de apa din indilzitor este
tl, respectiv tz, dupa cum se conecteaza numai primul rezistor sau numai al doilea. Sa se calculeze timpul de
fierbere al apei, daca se conecteaza ambele rezistoare:
a) in serie;
b) in paralel.
12. Un bee un reostat sunt legate in serie formeaza astfel un circuit electric. Tensiunea Ia bornele
bccului este de 60 V, iar rezistenta reostatului este de 20 Q. Becul reostatul consumii impreunii 200 W.
143
a) Care este intensitatea curentului in circuit?
b) Ce energie electrica coi:tsuma becul intr-o ora?
c) Care este temperatura filamentului tn becul electric, daca rezistenta Ia 0°C este 2,5 n, iar coeficientul
de temperatura a filamentului este de 5 ·10-
3
grad"
1

.R: 2A; 432·1oJ J; 2 200°C.
13. Doua rezistoare, cu rezistentele Rt, respectiv Rz, sunt legate in paralel alimentate Ia o sursa de
curent continuu sub tensiunea de 110 V. Energia electrica disipata sub forma de caldura de cele doua
rezistoare este de 55 ·10
3
1 in 100 secunde. ca caldura se degaja in rezistorul Rt, iar R2, sa
se calculeze:
a) intensitatea curentului electric prin ramura principala;
b) rezistenta echivalenta ansamblului celor doua rezistoare;
c) rezistentele R1 Rz;
d) intensitatea curentului prin fiecare rezistor.
R: 5 A; 22n; 27,5 n; 110 n; 1 A; 4A
9.4. CURENTUL ELECTRIC iN ELECTROLITI
9.4.1. Disociatia electrolitici. Experiment. Fie un vas ce contine apa. distilata.,.iar
in interior, de o parte de alta, doua. pla.ci metalice (fie. 9.32). fntre aceste pla.ct sa.
aplica.m un cAmp electric, cu ajutorul unui (alimentator tip
InchizAnd circuitul cu ajutorul intrerupa.torulut (K), ampermetrul dm cucult sau
nu indica. prezenta unui curent electric, sau arata. prezenta unui curent de intensitate
foarte mica.. Cu circuitul inchis, punem tn apa distilata. din pahar: un acid, o baza., sau
o sare solubiHl. Observa.m cum ampermetrul ne indicA un curent electric de intensitate
mare. Pentru a intelege cele observate vom repeta experimentul astfel:
solutia din vas cu apa. distilata.. Cu circuitul punem in apa
distilata. cAteva cristale de permanganat de potasiu (KMn04)· ObservAnd vasul
dintr-o parte constata.m ca. o coloratie violeta. se extinde in tQate directiile. sa.
inchidem apoi circuitul, aplicAnd deci intre pla.ci un cAmp electric. Privind
tot dintr-o parte, observa.m cum coloratia violeta. se deplaseaza. spre polul poZitlv
· (placa metalica. legat4 la polul pozitiv al generatorului). Schimbarea polarit4tii
K .cele doua. pla.ci din vas determina. schimbarea sensulut de
Fig. 9.32. Curentul electric
tn electroliti.
144
miscare a coloratiei. · ·
'fn solutia apoasa., sarea (KMn04) se separa. in ioni
pozitivi (K+) in ioni negativi (Mn04). Ionul negativ
fiind colorat, acestuia ca.tre placa pozitiva. poate
fi vizualizata. destul de
Acest experiment ne permite sa. constata.m ca. per-
manganatul de potasiu se separa. in cei doi ioni ce tl
compun in absenta cAmpului electric.
Procesul de separare a substantelor ionice in ioni
pozitivi negativi poarta. numele de disociafie electrolitic/1.
Efectul disociatiei consta. in obtinerea unui amestec de i
. .
ioni negativi pozitivi intr-o solutie, in care
se haotic.
9.4.2. Electroliza Iegile ei. Aplicarea
dimpului electric intre pla.cile metalice ale
vasului cu solutie conduce la ordonarea
ionilor respectivi. Astfel, cei nega-
tivi se orienteaza. cAtre electrodul pozitiv
(placa pozitivfi), numit anod, iar cei pozitivi
se orienteazfi cfitre electrodul negativ (placa Fig. 9.33. Sistem de vase
· negativa), numit catod. pentru electroliza.
fn felul-acesta, 1n vas pe directia CAmpului electric, se realizeaza.
a puta.torilor de (ioni) care determina. un curent electric. · ·
Procesul de dirijare a ionilor ca.tre electrozi transformarea lor in atomi sau in
radicali prin neutralizare se electroliz/1.
Experiment. In trei vase identice se introduce solutie de sulfat de cupru, fel ca
in fiecare pahar sa avem alta. concentratie alta. temperatura.. Cu electrozi de
c;Irbune, un alimentator cu tensiune reglabila., un ampermetru un intrerupa.tor
realizam montajul din figura 9.33.
Cfi:nta.rirn electrozii 1nainte de introducere in vase. fnchidem circuitul un interval
(t) de timp. Scoatem catozii din fiecare vas, ii usca.m a poi ii cAnta.rim pe fiecare in
parte. Constatam c:1 masa depusa. la fiecare catod este Deci masa depusa. in
timpul procesului de electrolizii nu depinde nici de concentratia solutiei, nici de
temperatura. ·
MenVnAnd intensitatea curentului in circuit constanta. repeta.nd experimentul
pentru intervale de timp diferite, constata.m ca. masa depusa.la catod depinde direct
proportional de intervalul de timp cAt circuitul a fost inchis.
Repetttnd pentru interval de timp, dar cu intensit4ti de
curent diferite, putem constata ca. rpasa de substanta. depusa. la catod depinde direct
propoqional de intensitatea curentului citita. Ia ampermetru.
aceste dependen\e intr-o singura. expresie se obtine:
m=K·l·t.
Cum: I · t =::: putem scrie:
rn =KQ. (9.31)
Aceasta expresie este prima lege a electrolizei, enuntata. de Faraday in anul1833
astfel:
Masa de substarq! (m) dintr-un electro lit este. proportionala. cu sarcina
electrica Q ·
Factorul de propoqionalitate in aceasta. relatie este K = m{Q se
echivalent clectrochimic.
Echivalentul electrochimic depinde de natura substantei prin:
- masa atomict\ a substantei (A), direct propoqional;
- valenta substantei (n), invers proportional.
145
Factorul de proporVonalitate se noteazA cu (F) se numArullui Faraaay
(F = 96 400 C/echivalent-gram).
Rezumand ace ste dependente se scrie:
1 A
K.=p·-

(9.32)
Relatia (9.32) este cea de-a doua lege a electrolizei Echivalentul electrochimic
ar trebui mAsurat in kg/C, dar, cum in practic4 se opereaz4 cu cantitA\i de substantil
foarte mici, se ca unitate de mAsuril 111g/C.
latA, spre exemplificarea celor afirmate, cateva substante cu elec- .
trochimic respectiv:
Substanta Masa atomica Valenta
Echivalentul electroch
__
Hidrogen 1,008 1 0,0104
Argint 107,880 1 1,118
Oxigen 16,0 2 0,0828
Cupru 63,57 2 0,329
Aur 197,200 3
I
0,681
··-
Electroliza prezinta o importanfa teoretica anume: .
lntr-o conferintA tinutAla Londra tn anul1881 Helmholtz, apreciind importanta
legii a 11-a a lui Faraday, a arAtat c4 -cea mai bunil explicatie a legilor electrolizei
se poate da dac4 se admite existenta unei sarcini elementare pe care o poartA ionul
JllOnovalent.
CercetAri numeroase au confirmat acest punct de vedere, astfel c4 astAzi
considerAm c4 orice sarcinA electric4 este un numAr intreg de sarcini elementare ,
ceea ce inseamnA c4 sarcinile electrice au o structurA discontinuil.
0 demonstratie simplA ne conduce Ia acest rezultat. SA considerAm c4 tn
electroliza unei substante cationul are masa atomic4 A valenta n. El poartA o
sarcinA q.
N fiind · numArul Avogadro, intr-un echivalent gram de substantA sunt
atomi. atomi au rezultat prin neutralizarea unui numAr egal de ioni, c4
sarcina electric4 transportatA va fi: Qo = -q = 96 400C .
Astfel se obtine: q = 96 400 · N C .
fntr,ucat n nu poate fi decat un numAr intreg, rezultA c4 ionul monovalent nu
poate purta decat o sarcinA multiplu intreg de . De aici reiese concluzia:
cea mai midl sarcinA electric4 este C.
Particula elementarA care poartA aceastA sarcinA a fost numitii in anul 1891
electron.
Valoarea absoluH1 a sarcinii electronului este deci q = 1 e 1 = =
= 1,6·10-
19
c.
146
Aplicatfile practice ale eleetrolizei
Numeroasele aplicatii ale electrolizei au qus Ia constituirea unei ramuri impor-
tante a chimiei -electrochimia. fn cadrul acesteia intrA:
a) electrometalurgia;
b) galvanotehnica;
c) obtinerea de diverse substante pe cale electrolitic4.
Elec.trometalurgia permite obtinerea unui metal pe cale electrolitic4 din combi-
natiile lui naturale. Cea mai importantA realizare a electrometalurgiei constA in
fabricarea aluminiului.
Galvanotehnica este formatA din: galvanoplastie.
Galvanostegia. constA in depuneri metalice pe suprafata unor corpuri in scopul de
a le proteja anticoroziv. fn functie de metalul folosit in procesul de depunere, aceasta
poate fi: argintare, cuprare, zincare, nichelare, aurire etc. .
Prin galvanoplastie se intelege arta de a modela metalele, de a reproduce, d!JpA
un tipar, prin electroliz4, un obiect.
Tiparul se poate face din cearA. Suprafata tiparului se acoperA cu praf de grafit,
pentru a-1 face bun conductor. Tiparul se fixeaz4la catodul instalatiei in timp ce anodul
este fAcut din metalul cu face reproducerea, iar solutia folositA drept electro lit
este o sare a aceluiasi metal.
Galvanoplastia utilizatA in tipografie, Ia confectionarea discurilor pentru
pick-up.
Electrolii.a este una din metodele importante de fabricare a unor substante
chimice de mare valoare industrialA ca: soda causticA, nemetale ( clorul, hidrogenul)
metale (aluminiul) etc.
iNTREBARI, EXERCfTII, PROBLEME
1. Electroliza solutiei unei sari poate avea loc la orice valoare a tensiunii a plicate bill de:
2. Explicati fenomenele care impiedica ruginirea tab lei de fier zincati aflata tntr-un medi'u umed.
3. Cum trebuie grupate doua bai identice pentru electroliza; daca se. pentru aiitnentare
generator, astfel ca depunerea unei anumite cantitati substanta sa se faca Iilai repede?
4. Sa se determine raportul dintre sarcina masa ionului de hidrogen pe baza legilor electrolizei.
1C
R: l'::l 9,58·10 kg .
5. Un corp cu suprafata de 100 cm
2
este pus Ia catodul unei bai de niehelare prin care trece un curent
electric cu intensitatea de 1 A Dupa cfit timp se va depune un strat de nichel gros de 0,03 em pe suprafata
3 · 3 mg
corpului? (p = 8,8·10 kg/m , KNi = 0,203 -c;).
R: 1,3·10
5
s.
CAPITOLUL H)
CAMPUL MAGNETIC AL CURENTULUI ELECTRIC
1 0.1. CAMPUL MAGNETIC
10.1.1. Spectrul c4mpului magnetic. Proprietatea unor roci de a atrage fierul este
cunoscuHl incA din antichitate. Folosind substante care contin fier, oobalt, nichel se
pot construi magneti permanen\i, care atrag fierul. In anul 1820 fizicianul H.C.
Oersted a observat deviatia acului magnetic in apropierea unui conductor str4b4tut
de un curent electric. Aceast4 descoperire a ar4tat cA exist! o leg4tur4 intre fenome-
nele magnetice cele electrice, considerate ptin4 atunci independente.
In clasele anterioare ati efectuat unele experimente, care au pus in evident4
deviatia acului magnetic, adus in apropierea unui magnet sau a unui conductor
de curent electric. Acul magnetic a in unui C?rp
de asem4nator pendulului electric cu care se pun m evident! acvumle electnce.
Ati efectuat, de asemenea, uncle experimente, in care rolul corpului de prob4 pentru
actiunilor1llllagnetice 1-a avut un conductor mobil," parcurs .de
electric; ati constatat cA el este pus in dadt este ad us m aprop1erea unm
magnet a unui patcurs de curent electric. Din aceste experimente a
reiesit d un magnet sau un conductor parcurs de curent electric, exercita fel
de asupra unui conductor mobil, prin care stabilit curent electric, actiune
numita actiune magnetica. Actiunea magneticA se transmite prin intermediul campului
magnetic, ,prezent atilt in jurul_ magnetului ctit al curentilor electrici. . .
Campul magnetic este o formli de existenfa a materiei, care se manifestO. pr:m actzunea
asupra acului magnetic sau asupra conductoarelor parcurse de curent electnc.. .
. Analog descrierii ctimpului e_lectric cu ajutorulliniilor de se
descrie ctimpul magnetic, cu ajutorulliniilor de camp magnetic. Ele pot fi
experimental cu ajutorul piliturii de fier. In figura sunt fotografiile
spectrelor campului magnetic prod us de curentul elect?c stabtht
rectiliniu (fig. 10.1', a), printr-un conductor circular b),
(fig. 10.1, c). ca.mpul magnetic in solen?Idul.ut, reprezentat pnn ltnu de
camp paralele echidistante, este un camp magnetic umform sau omogen.
a
148
b
Fig. 10.1. Spectrul campului magnetic produs de curentulelectric:
a) conductor rectiliniu; b) conductor circular; c) solenoid.
c
+
+
a
Fig. 10.2. lnversarea sensului acului magnetic Fig. 10.3. Regula burghiului pentru a determina
Ia inversarea sensului curentului sensulliniilor de camp magnetic produs
printr-un conductor rectiliniu. de un curent electric rectiliniu.
Se poate pune in evident! experimental faptul cA sensul ctimpului magnetic
depinde de sensul care-1 produce.
, Experiment. Se vizualizeaza cu ajutorul piliturii de fier, pe o placA orizontaiji,
spectrul campului magnetic prod us de curent printr-un conductor rectiliniu lung. Pe
placa orizontalA se clteva ace magnetice, sau un singur ac, succesiv in mai multe
puncte (fig. 10.2, a). Acul magnetic se orienteaza mereu tangent la linia de camp. Se
inverseaza sensul curentului prin conductor. Se constata cA forma liniilor de camp nu
se modificA, dar acul se cu 180° (fig. 10.2, b).
Liniile campului magnetic sunt tangente in fiecare punct Ia directia acului magne-
tic. Prin conventie se consider! c4 sensu! unei linii-de camp magnetic este indicat de
polul nord al acului magnetic, tangent la acea linie de ctimp. Cu aceast4 conventie,
sensul liniilor de camp din jurul unui conductor este dat <le regula burghiului ( sau a
tirbusonului): sensulliniilor de camp magnetic este sensul in care trebuie rotit un
burghiu, de-a lungul conductorului, pentru a ·inainta in sensul curentului
(fig. 10.3). Pentru un conductor circular se obtine urmatoarea regula: sertsul
liniilor de camp care strabat suprafata unei spirale este sensu! tn care tnainteaza un
burghiu, perpendicular pe planul dacA este rotit in sensul curentului prin
spir4 (fig. 10.4). Aplic4nd regula burghiului pentru spira se poate stabili sensu!
liniilor de camp magnetic al solenoidului parcurs de curent electric (fig. 10.5). Liniile
de camp magnetic, spre deosebire de .cele de camp electric sunt intotdeauna curbe
inchise.
1 0.1.2. Actiunea c4mpului magnetic asupra conductoarelor parcurse de curent
electric. Inductia c4mpului magnetic. Pentru a exprima cantitativ proprietatile
campului magnetic va trebui definim o marime fizicA vectoriala. Noua marime
Fig. 10.4. Regula burghiului pentru curentul circular.
149
Fig. 10.5. Regula burghiului Fig. 10.6. Vectorul inductie magneticaB este tan-
pentru solenoid. gent Ia linia de cAmp are sensulliniei de cAmp.
notata. cu simbolul B, se inducfie magneticii. Direcpa vectomlui inducfie
magnetic a iJ, tntr-un punct al campului este tangenta Ia linia de camp magnetic tn ace/
punct, iar sensu/ este cu alliniei de camp (fig. 10.6). Pentru a defini modulul
inductiei magnetice, vom porni, ca §i in cazul dimpului electric, de Ia aqiunii
pe care o exercita. dimpul asupra unui corp de proba.. Drept corp de proba. vom
considera un conductor rectiliniu mobil, parcurs de curent eleetric; , Din clasele
anterioare forta pe care o exercita. dimpul_,magnetic asupra unui conductor
stra.ba.tut de curent, numita. forflz electromagnetic a (F), este perpendicu_!aril pe directia
conductorului pe liniile dimpului magnetic, deci pe vectorul B, iar sensul ei
de sensul curentului sensulliniilor de camp, deci sensul vectorului
ff (fig. 10.7). Orientarea fortei electromagnetice poate'fi gilsitil cu ajutorul regplli
m§inii stangi (fig. 10.8). Spre deosebire de dimpul electric, la care forta este orientatil
pe directia dimpului electris£, in dimpul magnetic d!;ectia Jortei nu coincide cu
directia,_inductiei magnetice B, fiind pe B.
· Pentru a gilsi o expresie adecvata. definirii luiB, vom studia factorii de care depinde
forta
Experimentull. Se realizeaza. dispozitivul din figura 10.9, a. Cadrul mobil se leagil
cu o ata. de clrligul de sub talerul unei balante, montata. pe tijil cu suportul
cadrului. campul magnetic intre piesele polare ale bobinelor este aproape uniform.
Se echilibreaza. balanta se cadrul in pozitie orizontala., Ia aproximativ
1 em de marginea stiperioara. a pieselor polare, astfcltndit latura lui mobilil sa. fie intre
piesele polare (fig. 10.9, b). Se alimenteat1i cu tensiune continua bobinele cadrul.
Balanta se dezechilibreaza datorita foqei electromagnetice exercitate de dimpul
magnetic produs de bobine asupra laturii mobile a cadrului, parcursa de curent.
.
I
1

r
f


l
I

8 tJ
- I
......
'
F
I
.
- . F

a
150
+
r
I
' '
b
c d''
Fig. 10. 7. Sensul fortei electromagnetice depinde de sensu} curentului electric prin
conductor de sensuJ. clmpului magnetic.
b
a
Fig. 10.8. Regula mAinii stAngi pentru Flg.10.9. a) Dispozitiv pentru masurarea fortei
determinarea orientarii fortei electromagnetice. b) Latura mobili a cadrului
electromagnetice. se tntre piesele polare ale bobinelor.
Reechilibr§nd balanta cu etaloane de masa, se determinil marimea forte! electromag-
netice. Mentin§nd constant curentul pr:in bobine, se variaza. intensitatea curt;ntului I
prin cadru. Se milsoaril forta Ia fiecare noua. valoare a curentului 1..
Se constata. forta electromagneticli este direct proporfionalii cu intensitatea curentuluz
prin conductor:
. F-L
Un alt factor care poate influerita milrimea fortei electromagnetice este lungimea
conductorului aflat in dimp. Astfel, doua. conductoare de lungime egala., tn
prelungire parcurse de curent, vor fi actionate impreuna foqa. dub lA fata.
de cea ,exercitata. asupra unuia singur, trei conductoare de o forta. tnpla. etc.
forta este direct proportionala. cu lungimea conductorului aflat tn
camp:
F-l.
PastrAnd intensitate a curentului prin bobine prin cadru,
lungime a Iaturii mobile, inlocuim latura mobilil cu conductoare din diferite
materiale de diferite grosimi. Constata.m forta nu se
raportul F/1 l este independent de corpul de proba..
Pastr§nd valori pentru intensitatea curentului din cadrul I lungimea
laturii mobile I, variem intensitatea curentului din bobinele care produc campul
magnetic ma.sura.m forta Se constata. foqa electromagneticil
are de fiecare datA altA valoare. raportulF//1, care este independent de corpul
de proba specific dimpului magnetic, poate servi pentru definirea inductiei mag ...
netice conform
(10.1)
/nductia unui camp magnetic uniform este o fizica vectoria/a, alcarei modul
este ega! raportul dintre forta c;u care ace/ camp
conductor rectiliniu, perpedicular pe liniile campului magnetzc, produsul dzntre mtensz-
tatea curentului din conductor lungimea ajlat tn campul magnetic.
Unitatea de masura. a inductiei magnetice tn Sl se tesla, cu simbolul T:
151
+
[B]si= [F]si = N =T.
[I] s1 [I] s1 A · m
Un camp magnetic uniform are inducVa
de 1 T dadl exercitii o forta de 1 N asupra
fiedlrui metru din lungimea unui conductor,
perpendicular pe camp, parcurs de un
curent cu intensitatea de 1 A:
Din relatia (10.1) rezultil expresia fortei
electromagnetice, in cazul unui conductor
perpendicular_ pe liniile de camp:
F = B/l. (10.2)
Fig. 10.10. Forta electromagnetici este nula
dnd conductorul este paralel cu
liniile de camp magnetic.
in milsuriltorile efectuate panil aici, am
mereu conductorul perpendicular pe liniile campului magnetic. Ce se
insil dadl conductorul paralel cu liniile de camp? ·
Experimentul 2. Se introduce un conductor rectiliniu in interiorul unci bobine, tn
lungul axei ei, ca tn figura 10.10.Aplicand tensiune a tat bobinei cat si conductorului
' '
se constatil ca. forta electromagnetidl este nulil.
Acest rezultat ne duce Ia concluzia -ca. for\a electromagnetid! mai depinde de un
anume de unghiul dintre directia conductoruiui direcva c!mpului. Apara-
tura de care dispunem, in general, intr-un laborator nu ne permite s4 deter-
minilm aceastil dependentil. Prin milsurAtori de precizie s-a stabilit ca. forta
electromagnetidl variazil direct cu sinusul unghiului u dintre direcVa
. conductorului direcVa B, astfel inclt expresia fortei electromagnetice
pentru orice orientare a eonductorului tn camp este:
F =Bit sinO.. (10.3)
RelaVa (10.2) se ca un caz particular al relaVei (10.3)
1
punand
u = 90°, sin u = 1, cand forta are valoarea F = Bll. Relatia (10.3) include
rezultatul experimentului 2: cand u = 0°, sin 0° = 0, iar forta este null!.
10.1.3. Fluxul magnetic. Pentru a stab iii lega.tura intre vectorul inducve magnetidl
suprafetele intersectate de liniile de camp magnetic se
o milrime numitA flux magnetic.
Pentru un camp magnetic uniform ce strabate o suprafata.
normala la directia cAmpului magnetic (fig. 10.11) se
fluxu/ magnetic <I> prin produsul dintre modulul inducfiei mag-
netice aria suprafefei normale Sn:
<I>= BSn. (10.4)
Unitatea de milsuril a fluxului magnetic tn SI se
Fig. 10.11. Suprafata Sn weber, cu simbolul Wb. Un Wb. este fluxul magnetic al unui
este normaHi la direcva camp magnetic uniform, de inducve egala. cu 1 T, printr-o
dmpului magnetic.
152
A
Fig. 10.12. Suprafata S fare un Fig. 10.13. Normala la suprafata S Fig. 10.14. Ac magnetic
unghi a. cu planulnormal ia face un ungh!_.a. cu cu cadran gradat.
vectorul if. vectorul B.
suprafatii de 1 m
2
, normal pe directia campului magnetic:
1 Wb = [B]sr [S]si = 1 T· m
2
,
in cazu.l unei suprafete Scare nu este normalA la directia dimpului magnetic (fig.
10.12), definitia fluxului magnetic (10.4) se poate aplica pentru S", carese
obtine prin proiectia suprafe\ei S pe un plan normal Ia vectorul B:
<l>=BS";
uhde
S" = S cos a;
u reprezinta unghiul dintre suprafata S planul normalla vectorul B. Se obtine
expresia fluxului magnetic printr-o S oarecare:
<1> = BS cos ex.. (10.5)
Relatia 10.5 poate fi scrisil cu ajutorul produsului scalar dintre doi vectori: iJ
un vector de modul S, care far..e unghiul a:. cu vectorul B. Acest al doilea vector se
suprafata orientaHi, se noteazA §' reprezintA produsul dintre scalarul S
un vector It, de modul unitate, care face unghiul a cu vectorul.D, astfel incAt este normal
pe suprafata S (fig. 10.13):
S=S ·n. (10.6)
fluxul magnetic al unui cAmp uniform se prin produsul scalar
dintre vectorul inducVe vectorul suprafaVl orientat!:
<P :::::B· s. (10.7)
In cazul unui camp magnetic neuniform, se poate apiica pentru o
suprafata. S foarte micA, in punctele ca.reia vectorul B sti poata. fi considerat constant.
10.1.4. C4mpul magnetic produs de anum.iti curenti electrici stationari. In cazul
dimpului electric, intensitatea dtmpului depinde de sarcina electridl generatoare de
camp. Experimentull, descris tn paragraful10.1.2, a c4 prin variatia intensitatii
curentului generator de camp variaza. propriet4tile campului magnetic.
Vom studia dependen\a inductiei magnetice de intensitatea curentului
generator de camp magnetic. Pentru a simplifica experimentarea, vom folosi de data
aceasta drept cbrp de probA un cu cadran gradat (fig. 10.14), care se
pe directia vectorului inductie B din punctul
Experimentul 1. Se utilizeazf! un cadru dreptunghiular cu spire, fixat pe o pladl
orizontalil (fig. 10.15, a). fn centrul se acul magnetic. in lipsa curentului
153
b
Fig.10.15.
a) Dispozitiv pentru studiul inductiei magnet ice in ccntrul unui cadm dreptunghiular cu spire parcurse de
clirent; b) acul magnetic formeaza un unghi de 45° cu campul magnetic terestru, de inductie Bi.
cadru, acul indica direqia campului magnetic terestru. Se orienteaza cadrul astfel
!neat axa lui sa fie perpendiculara pe directia campului magnetic terestru. Se lasa sa
treaca curent prin spirele cadrului. Vectorul inductie magneticaBz, prod us de curentul
din cadru, este orientat in lungul axei cadrului (fig. 10.15, b), deci perpendicular pe
campul m.aKnetic tcrestru, de inducVe Bt. indica in acest caz directia
vectorulm B, rezultant al celor doi Bt Bz, de module egale, perpendiculari
lntre ei (fig. 10.16).
Apoi se variaza intensitatea curentului prin cadru la 2/, 31, 41 sc masoara unghiul
a cu care deviaza acul magnetic fata de directia cam pul ui magnetic teres t ru. Sc cons ta ta
ca de fiecare data unghiul a corespunde adunarii vcctorului B1 cu un vector JJi. avand
modulul de 2, 3, respectiv de 4 ori mai mare decat alluiBl (fig. 10.16). Rczulta ca
induqia magnetica a campului produs de curentul electric crcstc In acelasi rapc)rt ca si
intensitatea curentului electric: ' ' '
154
B-1. (10.8)
dar, modulul inducfiei magnetice este direct propor{ionalcu intensitatea curentu-
Bi lui electric generator de camp magnetic.

81
=ez Intensitatea campului electrostatic de-
i .. __ _ pinde de dis tan vi fata de sursa. Urmeaza sa
8
r a studiem dad! induqia magnetica depinde de
Bi
Br4BJ
a
Fig. 10.16. Unghiul dintre directia acului
magnetic directia dimpului magnetic
corespunde compunerii vectorului
B1 cu un vector lfi. perpendicular, av<ind
modulul B1, 281, 3B1, respectiv 4Bl.
distanta Ia circuitul generator de camp mag-
netic.
Experimentu/2. Sc utilizcaza cadrul drept-
unghiular, cu axa oricntata la 90° fata de di-
recVa campului magnetic terestru. Se
constanta intcnsitatea curentului prin spire
se indeparteaza trcptat acul magnetic cu ca-
dran de planul cadrului. Pe masura ce acul
magnetic se indeparteaza, unghiul sau de de-
via tie fata de direqia campului magnetic tere-
stru scade. Rezul ta ca inducfia magnetic a sCltde
cu distanfa fafii de curentul electric generator de
camp magnetic.
In cazul unui conductor rectiliniu lung, parcurs de
curent electric, inductia magnetica variaza invers pro-
portional cu distanta rIa conductor (fig. 10.17):
B -1/r.
Tin!nd seama dependenta inductiei magnetice de
· intensitatea curentului B -I, tn Sl i.nduqia magnetica
ladistantarde unconductor rectiliniu lung, parcurs de
curent electric de intensitate I, are expresia:
B= '
21fl'
(10.9)
Fig.lO.l7. in cazul c<1mpului
magnetic al unui curent electric
lung, inductia magnetica
variaza invers proportional cu
disranta fa
unde p. est.e. o constantfl specifictl mediului tn care se
conductorul, numWipermeabilitate magnetica.
Cand conductorul se in vid, constanta se permeabilitatea magnctica
a vidului are valoarea 1..1.o = 4n: · llf.
7
N/A
2
.
Raportul dintre permeabilitatea unui mediu permeabilitatea vidului:
:-::: p,.-
(10.10)
se permeabilitatea relativa a mediului. Permeabilitatea Jl se· poate exprima 1n
fun eVe de Jlr:
).1 = tJ.oJlr •
, Expresia (10.9) a magnetice intr-un punct aflat la distanta r de conductor
se: scrie in SI:
in
,
B = --·---·.
2nr
(10.11)
B (10.12)
2rr.r
Sensul vectorului lf in punctcle din jurul conductorului rectiliniu se at1a cu regula
burghiului (fig: 1 0.6). , '
Unitafeade masurtt N/A
2
'pentru permea;bilitatea magneticase justificaexprimttnd
pe p.o din rela\ia (10.11 ):
2rr.Br
IJ..o =
. p.,/
si inlocuind cu uniHHile de masura:
. '
Sl = =Jt = (1\l/A;) .:!!!-. :.= i.2.
[/] Si --
ln jurul conductorului rcctiliniu parcurs de curent, vec.torul Bare valori diferite
in puncte diferite, deci carr1pul magnetic al curentului rectiliniu este un camp neuni-
form. Dupa cum a rezultat din experimen1ul anterior, dimpul magnetic prod1:1s
cadrul dreptunghiular este neuniform. l:entrul unei spire parcursa decurent electnc
vectorul inductie magnctidl are
155
B = l2§ \ (10.13)
under este raza spirei. fn centrul unui cadru format din N spire, cAmpul·magnetic este
deN ori mai in tens:
JJ,NI
B=zr·
(10.14)
Obsetvarea spectrelor magnetice obtinute cu circuite electrice de diferite
(fig. 10.1) scoate tn evident4 faptul c4 tn interiorul unui solenoid liniile de cAmp
magnetic sunt paralele echidistante. c4 tn interiorul unui solenoid, nu prea
aproape de lui, se obtine un cAmp magnetic uniform. Induc\ia magnetic4
in punctele din interiorul unui solenoid are valoare, care depinde direct
proportional de intensitatea I a curentului electric prin spirele bobinei, conform
relatiei:
NI
B = J!OJJr T ,
(10.15)
unde N reprezint4 num4rul de spire, llungimea solenoidului, JJ.,. permeabilitatea
relativ4 a mediului din interiorul solenoidului. Sensul vectoruluiB in cazul solenoidu-
lui se at14, ca sensulliniilor de cAmp, cu regula burghiului (fig. 10.5).
10.1.5. Interacfiunea magnetici a conductoarelor parcurse de curent electric,
stationar. DefiniJia amperului. Dou4 circuite parcurse de curent electric in-
teractioneaz4 prin campurile magnetice din jurullor. Asupra fiec4rui circuit cAmpul
magnetic al celuilalt va actiona cu o fort4 electromagnetic4 dac4 circuitul este mobil,
el se va deplasa sub actiunea acestei forte. fn clasele anterioare av obsetvat in-
teractiunea dintre dou4 bobine parcurse de curent, care se com porta. ca doi magneti
bar4, cu polii Ia capetele bobinelor. Jn cele ce urmeaza. vom studia interactiunea
magnetic4 dintre donA conductoare rectilinii, paralele, parcurse de curent eiectric.
Experiment. Se dispozitivul din figura 10.18, a. Cele doua. cadre se
in plane paralele (fig. 10.18, b), eel de jos sprijinit de un suport, iar eel de sus legat de
carligul de sub platanul balantei. In absenta curentului prin cadre, se
balanta. Sea plicA tensiune cadrelor, astfel tncAt ele sa. fie parcurse de curent in
sens. Se constata c4 cele doua cadre se atrag. Se inverseaza apoi sensul curentului
a b
intr-unul din cadre si se obsetva res-
pingerea lor. In cazuri, sensul
deviatiei corespunde sensului fortei
electromagnetice. Un conductor rec-
tiliniu parcurs de curentul. electric /1
produce in jurul sau un camp mag-
netic. Un al doilea conductor recti-
linin, paralel cu primul, parcurs de
curentul lz, va fi actionat cu o forta
electromagnetic4 F; (fig. a). La
r§.ndul sau, al doilea conductor par-
Fig. a? Dispozi!iv pentru studiul fortelor curs de curent produce si el in jurul sau
magnet1ce dmtre doua conductoare parcurse de curent. · . " •· .
b) Cele doua cadre se apza tn plane paralele. un camp magnetic, In care se gase§te
156
primul conductor; rezulUl ca primul
conductor va fi agionat de o fortil
electromagneticA F2 (fig. 10.19, b).
Cu ajutoml regulii burghiului se de-
tennina sensul vectorilor Bt B2, iar
a poi, cu ajutorul regulii mainii stangi,

a
b
Fig. 10.19. a) Curentul 12, aflat 'in campul magnetic
prod us de It, este actionat de forta electromagnetica Ft.
b) Curentul 11, aft at 'in campul magnetic prod us de h,
este actionat de forta electromagnetica F2.
se detenninil sensul fortelor electro-
magnetice. RezultA ca, daca doua
conductoare paralele sunt parcurse de
curenti electrici de sens, ele se
atrag (fig. 10.20, a), iar daca· sunt
parcurse de curenti electrici de sen-
suri opuse. se resping (fig. 10.20, b).
Modulul fortei electromagnetice F; poate fi calculat cu ajutorul relatiei (10.2),
deoarece este perpendiculara pe directia cAm_E.?lui magnetic.
Tinilnd seama di F; este produsa de campul magnetic de inductie Bt se exercita
unei pof\iuni de lungime I din conductorul parcurs de curentul de intensitate
]z, rezulta:
Ft =BthJ. (10.16)
Considertind conductorull foarte lung, rezulta c4 induc\ia magnet_ic4·Bt a cAmpului
produs de curentul de intensitate /t, la distanta r de conductor (fig. 10.19, a) este,
conform relatiei (10.11):
Bt = . (10.17)
21tr
Inlocuind expresia luiB
1
(10.17) in expresia fortei electromagnetice (10.16), se ob\ine:
Ft = .
2w
(10.18)
Analog. se poate' calcula modulul fortei F;, care acvoneaza asupra unei portiuni
lungime l din conductorul parcurs de curentul /1. fo'!a
exercitatli (ie un conductor rectiliniu, parcurs de curent, asupra unez porpum de lungzme
1 dintr-un alt conductor rectiliniu parcurs de curent, depinde direct proporfional de
curentilor orin cele douli conddctoare, de lungimea I invers proporfional de
,, , J .4
distanfa dintre conductoare.
Fig.l0.20.
Sensul fortel6r electromagnetice dintre
doua conductoare parcurse de curent:
a) cllrentii de sens se
b) curentii de sensuri opuse se respmg.
a
b
157
+ Dependenta modulului foqei electromagne-
,..------o
tice ·4intre doua conductoare parcurse de curent
de curentJ.Ior de distanta dintre
conductoare poate fi verificatA experimental cu
ajutorul dispozitivului din figura 10.18. Dupa
echilibrarea balantei se aplica fensiune cadrelor,
legandu-le Ia o prin intermediul unui am-
permetru (fig. 10.21 ). Se reechilibreazA balanta,
10.21. Schema electrica pentru pe taler mase etalon se qeterminA forta
masurarea fortei electromagnetice electromagnetica. Pastrand distanta
dintre dodua parcurse initialA dintre cadre, se variaza intensitatea curen-
e curen e ec nc. • •
tului (/1 = lz) prin ele, mAsurand de fiecare·datA
forta electromagnetica. Se reprezintA grafic forta electromagnetica jn fun eVe de 1
2

se verifica relatia (10.18), prin obtinerea unei drepte ee trece prin originea de
coordonate.
Mentinand constanta intensitatea curentului electric pt?n cadre, se medifica
distanta r dintre ele, masurand de fiecare datA forta electromagneticA. Se reprezinta
grafic forta electromagnetica in functie de 1/r (pe abscisa se tree valorile raportului 1/r
iar pe ordonata valorile ale .. se obtine o dreaptA, ceea ce
confirma dependenta data de.relatia (10.18).
Pe baza interactiei dintre doi curenti rectilinii, lungi, paraleli, se unitatea
de m4sura a intensiUttii curentului electric tn SI, amperul. Din relatia (10.18), con-
siderand ca·cele doua conductoare sunt in vid, (u
0
=4n·10-
7
N/A
2
), Ia distanta de
1 m unul de altul (r = 1 m), strabatute de curenti egali (/ = /1 = rezulta:
1
2= (21t)(1m) .F= 1 .(A
2
m).F
47t · 10-
7
N/A
2
T 2. 10-
7
T.
In relatie, valorile numerice unitatile de m4sura pentru F 1 nu sunt
F_/1 trebuie sa aiba valoarea 2.·10-
7
N/m,pentru ase obtine P =1 A
2
. Prin
definitie, un amper este intensitatea unui curent electric constant, care se prin
doua conductoare rectilinii, paralele, foarte fungi, fn vid Ia distanta de 1 m unul
de altul fntre care se exercita o forta de 2 · 10-
7
N pe fiecare metru de lungime.
PROBLEMA. REZOL VATA. Doua conductoare rectilinii, foarte lungi, necoplanare perpendiculare
unul pe celalalt (fig.10.22, a) sunt parcurse de curenti electric! de intensitati It= h = 5 A, insensurile de
pe figura. Punctul£2.:se gasqte Ia mijlocui distantei PQ = 20 em dintre cele doua drepte. Sa se gaseasca
inductia magnetica B a clmpului magnetic rezultant in punctul 0.
158
Rezolvare. Sunt necesare clteva etape.
1) Se reprezinta pe un d'esen cite o linie a clmpului
···< magnetic produs de fiecare curent electric in punctul 0,
"'-----..,._---1Q indiclnd 'i sensulliniilor de clmp'(fig. 10.22, b).
Q
Fig. 10.i2. Pentru problema rezolvata.
2)j,e tn punctul 0 vectorii inducVe mag-
neticaBt 'iBz, tangenti in 0 la liniile de camp (fig. 10.22,
b). Se stabi!3te pe desen ung_hiul dintre directiile celor
doi vectoriBt ,i11'2.
3) Se calc\lleaza, cu ajutorul relatiei (10.11)
modulele vectorilor lii 'i iJi: ·
41t. 10-
7
. 5 s
Pt=-:= 10- T,
21fT 2x.· 0,1
Bz= =Bt.
21tT
4) Cunosclnd vectorilor Bi 'i Bz 'i unghiul (90) dintre cei doi vectori, se calculeaza modulul
inductiei magnetice B a clmpului magnetic rezultant:
B = "'Bt + 281112 cos 90° + = ...JBt + = Bt...fi = 1,41 · 10-
5
T.
Din figura 10.22, b se obsetva ca vectorul Bse tn planul format de vectorii Bi i"z, care este
perpendicular pe segmentulPQ. Unghiul a. dintrevectorulB vectorullh se determina din relatia:
tga =BliBz = 1; a= 45°.
EXERCfTII PROBLEME
l. Sa•se liniile de camp magnetic produse de curentii din figura 10.23 'i sa se indice
sensullor. Cele doua conductoare sunt perpendiculare pe planul Mrtiei, eel din figura 10.23, a fiind parcurs
de curent tn sensu! de la Mrtie Ia cititor, iar eel din figura 10.23, b tn sens invers.
2. Sa se gaseasca sensul ..curentilor electrici care produc clmpurile magnetice din figura 10.24.
3. Ce inductie magnetka. produce un curent electric rectiliniu cu intensitatea de 5 A, Ia distanta de:
a) 1 em; b) 5 em; c) 20 em de conductor?
R: a) 10-
4
T; b) 2 ·10-
5
T; c) 5 ·10-
6
T.
4. Un fir lung strabatut de un curent de 10 A este plasat tntr-un clmp magnetic uniform cu inducp.a
de 5 · 10-
4
T, normal pe liniile de clmp. in ce puncte clmpul magnetic rezultant este nul?
R: Pe o dreapta paralela cu conductorul, Ia 4 mm de el.
S. Doua conductoare foarte lungi, paralele, aflate Ia distanta d = 10 em unul de celalalt, sunt parcurse
de curenij de acelati sens, de intensitati It = 5 A h = 10 A Sa se afle magnetica a clmpului
rezultant tn urmatoarele puncte: a) la jumatatea distantei dintre cele doua conductoare; b) intr-un punct
situat Ia dt = 5 em de curentl:ll mai slab Ia dz = 15 em de celalalt. c) in ce puncte inductia magnetica
rezultanta este nula? ·
R: a)B= J.10 (/z-It)= 2 ·10-
5
T; (3ft +/z)= 3,3 ·10-
5
T.
7td .. 6ndt
c) Pe o dreapta paralela cu conductoarele, Ia 3,3 mm distanta de conductorul parcurs de curentul h
6. Doua conductoare rectilinii, coplanare, parcurse de curenti de intensitate I, fac intre ele un unghi
de 90°. sa se afle vectorul inductiei Bin punctele aflate pe bisectoarea unghiurilor formate de cele doua
conductoare.
0+
b
c
Fig.10.23. Pentru.problema 1.
a
, .. ,""- ---....._ ....... ,,

. . ,
- --:
' .. '
' I
".... ... ,,/
........... _ ......
b c
Fig. 10.24. Pentru problema 2.
159
Fig. 10.25. Pentru problema 7.
Fig. 10.26. Pentru problemele 8 9.
7. _Prin v§rfurile cu latura a = 10 em tree patru conductoare rectilinii, foarte lungi,
pe planul f1gum 10.25, parcurse de curent tn sensul indicat pe figura. Intensitatile curentului
au valonle h = 1 A, h = 2 A, h = 1 A, I4 = 2 A. Sa se determine: a) inductia magnetica Bo In centrul
patratului; b) inductiile magnetice Bz B4 tn varfurile 2 4 ale patratului. .
R: a)Bo=

= 1,13 ·10-
5
T; b)Bz= +Ij- hJ"2)= 0
r.a 21ta
+h.J-..JZ) 5,7 ·10-·
6
T.
2M
8. Doua spire circulare idcntice, una verticata cealaWi orizontala sunt parcurse de curen\i de
intensitate, cu sensuri ca in figura 10.26. Sa se stabileasca pe cale grafica orientarea vectorului
magnetidi In punctul 0. Sub ce unghi este inclinat acest vector fata de fiecare din planele spirelor circulare?
9. Stabiliti orientarea inductiei magnetice tn punctul 0 (fig. 1 0.26), dacii se inverseaza sensu! curentului
prin spira orizontaHi a poi In ambele spire.
10. Doua spire circulare identice, verticale, izolate electric una de cealalta, formeaza i"fitre ele un unghi
drept. Una din spire formeaza un unghi de 30° cu planul meridianului magnetic. Un ac magnetic suspendat
in centrul lor comun, se poate roti !ntr-un plan orizontal. De cite ori trebuie sa fie mai mica intensitatea
curentului prin,.spira orientata la 30° fata de meridian declt prin cealalHi, pentru ca acul Il)agnetic sa fie
oriental dupa meridian'! ·
R: de -J3 orL
11. Care este induqia magnetica in centrul unci bobine cu 100 spire lungimea de 20 em, parcursa
de un curent electric cu intensitatea de 1 A? .
R: 6,28 · 10-
4
T.
12. Cum se modi fica inctuqia.magnetica in centrul bobinei din problema 11, daca se introduce in bobina
un miez de ficr, cu 1-.1.r 200?
R: 1 256 · 10-
4
T .
13. Care este fluxui magnetic printr-o suprafa\3 de 10 cm
2
, perpendicular pe liniile unui camp
magnetic cu inductia de 1 o·
3
T?
14. Sa se afle fluxul magnetic printr-o seqiune transversala In miezul unci bobine, ca miezul are
sectiunea transversala de 10 cm
2
este confeqionat din otel, cu permeabilitatea relativa 700. Bobina are
600 de spire, lungimea de 15 em este parcursa de un curent cu intensitatea de 2 A.
R:0,007Wb.
160
Fig. 10.27. Pentru problema 17. Fig. 10.28. Pentru problema 18.
15. Un solenoid cu 1 000 de spire lungimea de 40 em este parcurs de un curent de 10 ACe sectiune
are el, daca fluxul magnetic prin suprafata unei spire este de 2 · 10-
5
Wb?
R:6,3cm
2
.
16. Printr-o bobina cu N 1 = 40 spire trece un curent h = 4 A Ce intensitate h trebuie sa aiba curentul
printr-o alta bobina, cu dimensiuni, darcuNz = 20 spire, pentru a se obtine flux prinsuprafata
unei spire caIn prima?
R:h = hNliNz =SA
17. Un cadru patrat, cu latura l 20 em, se uniform cu viteza unghiulara ro = 100 rad/s, intr-un
camp magnetic omogen, cu inductia de 1 T. Axa de rotatie este perpendiculara pe liniile de clmp trece
prin centrul cadrului (fig. 10.27). Se cer:
a) fluxul magnetic prin suprafata cadrului, cand este perpendicular pe liniile de clmp;
b) fluxul magnetic prin suprafata cadrului, dupa ce s-a rotit cu 90°, 180°, 270°; .
c) expresia analitica reprezentarea grafica a fluxului magnetic prin suprafata cadrului in functie de
timp. •
R: a) 0,04 Wb; b) 0; -0,04 Wb; 0; c) <I>= BP cos rot.
18. Un cadru dreptunghiular se intr-un camp magnetic uniform, lndreptat de sus tn jos (fig.
10.28). Cum vor fi orientate fortele ce actioneaza asupra fiecarei laturi a cadrului, dadi prin el trece curent
electric, In sensul indicat pe figura? Cum vor fi orientate foqele, daca se inverseaza sensul curentului prin
cadru?
19. Sa se determine sensul de rotatie al electromotorului din figura 10.29.
20. Intr-un camp magnetic un'iform, de 1 T, se un conductor lung de 20 em,
perpendicular pe liniile carnpului magnetic parcurs de un curent cu intensitatea de 10 A. Ce fo[\a
electromagnetica se exercitii asupra lui? Ce orientare are aceasta foqa?
21. Sa se gaseasdi forta electromagnetica ce acVoneaza asupra
unitatii de lungime a conductorului 4 din problema 7 (fig. 10.25).
R: f = cJii hJfi)I4 = 1,13 · 10-
5
N/m.
2r.a
22. In varfurileA, B, C ale unui triunghi echilateral, cu latura a =
8 em, se afla trei conductoare paralele. Prin B C curentii sunt de
sens au intensitati egale I = 2 A. Prin A curentul are
intensitatea 1' = 4 A si este de sens contrar celorlalti. Sa se afle foqa
unitatea de lungim'e, care se exercita asupra conductor.
R:2N.

Pentru problema 19.
161
I
R: !f = cos30° = 3,46 · 10-s N/m;
1fll
'
Fs Fe o -s
T=T=-cos30 =1,73·10 N/m.
2M
23. Douii conductoare verticale, paralele, fixe, presupuse infinit de lungi, aflate Ia distanta d unul de
celiilalt, sunt striibatute de curenti de sens, de intensitati It h intre.ele se suspendii al treilea
conductor, paralel cu primele. Prin acest conductor circuiii un curent de intensitate 13; el se poate deplasa
lateral, in planul celor doua conductoare. Sa se determine Ia ce distantax de primul conductor se va giisi eel
de-al treilea in pozitia sa de echilibru.
10.2. FORTA LORENTZ.
MISCAREA PURTATORILOR DE SARCINA
. ELECTRICA iN CAMP MAGNETIC

lt+h
campul magnetic actioneazA asupra unui conductor cu o fortA, numai dind
conductorul este.parcurs de electric. AceastA observaVe ne conduce Ia formu-
larea unei ipoteze; ac\iunea dimpului magnetic nu este legatA de existenta conduc-
torului ci de existenta purtAtorilor de sarcinA electridi. Pentru verificarea
acestei ipoteze este necesar sA obVnem unor purtAtori de sarcina electrica,
farA existenta vreunui metal in care sA se purtatori.
Experiment. UtilizAm inscriptorul din trusa de fizicA (fig. 10.30). Pe hArtia de filtru,
imbibatA in apA, se un crista! de permanganat de potasiu (KMn04), care in
solutie apoasa disociazA in ioni negativi Mn04, de recunoscut dupA culoarea lor
violeta ioni pozitivi K+. Colorava violeta se extinde incet in toate direcVile.
AplicAnd o tensiune electrica constanta se observa deplasarea coloratiei violete spre
anod, datorita migraVei ionilor negativi spre anod. Sea plicA a poi un cAmp magnetic,
cu linii de cAmp perpendiculare pe planul hArtiei de filtru. Se observa o deviaVe a
ionilor, ceea ce indica o foqa perpen(.liculara pe direcVa liniilor. de cAn:tp magnetic
P
e directia misdirii ionilor, deci cu aceeasi directie ca si a fortei eledromagnetice.,
, , ' ' , ,
exercitata asupra unui conductorstrAbAtut de curent electric. Se pot utiliza, pentru
experiment, alti ioni coloranV: ioni pozitivi, obtinuti din sulfat de cupru amoniu,
(Cu(NH4)2)(S04)2,saudinazotatdecobalt, Co(N03). Rezultateleexperimentelorduc
la concluzie: asupra oriciirui purti1tor de sarcina electr}cii in mifcare in camp
162
+
magnetic se exercitii o forfii. In onoarea fizicianului
H.A Lorentz, aceastA fortA a primit numele de foqa
Lorentz. Dupll numeroase observaVi experimentale
s-au stabilit urmAtoarele. caracteristici ale foqei
Lorentz:
a) Directia foqei Loreati este perpendiculara a tat
pe directia de a particulei, cat pe directia
vectorului inductie magnetica B; forta Lorentz
este perpendiculara pe planul format de vectorii B
Fig. 10.30. Dispozitiv pentru
ovservarea ionilor. V, viteza particulei (fig. 10.31, a). ·
b) Sensu1 foqei Lorentz depinde de semnul
sarcinii q de sensul vectorilor v If, c0nform
figurii 10.31, b, c.
c) Marimea fortei Lorentz este data de relatia:
f= qvB sin a, (10.19)
unde q este sarcina particulei, v este viteza ei, B
inductia magnetica, iar a unghiul dintre vectorii v
if (fig. 10.31, a).
Se observl ca relatia (10.19) ex prima modulul
unui produs vectorial intre vectorii ijV B, iar
figura 10.31 reprezinta aplicarea regulii burghiu-
lui acestui produs vectorial, pentru q > 0 in cazul
(b) pentru q < 0 in cazul (c). cu ajutorul
produsului vectorial, se pot exprima atat orien-
tarea. cat modulul foqei Lorentz, prin expresia:
- - - (10.20)
f=qv xB.
Expresia foqei electromagnetice care
acVoneazA asupra unui conductor de lungime I,
parcurs de curentul de intensitate I aflat in
cAmpul magnetic, ppate fi dedusa din expresia
fortei Lorentz.
'PurtAtorii de sarcina liberi intr-un conductor
metalic sunt electronii liberi.
a
Fig. 10.31. a) Dircqia foqci Lorentz este
perpendiculara pe planul format de
vectorii B. b) Sensu! fortei Lorentz
exerdtate asupra unei particule cu sarcina
pozitiva. c) Sensu! fortei Lorentz
exercitate asupra unei particule cu
sarcina negativa.
Porta exercitata de cAmpul magnetic asupra conductorului este forta totalA exer-
citata electronilor liberi din el. For\a medie ce ac\ioneaza asupra unui
este data de relatia (10.19), in care q va fi inlocuit cu e, sarcina electronulm, tar v
reprezintA viteza inedie a electronului in lungul conductorului:
f= evB sin a.
Conductor!Jl de Iungime 1 sectiune S, cu o concentraVe n de electroni con tine
n .f. s electroni liberi. For\a totalA asupra acestor electroni este
p n ·I· s 1 =n ·I· S. e. v. B. sin a. Produsul n · S · numaru.l de elec-
troni dintr-o poqiune de conductor cu lungimea numenc egalA cu dect numarul
de electroni care tree prin seqiunea transversala a conductorulm mtr-o secundA.
Intensitatea curentului prin conductor este deci:
I=e ·n ·S·v.
Inlocuind aceastA expresie in formula foqei F se ob\ine: F =I · I · B sin a, care este
tocmai relatia (10.3). _ . .
Campul magnetic uniform, de uAnei parucule de masa
m si sarcinA q, ce intrA in cAmp cu viteza v, norma lA Ia hnule de camp, cu Lorentz
f qvB, perpendicularA pe viteza v(fig. 10.32). Fiind pe. par-
ticulei forta Lorentz nu efectueazA lucru mecanic, deci nu modtftcA energta cmettcA a
modificA numai orientarea vitezei,acfi?nand o for[ii sA
modifice si modulul vitezei. Particula va executa o cuculara umformA, mtr-un
plan liniile de cAmp magnetic.
163
8 Raza traiectoriei r poate fi calculata. egaland ex-
presia fortei Lorentz, f = qvB, cu expresia fortei
centripete, cunoscuta din cl. a IX-a: Fe= mv
2
ir. Din
relatia: qvB = mv
2
/r se obtine:
, .
mv
r=qiJ· (10.21)
Se poate calcula viteza unghiulara a particulei:
" ...
Fig. 10.32. Sub f;rtei Lorentz
cu care dimpul magnetic aqioneaza
asupra unei particule incarcate,
avand viteza perpendiculara pe
liniile de camp, particula executa
v
ro =-,:=qB/m
frecventa in camp magnetic:
ro qB
v=-=--. (10.22)
o circulara uniforma. 21t 21tm
Pentru un camp magnetic constant, frecventa
este specifica particulei (depinde de raportul q/m) este independenta
viteza particulei. Daca viteza ea va descrie un cere de raza mai mare conform
ecuatiei (10.21), dar timpul necesar pentru parcurgerea unei circumferinte ramAne.
constant. Aceasta proprietate a particulelor in camp magnetic sta Ia baza
constructiei ciclotronului, dispozitiv pentru accelerarea particulelor incArcate.
In 1897 fizicianul J.J. Thomson a determinat pentru prima oara sarcina
specifica a electronilor dintr-un fascicul, pe baza devierii lor simultane in campuri
electrice magnetice.
0 varianta modernizata a aparatului lui Thomson constA dintr-un tub vidat, in
care electronii sunt de un catod incandescent C accelerati de o tensiune Uo
aplicata intre catod anodul A, astfel indit capata viteza vo = fieUolm . Apoi,
electronii intra intr-o regiune in care acvoneaza simultan doua campuri: calll_E.ul
electric uniform dintre armaturile unui.condensator plan, avand intensitatea E si
clmpul magnetic de induqie· B. Vectorul intensitate al electric E este
perpendi£2lar pe viteza Vo" vectorul inductie magneticA B este perpendicular pe
vectorulE.
Fasciculul de electroni produce pe ecranul fluorescent Sun punct luminos.
Fiecare electron este aqionat simultan de doua forte de sensuri opuse: forta
campului electric:
164
Fig. 10.33. Dispozitiv determinarea sarcinii specifice a elecironului,
pe baza actiunii simultane a unui camp electric fi a unui camp magnetic.
eU
[e=eE=a
unde U este tensiunea aplicata condensatorului, iar d este distanta dintre armilturi
forta campului magnetic:
[m = e • Vo • B = e • B V'lel:lolm .
Se r.egleaza tensiunea U inductia magneticA B pAnA cand pe ecranul fluorescent
spotullurninos nu mai are nici o deviere, deci cele doua forte au rezultanta nula. In
caz se poate scrie:
[e = [m, de unde rezultA:
e U
2
m = 2Uftl
2
1J2 ·
Toate marimile din membrul drept al acestei relatii pot fi mas urate.
· Valoarea obVnutA de Thomson pentru sarcina specificA a electronului este:
e 11 C
m = 1,7 · 10 kg .
Aceasta valoare este in foarte bunA concordanta cea obtinuta in prezent, de
1,759 ·10
11
C/kg.
PROBLEMA REZOLVATA
Un fascicul de electroni intra tntr-un camp magnetic uniform, de inductie B..= 1,8 · 10-
3
T, cu viteza
vo= 6 · 10
7
m/s, orientata perpendicular pe liniile de camp magnetic (fig. 10.34).' zonei in.care
actioneaza campul magnetic uniform e8te l = 6 em. Lao distantaL = 3o em de Ia din campul
un eeran fluorescent, pe care apare un spot luminos. Sarcina masa electronului sunt:
e.= 1,6 · 10-
19
C fi m = 9 · 10-
31
kg. Sa se afle:
a) raza areului de cere descris;
b) deviatia Y a electronilor pe ecran.
Rezolvare. In campul magnetic electronul va fi actionat de forta Lorentz "'j::. -evo x B,
pe viteza, sub actiUnea careia va descrie arcul de cere OA. Raza traiectoriei este data de relatia: r =m vo/eB=
= 18,75 em.
In punctulA, electronul iese din campul magnetic, cu viteza V, tangenta inA Ia traiectorie parcurge
pana Ia ecran traiectoria rectilinieAC. Deviatia totala pe
ecran va fi Y = y1 + yz. Se vor determina, pe rand,
deviatiile Yl Y2
Deviafia y1. Din triunghiul dreptunghic OA G, inscris.
in semicercul de raza r, rezulta:
AF
2
= FO · FG sau: z2 = yt(2r-Yt) = 2ryt -yr. Deoarece:
I < r, deviatia Yl este foarte mica, &stfel tncat yt se poate
· neglija fata dtr 2ryt. Se poate scrie: z21'1$ 2ly1, de unde
rezulta: Yl = z2!2r = z2eB/'2mvo.
Deviapa yz. UnghiurileAEO CAA' sunt corigrueri- ·
te, avfind laturile reciproc perpendiculare. Din triunghiul
,o
dreptunghic EAF rezulta: sin a. = 1/r, iar din triunghiul
dreptunghicACA' rezulta: tg a.= yvL. Tinfind seama ca
unghiul a este mic se poate considera sin a: Ill$ tg a:. Rezulta • L ____
relatia: lh' = y'}}L, din care se obtine: yz = Ll!r = LleB/mvo. • · . . . A
Deviatia totala pe ecran va fi: 10.34. Devtatta el.ectron mtr-un camp
magnetic umform.
165
2· leB ·
Y = Yl + =I eB/'lmvo + LleB/mvo = 2mVo (I+ 2L) = 8,8cm.
EXERCI"fll PROBLEME
l. Traiectoria unui fascicul de electroni care se in vid, intr-un camp magnetic de inductie
B = 7 · 10-
3
T, este un arc de cere cu raza r = 3 em .. Sa se calculeze viteza v a electronilor.
R: v = e Brim= 3,7 ·10
7
m/s.
2. Un de protoni, avand viteza vo..=;. 2 · 10
6
m/s, intra intr-un camp magnetic uniform de inductie
· B = 0,2 T, cu vo perpendicular pe directia lui B. Distanta strabatuta de fascicul in camp magnetic, masurata
· pe directia lui vo, este I= 2,5 em. Sa·se calculeze·deviatiay de Ia directia initiala a fasciculului Ia din
clmpul magnetic. Masa proton este m = 1,67 · 10-
27
kg, iar sarcina lui pozitivii este egala cu sarcina'
elementara e.
eB/
2
R: y 2m'Vo = 0,3 em.
3. Un camp electricomogen de un magneticomogen d;_inducVeBsunt otientate
perpendicular unul pe celalalt. Ce orientare ce marime trebuie sa aibii viteza v a unui ion pozitiv pentru
ca elsa poata avea o traiectorie rectilinie clnd este actionat sipmltan de cele douii campuri?
R: v = E/B sin a., orientata perpendicular pe vectorul E
formand un,ghiul a. cuB.
CAPITOLUL 11
INDUCTIA ELECTROMAGNETICA
I
11.1 FENOMENUL DE INDUCfiE
In ariul 1831, dupa 10 ani de fizicianul M. Faraday (1791-1867) a pus
in evidenta pentru prima oara fenomenul ae inductie Legatura
dintte electrice magnetice, relevata de lui H. Oersted din
1820, s-a dovedit a nu fi unilaterala: nu numai un curent electric genereaza camp
magnetic, ci si un camp magnetic variabil in timp genereaza. curenJ electric.
de inducVe electromagnetica. a fost studiat experimentaJ in clasele
anterioare. Se vor reaminti cateva experimente prin care poate fi pus in evidenta. acest
fenomen.
Experimentl!.ll. Se realizeaza. doua circuite electrice distincte (fig.J1.1). Circuitul
primar contine o sursa de tensiune continua, intrerupatorul K bobiti_a primard P,
in trod usa pe un miez defier in forma de U. Circuitul secundar bobzna.secundard
Q, introdusa pe miez de fier un galvanometru cu mijlocul scalei.
Circuitul secundar nu trebuie sa contina nici o sursa de ten8iune. Se inchide circuitul
primar, cu ajutorul intrerupatoruluf, se constata Ia galvanometrul din circuitul·
secundar aparitia, pentru scurt timp, a unui curent electric, numit curent electric indus.
Se deschide circuitul primar se observa din nou, pentru scurt timp, aparitia
curentului.indus in circuitul secundar. Repetand manevrele de inchidere deschidere
a circuitului primar se observa de fiecare data aparitia curentilor in circuitul
secundar.
In timpul stabilirii curentului in circuitul primar.., intc?p.sitatea·Iui variaza. de Ia zero
Ia o valoare maxima. Induc,ia magnetica. produs4 de curentul din circuitul primar
variaza. si ea de Ia zero Ia o valoare maxima. Fiecare spira a bobinei secuildare, aflata
in magnetic de inducVe produs de curentul primar, este strabatuta
de un fl. ux magnetic variabil, de Ia zero Ia valoarea La tntreruperea curentului
din circuitul primar, fluxul magnetic prin suprafata inconjurata de fiecare spira a
bobine1 secundare este variabil, de la valoarea Ia zero. se constata ca.
de fiecare data cand se obfine curent indus lntr-o spird, fluxUl magnetic prin suprafata
fnchisii de spira este variabil fn timp.
Experimentul 2. Se utilizeaza. dispozitivul din
figura 11.1 cu lntrerupa.toruiKinchis. Se scoate ...
se introduce bob ina secundara Q de pe miezul de
fier. Se observala galvanometru apari,ia curentu-
lui indus in bobina Q, in timpul ei. Sensul
indus, ce a pare la introducerea bobinei Fig. 11.1. fn timpul tnchideii.i sau
Q pe miez, este invers sensului curentului la deschiderii circtiitului primar, in circuitul
scoaterea bobinei Q de pe miez. secundar a,pate curent indus.
167
Fig. 11.2. fn timpul magnetului Fig. 11 3 s · · ..
tn circuit apare curent indus ' • • plr? m campul
. • • · magnetic umform.
a campului produs de bobina P variaza, tn functie
de Ia bobtn4 mtezul defier. Prin deplasarea bobinei Q in acest
:!'ettc suprafll{a fieclirei spire este strliblltutli de un flux m.agnetic variabil tn
Experinu:.ntul 3. Se, · pentru producerea campului magnetic un ma et
m de barli, iar pentru punerea tn evidentli a curentului m':us
format dmtr-o bobinli Q un galvanometru cu zero ia mijloc (fig HZ}
magnetul in bobinil; se observilla galvanometru a aritia ·
d
tulut mdus. Se scoate a pot magnetul din bobinil; se observil aparitia unul cur'ent indus ·
e sens contrar. , ' ·
Prin . fa til de bob ina Q, valoarea inductiei rna netice in
punctele suprafetet mchtse de fiecare spiril decijluxu/ magneti · g ,£.
fieclirei spire variazli. ' c pnn supra, afa
b b !XPerimentli/4. fn Crunpul magnetic uniform, produs intre piesele polare ale unei
o me parcurse de curent electric,se uniform un cadru cu spire, ale dlror
conectate la douil inele metalice c1 c2 (fig. 11.3), care alunedl in tim ul
metalice elastice Lt Lz. Circuitul dintre cllle doua
elastta: se mchtde pnntr-un bee sau printr-un galvanometru. se constatil a rinderea
oorlui sau ac:wui de 0 parte de alta a zero.
n expe!tme.nt mducva magnetidl este constantil in timpul rotatiei s irei ·
dar .unghtul dmtre suprafata spirei inductia magnetidl deci varlazli flp i
.. magnenc pnn suprafata spirei. ' uxu
. E:perimentul 5: Se repetil,. pe rand, fiecare din experimentele cu
ctrcuttul intreru.pt. Se un voltmetru intre capetele intrerupte
se atat timp cat fluxul magnetic. Rezultil d1
magnetic pnn suprafata circuitului.determinil aparitia in circuit a unei
tensturu electromotoare (fig 11.4, a); dacil circuitul este in chis,' aceasta. tensiune
electromotoare indus. (fig. 11.4, b).
. notmnu de flux magnetic se poate da o definitie generalil a
fenomenulut de mducve electromagnetic!. '
Feno':'enu/ e/ectromagneticli constll in apariJia unei tensiuni e/ectro-
motoare mtr-un ctrcwt strliblitut de unjlux magnetic variabil in timp.
168
Aparitia curentului indus existenta unui
camp electric, care deplaseaz! purt!torii de sarcinA elec- ---1 t-----
trica liberi din circuit; acest camp electric exist! in
absenta circuitului; el ia datorit! variatiei fluxului
magnetic. Fizicianul J.C. Maxwell a demonstrat teoretic
ulterior s-a confmnat experimental c! in jurul unui flux
magnetic variabil in timp apare un camp electric cu linii d.e
a
-_..,.l!J-.l
camp inchise (fig. 11.4, c).
Fenomenul de inductie electromagnetidl se poate de-
fini mai general ca aparifia unui camp electric cu linii de
camp inchise in regiunea in care existli un flux magnetic
variabil in timp.
b
electrice con tin piese metalice mari, care pot
fi strilbiltute de fluxuri magnetice variabile, fie datoritil
rota\iei pieselor tn camp magnetic constant, fie datoritil
variatiei campului magnetic. ampul electric indus depla-
electronii liberi ai metalului de-a lungulliniilor lui
de ca.mp, tnchise. Apar astfel, tn interiorul pieselor
metalice, curen\i asem4niltori unor
juri, numiti curen{i turbionari sau curen\i Foucault, dup4
numele fizicianului francez J. Foucault (1819-1868), care
i-a descoperit.
11.2. SENSUL CURENTULUI
ELECTRIC INDUS. REGULA LUI LENZ
Fig. 11.4. a) fntr-un circuit
deschis, stribitut de un flux
magnetic variabil, a pare o
t.e.m. indusi. b) lntr-un circuit
inchis, stribitut de un flux
magnetic variabil, apare un
curent electric indus. c)
regiune in care existi camp
magnetic variabil apare camp
electric indus, cu linii de
camp tnchise.
In toate experimentele prin care s-a pus in evidentil fenomenul de inductie
electromagnetidl se constat4 d1 sensul curentului indus depinde de felul tn care variazil
fluxul magnetic inductor: la fluxului magnetic inductor curentul indus are
un sens, la fluxului magnetic inductor curentul schimbil sensul. tn figura
11.5 sunt prezentate schematic dou4 variante ale experimentului 3 din paragraful11.1,
sensul curentului indus. In timpul apropierii magnetului, campul
magneticB, prod us de magnet in punctele din interiorul bobinei, este mai mare tntr-un
moment t2 deca.t in momentul anterior tt (fig. 11.5, a). Sensul curentului indus tn
bobin4 in acest timp, determinat este indicat tn figuril. Cu ajutorul
regulii burghiului se determil!! sensul inductiei Bindus a magnetic prod us de
aceslt curent. Se observ4 cil Bindus este de sens opus lui B, deci se opune cresterii
cainpului inductor. In timpul tndeplirtlirii magnetului de bobinli, induc\iJl iT a
lui magnetic inductor este mai micil in momentul t4 decAt in momentul t3,..!,.nterior
(fig. 11.5, Curentul indus, in acest caz, produce un camp magnetic cu Biruius de
sens cuB, deci care tinde sil compenseze sdlderea campului inductor.
Prin geheralizarea multor observatii experimentale, fizicianul H.F.E .. Lenz a
stabilit o reguHl pentru determinarea sensului curerttului indus, numitil regula lui
Lenz: tensiunea electromotoare indusii curentul indus au un astfel de sims, meat
fluxul magnetic produs de curentul indus sa se opunli variafiei jluxului magnetic
inductor.
169
a


t3 t4>t3
b
Fig. U.S. tampul magnetic indus fn bobina tinde sa' variatia tampului m:Jgnetic inductor:
a) crqterea tampului magnetiC inductot tn timpul apropierii magnetului;
b} scaderea campului magnetic inductor tn timpuJ tnqepartarii magnetului.
Regula lui t:enz se P.<?ate verifica tn cazul experimentelor 1, 2 4 din paragraful
l!? stmplu pentru regulii Lenz se poate realiza cu
?tspozttlvul 11.6. miezului defier al unei bobine se suspend4 un
IJ?-el. de alummtu, cu de cucutt secundar. Circuitul primar se realizeaz4 legand
bobma lao surs4 de tenstune continuA, prin intermediul unui intrerupltor. Se constatl
cl, in timpul stabiliriicurentulul in circuitul primar, inelul este respins de bobinl, iar
in timpul intreruperii circuitului primar, inelul este atras. Aceasta aratl ca. Ia
inchiderea in inel de sens contrar celui din bobin4 (
de sens opus se respmg), m ttmp ce Ia mtreruperea curentului, curentul indus in inel
este sens cu eel bobin4 .<curentii de sens se atrag). Curentii de
sensun opuse produc de sensuri opuse, iar curentii de acelasi sens
produc campuri magnetice de sens. Rezult4 ca., Ia inchiderea circuitulut, cand
curentul inductor fluxul magnetic inductor cresc, campul magnetic indus este de
sens opus celui inductor, deci se opune cresterii lui,
in timp ce Ia intreruperea curentului inductor, cand
fluxul magnetic scade, campul magnetic indus este
de sens cu eel inductor, deci se opune
sclderii lvi.
11.3. LEGEA INDUCTIEI
ELECTROMAGNETICE
Pentru descrierea caBtitativl a fenomenului de
inductie trebuie ga.sitl relatia
dintre tensiunea electromotoare indusl si variatia

11 6
n· .
1
. .
1
· fluxului magnetic inductor. 0 astfel de tie
. . . 1spoz1 IV expenmenta pentru . . ,.. . · • . .
verificarea regulii lui Lenz cu prlvire Ia fi glsttl m cazul un\u conductor de Iungtmea
sensul curentului indus. l, deplasat perpendicular pe liniile de camp mag-
l70
Fig: 11.7. In conductorul de lungime /, deplasat perpendicular
pe liniile de tamp magnetic se induce t.e.m.
netic uniform, cu viteza constantl v(fig. 11.7). Conductorul de Iungime l alunecl rAJ!
frecare pe doul suporturi conductoare paralele sub unci forte exterioare F.
Aria circuitului str4b4tut de campul magnetic de inductie B de Ia S1 Ia Sz, deci
fluxul magnetic prin suprafata m4rginit4 de circuit variaz4 de Ia
<l>t = BSt Ia $z = BSz. Datorit4 variatiei fluxului magnetic, in circuit a pare un curent
electric indus, de intensitate I. Asupra conductorului parcurs de _£!lrent, aflat in camp
magnetic, se va exercita, in acest caz, si o fort4 F, de sens opus fortei
-- . . ----
F.'Conductorul va avea o viteza.·constant4 cand fortele F de sensuri opuse, au
modulele egale.
Pe seama lucrului mecanic L,, efectuat de forta exterioar4 Fin circuit a pare
,energia necesar4 deplas4rii purt4torilor de instrumentul de masur4
(fig. 11.7) indicA trecerea curentului indus. In acest caz, campul magnetic
transformarea energiei mecanice in energie electric4 dispozitivul are rol de generator
de energie electricli. ·
Tensiunea electromotoare indus4, notat4 cue, reprezint4 energia·necesar4 pentru
transportul unitatii de sarcinA electric4 prin circuit. Se poate exprima I e I in functie
deL' ·sarcina electric4 Q transportat4 prin circuit:
I e I = I L' IQ I·
Lucrul mecanic L efectuat de forta F' = F = BIZ este:
L = Bilx.
Produsul/x reprezint4 aria m4turat4 de conductor in timpul deplas4rii pe distanta
x. Aceast4 arie poate fi exprimat4 ca o diferent4 intre doua.. arii: aria Sz,_ delimitat4 de
circuitul electric cand conductorull este in pozitie final4 aria St, delimitat4 de
circuit ca.nd conductorull este tn pozitie initial4. Se poate scrie:
lx = Sz- S1,
astfel incat lucrul mecanic devine:
'•
L = BI(Sz - S1) = I(BSz- BSt) = I <l>z- I <1>1 =I (11.1)
ct>z <1>1 reprezint4 fluxul magnetic, prin suprafata delimitat4 de circuit in pozitia
final4. respectiv initial4 a conductorului l, iar A<I> este variatia fluxuhii magnetic tri
' ' . ' '
timpul deplas4rii conductorului.
Sarcina Q este transportat4 in circuit in intervalul de timp llt, astfel incat:
Q =I !:J.
171
Rezultl pentru t.e.m. indusl relatia:
I e I = I A <I> I ·
&
Tinand seaml de regula lui Lenz, conform clreia sensul t.e.m. induse depinde de
semnul variatiei fluxului m3:gnetic inductor a <I>, t.e.m. indusl se expriml prin relatia:
e=-A<I>.
&
(11.2)
(11.2), demonstratl intr-un caz particular de variatie a fluxului magnetic,
se venficl tn toate situatiile experimentale, indiferent de felul tn care s-a obtinut
variatia fluxului magnetic. Se poate verifica in cazul experimentelor 2, 3 4 de Ia
paragrafulll.l, variindu-se fiecare viteia de deplasare relativl a circuitului secun-
dar fatl de eel primar. Se constatl cresterea intensitltii curentului indus carid creste
viteza de deplasare a bobinei a respectiv viteza de a
spirei tn camp magnetic. '
Raportul Act>/& numele de vitezl de variatie a fluxului magnetic. Legea
inducfiei electromarzetice (legea Faraday), reprezentatl de relatia (11.2), se poate
enunta astfel: tenszunea electromotoare indusa intr-un circuit este egalli cu viteza de
variafie a jluxului magnetic prin SJJ,prafafa ace lui circuit, luata cu semn schimbat.
Din relatia (11.2) se constat! ca. t.e.m. indusl de un magnetic crescltor (Act>>
> 0) este negativl, iar t.e.m. indusl de un flux magnetic descrescltor (.Aci> < 0) este
pozitivl. fn cazul fluxului crescltor ( e < 0), campul magnetic indus B; trebuie sa. fie de
sens opus campului magnetic inductor B, pentru a se opune cresterii lui, conform
regulii Lenz. fn cazul fluxului .9escrescltor (e > O),.Bi si fie de acelasi sens.
Relatia (11.2) implicl deci stabilirea unei conventii de semn pentru t.e.m. se
alege un (s) de parcurgere a spirei (fig. 11.8), legat de sensul campului magnetic
inductor B. cu ajutorul sensul s este sensul de rotire a burghiului
pentru a inainta tn sensullui B; t.e.m. pozitivl dl unui curent indus tn sensu!
ales pentru parcurgerea spirei (fig. 11.8, b), iar cea negativl in sens invers (fig. 11.8, a).
Fiecare spirl a unei bobine aflatl intr-un camp magnetic uniform variabil in tirnp
tnchide o suprafatl strlbltutl de flux magnetic variabil. In fiecare spirl se
induce o t.e.m. data. de relatia (11.2), astfel ca. t.e.m. indus a intr-o bobinlt cu N spire este
deN ori rnai mare.decat indusl tntr-o spirl:
{s)IJ

I
I
I
I

(S) (8)
a
iicrescator

B ctescresdilcr
I IJ
__,...iJ·
... / l
Fig. ll.8. a) Sensul curentului indus tntr-o spira strabatuti de un magnetic cresc.itor (L:\«7) > 0).
b) Sensul curentului indus tntr-o spira strabatuta de un c4mp magnetic descresc.itor ( 6«7) < 0).
172
Ll<l>
e=-N-.
M
(11.3)
In cazul tensiunii electromotoare induse
intr-un conductor rectiliniu deplasat cu viteza
Constanta intr-un camp magnetic uniform, per-
pendicular pe liniile de camp (fig. 11.7), varia\ia
. fluxului magnetic poate fi exprimata in funcVede
variatia ariei circuitului in timpul at:
A <I> = B AS = Blv At .
Din relaVa 11.2 rezulta expresia t.e.m.
fn conductorul deplasat perpendicular pe liniile de
camp:
Fig. U.9. Regula mainii drepte pentru
stabilirea sensului curentului indus
tntr-un conductor rectiliniu, deplasat
!ntr-un camp magnetic.
e = Blv At= Blv. (11.4)
M .
Semnul minus nu a fost introdus in relaVa (11.4), intrudit sensul indu.s
si deci al t.e.m. induse in conductorul rectiliniu poate fi stabilit cu ajutorul une1
regula mainii c!repte (fig. 11.9): se mana dreapta
astfel incat vectorul B sa intre in palma, iar degetul mare sa f1e m sensul
deplasare a conductorului; celelalte patru degete vor indica sensul curentulm mdus m
conductor. . .
Pentru un conductor rectiliniu perpendicular pe liniile de camp magnetic, deplasat
cu
0
face un unghi a cu vectorul induqie magnetica B, se demonstreaza
ca t.e.m. indusa are expresia:
e = Blv sin a.
(11.5)
11.4. AUTOINDUCTIA. INDUCTANTA UNUI CIRCUIT
Experimentull. Se realizeaza un circuit eel din figura 11.10: o L C"\1
de fier, legata in serie cu un ampermetru, este" con.ectata "la o de t.ensmne
continua, prin intermediul unui intrerupator. La se con-
stata ca acul ampermetrului deviaza lent catre valoarea fmala a
Experimentul 2. Se realizcaza figura 1_1.11: L, de fie:,
se leaga Ia
0
sursa de tensiune contmu_a, pnn mt:erupator:"In
cu bobina seleaga un bee, a carei tensmne nommala este ceva ma1 mare decat data
de sursa. De exemnln, daca t.e.m. data de sursa este de 2 V, tcnsiunea a
bccului poate sa de 6 v. Cand circuitul este inchis, becul nu lumineaza, tensmnea
c
Fig. ll.lO. Schema dispozitivului pentru Fig. 11.11. Schema dispozitivului pentru
'd - t · d
1
· · Ia "tncht'derea ctrcu1tulut evident,a a autoinduct,iei Ia deschtderea cm:mtulUI.
ev1 enta a au om uc,tet ·
173
aplicata la capetele lui fiind mai mica dedit cca nominal!. Dupa intreruperea circui-
tului, becullumineaza, pentru un timp scurt, destul de puternic, sursa de tensiune
a fost deconectata.
Experimentele descrise pun in evidenta o anumiHl intarziere a curentului electric,
. a tat Ia stabilirea, cat Ia inchiderea lui, in circuitele care con \in bobine cu miez defier.
Pentru a explica fenomenul observat, se poate porni de la constatarea c4la inchiderea
si deschiderea circuitului intensitatea ·curentului in circuit variazA: creste de Ia zero Ia
j Ia inchiderea circuitului scade de Ia I Ia 0 Ia deschiderea lui. Urmea'm dl campul
magnetic prod us de curentul electric din circuit este variabil in aceste situatii: creste Ia
inchiderea circuitului scade Ia deschiderea lui. Fluxul magne,tic prin cir-
cuitului, produs chiar de curentul prin circuit; este variabil. Rezulta c4 feno-
menul observat este un caz particular al fenomenului de inductie electromagnetic!, Ia
care circuitul induct()}' este in timp circuit indus, §i de aceea a primit numele de
autoinducfie. Fenomenul trebuie sa apara ori de cate ori fluxul magnetic propriu ce
strabate un circuit este variabil, deci nu numai Ia inchiderea sau deschiderea circuitului,
ci Ia orice varia tie a intensitatii curentului din circuit.
Autoinducfia este fenomenul de inducfie electromagneticli produs intr-un circuit
datoritli variafiei intensitlifii curentului din ace! circuit.
Sensul t.e.m. autoinduse poate fi gAsit cu ajutorul regulii Lenz. Astfel; la
inchiderea circuitului sa,u Ia o a curentului in circuit, t.e.m. de autoinductie
trebuie sa se opuna intensitatii curentului inductor, iar Ia sc4derea iqtensitatii
sau Ia deschiderea circuitului t.e.m. de autoinductie trebuie s4 se opuna sc4derii
intensitatii curentului inductor. In cazul primului experiment, conform regulii lui
Lenz, campul magnetic indus trebuie sa fie de sens opus celui inductor rsi contribuie
la sUlbirea lui. In cazul experimentului 2, t.e.m. de autoinductie da unui curent
indus suplimentar, de sens cu inductor, datorita c4ruia becullumineazA
dupa deconectarea sursei. Deoarece t:e.m. de autoinductie depinde numai de varia\ia
fluxului magnetic inductor, ea poate t.e.m. a sursei din circuit, ceea ce se
cons talA experimental prin aprinderea becului dupa deconectarea sursei, cand el este
in circuit doar cu bobina.
cum s-a vazut in paragraful 10.1.4, inductia magnetic! este direct pro-
poqionala cu intensitatea curentului generator de camp magnetic: B -I. Rezulta c4
fluxul magnetic propriu prin suprafata unui circuit este direct proportional cu inten-
sitatea curentului I din acel circuit:
<I>= LI, (11.6)
unde L este o constanta de proportionalitate, a c4rei valoare este specific! fiec4rui
circuit, numita inductanfa circuitului. Inductanta unui circuit este o marime egala cu
catul dintre fluxul magnetic propriu prin suprafata acelui circuit intensitatea
curentului ce trece prin circuit:
L = <1>/I.
Unitatea de inductanta in SI rezulta din relatia:
, '
. 174
[<!>] Sl Wb
[L] SI =--=A= H.
[/] Sl
(11.7)
Ea se numeste henry, cu simbolul H. Un henry este inductanta unei spire prin a
carei suprafata fluxul magnetic propriu este 1 Wb, cand spira este parcursa de un
curen t de 1 A.
Variatia fluxului magnetic propriu, datorita careia apare t.e.m. de autoinduqie,
' .
poate fi scrisa: A <I>= L M, astfel in cat conform legii fenomenului de electro-
magnetica, t.e.m. autoindusa intr-o bobina este:
A<l> M
e=--=-L ,
At At
(11.8)
unde <1> este fluxul prin suprafetele tuturor spirelor bobinei.
As a dar, tensiunea autoindusii 'intr-un circuit este direct proporfionalii cu viteza de
variatte. a intensitiitii curentului din ace! circuit, factorul de proporfionalitate fiind
, ,
inductanfa circuitului.
La aceeasi viteza de variatie a intensita\ii curentului t.e.m. autoindusa va fi mai
·mare in circu,itul cu mai mare. Expresia inductan\ei unci bobine poate fi
calculata, \inand seama ca variaVa fluxului magnetic propriu printr-o spira este
b.(BS) ',= s AB = Mil ca t.e.m. autoindusa in bob ina cu N spire poate fi scrisa:
M

M
e -NS-z-·---;;,;=--
1
-·&
Comparand cu rclatia (11.8), factorul de propoqionalitate de pe Hinga M/At este chiar
inductanta La bobinci:
fl/V2S
L =-
1
- (11.9)
(11.9) arata ca inductan\a bobinci depinde de de
lungimca ei de permcabilitatea a mie_zulu_I sau. mag-
netica a ficrului poate fide sute sau chiar mn de on mat_mare decat a
lndit inductanta unci bobine crcste foarte mult daca. i se mtroduce un mtez defter.
, ,
11.5. ENERGIA CAMPULUI MAGNETIC
Prin experimentul 2 din paragraful 11.4 (fig. 11.11) s-a deconec-
tarea sursci de tensiune, prin circuitul bobinei curentul contmua sa cucule pentru
scurt timp, datorita t.c.m. autoinduse. Intensitatea curentului scade in timp
de la 1 Ia o, deci campul magnetic al curentului scade. Cum lucrul efectuat
pentru deplasarea sarcinii electrice prin circuit dupa surset nu poate
fi cfectuat pe seama energiei furnizate de sursa, putem constdera ca el este
pe seama energiei campului m_agnetic, in scade zero.
campului magnetic poate fi gasita calculand energta W,
tului dupa deconectarea sursei, cand, datorita t.e.m. automduse e, pnn cucmt este
deplasata sarcina electrica q:
W=e ·q.
T.e.m. autoindusa e poate fi exprimata, cu ajutorul relaVei ( 11.8), in funqie de variaVa
intensitatii curentului in circuit dupa deconectarea
175
e=-L M
M M l:!.t
(11.10)
Sarcina electrica q transferata prin sectiunea transversala a circuitului in timpul l:!.t in
care curentul scade de Ia I la 0, poate fi exprimata cu ajutorul valorii medii
I +0 I .
Imed = -
2
-
2
a intensitatii:
I
q =I med l:!.t = 2 M . (11.11)
Tinand seama de (11.10) (11.11) rezulta pentru energia electrica Wexpresia:
2
W=LI·IM=LI
2 l:!.t ' 2
energia campului magnetic poate fi scrisa:
PROBLEMA REZOLVATA
LP
Wm -y-· (11.12)
Un solenoid cu N = 80 spire diametrul d = 8 em se intr-un camp magnetic uniform de inductie
B = 0,24/1tT, avand axa paralela cu liniile de camp. Solenoidul este rot it cu 180° in 0,2 s, astfel !neat axa lui
sa redevina paralela cu directia campului. Sa se determine t.e.m. medie ce a pare in solenoid.
Rezolvare. Din enuntul problemei rezultii ca fluxul magnetic prin spirele solenoidului variaza, datoritii
variatiei unghiului dintre normala Nla suprafata spirelor vectorul B: de I? a.t == 0 (fig. 11.12, a) la a.2. =
== 180° (fig. 11.12, b). Datorita variatiei fluxului magnetic prin suprafata spirelor, in fiecare spira se va
induce o t.e.m. conform legii inductiei electromagnetice, iar t.e.m. indusa in intregul solenoid fi:
e==-N
&
Variatia fluxului magnetic prin fiecare spira a bobinei este:
== <Dz- <D1 == BS cos a.z- BS cos a.1 == -BS- BS == -2BS ==
1td2 1tBd2
==-2B4=--2-
Rezulta ca tensiunea electromotoare indusa medie e care a pare in solenoid este:
2 .
e= 1tNBd 0 307 V.
2& '
Semnul plus, obtinut pentru t.e."m. indusa in solenoid, arati'i ca sensu! curentului indus
aceasta este cu sensu! de parcurgere a circuitului pentru ca burghiul sa in.ainteze in sensu! lui B.
Aplicand regula burghiului, se cain bobina curentul indus va circula de Ia capatul 1 spre 2.
2. Cum trebuie deplasat un conductorintr-un
uniform, pentru ca Ia capetele lui sa nu a para o tensmne mdusa.
• 3. Sa se propuna sa se un cu
caruia sa se poata verifica faptul ca pnn vanatta ane1
aflat in camp magnetic constant in timp, se ob\ine in ctrcmt un
curent electric indus.
4. Sa se stabileasca sensu! curentului indus in din
figura 11.13, in urmatoarele situatii: magnetul se apropte cu
nord spre bobina; magnetul se cu polul nord de
magnetul se apropie cu polul sud de bobma; magnetul se departeaza
cu polul sud de bobina.
5. Sa se stabileasca sensu! curentului indus in figura
11,14 In timpul rotatiei cu 360° a magnetului, in sensu! mdtcat pe
figufi."i.
6. fntr-un conductor rectiliniu, lung de 0,3 m, deplasat_cu viteza
de 2 m/s, perpendicular pe liniile de umform, se
induce
0
t.e.m. de3 V. Ce induqie magnetJca are campul? Ce curent
va circula prin conductor, daca el arc o rezistenta de 0,6 0 iar intre
capctelc lui sc Ieaga un rezistor .cu rezistenta de 9 0?
R: 5 T; 0,3A.
Fig. U.13. Pentru problema 4.
Fig. 11.14. Pentru problema 5.
7. o bobina cu N = 1 000 spire S = t·o cm
2
, avand
paralela cu liniile campului magnetic de ind = 1 este .
din camp intr-un timp t = 0,5 s. Ce t.e.m. medte se va mduce m bobma.
8 0 bobina cu N 1 = 20 spire, sectiune 51= 2 cm2 Iungime h 2 em, este a
r b hina Ia mi ·tocul ei. A doua bob ina are Nz = 1 000 spire, lungimea h = 20 em p_nn ea ctrcu a.
o . ', .t i I =lOA
curcnt cu a - ;- :. duca- o t em el = 1 V? Ce intensitate h va avea curentul mdus pnn pnma
pentru cam pnma o ma sa scm . · · . . .
· R 100 Q? Ce sens va avea curentul mdus pnn pnma
bobina daca intre capetele ei se leaga un reztstor cu = · ,
bobina fa\a de eel prin bobina a doua? · ·
R: t == 2,5 . 10-
3
s; h == n!R1 == 0,01 A.
1 o. Sfi se gascasca inductan\a unci bobine cu 1 000 spire,
1
· d, 36 em
51
· dt·ametrul de 12 em. cand are un mtez de her cu
ung1mea c ., .·
).lr 400 cand nu are miez.
Fig. 11.12. Pentru problema rezol'-:ata. R: 15,77 H; 3,94 · 10
2
H.
EXERCITII, PROBLEME
l. Cum trebuie deplasata o spira intr-un camp magnetic uniform pentru ca In ea sa nu apara curent
electric?
176
11. o bobina arc 100 spire, Iungimea de 40 em, scqiunea de 10

· · b ·b· t in ea sa
cu cc vitcza trebuie sa vanczc curcntul pnn o ma, pen ru ca
l!'ig. 11.15. Pentru problema 9.
177
apara o t.e.m. autoindusa de 1 V? Dar daca In bobina se introduce un miez de otel cu 1-lr =
1007
R: 318 · 10
2
Ns; 318 Ns.
. 12. 0 foarte inductanta 3 H este conectata Ia
0
sursa cu t.e.m. 1 5 v. Du -
ce mterval de tlmp mtens1tatea curentulm m regim permanent fn bobina atinge
5
A? s
1
.. .: . pa
sursei. · · · e neg IJeaza rezistenta
R: lOs.
13. 0 bara conductoare, de Iung1me I=· 0,1 m, aluneca cu 0 viteza v = 1 m/s de-a lungul a doua bare
printr-un rezistor de rezistenta R = 0,1 n. Sistemul este plasat i'ntr-un
. P de f! = 1 T, perpendicular pe planul barelor. Se neglijeaza fredirile. Se

t.e.m. mdusa
10
bara b) m:ensitatea curentului prin ea; c) forta cu care trebuie actionata bara
mo I a pentru a se deplasa umform cu v1teza v. '
R:a)e B·l·v=l0-
1
V; b)i=:R=lA; c)F=ilB=0,1N.
CUPRINS
Partea intii
FENOMENE TERMICE
Capltolull. Structure substantei ................. ....................................................................................... .
1.1. Structura discontinuli a substantei .................................................................................. .
1.1.1. Fenomene care evidentiazi structura discontinuli a substantei ...................... ..
1.1.2. Experiente care evidentiaz3 moleculelor .......... : ................................ .
1.1.3. Unele mlirimi legate de structura discreta a substantei .................................. .
1.2. Fenomene termice. Metode de studiu ................................. -........................................ ..
1.3. Forte intermoleculare. Energiile moleculelor (cinetica potentiala) ........................ .
1.4. Modele ale starilor de agregare .................................................. ..
Capitolul2. Notiuni termoclinam.lce de bazl ..................................................................................... ..
2.1. Sistem termodinamic. Stares sistemului termodinamic ............................................... .
2.1.1. Sistem termodinamic ............................................................................................ .
2.1.2. Starea sistemului termodinamic. Parametri de stare ......... ; ............................ ..
2.1.3. Starea de echilibru termodinamic .............. ; ........................................................ .
2.1.4. Transformlri de stare , ................................ : ......................................................... .
2.1.5. Procese reversibile ireversibile ......................................................................... .
2.1.6. Interactiuni ale sistemului term.odinamic cu mediul exterior.
Postlilatul echilibrului ...... : ................................................................................... .
2.2. Temperatura ................................................................... .................................................. ..
2.2.1. Principiul tranzitivitatii echilibrului termtc. Temperatura empirica .. ; ............ .
2.2.2. Scara Celsius. Scara Kelvin ................................................................................... .
2.2.3. Ecua\ii de stare ...................................................................................................... .
3
3
3
_5
6
8
10
12
14
14
14
15
15
16
18
19
20
20
21
22
Capltolul3. Teorla clnetico-moleculari .............................................................................................. 24
3.1. Haosul molecular 'i legile statistice .. : ................................................................ ;.............. 24
3.2. Modelul gazului ideal ......................................................................................................... 25
3.3. Formula fundamentals a teoriei cinetico-moleculara ................................................... 25
3.4. Interpretarea cinetico-molecularli a temperaturii ..... 28
3.5. Ecuatiile de stare ale gazului ideal (ecuatia tetmicli de stare ecuava calorica de
stare)...................................................................................................................................... 29
3.6. Transformari simple ale gazului ideal .............................................................................. 32
3.6.1. Legea Boyle-Mariotte sau legea transformarii izoterme .................................... 32
3.6.2. Legea Gay-Lussac sau legea transformarii izobare ............................................ 33
3.6.3. Legea lui Charles sau legea transformarii izocore ............................................ 35
3.6.4. Ecuatia Clapeyron-Mendeleev ............................................................................ 37
Capitolul4. Prlnclpille termod.inamicli .............................................................................................. 42
4.1. Lucrul mecanictn termodinamica .................................................................................... ;42
4.1.1. Interpretarea geometrica a lucrului mecanic ...................................................... 43
4.2. Principiul tnt!i al termodinamicii ..................................................................................... 44
4.2.1. Energia interna a unui sistem termodinamic, marime de stare.
Lucrul mecanic tntr-un proces adiabatic. C8ldura, mlirime de proces ......... 44
4.2.2. Enuntul primului principiu al termodinamicii ..................... ,............................. 46
4.2.3. Coeficienti calorici ................................................................................................ 48
4.2.4. Relatia lui Robert Mayer ...................................................... ;............................... 50
4.2.5. Expresiile lucrului mecanic, caldurii variatiei energiei interne tn -
transformarile simple ale gazului ideal ............................................................... 52
4.3. PrincipiuJ al doilea al termodinamicii ........ ;...................................................................... 57
4.3.1. Lucrul mecanic tn transformari ciclice monoterme. Formularea rThomson
pentru principiul al doilea al termodinamicii 57
4.3.2. Lucrul mecanic tntr-o transf')nnare ciclica biterma.Principiul al doilea
termodinamicii tn formularea lui R. Clausius .................................................... 58
179
180
4.3.3. Ciclul Carnot. Formularea Carnot pentru principiul a! doilea a!
termodinamicii ............................ , ...................................... · ................................... .
4.3.4. Tipuri de motoare termice .................................................................................. .
CapitoluiS. Structura corpurilor SPiide .............................................................................................. .
5.1. Structura solidelor .............................................................................................................. .
5.2. Dilatarea solidelor .............................................................................................................. :
Capito lui 6. Studiullichidelor ............................................................................................................... .
6.1. Structura Jichidelor. termica in lichide .......................................................... ..
6.2. Dilatarea lichidelor ............................................................................................................. .
6.3. Fenomcne superficiale ....................................................................................................... .
6.3.1. Stratul superficial. Cocficientul de tensiune supcrficiala ................................. .
6.3.2. Forte de Forte de coeziune. Forma stratului superficial ................. ..
6.3.3. Fenomcnc capilare. Legca !ui Jurin ................................................................. ..
Capitolul7. Transformari de faza ........................................................................................................ ..
7.1. .lzotermelc lui Andrews. Starea critica. Lichdierea gazelor .......................................... .
7.2. Vaporizarea condcnsaref:l ............................................................................................. .
7.2.1. Vaporizarea invid ................................................................................................ ..
7.2.2. Vaporizarea in atmosfera gazoasa ...................................................................... .
7.2.3. Vaporizarea Ia suprafaV1 (cvaporarca) ............................................................... .
7.2.4. Vaporizarea In toata m<isa lichidului (fierberea) ......... : ..................................... .
7.3. solidificarea ....................................................................................................... ..
7.4. Sublimarea desublimarea ................................................................................ ; ............. ..
7.5. Starea tripla a substantei ................................................................................... : .............. .
7.6. Calorimetria ....................................................................................................................... .
Partea a doua
FENOMENE ELECTRICE $1 MAGNETICE
59
61
67
67
69
73
73
74
75
75
79
81
85
85
89
89
90
90
91
92
93
94
<))
Capitolul8. Campul electrostatic................................ . ............................................................... 99
8.1. Interactiunea electridi. Intensitatea campului electric................................................... 99
8.1.1. Procese de electrizare. Sarcina elect rica .... ......................... ................................ 99
8.1.2. Legea lui Coulomb................ .......................................................... 100
8.1.3. Intensitatea campului cleCl ric...................... ........................................................ 102
8.1.4. Lucrul mccanic efectuat de campul electric prod us de o elcctnca
punctiforma ............................................................................................................ I 04
8.1.5. Caracterul conservativ a! campului electrostatic. Potentialul electric............. 104
8.1.6. Energia poten\iala de intcraqiunc a doua sarcini clcctrice punctiforme ......... 106
8._1.7. Conductor izolat In camp electrostatic............................................................... 108
8.2. Capacitatea electrica ........................................................................................................... 112
8.2.1. Capacitatea clectrica a unui conductor izolat .................................................... 112
8.2.2. Condensatorul. Expresia capacitatii condensatorului plan............................... 114
8.2.3. Gruparea condensatoarelor ...... ........................................................................... 115
8.2.4. Dielectrici in camp electric ....................... ,........................................................... 1 1.7
8.2.5. Energia campului electric dintre armilturile uhui conucnsator.
Densitatea de energie a campului clc.:ctrostatic ..................... ..... .. . ................. 119
8.2.6. Deviatia fasciculelor de elcctroni In e<1mp electric.......................... .................. 120
Capitolul9. Curentul dcctric sta(ionar ......................... .... ... ...................................... ...... ........ ........ 125
9.1. Curentul electric in conductoare metal ice....... .............................................................. 125
9.1.1. Circuitul electric.................................... ............................................................... 125
9.1.2. Intensitatea curcntului electric............................................................................ 127
9.2. Legile circuitului electric................................................................................................... 127
9.2.1. Tensiunea electriciL Tensiunca clcctromotoare ............................................... 127
9.2.2. Rezistenta. Rezistivitatca ...................... .(............................................................... 128
9.2.3. Legea lui Ohm............. .................................................................................. 130 ·
9.2.4. Reostate .................................................................................................................. .
9.2.5. Legile lui Kirchhoff .............................................................................................. .
9.2.6. Gruparea rezistoarelor ........................................................................................ ..
9.2.7. Gruparea generatoarelor ...................................................................................... .
9.2.8. Suntul ampermetrelor rezistenta aditionala a voltmetrelor ......................... ..
9.2.9. Divizorul detensiune. (Potenliometrul) ............................................................ ..
9.3 Energia puterea curentului electric .............................................................................. ..
9.4. Curentul electric tn electroliti ........................................................................................... .
::::;:
CapitolullO. Campul magnetic al curentului electric ..................................................................... ..
10.1. C--<1mpul magnetic ............................................................................................................ ..
10.1.1. Spectrul campului magnetic .............................................................................. ..
1
0.1.2. Actiunea campului magnetic conductoarelor parcurse de curent
electric. Inductia campului magnetic ................................................................. .
·10.1.3. Fluxul magnetic ........................................................... : .. : ....... : ............................... .
1 0.1.4. Campul magnetic prod us de anumiti curen\1 electnci stavonan .................... ..
l0.1.5. Interactiunea magneticii a conductoarelor parcurse de curent electnc
stationar. Definitia ampcrului .......................................................................... ..
10.2. Forta purtatorilor de sarcina electrica tn camp
magnetic ........................................................................................................................... .
Capitolulll. Inductia electromagnetica ................... : .. ................................................................. :
11.1. Fenomenul de inductie electromagnetlca .................................................................. ..
1 1.2. Sensul curentului electric indus. Regula lui Lenz ...................................................... ..
11.3. Legea inductiei electromagnetice ....................................................................... ......... .
11.4. Autoinductia. lnductanta unui circuit .......................................................................... .
11.5. Energia c.a.mpului magnetic ............................................................................................ .
131
132
134
135
136
137
141
144
144
145
148
148
"148
149
152
153
156
162
167
167
169
170
173
175

Manualul a fost revizuit pe baza programei ~colare aprobate cu nr. 32665/1993 Acest manual il reproduce pe eel din anul 1996.

PARTEA iNTAI

FENOMENE TERMICE
CAPITOLUL 1

STRUCTURA SUBSTANTEI
'

1.1. STRUCTURA DISCONTINUA A SUBSTANTEI
Autori: D. BO~AN - capitolul 1; capitolul2, paragrafele 2.2.2; . capit6lul3; capitolul4 paragrafele 4.2.2-4.2.5, 4.3.3 ~i 4.3.4. A. COSTESCU- capitolull, paragrafull.3; capitolul2, paragrafele 2.1, 2.2.1 ~i 2.2.3; capitolu14 paragrafele 4.1; 4.2.1; 4.3.1. ~i 4.3.2: M. SANDU capitolele 5, 6, 7, ~i 9 MARIA PETRESCU-PRAHOVA,. capitolele 8, 10 ~i 11.

Coordonator prof. dr. A. COS'IESCU

~eferenti: I. CUCUREZEANU, prof.

P. DUMITRESCU,prof. P. ~1EFANESCU, prof.

© Toate drepturile asupra acestei editii suntrezervate Editurii Didactice ~i Pedagogice, R. A., Bucure~ti.

ISBN 973-30-5435-6

1.1.1. Fenomene care evidentiaza structura discontinua a substantei. Problema structurii corpurilor intalnite in naturill-a preocupat pe om din cele mai vechi timpuri . Inca din antichitateunii filozofi, adeptiai curentuluimaterialist grec, ca Leucip (aproximativ 500-440 i.e.n.) ~i Democrit (aproximativ 460-370 i.e.n.) au formulatconcepfia atomistii despre substante. AceasU\ conceptie avea la bazil ideea ca substanta are o structura granularil, discretil, particulele constituente fiind invizibile ~i eterne. 'Ea a dominat filozofia materialistil mai multe secole ~i piltrunde pe plan filozofic in ~tiinJil abia pe la inceputul secolului al XIX-lea, clnd se pun bazele atomismului ~tiintific. In conformitate cu noua teorie ~tiin\ifica, materia este alcatuitil din molecule ~i atomi. 0 contributie esenVaHi in dezvoltarea conceptiei moderne privind existenta moleculelor sau atomilor au adus-o experientele efectuate in chimie in vederea obtinerii compu~ilor, in secolele al XVIII-lea ~i al XIX-lea. Potrivit acestor experiente, s-a stabilit cain cazul reacVilor chimice sunt adevilrate clteva legi. Legea proporfiilor definite : Ia formarea unui compus dat, elementele· se combinil totdeauna intre eie intr-un raport de masil riguros determinat. Legea proporfiilor multiple: clnd douil elemente pot forma mai multi compu~i, atunci cantWitile dintr-un element care se combinil cu una si aceeasi cantitate din ' , , cela 1alt element se aflil intr-u~ raport de numere intregi ~i mici. Aceastillege a fost descoperitil de John Dalton ( 1766- 1844) in anul1803, pe baza rezultatelor experimentale pe care le-a obtinut din studiul compu~ilor chimici. . Excmplu: o cantitate de azot de masil M se poate combina cu diferite cantitilti de oxigen de mase mt. mz, m3, ... , dand na~tere compu~ilor azotului cu oxigenul. Datele obtinute sunt prezentate in tabelull.l. Din datele prezentate rezultil:
. . · · a ) rapoarte1 - , - , - , - sunt expnmate pnn rapoarte de numere "' e m1 m1 m1 m1 mtregi SI· mz m3 m4 ms . ' mici: b) mz = Zm1, m3 = 3m1, m4 4m1, ms = Smt, deci cantitiltile de oxigen care se combini! cu aceea~i cantitate ( 1 g) de azot sunt multipli intregi ai celei mai mid cantitilti m1. Dalton a reu~it sil explice legea proporVilor multiple in aiml1808, clnd a formulat ' o ipoteza care afirma ca :

Redactor: prof. gr. I.Rodica Mihalache Proiectare artistica: Ion Mirea Tehnoredactare computerizata: Corneliu Munteanu

3

TABELULJ.l

1- ==~
.. Compusul
[_:____ I j Protoxid de azot NzO Oxid de azot

Compozitia

in %
Oxigen 36,3

Masa azotului M(g)

Masa oxigenului fng

Rapo~tulcedintre maselecu oxigen se combina
aceea~i

Azot 63,7

masa M de azot

q

volume egale de gaze diferite, ajlate fn acelea~i condifii de temperatura ~i.presiune, au molecule. Prin completarea ipotezei atomiste a lui Dalton, fa.cuta. de dltre Avogadro, a fost conturata. conceptia structurii discontinue a substantei, ai dlrei constituenti de bazA sunt atomul ~i molecula. Dezvoltarea ulterioara. a fizicii a confirmat aceasta. ipotem, demonstrand d1 ea reflecttl realitatea fizidl.
acela~i numar de

--

1

mt=0,57
--

NO
Anhidrida azotoasa N203
1--

46,7

53,3

1

mz=1,14

0,57 1 mz =T,l4=2 mt 0,57 1 m3 = T,'7I = ~ mt 0,57

mt

1.1.2. Experiente care evidentiaza mi~car~a moleculelor. 0 serie intreagcl de experiente efe~tuate cu corp uri, aflate in diferite stAri de agregare, au pus in evidenta. faptul ca. moleculele (atomii) oridlrui corpse aflfi intr-o m~care de agitatie permanenta., dezordonata.. _ Experiente a) fntr-un cilindru de sticlcl se introduce un gaz colorat, mai greu decAt aerul (de exemplu dioxid de azot, ungaz de culoare ro~ie). Se acopera. cilindrul cu un capac (o pladl de metal sau de sticlA). Peste capac se a~aza., cu gura in jos, un alt cilindru, identic cu primul, care contine aer (fig. 1.1). Se scoate cu grij4 placa dintre cilindri astfel ca cilindrul de sus sA ra.mana. sprijinit pe eel de jos. Dupa un anumit timp, se constata. ca. cele doua. gaze se amested1 de la sine. Fenomenul poarta. numele de difuzie. Concluzie. Amestecarea celor doua gaze s-a realizat datorit~ mi~dlrii moleculelor de gaz tn toate directiile, fa.ra. sa. existe o directie preferentiala. de mi~care. Dad! o asemenea directie ar exista, amestecul gazos ob\inut nu ar fi colorat uniform. b) Fenomenul de difuzie la lichide, adid1 pa.trunderea tn toate directiile a nioleculelor unui lichid printre moleculele altui lichid, poate fi observat ... folosind o solutie de sulfat de cupru (are culoarea albastra.) ~i .tpA. Pentru aceasta folosim un vas cu doua. compartimente, .. 'eparate de pereteleP care este preva.zut cu un orificiu 0 (fig. ·.: .. · _...aer . ..... 1.2). Inchidem orificiul, turna.m soluthi d~ sulfat de cupru fntr-un compartiment al vasului ~i apa in cela.lalt pana. la . plocd acela~i nivel. DacA deschidem orificiul ~i vasul este Hlsat tn C:==:::!~­ repaus, vom constata dupa. un anumit timp ca. apa tncepe sa. se coloreze, iar intensitatea culorii solutiei de sulfat scade pa.na. cand in ambele compartimente culoarea lichidului va fi aceea~i. Deoarece nivelul lichidului in cele doua. compartimente nu s-a modificat, fenomenul n putem explica numai prin pAtrunderea moleculelor de apa. printre moleculele de Fig. l.l. Difuzia sulfat ~i invers. Uniformizarea culorii lichidului din vas este gazelor. posibila. numai daca. moleculele celor doua. lichide se p ra.spandesc in toate direcVile, adicA se mi~cl dezordonat. f------n-1 ~~:-- u0 ::_- -_ Aceasta. experienta pune in evidenta. m~carea dezordonata. a - CuS0 molecule lor unui lichid in procesul difuziei. Ea nuda. insa nici f----__ 4 -- HzOo informa\ie cu privire la mi~carea moleculelor dupa. ce a incetat procesul,de difuzie. c) M~vcarea brownianii. 0 experientA hotaratoare privind mi~carea continua. ~i dezordonata. a moleculelor unui lichid a Fig. l.!. Experienta pentru observarea fost realizata. de botanistul Robert Brown in anul1828. B.rown, difuziei lichidelor.

36,8

63,2

1

m3=l,1l

-----,--1

Dioxid de azot 2(NOz)
f--·

30,4

69,6
I

1

m4=2,28

m4=~=4

Anhidrida azotica N20s
'-----

25,9

74,1

I

1

I

ms=2,85

I

ms =T,S)=3

mt

0,57

1

Fiecare element chimic este format din atomi care nu · mai sunt divizibili prin metode chimice. Compu~ii chimici se obtin prin combinarea atomilor diferitelor elemente chimice, dand na~tere unor "atomi compu~iil (ace~tia sunt in realitate moleculele ). Sa folosim aceasU1 ipotem la compu~ii azotului cu oxigenul (datele din tabelull.l ).
La formarea protoxidului de azot, un quma.r intregnN =

!

(mN- masa atomului deN) -

de atomi de azot se<combinfi cu un numAr intreg de atomi de oxigenno =;::~ (mo- masa atomului de oxigen). La formarea Oxidului de azot numArul atomilor de azotnN ra.mane

acela~i dar numa.rul tntreg de atomide oxigen~ intra. in reactie va fin' o = ·:::~ . FAcAnd
raportul fntre numerele deatomi deoxigenno~in' ocare intra. in reactie cu acel~i numa.r de atomi de azot nN trebuie sa. se oJ:>VnA un raport de numere intregi: no m1 mo = -- . 0 m tabe1 se o b serva. \.4 -m1 =~ , ad',..x raport de numere tntregt m1 ...x 1 . - = -~- . l\.4 n'o mo mz mz mz .~., ~i mici. Din ipoteza atomista. a lui Dalton rezulta. d1 ~i pentru ceilalti compm,i
A •

-

rapoartele m 1 , m 1 , m 1 trebuie sa. se exprime prin rapoarte de numere intregi, adidl

m3 m4

ms

aceste rapoarte nu pot varia continuu ci in salturi, discontinuu. Legea lui Dalton a fost verificatA pentru toti compU§ii chimici cunQscuti. Astfel ipoteza atomista. conform ca.reia orice substanta. (element chimic sau substanta. compusa.) este formata. din atomi, a fost adoptata. de dltre cercetAtori. Ulterior ipoteza atomista. a lui Dalton, care nu prevedea formarea moleculelor din atomi identici (~i din aceasta. caum nu putea explica legea volumelor a lui Gay-Lussac, formulaHl in 1805), a fost completata.. in amil 1811, fizicianul italian Amedeo Avogadro (1776-1856) a formulat o idee noua. conform dlreia ~i atomii elementelor simple se pot uni intre ei formand molecule. Admitl1nd existenta moleculelor si la elementele chimice, Avogadro a formulat legea care ii poarUl numele: ' .
. .

4

5

12mA ~i 12mB me ' f. 6 Numarul de molecule dintr-un·mol de sub~tanfa se nume-Ite numarulluiAvogadro. de substantii. indiferent de natura substanfei. de mase molare f. Ea este cu a tat mai intensa cu cat p:. La solide. Chiar Brown afirma ca: .LB = mA mB (1. indiferent de starea lui de agregare.LA = NA ·mA ~i f. cu ajutorul 'unor numere intregi. Ea are valoarea aproximativa 1 u = 1. Pentru a afla masa moleculara relativa a moleculelor compose. ea se exprima in g/mol sau in kg/kmol. valoarea lUI este NA = 6.LA = mrA = . este kilomolul: 1 kmol = 3 = 10 moli. fn £:lnul 1961 a fost definW1. cu cat temperatura este mai ridicata.trticulele in suspensie (particule browniene) sunt mai mici.. .= 1 2 . La un moment ulterior aceas!a forta poate sa-~i schimbe directia ~i sensul. a carei masa este egala cu 18 g. frecvent utilizat in probleme. 3. numitii mcycare termicii (sau. Din experientele descrise rezulta un fapt care este acceptat in fizica ca o realitate obiectiva. aceasta mi~care se reduce la o mi~care de oscilatie a moleculelor in juru1 unor pozitii de echilibru fixe. Se nume~te masaatomica relativa numarul care arata de c{tte ori mas a unui atom este 1 Numarul de molecule cuprinse fntr-un mol este acela~i.A=-. Dadl notam cu mA masa absoluta a atomului (moleculei) unei substante A ~i cu 1 memasa absoluta a atomului de carbon ~C. Sa presupunem initial ca.LA _NA mA f. printr-o conventie intetnaVonala. Mi~carea browniana poate fi explicata" daca se admite ipoteza ca moleculele de lichid se mi~ca dezordonat ~i continuu. ar fi diferit de numarul de molecule NB continute intr-un mol din substanta B.2) Comparand ecuatiile (1. iar masa moleculara relativa este 32. anume: moleculele oriciirui corp.observand la microscop o suspensie coloidaHi de polen in apa. Pentru oxigen. Un mol oxigen (02) este o cantitate de oxigen a carei masa este egala cu 32 g. atunci.LA f. Daca particula este mica (totu~i mult mai mare decat moleculele. dovedind ca agitatia particulelor constituente este specifica ~i corpurilor solide. din definitia masei molare. De aceea se foloseste o alta unitate de masa fata de care masa atomilor sau a m~leculelor sa fie exprimatcl. "aceasta mi~care este eterna ~i spontana". ea nu inceteaza niciodata ~i cre~te o data cu marirea temperaturii. adica numarul de molecule dintr-un mol este acelasi indiferent de natura substantei. particula se mi~ca in sensu! foitei rezultante. astfel ca masa a to mica relativa a hidrogenului este egala cu 1. numita ulterior mcycare brownianii.LB NB ·mB. rezulta din masuratori ca. fntr-o mcycare permanentii. Masa molara are unitati de masur!.27 kg. dezordonatii. Pentru a demonstra aceasta. Se nume~te mol (avand simbol mol) cantitatea de substanfli a clirei masli. a constatat ca particulele de polen participa la o mi~care total dezordonata. mA mA Exemplu: masa molecular4 relativa a apei (HzO) este 2 ·1 + 16= 18.023 ·1 0 .2) rezulta ~ = 1. se aflll Ambele marimi sunt adimensionale. pe cat posibil. Unele marimi legate de structura discreta a substantei.LB = mrB = ----"---. deoarece ea poate fi observata la microscop) ciocnirile nu se mai compenseaza reciproc ~i.. Fenomenul de difuzie a fost pus in evidenta ~i la suprafata de contact dintre doua metale care sunt puternic presate. Masa unui mol poarta denumirea· de masa molara ~i se noteaza prin J.. 2. (1. 1.66 ·10.L. masa atomica relativa este 16. a fost observata nu numai in apa. Unitatea se rioteaza cu u ~i se nume~te unitate atomica de masa. sa consideram cate un mol d~n substante diferiteA ~i B.LB. 23 molecule mai mare dec{lt a 12-a parte din masa atomului de carbon C~C). respectiv mB. se insumeaza masele relative ale atomilor ce compun molecula data. agitafie termicii).1) Dar.. luni sau ani.3. Daca particula in suspensie este mare. ale caror molecule au masele absolute mA. Agitatia termica nu este produsa de o cauza exterioara (este spontana). astfel particula se va mi~ca dezordonat. moleculele care 0 ciocnesc din toate paqile i~i compenseaza reciproc contributiile ~i mi~carea browniana nu se observa (fapt verificat experimental). In interiorul unor eprubete inchise (se inchide pentru a impiedica evaporarea) mi~carea poate fi observata zile intregi. adica f. masele lor nu pot fi exprimate convenabil folosind unitatile de masa coriventionale. Se nume~te masa moleculara relativa numarul care arata de cate ori masa unei molecule este mai mare dec at a 12-a parte din masa atomului de carbon (1 ~C). Putem formula acum cateva definitii: l. · me f. Asadar.LB -Ni mB.. Aceasta ·mi~care perfect dezordonata.1. Un multiplu al molului. ci in orice lichid ~i chiar in gaze. fn Sistemul fnternational de UnitAti (SI) molul este unitatea de cantitate. aceasta unitate (pana in 1961 erau folosite alte unitati) ca fiind egaHi cu a 12-a parte din masa atomica a izotopului de Carbon ( ~C)..1) ~i (1. conform definitiei de mai sus. In mi~carea lor dezordonata moleculele lichidului ciocnesc particulele de polen. Exemple: un mol de ap4 (HzO) este o cantitate de apa.LA ~i f. la un moment dat. numarul de moleculeNAcontinute intr-un mol din substanta A. 0 partjcularitate deosebi~ a mi~carii browniene este aceea ca ea nu inceteaza niciodata. exprimata fn grame. sau 7 . mo1 . f. rezulHi ca numeric f. masa at~mica (moleculara) relativa mrA a atomului (moleculei) substanteiA este: m. 1 Time me fn urma masuratorilor s-a constatat ca masa absoluta a atomului de hidrogen este de aproximativ 12 ori mai mica decat masa atomului de carbon. Atomii ~i moleculele · fiind foarte mici. este numeric egalli cu masa molecularli relativli a substanfei date. Molecula de hidrogen fiind compusa din doi atomi va avea masa relativa egala cu 2. cri cat lichidul este mai putin vascos ~i. Evident.

ipotez~ ~.15 ·10 . At unci unei singure molecule ti revine volumul v = ~ 3 · 10. azoi.34 · 10 molecule. ca. nu folose~te reprezentarile structurale ale corpurilor. aflate diferite stai~ ~e agregare. J. b) raza unei molecule Rezolvare a) Numarul de kilomoli de apa va fi v = f. 3 l. nu depinde. masa unei molecule de hidrogen ~i masa unui atom. Ea studiaza..mic). v~o 2.l = 26 kg/kmol.3 · 10.kg. ~i din aceasti cauza.023 · 10 kmol = 3. Fenomene fizice cum sunt: variatia propriet~tilor fizice ale substantei Ia incalzirea sau r~cirea ei. R: f. Asemenea corpuri (fonnate dintr-un numA. f0Josindu-se anumite modele structurale pentru corpurile macroscopice.. Teoria cinetico-molecularii studiaz~ procesele termice cit ~i propriet~~ile corpurilor macroscopice folosind o ipote~ cu privire Ia structura intim~ a corpurilor. ~~ unitatea de volum de N = V .9 · 10.023 · 1026molec/ kmol . avem f. o piatra. Rezolvare a) Volumul unui kmol de hidrogen tn conditii normale este v ~ = 22.88·10 . PROBLEME Vff ~ 1. iar pentru o masii m.lOz in 3.023 ·1026 molec/kmol 22.2. FENOMENE TERMICE. Sa se afle numarul de molecule continute: a) tntr-un volum V = 1 m hidrogen aflat tn conditii normale de temperatura ~i presiune ~i b) tntr-o masii m = 1 kg de hidrogen. Sa se calculeze numarul de molecule cuprinse tntr-o masa m = . mo = ~ = 4.a. un·graunte de nisip.023 · 10 26 molec/kmol. Inmultind v cu numarullui Avogadro. iar ·mi~carea acestora se supune legilor mecanicii clasice. S-a stabilit experimental.ura. orice fenomen fizic legat de mi~carea complet dezordonat~ care se manifest~ Ia nivel molecular. Ea. care a primit denumirea de teoria cinetico-rrio!e£. deci pentru masa atomului de hidrogen.1 kg de oxigen.:1_1larii .NN2=2. .pe cale experimental!. 1 g de apa. iar fenomenele ce au loc in aceste corpuri se numesc fenomene macroscopice (in limba greaca macros inseamna mare.a. Cum depinde acest numiir de ~atura gazului? R: N = NA __. apa dintr-un pahar.N-4 .) sau care pot :fi calculate cu ajutorul altor m8rimi ce pot fi stabilite.3.42 · 10 -3 mol . trecerea unui corp dintr-o stare de agregare in alta ~. m 10-3 k 10-3 . In felul acesta. transformarea dHdurii (obtinut~ prin arderea combustibililor) in lucru mecanic. adicii 1 g de apa ocupa un volum egal cu 1 cm .r foarte mare dar finit de molecule sau atomi) poarti denumirea de corpuri macroscopice. Sa se afle.8 em.1!.011·10 molecule. de asemenea.rimi care pot :fi masurate direct (presiunea. Fenomenele termice sunt studiate cu ajutorul : a) termodinamicii ~i b) teoriei cinetico-moleculare. Deci volumul ocupat 3 23 de N molecule este V = 1 cm 3.023·1026molecAcmol 26 .lH20 = 18k~ol =!Skmoh. _ 2kg! kmol -21 k 3 3 10 mHz. heliu tn conditii nonnale de temperatura ~i presiune. transformarea lucrului mecanic in cald.69 ·1025 molecule. N= m 1kg . micros . = Considerand molecula de apa de forma sfericii ~i considerand cii ocupa tn tntregime volumul v ce ti revine. 26 R:No2 =m-=1. concluziile termodinamicii ·sunt independente de reprezentarile pe care noi le avem cu privire Ia structura corpurilor ~i din acea8ti cauza au o valoare incontestabila. s-a reu~it la sfa. 0 b) Numarul de molecule ce revin unitiitii de masii este Nm = NA. Pamintul.5 ·10 molecule.7 · 1025 molecule. Termodinamica folose~te numai mA. Sa se afle masa moleculara ~i masa unei molecule de acetilena (CzHz). se obtine urmatoarea valoare pentru raza moleculei: r= fNTREBARI. pe cale experimentala. 1. No 1m3 6. o tija metalica.65 ·10 kg. iar tntr-un volum V: y ~0 = 6. un mol dintr-un gaz oarecare ocupii acela~i volum. METODE DE STUDIU Prinfenome_n termic intelegem. Molecula de hidrogen este formata din doi atomi. anume : se consider~ ca orice corp macroscopic (indiferent de starea de agregare in care se afl~) este format dintr-un num~r foarte mare de atomi sau molecule.42 kmol 3 l. heliu.nu studiaza mecanismul intimal fenomenelor. N = vNA 18 3 b) Densitatea apei p = 1 g/1 cm 3.r~itul secolului al XIX-lea s~ se elaboreze o teorie bine inchegata ~ fe!!a!!!~nelor termice ~i a sistemelor fizice macroscopice. independent de natura gazului. volumul ~. Pornind de la aceast~. Sa se afle: a) numarul de molecule continute tntr-o masa m (molecula fiind considerata sfericii).NHe=1. azot.l NA 6. schimbul de caldur~ dintre corpurile incalzite diferit. obtinem valoarea numarului ciiutat 10-\mol 26 molec 22 · 6.4m3/kmol 2.6.= _ . = 2. Gazul inchis intr-un vas. mHz -27 mH=-z= 1.PROBLEME REZOLVATE Conform legii lui Avogadro.' · g. in general.. ~ 25 25 . ale caror dimensiuni sunt perceptibile ~i obi~nuite pentru om. In el estecontinut un numiir de molecule hidrogen vom avea m 3 =22. 26 8 9 .!::. constituie exemple de fenomene termice. · Termodinamica studiazi fenomenele tennice :lara a pne seama de structura intima. fenomenele Ia care participa corpuri. EXERCITII. fn acelea~i condifii de temperatura ~i presiune. Sa se calculeze numarul de molecule aflate tntr-un volum V = 1 m de oxigen. atomo-moleculara a corpurilor. m 3 ~gal cu numiirullui Avogadro NA No = ~ . sunt exemple de corpuri macroscopice.cm . volumul molar are valoarea: V~o =22.4 m 3/km~l. 2. Masa une1 molecule de hidrogeneste 2kgtkmol -. in conditii normale (t = 0°C ~i p = 1 atm).

L' 318 ori. Valoarea ei esteF = F atracpe -F respingere. Din cele ara tate mai sus se poate defini energia internii a sistemului. Distanta R. obtinut prin insuFrespngere marea algebrica a ordonatelor curbelor 1 ~i 2 ~--~----·· . fiecare molecula are o energie care se exprima prin suma dintre energia sa cinetica ~i energia potentiala.3 · 10- 26 kg. r>r*. se obtine energia interna a sistemului care se noteaza cu U. lungimea cercului ecuatorial L R:L '=~NAd= 1. energia potentiala trece printr-un minim. Repr:ezentarea grafica a foqelor de Din graficul 3 se vede ca incepand cu o jnteractie dintre molecu\e. numeric. In cursul interaqiunii dintre molecule aceasta energie se conserva. deci depinde de natura moleculelor aflate in interactiune.. Cand intre centrele moleculelor se ~fla o distanta egala cu d. iar pozitia moleculei B (mobila) este data de vectorul de pozitie ce are originea in A (vezi part~a de jos a figurii). ' ' Astfel. forta Fatracfie are sens opus vectorului r ~i proiectia sa pe rare valoarea negativa (curba 2). forta de atractie este egala cu forta de respingere ~i forta mtermoleculara F este egala cu zero.. dar. Se constata ca a tat forta de atractie Fatracpe. pentru r>d moleculele·se atrag (F<O) ~ide aceea energia potenVala este negativa. ~a cum s-a aratat in paragrafull. p:::: mo ~ . 1. .4. La constructia graficului s-a considerat molecula A fixa. Sa se afle masa unei molecule temperatura ~i presiune . In figura L3 este prezentaHf dependenta de distanta dintre molecule a foqei de respingere (curba 1).. In punctul r d forta intermoleculara i~i schimba semnul: pentru r > d ~oleculele se atr~g (F<O). astfel ca molecula sau atomul sunt neutre electric. :Fig. Deoarece moleculele contin purtatori de sarcina electrica de semne diferite.molecule se mare~te. suma sarcinilor electrice pozitive este egala cu suma sarcinilor electrice negative. spontana si dezordonata. Fig. ele poseda o energie potentiala. unde forta intermoleculara se anuleaza. fortele ~e respingere cresc brusc ~i moleculele se resping puternic.. pentru diferite valori ale lui r. l.! 4 · 107 m. cit ~i forte de respingere. Din aceasta cauza. iar pentru r<d se resping (F>O). ce Frespingereare acela~i sens cu ~i proiectia sa pe axa r are valoarea pozitiva (curba 1). Pentru valoarea r= r *. intre ele ac\ioneaza in acela~i timp a tat foqe d~ atrac\ie. energia unei molecule se poate exprima prin relaVa: . care interacVoneaza in tre ele.Graficul fortei rezultante. In punctul r = d.4. se nume~te raza de acfiune molecularli. Daca distanta r dmtre molecule cre~te. dezordonata.97 kg/m 3 : 5.2. moleculele se afla intr-o mi~care permanenta..3. egal in valoare cu diferenta dintre modulele celor doua forte. FORTE INTERMOLECULARE. De~i exista aceasta compensare a sarcinii.8 · 10-lO m.. 1.3. formate din particule purtatoare d~ sarcina electrica: electronii ~i nucleele atomilor. in timp axa . Fiecare molecula are o anumita energie. de Ia care intre molecule iau nastere forte de atractie.(1. ~nd moleculele se apropie astfel ineAt r<d. prezmta un minim caracteristic. depind de distanJa dintre molecule. In conditii obi~nuite.l. r - t Orice sistem macroscopic poatc fi consideratca fiind alcatuit dintr-un numar foarte mare de molecule aflatc 1ntr-o mi~care continua. ENERGIILE MOLECULELOR (CINETICA ~I POTENTIALA) Atomul si molecula sunt sisteme complicate. Ea cre~te clnd distanta dintre. aceasta forta scade ~i tinde spre. ele se res ping (F>O) ~i energia potenttala incepe sa creasca. Modulul fortei rezultante. poarta denumirea de fortaintermolecularii. actioneaza forte electrostatice insem' ' ' ' nate. In consecinta. Modulul lui F pentru o distanta r F intre molecule se obtine scazand din valoarea l~i Fatracfie valoarea lsi FrespingerePentru aceea~i valoare a lui. ~a cum am aratat mai inainte. ' ' ' 10 11 . a fortei de atraqie (curba 2) ~i a fortei rezultante sau intermoleculare (curba 3). anumita distanta d dintre centrele molecule- lo~ ce se apropie. cit ~i forta de respingere Frespingere. ceea ce inseamna ca au o anumita viteza si deci o energie cinetica. ~i densitatea propanului (C3Hs) aflat tn conditii normale de R: mo = -#4 = 7.r. zero cand r atinge valori egale cu de 3 pana la 4 ori diametrul eficace d.n J.27 ·10 10 m.4. intre molecule aflate la distante mici intre ele.3) r. Aceasta distanta este caracteristica pentru fiecare pereche de molecule ce interactioneaza. care este data de rela\ia (1. una in contact cu alta (molecule sferice). Reprezentarea graficii a energiei Potentiate tn functie de distanta. De cite ori poate fi tnconjurat PamAntul pe la ecuator cu acest "lant" molecular? Diametrul moleculei de apa d = 3. ca fiind suma dintre energiile cinetice ale tuturor mo- --+~H--t---t~~-------__. D1stanta la care se mamfesta brusc ~i foarte puternic respingerea dintre molecule poarta denumirea de diametru ejicace al moleculei. Prin insumarea energiilor tuturor moleculelor care alcatuiesc sistemul. forta I~termoleculara dmtre molecule este de atractie ~i are valoarea maxima. Cunosclnd dependenta energiei potentialeEpde distanta dintre molecule ~i VnAnd seama de legea conservarii energiei se poate urmari cum se modifica viteza moleculei B pe masura apropieril ei de moleculaA. Datorita faptului ca moleculele interaqioneaza a tat intre ele cat ~i cu campurile de foqe exterioare (de exemplu cu campul gravitational). Sa se calculeze lungimea unui "lant" ce s-ar obtine dacii moleculele continute de o masa m = 1 mg de apa sunt a~ezate tn linie. Modul in care variaza energia potentiala cu distanta dintre molecule se poate urmari pe graficul din figura 1..3). foarte stabile. variatia cu distanta a celor doua forte este diferita. 1.

mol~culele interaqioneaza intre ele mult mai puternic decat in ~azul.m. In _sta. distantele dintre moleculele gazului sunt mari (aproximativ de zece ori mai mari decAt diametrul moleculei). 1. precum ~i energiile potentiate in cainpurile de foqe exterioare. b) lichid. oscilatii dezordonate ra~anand practic "captiva" pana cand in apr~piere nu se va form~ intampl~tor ~ alta celula. dupa un 1. c) solid. Aceasta rezulta. care i~i propune sa studieze ~i sA explice proprietA\ile ~i comportarea corpurilor pe baza mi~cArii ~i interactiilor dintre molecule. imediat. Moleculele lichidelor se ' afla mult mai aproape una de alta decat moleculele gazelor. Gazele pot fi pastrate numai in reCipiente al caror volum i1 ocupa in· intregime ~i care se distribuie omogen. mi~care va fi curba.a. Deoarece in timpul saltului dintr-o celu1 in alta asupra moleculei aqioneaza foqele intermoleculare. Modele cineti. 1. b). Deoarece t1mp. nici volum propriu. Deaceea. ca si mai inainte. a).leculelor datoratA mi~cArii de agitatie termicA ~i energiile potentiate ale lor. este expansibil.S. Molecula este reprezentatA ca o sferA rigidA ce are diametrul egal cu diametrul eficacyd. ' Guz Lichid Solid Fig. c). l. anum1~ . formata dintr-un numar foarte mare de segmente inegale. 1. gazul este considerat ca fiind format dintr-o multime foarte mare de molecule sferice care se mi~cA dezordonat (haotic) ~i care se ciocnesc elastic intre ele ~i cu peretii vasului in care se afla. Pentru descrierea starii lichide se foloseste alt model. Foqele de atractie slabe dintre molecule m. 0. din masuratori: densitatea unui lichid este de aproape 1000 de ori mai mare decat densitatea vaporilorsai in acelea~i conditii fizfce.d. b c 12 . ele nu pot ru~c le~~~ura cu ~~cmel~ cele_mai apropiate ~i oscileaza haotic (dezordonat) in jurul une1 pozt\11 de echthbru fixe (ftg. insa. mi~carea ei fiind o oscilatie dezordonata in jurul unei pozitii de_echilibru. Deoarece in conditii obi~nuite (presiunea atmosfericA ~i temperatura· camerei) densitatea gazelor este relativ micA.. Pentrustudiul gazelor se folose~te a~a-numitulmodel mecanic al gazelor. Traiectoria unei molecule ' este o linie franta.co-moleculare: a) gaz.~Icht~elor. pe careo va ocupa ~. In momentul ciocnirii. determinate de fortele intermoleculare. Molecula in lichid este "fortata" sa se mi~te in interiorul unei "celule" formata de moleculele vecine. astfel cA fortele de atractie dintre molecule sunt foarte mici. intre ele.5. se folosesc modele care descriu modul in care moleculele interactioneaza.5. dezordonata (direqia de oscilaVe ~i amplitudinea se modifica aleator de Ia un mome'nt Ia alt~l) in interiorul celulei ~i din tranziVi (salturi) intampHHoare dintr-o celula in alta (ftg.4. In aceasta noua celula.rea solida. mi~carea moleculelor in interiorullichidului consta dintr-o oscilath. In aceste conditii se considera cA intr~ doua ' . orientate dezordonat in spatiu (fig. MODELE CINETICO-MOLECULARE ALE STARILORDE AGREGARE fn teoria cinetico-moleculara. El nu are nici forma.. traiectoria in aceast. sa paraseasca celula.5. foqele de interacVune sunt relativ mari ~i fiecare molecula se comporta altfel decat in gaze. Conform acestui model. directia de ·miscare se schimba brusc. numita nodul retelei cristaline (acest model cste adevarat pentru un corp solid ideal). Deoarece distantele dintre molecule sunt mici (mai mici decat dimensiunile moleculei). Ele s~nt dispuse ~ult mai aproape una de alta. molecula va efectua. ' -·' ciocniri succesive moleculele se mi~cA liber ~i traiectoria lor este o linie dreapta. nimere~te intr-o celula vecina. ~i mo_lec~lele vecine oscileaza dezordonat. Prin urmare.1 sunt capabile sa men tina moleculele una )anga alta. astfel ca gazul. molecula are posibilitatea.

presiunea p a flm~ulm ~~ volumul Val acestuia care descriu complet starea de echilibru a fluidulu'i. procesul termodinamic. Dintre ele amintim: sistemul termodinamic. lucrul mecanic. In principal. energia interna. apa dintr-un vas. Starea de echilibru termodinamic. U n gaz inchis intr-un cilindru cu piston. Intreaceste marimi exista diferite relatii. Altfe1 spus. a~a cum vom arata mai departe. ·Da~ i'ntr-o star~ de echilibru a sistemului se respect~ relatia: x =x1 =xz. masa) . Prin definifie. STAREA SISTEMULUI TERMODINAMIC 2. Se poate lntampla ca proprietatile unui sistem sa se modifice chiar daca acesta se afla In conditii exterioare constante In timp. daca intre el ~i mediul exterior existii schimb de energie dar nu exista schimb de masa. Pentru exemplificare. in termodinamica se ia in consideratie interactia dintre sistem ~i corpurile inconjuratoare. ceilalti parametri de stare pot fi exprimati In ftinctie de parametrii din prima categoric. actiunile exterioare pot fi neglijate. In sfar~it. Starea unui sistem termodinamic se nume~te stare de neechilibru.stare. au valon mdependente. In funqie de raportu'lln care se afla sistemul termodinamic cu mediul exterior · ' parametrii de stare se pot clasifica in: . Daca consideram sistemul format din gaz plus cilindrul cu piston.intensivi (exemplu: presiunea. de fapt. daca parametrii de stare se modifica In timp.1.. provine de la cuvantul parametron care In limba greaca lnseamna masurabil). Starea sistemului termodinamic. amestecul de apa cu gheata sau apa impreuna cu vaporii sai ~· a.. parametrii de stare se mai pot clasifica in: -parametri de pozifie ( exemplu: volumul) ~i :parametri de forfii (exemplu: presiunea).2. Parametrii.. sistemele termodinamice aflate In stare de echilibru termodinamic. In natura sisteme termodinamice izolate nu exista.ii cunoscute. Pen~r~ un fluid se pot alege ca parametri independetgi: de exemplu. actiunile exterioare pot fi mic~orate atilt de mult meat sa poata fi neglijate. ~i putand fi ale~I ca parametn mdependen\i.extensivi (exemplu: volumul. Starea sistemului termodinamic este determinata de im ansamblu de marimi fizice masurabile. sa luam un gaz i'nchis intr-un cilindru cu piston mobil. atunci el poate fi izolat sau neizolat in functie de felul cum interactioneaza cu corpurile ex. Numim sistem orice corp macroscopic sau ansamblu bineprecizat de corpuri macroscopice. In acest caz. Parametrii ~e stare pot fi .1. precum ~i transformarile lntre astfel destari. Parametrii ·de stare l~i modifica valoarca at unci cand conditiile exterio~ue se s~himba. ' Sistemul termodinamic se nume~te fnchis. Daca drept sistem consideram numai gazul.c!asificati in doua catesorii: unii pot lua valori arbitrare. starea sistemului.1. convenabil aleasa.de stare caracterizeazii proprietiifile sistemului termodinamic. Aceasta afirmatie mai este numita ~i "principiul echilibrului". Daca sistemul termodinamic considerat nu interactioneaza ~i nu schimba masa cu corpurile exterioare se nume~te sistem izolat. temperatura. Sistemul termodinamic poate avea diferite proprietati. ea intervenind in studiul oricarui capitol al fizicii. care pot fi chimic pure sau amestecuri de sub stante. in continuare se va folosi termenul de sistem termodinamic. atunci parametrul se num~te intensiv. constituie exemple de sisteme termodinamice. 14 ~iB. sistemul atinge o stare de echilibru termodinamic. ce caracterizeaza diferit~le proprietati ale Sistemulm. nu inseamna o reprezentare a sistemului considerat ca fiind izolat de restul lumii. Se considera un sistem tcrmodinamic care se poate separa In doua subsistemeA Un parametru de stare sa presupunem ca ia valon~a X1 In subsistemulA. Sistemul termodinamic se nume~te neizolat daca interactioneaza cu corpurile ex. o bara metalica. J>arametri de stare. deoarece gazul interactioneaza cu cilindrul (exercitii presiune ). valoarea x2ln subsistemul B ~i valoareax In sistemul considerat. Sistem termo(linamic. Cu aceste notiuni vom face cuno~tinta la inceput. Sistemul se nume~te deschis. In mod esential. Experienta arata lnsa ca lntotdeauna dup<l · un interval de timp mai lung sau mai scurt.3.CAPITOLUL2 ' NOTIUNI TERMODINAMICE DE BAZA 2.terioare. daca intre el ~i mediul exterior exista atat schimb de energie cat ~i schimb de masa. . De~i notiunea de sistem nu este proprie doar termodinamicii. cu ajutorul unor inveli~uri speciale. caldura. temperatura). SISTEM TERMODINAMIC. care este complet descrisa de volumul V ~i 15 . care poarta numele de parametri de stare (denumirea lor. Corpurile care nu fac parte din sistemul termodinamic poarta numele de corpuri exterioare sau mediu exterior. Notiunea de sistem izolat este o idealizare fizica. Intre parametrii de poziVe ~i parametrii de foqa se poate stabili o relatie de mterdependenta. Separarea mintala. aceasta interactie constituind. a obiectelor care apaqin sistemului de obiectele care nu ii apaqin. ·starea de echilibru termodinamic a unui fluid.terioare. ' ' . Starea unui sistem termodinamic se nume~te stare de echilibru termodinamic. Daca lntr-o stare de echilibru a sistemului se respecta relatia: x = x 1 + x 2. prin folosirea unor relat. dacii tofi parametrii care o caracterizeazii nu I se modificii fn timp. sistemul nu poate fi izolat. parametrii de stare sunt constanti In timp. ·in multe cazuri.1. Insa. obiectul de studiu al termodinamicii. Dih sistem pot face parte un numar oarecare de corpuri. In funqic de conditiile extcrioare In care se afla. atunci cilindrul ~i pistonul vor fi corpuri exterioare sistemului. ~ar nu to~~ parametrii de. 2. Notiunile -de baza ale termodinamicii sunt stabilite nemijlocit din activitatea experimentala. numim stare a unui sistem totalitatea proprietiifilor lui fa un moment dat.1. 2. Terinodinamica studiaza. parametrul se numeste extensiv.

DacA starea iniVala este reprezentata prin punctul · 1 (fig. c ~c~~li~ru.4.4. .tru o alungire intermediara o?re~re. elasticA este mult mai mica decat k(Al0 + h). v 2. procesul de comprimare a unui gaz inchis intr-un cilindru cu piston este cvasistatic. ~i un taler de masa M (fig. forta elasticA corespunzatoare alungirii finale /1!0 + ·h a resortului echilibreaza greutatea totaHl: k( Mo + h) = (M + m )g. c ~~ aunge starea finala de echilibru cand alungirea sa este tot 11lo + h. a. Daca n{_)tam N. 17 16 . In Fig. In starea ini. 2. atunci curba 1-2 (loculgeometric al starilor) reprezinta graficul transformarii prin care sistemul trece din starea de echilibru 1 in starea de echilibru 2.iala de T Mg (M +m')g b Fig. d. ftnaH1io + N. 2. Trecerea sistemului dintr-o ~ stare zn alta se numeste proces sau transformare de stare. Fie acum un sistem format dintr-un resort elastic de masa neglijabila. Proces termic cvasistatic. foarte incet. 2.cvasistatica.2) ~i starea finaHi prin punctul 2. se nume~re transformare necvasistaticii. pen. a). poate fi reprezentata grafic printr-un punct intr-un plan de coor?onate V ~i p. a se a~aza dintr-e data o masa m. I A p 0 presiunea p.din figura ~. b.cu masa d~ nt~tp dtn starea fmalA. 2. a~tfel meat masa de nisip a~umulata pe taler sa creasca foarte lent. In starea finala. 2. In acest exemplu. astfel inc~lt la orice moment de timp sa fie egala cu presiunea exterioara (fig. Sa presupunem acum cape taler turnam ms1p. Procesele naturale nu sunt procese cvasistatice. Un asemenea punct reprezentativ este univac determinat de -parametrii de stare (coordonatele punctului) care au valori constante pentru tot sistemul.1). fort~ ~lastica Fe= ktJo (~nde No este alungirea resortului fata de Iungimea Im\}aH1 lo~ ~chthbre~za greutatea Mg a talerului. Procesul cvasistatic este o abstractie ~tiintificA. Reprezentarea unui proces cvasistatic. deplasarea pistonului facandu-se. Este evident ca acest lucru este posibil daca presiunea exterioara Pe care se exercita pe suprafata pistonului este aproximativ egala cu pr~siunea p a gazului inchis in cilindru.4. )g. Intr-adevar. 0 transformare cvasistatica a unui sistem termodinamic se realizeaza practic atunci cand parametrii de stare se modificA in fiecare moment atat de putin !neat aceasta modificare sa provoace 0 abatere foarte mica a sistemului de la starea de echilibru. [a orice moment. a~unci IFe I = k(Mo + x) ~ (M + m ')g. presiunea p a gazului variaza corespunzator. forta.3. 2. 2. N?adar. Transformarile necvasistatice nu pot fi reprezentate grafic. 2. Transformarile cvasista tice pot fi reprezentate grafic.o +x alungirea resortului fntr-o stare oarecare (fig. ' ' -_{~_ · Transformarea se nume~te cvasistaticii. Transformari de stare.~· _Repre~en~a~ea decursul unei transfo~mari unul sau mai multi parametri de graf1ca a unci stan de echilibru. foarte util insa pentru a intelege esenta fenomenelor. de lungime lo ~ide constanta elasticA k. astfel !neat orice stare intermediara poate f1 constd~ratA cu o buna aproximaVe ca fiind de echilibru. atunct resortul se alunge~te brusc ~i dupa un anumit timp p 0 -v Fig. egala . numite coordonate Clapeyron (fig. dacA cre~terea presiunii externe este lenta.3.4. . at unci alungirea resortului pana la lungimea ..finala de echilibru.2. 2. · Tr~~sformarea in urma careia sistemul termodinamic trece dintr-o stare initiala de ech~l~bru lntr-o stare de echilibru finala fara a tr~ce succesiv prin stari intermediare de ec~thbru.p ·-- -- v __.. In starea.o + h poate fi consideratcl' ca o transformare. J?~cA pe talerul. dacii parametrii de stare variazii zn timp attu de lent zncat. a b Fig.1.. . alunguea resortului se face astfelincat Ia orice moment de timp forta elastica IFe I este aproximativ egala cu greutatea (M + m. Deoarece presiunea exterioara variaza In timpul comprimarii de la o valoare ini\iala Ple la o valoare finala Pze. un caz ideal. ( --------_~_[­ ---m' stare vanaza m tlmp. egalitatea presiunilor este riguros adevarata. sistemul sa poatiifi considerat zn echilibru. starile intermediare nu mai pot ft considerate ca stad de echilibru.. unde m 1 este masa nisi~ului aflat pe taler la acel moment. Daca in starea finala ~taler vom avea o masa de nisip m. pentru ca procesul de comprimare a gazului sa decurga cvasistatic este necesar sa fie indeplinita conditia Pe ~ p In orice stare intermediara prin care trece gazul. In a~est eaz. . In asemenea cazuri se spune cA parametrii variaza infinit de lent.eci este mult dtfentA de greutatea (M + m )g care ac\ioneazA in orice stare intermediara. Proces mecanic cvasistatic. conform cond~tiei k(Alo + h) = (M + m)g. De exemplu.~) b). Toate punctele de pe curba 1-2 reprezinta stari de echilibru ale sistemului. c).

finalii. volum. Sistemul trece prin acele~i st~ri intermediare de echilibru. 2.3). presiunea gazului este mai mare decat presiunea extenoar~. sistemul i~i va atinge starea de echilibru in care resortul are lungimea lo + Alo (fig. Exemple de procese ciclice. numai transf~rmarile ·cvasistatice pot fi reversibile. procesul de dilat~re este cvasistatic. dou~ compartimente cu ajutorul unui piston subtire. Acest transfer de energie intre cele 2 sisteme. ~i va ocupa in intregime volumul cilindrului. ' In figura 2. f~r~ s~ schimbe un lucru mecanic cu exteriorul. lntr-un compartiment se afl~ aer la o 18 Doua corpuri (sisteme) sunt fn contact termic daca ansamblul celor doua sisteme este izolat de exterior. Dup~ un anumit interval de timp. S~ c~nsider~m dou~ gaze ~eale cu energii interne diferite.~oar~ intr-un anumit sens ~i nu se pot desfa.5. St~rile intermediare prin care trece sistemul nu sunt ins~ st~ri de echilibru. adica se desfa. Toate ~xperientete ~i intreaga practic4 a omului arat~ ca procesele din natura sunt ireversibile. se constat! c~ energia intern~ a unui gaz scade iar a celuilalt gaz cre~te. A~adar. Prin definifie. · 0 asemenea alungire a resortului pan~ la lungimea final~ lo + lllo + h constituie o transformare necvasistatica. devenind negativ. deci nu este reversibil. Dac~ ele sunt puse in contact. Fie l!n cilin~ru inchis la ~ambele cape~e. 2.5.e trece dintr-o stare intr-o alt~ stare modificandu-~i deci energia intern~. atunci el revine fntotdeauna. impingand pistonul spre extremitatea cilindrului. revenind in starea initial~ in care kMo =Mg. · ' 2. c. in oricare din aceste stari. . cand se indep~rteaza. Un alt exemplu de . st~ri intermediare de echilibru ca in procesul de comprimare cvasistatica. presiunea exterioar~ scade lent de la valoarea P2e la valoarea Pie· Gazul se va dilata. Starea de ech~~ibru a ace~tui sistem termodinamic poate fi precizata prin oricare trei parametri: pres~une. Experienta a· aratat ca un corp poat.4. treptat masa de nisip m 0 de pe taler (fig. presiunea gazului si energia intern~ se modifica.0 Transformarea este numita ciclica daca starea finalil a sistemului termodinamic coinv cide cu starea sa initiala. S~ presupunem ca inlatur~m brusc masa m de pe talerul din figura 2. Procese reversibile ~i ireversibile. nu se deplaseaza punctul de aplicatie al vreunei for~e exterioare ).o + h la Iurigimea lo + !:J. Deoarece din nou este indeplinit~ conditia p ~ pe. totodat~. intre gaz ~i exterior are loc in timpul destinderii un schimb de energie sub form~ de lucru mecanic. c). Aceast~ transformare nu este deci reversibil~. initial blocat. Consider~m ~i cateva exemple de sisteme termodinamice care particip~ la transform~ri necvasistatice. la orice moment de timp. parametrii de stare. deoarece numai i'n~iruirea continua de stari intermediare de echilibru poate fi parcursa i'n ambele sensuri. sistemul ev(Jiueaza de Ia starea finalii Ia starea inifiala trecimd prin aceleasi stari intermediare de echilibru prin care a trecut fn transformarea primara de Ia starea . o transformare in care fn urma schimparii semnului de variafie al parametrilor de stare.6. Masa de nisip scazand. Transferul de energie tntre cele doua . In felul acesta sistemul sufera un proces tetmodinamic. care este egal~ cu zero. 1ar volumullor nu vanaza. c~ st~rile intermediare de neechilibru nu coincid cu cele prin care a trecut sistemul cand pe taler s-a ad~ugat brusc masa m. imp~rtit in. [ara ca fn mediul exterior sa se fi produs vreo modificare.transf~rmare il constituie revenirea resortului elastic de la Iungimea 1 + !:J. masa. transform~rile care nu sunt reversibile se numesc ireversibile. o stare de echilibtu. aerul se va destinde brusc. S~ consider~m ca dup~ comprimarea cvasistatica a gazului inchis in cilindrul cu piston (procesul este reprezentat in figura 2. 1. Astfel. energie intern!. fn starea de echilibru ~i nu poate ie~i din aceasta stare [ara acfiunea unei forte exterioare". ~i forta elastic~ echilibreaz~ greutatea talerului. sunt reprezentate dou~ exemple de transform~ri cvasistatice ciclice. 2. ele se afl~ intr-o stare de echilibru termic. 2. pri..p 1~ 2 0 p d. Sub ac\iunea fortelor de presiune pistonul efectueaz~ ~n lucru mecanic.. Se observ~ ca in procesul de dilatare cvasistatica sistemul trece prin acelea~i. Unnl' din postulatele pe care se bazeaz~ termodinamica a fast formulat de Boltzma_nn ~i poart~ numele de postulatul echilibrului: "Daca un sistem termodinamic este scos din starea de echilibru si se izoleaza de mediul exterior. f~r~ sa.tor. adica orice stare intermediar~ a gazului in procesul de dilatare poate fi considerata. Prin definitie. Interacfiuni ale sistemului termodinamic co mediul exterior. sufer~ o transfor. mare ~i are loco modificare a aces tor parametri de stare.gaze s-a prod us prin ciocnirile dintre moleculele lor. S~~ consider~m o mas~ de gaz intr-un cilindru cu piston. de fa sine. Daca pistonul este a pol deblocat. fn procesul de destindere a gazul_ui.4. care nu se datoreste schimbuliii de lucru mecanic. iar fntre ele este posibil schimbul de caldura fara a fi posibil schimbul de lucru mecanic.o. ' · ' Din cele ar~tate mai sus reiese ca in general un sistem termodinamic interac\ion~az~ cu mediul exterior modificandu-~i starea ~i corespunza.. intrece cu mult forta de greutate a talerului Mg. Postulatul echilibrului. se nume~te schimb de ciildurii. In momentul in care gazul interactioneaz~ cu mediul exterior. iar cel~lalt compartiment este vidat (s-a scosaerul). fn consecin~~. se nume~te transformare reversibila.p destinderea brusc~ a gazului. Dac~ sistemele sunt puse in contact termic si intre ele nu are loc schimb de caldura. semnul de variatie al acestui parametru se schimba. se fi efectuat lucru mecanic (volumul r~manand constant. a). 19 .1. care este fix~. 2. Transformanle necvasistatice sunt trans[ormari ireversibile. Fig.1. Procesul de destindere este necvasistatic. temperatur~. v . ·. deoarece foqa elastic~.4.sura de Ia sine (f~r~ actiune din exterior) in sens opus. atunci cand semnul de variatie al parametrilor de stare se modifica. Este evident.inifialii Ia starea. presiune_ oarecare.5.

. toluenul ~. ales tn mod arbitrar.. Scara Celsius. Corpul termometnc se cat~ct~n~e~z~ cu aj utorul unei marimi a carei valoare variaz~ sensibil cu temperatura. In final. temperatur~ corpul~t ~re cedeaz~ c~ldura cste considerata mai mare dedit temperatura corpulu~ care!! pnmit-o. · . . . principiu sau postulat.atmosferica normaUl. Pentru ·a tntelege cum se realizeaz4 aceastA scar4 de temperatura. tntr-o sutA de plrti egale.. Se introduce rezervorul termometrului tntr-uu vas in care se afl4 un ames tee de apa cu gheat4. schimbul de ciildurii fntre A ~i C nu se produce. Un cazan tncalzit ·continuu constituie..se ~ume~te_ proprie~a~e~ ~e tr~~zitivi~ temperatura.a. 1 ·1· In multe cazuri de in teres. . sau valoarea rezistentei electrice pentru tennometrele amintite mai sus). schimbul de caldur~ care conduce Ia stabi1 1rea ec u 1brului termic intre douA sistemeA ~i B nu afecteaza practic star~a unuia ?intr~ ele.2. Aceasta tnseamna cii in urma realizarii contactului termic 'intre A ~i C. tn dreptul clreia se opre~te capAtul coloanei de mercur... Pe scala termometrului se traseazA un reper in dreptul cap4tului coloanei de mercur. cu un sistem fizic. .2. Pentru ca un sistem s~ fie un termostat trebuie ca masa ~i energia lui sa fie foarte . Temperatura mAsurata cu un termometru avand o scalA stabilit4 cum s-a arAtat mai sus se num~te temperatura empirica. ur~a realizarii contactului termic. . De exemplu. proprietatea trebuie introdusa In teone sub forma unm . aproximaVe buna a notiunii de terrnostat. ~i se obtine unitatea de temperatura tn scara respectivA care se num~te grad (cu exceptia Sistemului Internaponal). care poate fi un hchtd (mercur. numlt termometru. temperatura ststemulul care ne mtereseaza e~te intotdeauna egala cu temperatura termostatu~ui ~~ car.sistem c. Problema care se pune in continuare este aceea de a exprima temperatura termometrului cu ajutoml valorii pe eare ·mlrimea caracteristicl tennometrului o are la aceastl.e ·a. tern:zc au acee~~·z temperatura. .2. pnr:tr-o a?umtta temperatur~.'UJsUratd a mllrimii fizice ce caracterizeaza un tennometru $i temperatura temiometrUlui inseamntl a stabil[ o scara de mllsurat Acea~t~ proprietate a starilor de echilibru.eaza. Se noteaza. la termometrele cu lichid).egalA cu 100.2. ea rezulta din experienta ~i nu este o consecmttl logtca a de~mtttei echthbrulu~ termic.echilibm. cuprins tntre reperele 0 ~i 100. Experienta arat~ cA echilibrul termic are urm~toarea proprietate: Dacii sistemele A . astfeJ !neat temperatura lui B pracuc nu vana~ m. pe o scalA valorile pe care le are mArimea termometric4la cele doul temperaturi (de reper) ~i se obtine un interval de temperaturA. deoarece este evident ca temperatura lor nu variazaln urma contactulut termic. temperaturile sistemelor devin egale. Scara Kelvin. M~surarea temperaturii se bazea~ pe prmctptul echt~tbrului term1~ ~~ pe _faptul stabilit experimental. Dupl stabilirea echilibrului termic.temperaturl. temperaturile ior iniVale sunt diferite. . dupa ce termometrul ajunge Ia echilibru termic cu acel corp. numtta manme termometriclJ (lungimea coloanei de lichid. Mercurul se dilatA iar lungimea c.oloanei de mercur va cr~te. fn concluzie temperatura empirica este· miirimea c~r~ _car~cteru:~aza s~area ~~ echilibru termic a unui siszem. Principiul tranzitivitatii echilibrului termic. pentanul.a. · Temperatura unui oorp oarecare. . tennometrul este adus in contact tennic cu acesta. TrasAm pe scala Ia capatul coloanei un nou reper tn dreptul clruia sctiem cifra 100. Ja ter~omet:ele c~ gaz) sau un rezistor (la termometrele cu rezistenta). cand schtmbul de caldura mce. Fiecare stare de echilibru poate fi caracter~zata dect. un gaz (azot. Prin defini\ie.1. A ~bil~p corespondenfd mtre valoarea 1. de asemenea.~. 21 20 . Toate corpurile ajlate 'in . Pentru caracterizarea starilor de echthbru termtc se mtroduce o ma~tme de star~ numWt temperatura empiricii. sau volumul gazului Ia presiune constantil. atunci sistemul A ~·i sistemul C sunt in echilibm termic. <:and tn urma contactului t~rmic are loc scht~b de ctHdur~ m. iar acesta din urmlt este in ·echilibru termic cu un al treilea . aerul atmosferic sau apa unui lac sau unci mari sunt exemple d~ termostate. f~st pu~ tn c~nt~ct termtc. Acesta contine un corp termometric. Din acest motiv. simbolul °C) se . Cind se mlsoarl temperatura unui corp. 2. hidrogen ~. sa zicem starea sistemului B. Tot tn mod conventional se consider4 di temperatura acestei stAri este. Pentru masurarea temperaturii unui corpse folose~te un ~tsp_oztttv. Scara de temperaturA a unui termometru cu lichid depinde de natura substantei din care este flcutcorpul tennometric. Temperatura empirica. Prin ~onventie.si B sunt in echilibru termic. Gradul Celsius (avand. TEMPERATURA 2.obtine impclrtind intervalul de pe scala termometrului. alAturi de care se scrie cifra 0. sistemul a carui temperaturA ~u vanaz~ In urma contactului termic cu un ait sistem este numit termostat. Ease define~te pe baza tranzttlvitatu echtllbrulm termtc~ prin alegerea convenvonala a dou~ st~ri de referinta carora li se.. mari. va fi egal4 cu cifra de pe scala. o . . Pentru stabilirea sdlrii de temperaturA se procedeazl astfel: Se aduce termometrul pe rand tn contact termic cu un sis tern aflat tn douA· stAri te~ce distincte ~i perfect reproductibile. c!rora li se asocial:! tn mod conventional valori bine precizate ale temperaturii.~ La stabilirea echilibrului termic.r"e sts::me. alcool etc. cum sunt alcoolul. vom folosi exemplul termometrului cu mercur. atribui~ dou~ valon ale temperaturii. Scara Celsius sau scara centigrad4 are urmltoarele stari termice de' echilibru ce delimiteaza. Se consider4 in mod conventional dl temperatura acestei stari · este egal4 cu 0. Temperatura empirica a unui sis tern nu poate f1 determmat~ m mod absolut. Apoi termometrul este trecut tntr-un vas tn care apa fierbe. b) starea de fierbere a apei pure Ia a~i presiune. La constructia termometrelor cu lichid se folosesc ~i alte lichide. tate. m4surat4 cu acest termometru. iar mlrimea tennometricl are o valoare bine detenninatl. intervalul de temperaturA: a) starea de echilibru dintre apa purl ~i gheata care se to~t~ sub presiunea . ..2. . Acest interval se tmparte Ia un numAr tntreg. temperatura corpului tennometric este egall cu temperatura corpului. ca unele marimi fizice ce caractenzeaza corpunle vanaza la incaJzirea sau 1a r~cirea lor. numite temperaturi de reper sau puncte iermometrice.

sigur ca pentru precizarea completa a starilor de echilibru termodinamic mai este necesara ~i temperatura empirica t a sistemului. adicl energia intern! a gazului tn starea initial! (gazul numai tn vasul A) ~~ in starea final! (gazul tn ambele vase) este a~i. ln anul 1843 J. a2 . atunci energia sa intern! nu se modificl.. . an). ~i . · ln apa din vas se introduce un termometru T si se noteazll indicapa acestuia. anume volumul V. Prin acest experiment.2) Ecuatia ~e mai sus se n~e~te ecuaJie de stare caloricii deoarece determinarea ei · experimentala necesita masuratori de energie.6.. Ecuatia de stare caloricl pentru gaz va fi de forma: U.te tn legllturll cu o m~inll termicl ideal!. A2 . Gazu1 din vasul A se d~tinde brusc tn vid ~i tn ~I va ocupa vol~ul celor doul vase. Sa presupunem ca descrierea unui sistem termodinamic implic. are un singur parametru de foflll.2. Termodinanlica nu are posibilitatea sA determine ecuatille de stare.temperaturii absolutii (notatll cu 1). 22 . Deoarece aerul poate fi aproximat cu gazul ideal se poate afirma ell: energia internii a gQZU/ui ideal este funefie numai de temperaturii.. ... independent de termometrul . ele se obtin din experient~. Pawior: = 0.. iar temperatura rAmane constant!. care este presiunea p. Faptul cl temperatura sistemului nu s-a schimbat tn timp:ui procesului de destindere indicA absenta schimbului de clldurll tntre sistem ~i exterior.. se define. Se ronstatll cl temperatura indicatll de termometru nu se modificl tn urma destinderii gazului. Joule a stabilit de fapt. 2. folosit. Dacl gazul nu schimba lucru mecanic. Se dechide apoi robinetul R.3) Deoarece cuno~terea' st!rii de echilibru a gazului este complet realizat! cu ajutorul temperaturii empirice ~i a volumului.P Joule (1818-1889) a realizat un experiment prin care s-a constatat cl energia intern! a gazelor reale. nici c!ldurll cu mediul exterior. deci stllrile de echilibru ale gazului sunt complet determinate cu ajutorul volumului V ~i a temperaturii empirice t .tia termometrulu1. Deoarece gazul se destinde tn vid. Ecuapi de stare. n). ·este necesar sA se realizeze o scar! tem1ometricll care sl nu depindll de natura corpului termometric sau de mllrimea termometricl. nu poate fi practic atinsll). numiti parametri de forta.. care se va studia tn capitolul urmlltor..V).15-a parte diJr intervalul de temperaturii cuprins tntre zero absolut fi punctul triplu al apei. d~pll cum vom vedea. Pentru descrierea stllrii unui gaz este necesar un singur parametru de pozitie. (2. ideal.. av4nd simbolul K. an le corespund intotdeauna alti n parametri de stare.6. ea depinde numai de temperaturA. inseamna ca ea va fi la randul ei complet determinata de temperatura empirica t ~i multimea parametrilor ai (i :-.15. ' . volumul gaiului cr~te. U = U(T). A vand in vedere ca energia intema este o mBJime de stare. cufundate tntr-un vas cu apll.. Prin urmare: U = U(t. adic! energia intern! a gazului nu depinde de volum.3. 2.. ins! aceastll variatie de volUI~t"nu determ. Aceasta const! din doul recipiente unite tntre ele cu un tub prevlzut cu robinet. tnseamnll cl unicul parametru de fort! a1 gazului este complet determinat ca fum:tie de t ~i V. Pentru gazul FJa. o astfel de teorie este teona cinetico-molecularii. (2. Putem atunci scrie: p = p (t. · Leglltura intre temperatura mAsuratll in K fi temperatura mAsuratll tn °C se exprimll prin relatia: · TK = t°C + 273. vasul A este umplut cu aer Ia o presiune mai mare dec!t presiunea atmosfericl. nu depinde dec!t de temperatura Ia care se aflll gazul.. . Gazul avatld un singur parametru de pozitie.1) Scara termodinamicl nu poate fi realizatll practic deoarece ea. Experienta lui Joule. Deci U2 = Ut. Aceasta este o scar! centigradll in care se considerl ca puncte de reper. Experienta lui Joule se poate realiza cu dispozitivul a clrui schemA este prezentatl tn figura 2. care printr~o conventie international! s-a numit scarii standard de temperatura.. Se urm!rqte indiQ. aflate Ia presiuni foarte sclzute (cu comportare de gaz ideal). Kelvinul reprezintii a 273.. deci tn procesul destinderii nu se efectueazlllucru mecanic. (2.4) se numqte ecuafie de stare termicii deoarece stabilir~ ei experimental! necesit! mAsurllri de temperaturA.= U(4JI). (2. Se poate arata ca eelor n parametri de pozitie a1. La inceputul ·experientei. s-a realizat o scar! termometricl apropiatll ca pr9prietllti de seara termodinamicl. an.. Unitatea de temperaturA in aceastll scarl este Kelvinul..4) Ecuatia de stare (2.inll o variape a energiei interne. 0 asemenea scar! a fost propusl in anul 1848 de cltre Kelvint care a folosit Ia stabilirea ei principiile termodinamicii. a2 . iar vasul B este vidat. De aceea. a1.2 .Pentru a putea mAsura exact. ecuatia de stare caloricl pentru cazul · particular al gazului ideal. La trecerea gazului din starea 1 in starea 2. pe care ii vom nota A~.. iar temperatura de topire a ghetii sub presiunea propriilor slli vapori (punctul triplu al apei) este notal!· cu valoarea 273.. Numai teorii car~ utilizeazll modele microscopice pot fumiza forma ecuatillor de stare. Originea sclrii Kelvin este numitll zero absolut (care. Scara de temperaturA propusll de Kelvin a mai (ost numitll scarii termodinamicii iar temperatUra exprimatll in aceastll scarll.15. temperatura de topire a ghetii ~i temperatura de fierbere a apei distilate sub presiune normal!. temperatura unui corp. a2 .1 cunoa~terea a "n'' parametri de pozitie a. . An.

.·l·---·T·. suprafatl v-..~re un rol ·determinant (ciocnirile moleculelor sunt tntamplltoare. tn care factorul tnt4mplare . Com~o~entele v.l axa Oz. 2.. 24 'i 3. p~str4ndu-~i mod~lul co~~ant . Deaoompunerea vitezei molecule.687 ·10 19 molecule. de ~carea absolut haoticl a moleculelor. tnchis int. vx cioadrii va fi egaUi cu variatia impulsului dupl _.. 4._ .tile particulelor constituente.. viteza dupA ciocnire are valoare tntamplAtoare etc.vzz-Vzt)=-2mvz. ·MODELUL GAZULUIIDEAL Cel mai simplu model cinetico-molecular... Dimensiunile moleculelor sunt mici tn comparatie cu distantele dintre ele.. vom considera la tnceput ciocnirea dintre o s.nsider!m ·un gaz ideal..1. ~i ~' paralele cu peretele (fig. etc. tn an8amblu. acesta se deosebe~te calitativ de fiecare molecull ~i este caracterizat de mArimi fizice noi. ciocnire> iar m este masa moleculei. 3. Tin4nd seama de caracterul probabilistic at tegilor statistice. folosit pentru gaze. fn cazul gazelor..rpendicularl pe perete (V:) ~i modificl sensul. Numai tntr-ur{ cm3 de gaz. datoritA interaqiilor slabe. Astfel s-a nAscut ideea cl. Legile statistice.1ltre molecull ~i perete. Pentru a calcula aceastl forta.ingurA molecull perete. // i avem: i ! z .2..1). FORMUlA FUNDAMENTALA A TEOAIEI CINETICO-MOLECULAAA !SAU EXPRE~IA CINETICO-MOLECULARA A PRESIUNII) Co. sunt imposibil de scris si de rezolvat ecuatiile de ~re pentru toate moleculele din sistem. de ~e3re. leculele au acee~i "t'aloare a companen~i "vite- 'i I :v. ale mlrjmilor ce caracterizeazA m~carea moleculelor (viteza medie. Mlrimile statistice se referl numai la ansamblurile moleculare 'i nu au sens pentru sistemele formatedintr-un numAr mic de particule. 3..elastice. haoticl. and moleculele formeazA un ansamblu macroscopic.1)... este modelul gazului ideal.). TEORIA CINETICO • MOLECULARA 3. tn. este determinata. La tnceput oonsidera. Fortele intermole<. astfel cA ele pot fi considerate puncte materiale. · · ProprietAtile sistemelor mol~e sunt descrise cu ajutorul ~nor mlrimi fizice ale_ clror valori depind de valorile medii.e moUDI!i molecule. folosind legile mecanicii clasice. 3.3. deoarece propriet4Vle sistemelor moleculare nu se reduc Ia proprieta. tn procesul ciocnirii perfect elastice di. Varia\ia impulsului moleculei in procesul x ~. dearie egalii cu unitatea.m cl. ..r-un vas aflat la echilibru termodinamic.nu*~i ttl+Vz modificA ruc1 sensul~ me! valoarea (fig. I tJJJ''=Hzz-·H:zt=m(-. c! rezultatele prezise de ele nu sunt singurele posibile. de forta medie cu care moleculele a~ioneaz! tn proce.fizice ale ansamblului. Oricare . Deci. ~carea moleculelor este complet dezordonata. 2. care nu sunt proprii sistemelor mecanice simple: aceste legi au primit · denumirea de legi statistice. Se constatl cl nici nu este nu este necesar sl studiem mi~carea fieclrei molecule in parte. nrlprea fiecltei molecule. HAOSUL MOLECULAR ~I LEGILE STATISTICE Dupl cum am vlzut in paragraful 1. se cpnstata.ori. :).2. gazul va exercita o presiune asupra peretilor. den~te miJrimi statistice. : -. dintre molecule~ acestea se ~cl aproape liber (cvasiliber) in toate direqiile. luatl separal.tfie ·calitativ noi ce apar tn sistemele moleculare.tn urma ciocnirilor dintre moleculele gazului §i pereVi vasului. 0 asemenea problemA nu poate fi _practic rezolvata.. ~i i~ . n·~1pl cum este t. . se supune legilor mecanicii clasice.11lare se neglijeazA: moleculele se m~dlliber. studiind m~carea fieclrei molecule constituente a unui ansamblu molecular (corp macroscopic) se pot stabili proprietltile. Carcteristicile principale ale acestui model sunt: ·1. deci ansamblurilor). tn conditii normale. Aceasta.ar fi directia de mi~care a moleculei ce se ciocn~te cu peretele~ vectorul vitezl v poate fi desc. Ciocnirite dintre molecule peretii vasului sunt perfect.rimlle tnalntea ciocni'~ I I '·~' ! j rii. Moleculele se afl~ lntr-o m1tcare baoticA continuA. dar sl mai fie 'i rezolvat. fn primul r4nd. far! a exista o directie priVilegiata. de un numlr mare de. fntr-nn astfel de sistem apar legi deosebite.'Wloscut din mecanicl. docnitl tn unitatea de timp de un numlr N de Fig. indicele 2 acel~i mlriini dupa. stabilesc o dependen\4 univodl tntre mlrimile macroscopice 'i valorile medii ale mlrimilor ce ~racterizeazl m~carea molecularl. tns1 ele sunt cele mai probabil~.. 1 V _ ..1 fi pftte • __ . dlrectia de mi~care dupA ciocnire este tntAmplltoare. . (3J..CAPITOLUL 3 3.. energia medie.~ul ciocnirilor asupra unei suprafete a peretelui. 3.). nu cuno~tem fortele de interactie dintre molecule (expresia lor) ~i. 2S .. perpendicular! pe perete ~i rompo~ nentele v. Aceastl presiune este determinatA. 5. Exemple de mArimi statistice sunt presiunea 'i temperatura. Comportarea calitativ deosebitA a sistemelor ·moleculare. cu ajutorul clrora nu este posibil de descris ~carea fieclrei molecule in parte. · .. '~' DelimitAm pe unul din peretii incintei cu gaz -~ · 1 1 o suprafata de arie AS. directie normala la aceast!t suprafatl.ompus tn trei componente: componenta v. Gazul este format dintr-un numlr foarte mare de particule identice (molecule sau atomi). Ele caracterizeazA proprieta. plec4nd de Ia notiunea de probabllitate (specific! fenomeneior ce se repeta.. se aflA cca..unde indicele i indica ·ma. Se presupune cl ~carea lor se supune Iegilor mecanicli clasice.1. traiectorlile lor fiind linii drepte.)~· -:. toot. Este evident c1 un asemenea numAr ime~ de ecuatii nici nu poate fi scris.1. alegilnd axa Oz ca tn figura 3. tn al doilea r4nd. numai componenta vitezei dupl direqia pe.

NumArul total de molecule din cilindru va fi nvr/lS.2) Dadi impulsul celor N molecule se modifidi.vf =ntvf + nzv? + . obtinem expresia presiu~ · p =}m~. tn unita~ea de timp va fi egal cu jumAtate din num!rul total de molecule cupnns in cthndru. Ciocnirea moleculelor cu o sup~fata /:!. 3~2. = rnj =n. De aceea. Nt.pentru presiune expresia: (3.8) Porta exercitatA asupra suprafetei de perete de· arie M.ma presiunea p exercitatA de ·gaz asupra unei suprafete oarecare de perete. fnt~-adeviir. obtinem: _ __ Folosind expresiile (3. 3. = ml'n.tratului vitezei (~). d..-~·-.. asupra moleculelor actioneazA din partea peretelui o fort4 F egalA cu vari~p..zei vz. (3.m. conform legii ~ 11-a a dinamicii. nu putem sl o calculAm. Dacl. V2y. Ntl/f + N2vt + . v2 reprezint! o medie ponderatA. jumAtate din aceste molecule se vor m~ca spre perete. a). .'lmv. nz.. . in continuare.11) poartli denumirea de formulafundamenta/11. av4nd modu!ul F = 2 mv. Ml =N Mi' =-2mvzN. =ml'n. Conform cu relatia: (3. Adunand membru cu membru relatiile (3. (3.lcula pres1~nea tin4nd seama de diversitatea vitezelor moleculare.. deoar~ nu cuno~tem vitezele Yt. cuno~tem valoarea medie a ·pa... un numAr n2 au viteza v2.S (fig. NotAm cu n numArul de molecule cuprinse in linitatea de volum. ~.. 3p = m :E mvt.S.6) La scrierea relatiilor (3. (3. peritru Diiv'f .10) · lnmulpnd ~i impArtind. V21:.(3. Vty. La producerea presiunii p contribuie fiecare grup de molecule tn parte.4) fn mod asemb4tor se poate exprima presiunea exercitatA pe o portiune de perete aflatl perpendicular pe axa Ox. Egalitatea presiunii gazului dupA toate directiile este o consecint~ a ~dirii haotice ·a moleculelor de gaz. .. va fi 2 F = 'lmv. Vtz. respectiv pe axa Oy: .v~. V2z.v~.numlrul total de molecule cu viteza vz ~. + v~ =v'f (pltratul vitezei moleculei i) . deci F = . .3) Aceasta ar fi presiunea gazului.. 3.. adidi F 2 p=-=nmvz. ..v'f = vZ:rni = nv2• (3.6). asupra peretelui va actiona o fortA egalA dar de sens contrar F= -F . vor ciodni suprafata !::. in gaz nu exista.. =~' rNivt unde Nt este num4rul total de molecule di~ volumui·V considerat..9) y b Fig. deci au ~i componenta vz diferitA. avem: p =ntmvtz + 112111~ + .6) am tinut. (3. Nz+ . Este clar dint + n2 + .. De aici.a normalei la perete (directia Oz) ~i este indreptatA dinspre perete spre interiorul gazului.cu 2 in partea dreaptA a relatiei (3.8) ~i (3 ..N. DatoritA haosului molecular perfect. 7 se scrie: 1 N = znvz!::.. moleculele se m~di cu vit~ze dif~rite.S.N.va.d.. AceastA fortA are direcp.. afe moleculelor. ad1di . Ecuafia (3. =m'fn. Yom expf1.~i relatia 3.2.a. iar presiunea Expresia Dz. ce au viteza v1. se obtine. componentele vitezelor Vi Vi.5) p =ntmvty +n:onv~ + .m. de Cltre cele N molecule.a. 'Conform legii a III-a a dinamicii.11) rn. Nz . 26 27 . iar jumA~te dlnspre perete.3). M (3. (3. un num!r nt au viteza Vt. v+v-r.2. tns4. fn realitate.. fn unitatea de timp. N~tlm cu Vtx. b).a impulsului moleculelor in unitatea de timp. 2 2 z p =ntmVJx + n1mv2x + .N = nmvz M. + . obtinem: ·3p =m :E ni(V~ + v~ + v~) .. 7) Dar· vt + v.4) . iar Neste numArul total de molecule oonpnute tn volumul dat.. caracteristice grupurilor de molecule ni. vom ca. atunci lucrurile se simplific!.5) ~i (3. iar generatoarea egalA cu Jv I· Volumul acestui cilindru va fi vz!::.S toate moleculele se aflA fa\4 de MIa o depArtare mai midi ·dec4t Ivi (Jv I este spatiul parcurs in unitatea de timp) ~i sunt cuprinse tntr-un cilindru cu aria bazei·egalA cu !::. (3.. z sau 2 v =-~v-. tn hmgul direia presiunea sA ia alte valori.. care .S a peretelui.= N1 2 Nz 2 Tv 1 + vvz +. Pentru aceasta cons1derAm di d1n cele n molecule din unitatea de volum. astfel di numArul de molecule care ciocnesc supr~fata ~. dadi toate moleculele lui ar avea acee~i valoare a componentei vz a vite~i. seama di presiunea in interiorul unui gaz are a~i va:loare pe toti peretii. Variatia in unitatea de timp a impulsului total al celor N molecule va fi: (3. 9).10).. ·aflatA perpendicular pe axa Oz (fig.. Datorit! caracterului haotic al ~dirii moleculare. o directie privilegiatA de mi~care a moleculelor. vz.. a teoriei cinetico-moleculare agazelor.

Deoarece p-i. care exprin. Se poate arlta ca energia ctnettcl. de asemenea...11) se mai poate scrie: (3. vor ~accelera" moleculele gazului 2. . pVJ!=RT. . ca o proprietate macroscopicl a sistemului m6lecular. fn teoria cinetico-moleculal'lt temperatura este definitl deci. din presupunerea unei ~clri·absolut haotice a moleculelor~i din sumarea fortel?r. a gazelor este determinatl de ~ea de agitatie termicl a moleculelor. ~a cum se va arlta tn paragraful3.13) undekeste o constant! universal! cunoscutl sub numele de constanta lui Boltzmann ~i are valoarea: k = 1. =. ..14) care repreztntl ecuatta termtcl de stare a gazului ideal. este un parametru obpnut tn urma unei medieri efectuatl pe tot ansamblul de molecule: pre8iunea este proportional! cu energia Cineticl medie si cu num!rul de molecule din unitatea de volum. duce Ia egalarea energiilor cinetice medii ale moleculelor celor doul gaze ~i schimbul de energie macroscopic (dinspre gazull spre gazul2) tnceteazl.es~e energia cineticiJ medie a unei. ne putem convinge numai din experientt.4. . Aceasta. un transfer macroscopic de energie de Ia gazul 1 spre gazul 2. presiunea gazului.or.qca mai ·tncet.. rezulta cl cele doul mlrimi. Deci. pV=vRT. · · p = k·n·T. ' . Atunci.11 ). pV= NkT. care este dete~inatl de s~rea de agitatie termicl a moleculelor ~i temperaturA e~st~ o depe?denta duectl. pV =YNAkT. unde Neste num!rul total de molecule din volumul Vocupat de gaz. iar energia cineticl medie corespunzltoare unei molecule din ambele gaze are a~i valoare. Rezultl dl tntre presiune ~i temperaturA exist! o corelape .6.12) arata cl presiunea gazului ideal depinde de npmlrul de molecule dtn umtatea de volum precum ~i de energia cineticl medie a moleculelor aflate tn miscare de translatie. din relapa (3. Se considerl m~clru de translatte a moleculelor unui gaz aflat 3. asa cum s-a arltat tn paragraful 2. Re.. tnolecule tn ~ea. fntr-unul din paragrafele viitoare vom vedea cum se verificl experimental unele consecinte ce decurg din (3. acest moment ele au a~i stare de tncllzire (a~i temperaturA). =}a itr . care sunt mai "rapide".15) 0 alta ecuatie de stare a gazului este data de relatia (2. mai repede decit tnainte de ciocnire. ~i invers: temperatura unui gaz ideal este o mllsurli a intensitllpi m'lcllrii termice a molecule/or din care este constituit. conform relatiei (3. se numqte ecuatia termicl de Mare. tn acest fel.medte este proporttonall cu temperatura ~i depinde numai de aceasta: 8. sl existe o ~ependentl direct!.12) Formula fundamental! a teoriei cinetico-moleculare aratl cl presiunea gazului este proportional! cu num!rul de molecule din unitatea de volum ~i cu energia cinetidl medie a unei molecule: presiunea gazului este numeric egaliJ cu dou4 treimi din energia cineticiJ medie a tuturor molecule/or de gaz cuprinse in unitatea de volum.T. schimbul de energie. tn felul aeesta. caie sunt mai "lente". De aici re~ultl caracterul statistic al presiunii. p 2 . El rezultll. dupa ciocnire. iar cele doua gaze se vor atla la echilibru. Are loc.4.11) este adev!ratl satJ nu.. INTERPRETAREA CIN~ICO-MOLECULARA A TEMPERATURII Starea de tndllzire.4). fnlocuind tn relatia (3. moleculele gazulul1 se vor rn. sl ne imaginlm o experient~: Sl aducem tn contact doul gaze reale cu stlri de tncllzire diferite (temperaturi diferite). cu ajutorul unor m!rimi microscopice caracteristice sistemului ~olecular. ECUATII DE STARE ALE GAZULUIIDEAL (ECUATIA TERMICA DE STARE ~I ECUATIA CALORICA DE STARE) .12}tnseamnl c1 se poate afirma cl: p-~ . · .· lelor) este n =N/V.13) rezultl: Num!rul total de molecule se poate exprilna tn funqie de numlrul total de moli ~ide numlrullui Avogadro: N = vNA..3. iar moleculele gazului 2.14) seobttne: . (3. au 0 comportare identic!.care se poate scrie sub fu~ .4 am ajuns Ia concluzia cl tntre energia cineticl medie a moleculel.ea fitnd o m!surl a temperaturii. ' >}nzvr. . . datorat ciocnirilor.1) care ~riml presilinea gazului ideal tn functie de volum ~i temperaturA tnu:-_o stare de echihbru. dacl modelul de gaz folosit este adev!rat sau nu. la echilibru tnceteazl transferul macroscopic de energie de Ia un gaz la altul.. Relatia P =p (V. Ea este caracterizatA cantitativ cu ajutorul unei mlrimi m!surabile.38·10-23 J/K. . ln. numitl temperatura.Mlrimea Bu. moleculele gazului 1. (3. " Din aceste considerente.latia ·(3. a dlrei valoare s-a stabili~ experimental.cu care moleculele ciocnesc peretele. tn paragraful 3. ced4nd acestora o parte din energia lor.tl energia · · 28 29 . se obtine relatia: . Pe baza acestui comportament identic s-a stabilit c1 tntre cele doul. (3. Dar tn toate ciocnirile. tns1. temperatura ~i energia cinetiel medie a moleculelor. de translape (a~i pentru toate moleculele) fi relatia (3. . 3. Pentru un·mol de gaz ecuatia termicl de stare este: mteml tn funqie de volum ~i temperaturA. . Din punctul de vedere cinetico-molecular. Dacl formula (3. · tr~bui~.m.2. tnseamn1 cl energia cineticl medie a moleculelor este diferitl: sl zicem }n 1v~ Moleculele celor doul gaze se vor ciocni tntre ele.5. m!rimi ca energia· cinetica medie a Ia echilibru este o m!sura a temperaturii sistemului. Produsul NAk = R reprezintA constanta universal! a gazelor. Deoarece num!rul de molecule din unitatea de volum (sau concentratia molecu. Pentru a stabili aceastl dependent~.

24) care constituie uria din relatiile fundamentale ale teoriei cinetico-moleculare. kmol·K Rezolvare: a) Din ecuatia de stare. expresia: Vr=~· PROBLEMA REZOLVATA (3. k = 1..20) rezultiJ ciJ energia intem/J a· unui gaz. aflat in conditii normale de temperatura ~i presiune? 25 3 R: no=~= 2. triatomice) trebuie luate tn considerare ~i energiile cinetice datorate ~clrilor de rotatie 'i oscilatie ale moleculelor. ideal este direct propor!WnaliJ cu temperatura absolutiJ a gazului p cu cantitatea de gaz._p·V.17) 'i (3.24) in relatia (3. moleculele nu interacponeazl tntre ele ~~ energia inteml este dati numai de suma energiilor cinetice. Pentru un mol de gaz ideal monoatomic energia ·intern! va fi: 3 U ="1.12) se expriml energia cineticl medie de translatie a unei molecule: (3. relatia (3. · (3. Se cunosc: J. care se poate exprima prin raportul dintre masa molecular! J-1 ~i numlrullui Avogadro. moleculele nu au dec4t ~clri de translatie ~~ energia inteml se expriml prin suma energiilor cinetice de translape a tuturor moleculelor de gaz. n· unde m este masa unei singure molecule. cate molecule de gaz se afla tntr-un volum V = 1 cm3 Ia presiunea amintita ~i temperatura T= 321 K? 4. Inlocuind expresia (3. U~ gaz o~recare.17) 'i (3.Secunoa~tenumarulluiLoschmidt (no=2. definitl prt·n re1a. PROBLEME l. (3. dar nu depinde nici de volumul Presiunea aerului rarefiat dintr-un tub Roentgen este egaHi cup = 10 torri.27) 'i se inlocui~te produsulpY. KT 1. .7·1025m-~. ·RT. Relatia (3.19) Dacl se tine seama de relatia (3.l 3kNAT 3RT (3.18) tn relatia (3.2. (3.31 ·103 _ j _ . numitl viteziJ termiciJ. (3. (3. Din relatia (3. care evidentiazl dependenta exact! de temperaturA: 3 Str =.R = 8. iNTREBARJ..21) Relatiile (3.25) se obtine· lVA • • ' 2 v =.18) Inlocuind expresiile (3.22) Expresia vitezei pltratice medii de translatie se obpne din formula energiei cinetice medii a unei molecule: n = p = 1.13) se obtiile formula energiei cinetice medii de translatie.26) Atunci viteza termicl a moleculelor.23) Folosind relatiile (3.ta (3.20) Din (3. care leaga parametrii tntre ei avem: ocupat de gaz 1i nici de presiune. Prin definitie viteza termicl este: (3.19) devine: U = i~RT. iar temperatura T = 288K.7·10 molec.17) Avand in vedere cl n este numlrul de molecule din unitatea de volum. b) viteza termica a moleculelor. NA. adicl: U =NS. =-z E.22) .1 =· 29 kglkmol. Sa se afle: a) concentratia moleculelor din tub.In cazul gazului ideal. rezultl cl: N =nV. In paragraful 3. J-1 f.33·103N/m2 =3.25) 30 _ 3.10 tom. R:mo= popT = 333·10"27 kg .31·10 J/klnolK·288K 2 l 29kg/kliiol = 4'9710 m.kT. Sa se afle concentratia n a moleculelor de azot ~i densitatea azotului. aflat Ia presiunea p = 80 atm ~i temperatura T = 364 K. Vtr=m· 2.4 am arltat cl m~carea de agitatie termicl a moleculelor cr~te o dati cu cr~terea temperaturii..20) care expriml dependenta energiei interne de temperaturA reprezintl ecuafia caloriciJ de stare a gazului ideal./m (numarullui Loschmidt).21) ·expriml energia intern! numai pentru gazul monoatomic.=.s .4 kg/m • Saseaflemasa unei molecule mode g~. 31 .38·10-23J/K·288K b) vr~~~ = 1-. vr=~. daca presiunea este p = 3 2 =56 ·10 N/m iarviteza termica vr = 600 m/s. Dacl gazul ideal e8te monoatomic.14) 3 s. In cazul celorlalte gaze (cu molecule biatomice.2 2itr nopo1'o ' · (3.16) unde !V este numlrul de molecule de gaz. 3kT v (3. C4te molecule contine un metru cub de gaz.· EXERCJTII. ~carea de agitatie termicl este precizatl cu ajutorul unei mlrimi. are densitatea p = 3 =5.16) se ob\ine expresia energiei interne: 3 .3. ~a cum s-a arltat tn paragraful2..20) 'i (3..38·10·23 J/K. va avea t.23) se obtine: 2 =-m.c pentru obtin~rea vidului permit realizarea bnei presiuni tntr-un vas egala cu P.35·1023m-3.- 3 3·8._~re~atele modem. · ·(3. lnlocuind m =~ in relatia (3. u =.

). iar presiunea lui esie echilibratA de presiunea atmosfericA H. 3~6. De . cu datele obtinute se reprezintcl pe hartie milimetri~ dependenta presiunii (axa ordonatelor) de v9lum (axa absciselor). Experiment. Temperatura gazului se mai poate modifica. transfol1D3rii izobare..28) numitA ecuafia izotermei. Iegea se scri.6. a~a cum vom arAta in cele. Mercurul din dispozitiv poate fi inlocuit cu apA.3. de un vas mai larg V.. avem: p1V1 = p2V2 = . b) Izotermele unui gaz aflat la temperaturile t1>t2>t3. 33 32 . Asemenea transformilri sunt: izoterme (T = canst. 3.curului in cele d~uA ramuri este egal. Ecuatia (3. mi~cand vasul V in sus. Se cit~te volumul ocupat de gaz (V1) ~i presiunea atmosfencA (H) la un barorp. Prin ridicarea sau cobo~area vasului V putem destinde sau comprima aerul din tubul T. incAlzind apa din vasul CIa un bee de gaz sau re~ou electric.5. poate suferi procese termodinamice in care unul dintre parametri se mentine constant. b. de exe!. 3. Se tncAlz~te a poi vasul C.. n prin care trece gazulla t ~i m constanti. fnciilzind un gaz cu t\T = 100 K. ins4. Cu robinetul R deschis. presiunea aerului din dispozitiv rAmane constanta. Da~ valoarea ei a rAmas constantA. pe calc experimentaU1. Pn.. este pusA in evidtmtA de deplasarea coloanei de mercur in tubul B.. Se ridicA vas~l V cu 3 .t.. Aerul de studiat se aflA in balonul de sticlAA care se prelung~te cu un tub subtire din sticlA B. apoi coborandu-1.c.4.6. · 3.3.4. a). Sa se afle masa molara a gazului. . p2.1.te aer. Verificarea Iegii Vo. Deoarece tubulB este orizontal.etru._Ilplu) se poate face cu dispozitivul din figura 3. poate fi reprezentaH1 grafic in coordonate p ~i V printr-o hiperbolA echilateralA (fig. 3. V7z. Vt.VT! temperaturile t1. viteza termica a moleculelor a crescut de Ia vn = 400 m/s Ia vn == =500 m/s.denivelarea mercurului). . Aparat pentru verificarea legii transformarii izoterme. iar volumul pe care n citim il notAm cu Fig. R: . de exemplu) se poate realiza in dispozitivul din figura 3. in acest caz. Transformarea izobarA a unci mase de gaz (aer. Legea Boyle-Mariotte sau legea transformarii izoterme (t masa gazu1ui m = constant) se enun'A astfel: = constant ~i presiunea unui gaz aflat Ia temperatura constanta variaza invers proporfional cu volumul gazului. t2 ~i t3 (t1>t2>t3). V2. Se inchide robinetul R. Temperatura se mAsoara. ega!a. Fig. se coboarA sau se ridicA vasu1 V panA cand nivelul mer:. = PnVn = canst. din ramura deschisA. pentru t (3. . 11~ vasul C se introduce un amestec de apA cu gheatA. Operatiunea se repetA.3. . atunci izotermele obtinute Ia cele trei temperaturi se reprezintA grafic cain figura 3.) sub presiune constantA _se num~te proces izobar.4 em ~i se cite~te valoarea volumului (V2) ~i presiunea (p 2=H + pgh 2. a) Reprezentarea grafica a izotermei. care este un sistem termodinamic. aflat initial in stare de echilibru. Cantitativ. iar legile dupA care se produc ele se stabilesc in termodinamica. ce urmeaz4. Experiment. Ia indHzirea izobarA a gazului.canst. V~ presiunea ~i volumul!n stArile 1.) izobare (p = const. masa gazului m = constant) stabil~te o dependentA intre volumul unui gaz ~i temperatura.. ).. Curba obtinutA este un arc de hiperbolA care corespunde ecuatiei pV = constant. h 2 . Gazul din balon va avea temperatura to = 0°C. Tubul T este legat printr-un tub de cauciuc .28) Da~ no tAm cu pt. . astfel incat s~ se mAsoare cca. iar valoarea volumului la o temperaturA datA se cit~te pe scala gradatA de pe tubul B. cand presiunea se men\ine constantA. ca sistem terrno'dinamic. aerul din tub ~i halon de aerul inconjurAtor. In tubul de sticlA gradat Teste tnchisA cu ajutorul robinetului R o masA c. TRANSFORMARI SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL Gazul ideal. Studiul comprimArii sau destinderii izoterme a unui gaz dat (aer. Se mAsoarA din nou temperatura. ~i m = . domeniul in care poate sA varieze presiunea gazului este mai restrans decat in cazul mercurului.S.e: p V = constant. izocore (V = const. 10 valori ale volumului respectiv ale presiunii.2. Leg~a Gay-Lussac sau legea transformarii izobare (p = constant. Volumul aerului se cite~te pe tubul gradat T. umplut cu mercur.s. 2. DacA acela~i gaz este comprimat la = cbnst. Ia care se adaugA sau se scade presiunea hidrostaticA a coloanei de mercur (p =H ± pgh ). v a b v Fig 3. 3. La inceput. iar temperatura va deveni t.asemenea se citeste la un termometru temperatura camerei. Un proces Ia care participA un sistem dat (m ::: canst. cu presiunea atmosfericA. In tub se aflA o coloanA de mercur care separa. = ~ = 28 kglkmol. cu ajutorul termometruluiD. Variatia volumului.

003661 grd-1 . Vo) fi. 1 = const. b. Dupa cum rezulta din (-!. procesul izobar este reprezentat printr-o dreapti ce intersecteazi axele in punctele (0.T. care a fost prezentata in paragraful2.31) rezulta. a are aceea~·i valoare pentru toate gazele: V = Vo (1 + cx.29) pet = = 1°C. cand gazul se lichefiaza ~i apoi se soluhft~il. in orice stare. Facand in (3._ . Legea lui <Ja~-·~ .30) este reprezentata printr-o dreaptii ce 1~tersecteaza axa volumel~r in punctul de coordonate (0. Reprezentarea grafica a ecuatiei izobarei (3.15°C.In coordonatele v.31) masuratori. Pentru diferite mase de gaz. a).6. t. 0 v1 vv t unde po este presiunea la 0°C iar p . notand cu a. procesul izobar este reprezentat printr-o dreapti paraleli cu · axa volumelor.t). numita zer.15)] =Vo cx. · (3. izobarele au inclinari diferite dar toate intersecteazA axa temperaturilor in acela~i punct 0). Vo diferit). T.Jl Fig. Alegand diferite valori pentru. Un proces la care participa un sistem dat (m = const.la presiune constm~ta. a) fn coordonate p. Facand in (3. m = const. as~fel (3.=. pare aceea~i P -po =At PO "'' valoare pentru toate gazele.__ _ _ _ _ _ __.7.. legea se scrie: (3. Aceasta inseamna CA gazul i~i mare~te adica. care arata ca: v Vo T = To . rezulta: coeficientul de dilatare izobara a. ~. EcuaVa (3.) o dependenta intre presiunea unui gaz ~i temperatura. figura 3. DupA cum rezultA din m4sur4tori. Coeficientul de proport~onalitate f3 se num~te coeficient termic al presiunii. 3.003661 1 grd.6.=~ grd. intr-o transformare izobara. ecuatia izobarei p ··~· const. ( -1/a.. unde V = a. Ease enunt4 astfel: stabtle~te p p=constant variafia relativa a presiunii unui gaz menfinut la volum constant este_ direct proporfionalii cu temperatura. putem exprima ecuatia (3.34) pet= = 1°C.) sub volum constant se nume~te proces izocor.30) devine foarte simplA ~. b) ln coordonate.15 din volumul pe care n oc~pa Ia 0°C. este egal cu variaVa relativa a volumului gazului cand acesta este incalzit cu un grad. dadi (3.presiunea Ia temperatura t. se define~te scara de temperatura Kelvin. ' deci este independenta de natura gazului.1.30) 0' temperatura h!i cu un grad.ussac nu este valablla la temperaturi joase. cre~te liniar cu temperatura.30) astfel: Fig.!:.ului cand acesta este indllzit cu un grad.Q absohlt. volumul gazului. Ecuatia izobarei (3. daca deplasam · originea temperaturii din punctul 0 (unde t = 0°C) in punctul avand temperatura 0 t = _! =-273.. aflat . egalli cu p= i7h-s grd-1 = 0. 0).1 volumul cu o fractiune egala cu 27~. T procesul izobar este reprezentat printr-o dreapti ce trece prin originea axelor. Daca pr~lungi~ izobara ~i in domeniul temperaturilor coborate (portiunea punctata a Izobaret).33) Procesul izobar poate fi reprezentat grafic. este direct proportional cu temperatura absoluta. a.3.7. v (3. In ~oordonatcle t ~i V.. cand volumul se mentine constant. volumul unui gaz . 34 35 . ecuatia izobarei (3.z. Canthativ. Cantitativ. V.Noua pozilie a coloanei de mercur indica valoarea V a volumului. V.. Astfel. Folosind temperatura absoluta. Vo). (deci a.=0. J. = 0.273.t) = Vo [ 1 + ~(T.t ~i reprezentAnd grafic rezultatele (Vin functie de t) se verifict\ legea stabilita de Gay-Lussac: temperaturii t = _1. V varia{ia relativa a volumului unui gaz. In coordonatele V ~i p. rezulta: coeficientul termic al presiunii este egal cu variatia relativA a presiunii ga. este direct propoqionala cu temperatura.33) este datA in figura 3. Din (3. El caracterizeazA dependenta presiunii gazului de temperatura. este reprezentatii printt-o dreaptii paralela la axa volumelor (fig. ea mtersecteaza axa temperaturilor (V = 0) pentru o valoare a Legea lui Charles sau legea transfonnirii izocore (V = const.2. El caracterizeaza dependenta volumului gazului de temperatura.6.6.29) poate fi scrisa ~i astfel: V ~ Vo (1 + a.aflat !a presiune constantli.2.. legea se scrie p ~ ~ I I ! I I b 2 . 3.32) cA intr-o transformare izobara raportul dintre volum ~i temperatura absolutA in once stare ramane constant: .29) Coeficientul de proporVonalitate a se nume~te coeficient de dilatare izobara.

8.36) tn coordonatele p ~it. procedand Ia fel ca la deducerea relatiei (3. 'i 36 . respectiv p ~i Tau reprezentArile ·grafice date tn figura 3. T. se supun legilor descrise mai sus Mnd se aflA Ia temperaturi cu mult mai mari declt temperatura lor de lichefiere ~i Ia presiuni relativ mici (apropiate ca valoare de presiunea atmosfericA). Presiunea aerului va fi Pt =H + pght .10. V procesul izocor este reprezentat printr-o dr~apta paralel~ cu axa presiunilor.35)'~i (3. gazele reale se abat de Ia legile de mai1 sus. b ~~c). b ~i c.4. in balon intrA aer. 3. miisuratA de termometrul T. . se ridicA bratul mobil al tp.coborate. Stabjlim aceastA ecuatie. oxigenul. fncli~area izo~relor este cu atat mai mare. . Pentru aceasta consideriim un gaz de masA datil. a) !n coordonate p. V". 37 p p . Balonul de stiCIA A comunicii cu un manometru cu mercur M. heliul ~. . intr-o transformare izocorii. Aerul ·din balon se dilatA ~i impinge mercurul tn ramura deschisA a manometrului. Ecuatiile eelor dou~ transformAri sunt: Fig. avand transformarii izocore.Aceastii valoare. p _po T-To' astfel d1 tn orice transformare izocorA raportul dintre presiune ~i temperatura absolutA tn orice stare rAmAne constant: =const .8. azotul.9. amintite mai sus. cum sunt aerul. Gay-Lussac~i Charles in orice conditii de temperaturA ~i presiune. Ecuafia Clapeyron-Mendeleev.2.31). tn coordonate La temperaturi . = const.36) · adicii. Comportarea unui gaz (aer) de masA datA Ia tnciilzire sau rAcire sub volum constant se studiau cu ajutorul dispozitivului din figura 3. 3.6. ~tiind cii ~ = To . Gazul ideal se defin~te ca fiind un gaz care se supune riguros legilorBoyle-Mariotte. in care se ajunge din starea initialA tn urma unei inciilziri izobare de Ia To Ia T. reprez~ntarea grafi~ a izobare~or. ~ T (T> To) printr-o transformare oarecare (fig. (3. este direct 1 proportionalA cu temperatura absolutA.=~=~= 0. Fie aceastA stare l". 3. care aratA cii: (3. Vo. procesul izocor este reprezentat pnntr-o dreapta ce intersecteaza ax:ele tn punctele (0.003661 grd-1. Transformarea oarecare. cu cit presiunea po la 0 C este ma1 mare (fig. in oricc stare a sa. caracte. 0). Din starea 1" se poate ajunge o in starea finalA prin transformarea izotermA 1". Gazele reale.. Experiment. La presiuni ridicate ~i temperaturi coborate. .anometrului panA clnd mercurul ajunge din nou in dreptul reperului R. Ecuatia (3. se obtine: p = f3poT.35) presiunea ·unui gai ideal nienfin:ut. Ramurile manometrului comunicii printr-un tub de cauciuc. Repetand miisur!torile la diferite temperaturi ~i reprezentand grafic rezultatele (p functie de t) se obtine o dreaptA care este tocmai izocora. 3. Pentru a men tine volumul constant. caracterizatii de parametrii po. To.9. (3.ia volum constant cre~te liniar cu temperatura. Ecuatia V p ~i V. Tubul din dreapta al manometrului se poate m~ca in lungul unei rigle gradate. t.10).37) f Procesul izocor poate fi reprezentat grafic. fnchidem robinetul C ~i incAlzim vasul B panA la o temperaturA tt. ConsiderAm cii din starea initialii gazul trece in starea finalA 2.p · rizat~ de parametriip. Pentru aceasta. 1 I I v a v 0 T c Fig. Din legile obtinute pe cale experimentalA. temperatura to = 0°C. a. in acest caz.8.a. 3. Deoarece parametrii de stare nu depind de modul in care sistemula ajuns in starea datA. aflat intr-o stare de echilibru.. hidrogenul. Pe ramura din stanga a manometrului este gravat un reper R. po) (-1/P. aflat intr-o stare initial41.po este egalA cu presiunea atmosfericii H. procesul · izocor este reprezentat printr-o dreapta ce trece prin originea axelor. caracterizatA de parametrii po. obVnutii din miisurAtori.34) poate fi scrisA ~i astfel: p =po (1 + ~t). putem trece gazul din starea ini\ialii in cea finalA printr-o stare intermediarA. Se deschide robinetul C.36) rezultA. Observafie. aratii cii valoarea coeficientului mediu al dilatiirii izobare a este egalA cu valoarea coeficientului termic al presiunii ~: a. ecuatiile (3.··--.. c) in coordonatep. RidicAm bratul mobil al manometrului pana cind mercurul ajunge in dreptul reperului R. T. Verificarea Iegii introduce un ames tee de gheatA ~i apA. &presia matematicii a dependentei dintre parametrii de stare ai gazului se nume~te ecuafia Clapeyron-Mendeleev." fn vasul B se Fig. b) in coordonate p. 3. Legea transfo~Arii izocore poate fi scrisA ~i tn functie de temperatura absolutA T. izocorele sunt duse punctat dm acelea~I cons1derente pe care le-arn arAtat Ia. a fost stabilitA o dependentA intre parametrii de stare ai gazului ideal. Din (3. fntre -cele donA ram uri ale manometrului a pare o denivelare ht mAsuratA pe riglil. presiunea gazului.

T.41) Inmultind cele dou! ecuatii ttrmen cu terme~ ~i simplifitand cu V ''. si m = const. Sa se afle: a) volumul oxigenuiui in conditii nonnale de temperatura ~i presiune (po = 1 atm. astfel cA relatia (3. de exemplu starea 1. La acelasi rezul~t se ajunge dac! folosim altA stare intermediar!. Relapa (3. avem: pVJ.To= 273. T.40) care este ecuatia Clapeyron-Mendeleev pentru un kilomol de gaz.. de masa neglijabila ~i seetiune S = 200 em . ' . dadi m = constant. a. (3.l. .i. pV 1 = Pf:o =constant. lntr-un cilindru cu piston se afla aer la pr~iunea atmosferici normalapo = 105~·.38) poate fi scris4 ~i in funcVe de temperatura exprimat! in grade Celsius (relatia 2.L.15 K Folosind constanta R.15 Trr.L_poVI-'0 -y . t + 273.15 K.1 = 32 kglkmol.B P~r~~.10).38) pentru un kmol de gaz. dacA m = constant. V" =pV. Se cuno~te J. Vt = Sd 1. poVo pV este oarecare ~l putem sene: To= T . ). Inlocuim in prima relatie si obtinem! ' (3. avem: ~i presiune. rezulU!: p =v =1& . Gazul aflat tn cilindru sufera o transformare izoterma: T = const. relatia (3. se afla initialla distanta d1 = 1. a) Consideram ca oxigenul trece din starea 1 caraeterizatii de parametrii m. V110 = 22.5. R _ 101325 N/m2 · 22.- 10. atiat Ia temperatura T ~i presiunea p. S~se determine_ forta F ce actioneaza asupra pistonului. undlpunAnd . p Rezolvare. Din starea intermediar! 1' se ajunge tn starea 2 prin inc!lzirea izobar! a gazului de la To Ia T (Ia p = const. = poVo a. Dac! masa gazului este m iar masa molar! J.t) . cunoscut! din paragraful 3. Dar p1 = po. in care se ajunge din starea initial! 1 in urma comprim!rii izoterme 1 . V11. Scriem legea transformarii izoterme pt Vt = p2V2. Po= ~:fa atunci densitatea gazului.39) devine 3 . (X. care este ecuapa Clapeyron-Mendeleev pentru o mas! m de gaz. Frecarile se neglijeazi.38) se poate scrie: J.41).1) si anume: pV . (3. aflat tn conditii no~male_ de temperaturi1 fnmultind cele dou! ecuatii termen cu termen ~i simplifitand cu V' .st. obtinem: pV poVo 1 =~=constant.39) este o constant! care nu depinde de natura gazului. in acest caz. TinAndseamacApo = 1 atm = 101325N/m2. J.15 =1 obtinem . Cu ajutorul ecuatiei de stare· se poate exprima dc.31·10 J/kmol K · 300K 7N 3 m 38 39 . unde s-a stabilit cu ajutorul formulei fundamentale a teoriei cinetico-moleculare.42m /kmol 273. h) masa m a oxigenului.38) pV=mRT=~RT.re de echilibru ~i poart4 denumirea de ecuafia de stare termica a gazului perfect. a poi este ad us fncet Ia distanta dz = 10 em.42 m /kmol) ce sufera · o transformare oarecare pAn! in starea caracterizat4 de parametriip. 2 m pV a.42) Dadl notAm cu Po densitatea gazului.T V' v por o= V' ~l. (3. aflat fn pozi\ia finall. Vz = Sdz.41) stabilqte o dependent! intre parametrii de stare ai gazului aflat tntr-o sta. mare decat R. caracterizata de parametrii m..6 m de fundul dlindrului. atunci num!rul de moli de gaz va fi v = m . Acest rezultat nu trebuie sA depind! de st4rile intermediare prin care a trecut gazul. Ecuatiile celor douA transformAri sunt: T.·1' (fig.i = r ~i poV" v.t+l • T Scriind ecuatia (3. To = 273. Imp!rtind in ultima relatie cu ~ avem: pV = poVo (1 + a. Presiunea p2 o afla~ din conditia: pz = Pu ·+ FIS1 unde F este forts ce actioneazi asupra pistonului. ' = de undeF=Spo~-1) =30 kN.8.L=RT. Din definitia densit!tii ~i ecuatia (3.2 · 10 =::1 • 6m . (3. p . aflat initial in c. 10· =T . Deoarece numai m = con.. 0 deci acel~i rezultat ca mai sus.nsitatea unui gaz. To= 273. To. aflat in conditii fizice date..l. constanta din partea dreapt! a ecuatiei (3.onditii normale de 3 temperaturA ~i presiune (po = 1 atm. obtinem valoarea pentru R in SI: p~d1= (Po+f)sdz. 2 2. contffie oxigen la presiunea p 120 atm ~i temperatura t = 27°C. de aceea pot fi folosite ~i alte transformari pentru stabilirea lui. . transformarea .15 K.· . se exprim! cu ajutorul lui po prin relatia: (3. Pistonul. V'. To. 0 butelie pentru pastrat oxigen comprimat. V110 = 22. tn starea" 2.39) Raportu! din partea dreapt! a ecuatiei (3. m =924 kg. va fi de v ori mai b) Masa oxigenului o aflam din eeuatia de stare 32 kglkmol · 1. de undt~ 'i pVJ.38). de volum V = 6 m 3. 3.po V.43) PROBLEME REZOLVATE .42m3/kmol.' caracterizat4 de parametrii p. 3 J 8 3143 10 ' kmol·K fi Vo . pV = -RT de unde m =3 ~ . Rezolvare. Aceast! constant! se noteaz! cuR si poart! denumirea de constanta universa/11 agazelor.. • 1•. To= 273 ~). ~~ Legea (3.

iar temperatura gazului de volum V't=~=0.iNTREBAAI. . fntr-un tub cilindric orizontal. de lungime l = 1 m. La ce distanti fata de capitul din stAn$a al tubului se va stabili pistonul. ==EJ¥ "" 2 kg. de sectiune 2 S = 10 cm . cand balonul a ajuns la o anumita altitudine. Un baton meteorologic este umplut cu un gaz UfOr la presiuneapt = 1. = 4 7°C.2. b) masa de azot riimasa tn butelie.. Un halon de volum Vt = 10 1.7 •106 N/'m2. coloana de mercur se deplaseaza pe lungimea t:J = 10 em. Sa se afle ~a dioxidului de carbon (J.2 klilol. = 4 kglkmol. Un vas ce contine un gaz este tmpartit cu ajutorul unui perete mobil tn douii parti av!nd raportul Vz este t2 = 26. de acUncime H. aflat tntr-un halon de volum V = 40 lla temperatura t = l3°C fi presiuneap = 2. 6. Sli se determine pt. R: m 8. Din bute~ie s-a 7 2 consumat azot pentru o experienta. Presiunea atmosfericii este R: Tt s F . astfel ca flrul ce leaga pistoanele intre ele sa nu se rupa? Tensiunea maxima suportatii de frr este de F = 30 N. Temperatura se considerii constantii. temperatura gazului din tub este tt = l00°C. 0 bula de aer. Sa se afle temperatura aerului la aceastii altitudine.£~ T =39o K. La mijl~ul unui tub subtire de sticla.2 m se afla heliu la presiunea PI = 105 N/m2 ~i temperatura t1 = l7°C. dacii presiunea 2 tn sistein.. s. fata de piston. PAlla Ia ce temperatura tt poate fi tnciilzit aerul. Cu cat a crescut masa heliului din halon? Masa molarii ~ heliului este p. dacii .. Tt+Tz 9.:L = 44 kglkmol). PROBLEMS 1. formata pe fundul unui lac. termoizolant. egala cup. m2 = .L 1 10.1m =0.7 ·10-2 kg. care se ~t m~ca fara frecare. cand t. Sfezat orizontal. dupa ce baloanele au fost puse tn legaturii. _ (p~+ !!pXl +k)Tt_ ~ K. Presiunea tn ambele compartimente este a~i. Dupa ce In halon a mai fost introdus heliu. 'i 3.1 . 2. Careva·fl raportul volumelor ocupate de cele doua gaze cAnd sunt aduse la ace~i temperatura t? R: V'2 R: Ml=m2-mt==y J. se afla o coloana de mercur de lungime h = 20 em. presiunea a devenit Pl.6·10 N/m .1m= 3.ac. Presiunea temperatura aerului dintre cele doua pistoane fi tn exterior sunt po = 10 N/m fi t = z. 25 ~ R • "· 2 pt 7 2 7. dacii tntreg gazul din cilindru este ad us Ia temperatura t2 = 0°C? R:x= LT2 o. presiunea gazului este de P2 = 0.05 ·lOs N/m 2 fila tem~ratura t 1 = 27°C. considerAnd cii gazril din halon se afla 1a temperatura aerului tnconjuriitor. iar masa buteliei cu gaz s-a miCfO~t cu . 3 · 105 N/m2 iar temperatura 1:}.ntala. Sa se determine: a) numatUl de kilomoli de azot tn starea initiala.8 • 105 N/m 2. care se poate inip f3ri freciiri..de tensiune superficiali. Sa se afle presiunea din tub tn pozitie o_rW>. este pus tn legaturi cu un al doilea halon de volum V2 = 30 1tn care se afla aer la presiunea p2 = lOs N/m2. iar in partea dreaptii t2 = 0°C.e42cm. dependents razei r a bulei ( consideratii sfericii) de adAncimea h la care ea se afla la un moment dat.1V lp2 Pt) \'12:-"Ti = 5. volumul balonului a crescut cu k = 5% iar presiunea · gazului din balon diferii de tea a aenilui cu !!p = =5 ·103 N/m2. volu~ul ei initial este Vo. legate printr-un flr tntins. . EXERCITII. Si se afle . se afla doua pistoane Ufoare. La mijlocul unui tub cilindric orizontal. deschis la ambele capete. Intr-un halon de volum V = 0. fn partea stanga. po. tnchis Ia ambele capete. se ridicii spre suprafa\3 apei. 1>'2. R• ~3(po + pg!f)Vo · 41t(po + pgh) 4. 3 volu~elor Vt/ V2 = i .5·10 N/m . de lungime L = 1 m se afla tn echilibru un pistOn foarte subtire.8.4 kg. .ac. ( 1 _p2Tt) PiT2 {ptT2 _ 1') \p2Tt 40 .r.2 kg. Nu se tine seama de fortele. unde presiunea aerului este po = 0.. tnchis Ia capete.. · )') R: Vt = J. delimitat de cele doua pistoane. tn care se afla aer Ia presiunea pt.ubul este Sfezat vertical. La temperatura T2 =280 K. .1m . este p = 2 · lOs N/m .. Intr-o butelie se afla azot la temperatura Tt = 300 Kfi presiuneap1 = 1.Temperatura gazului de volum Vt este t1 = l77°C.

variatia parametrilor de pozitie indicA deplasarea punctelor de aplicatie ale forte lor exterioare care actioneaz4 asupra sistemului. atunci presiunea gazuluip ==Pe ~i ecuatia (4. sa.(V2 -V1) ~i ordonatele corespunz4tdare lui Vt ~i Vz. fnseamn4 c4 valoarea nume~c4. a). adic4 atunci cand starea de echilibru se stric4: Cealalt4 situatie.2) Preciz4m c4 rela\iile (4.2. = 1t ~i Lt = -F. Deftnitia lucrului mecanic se cunoaste din mecanici: daci forta F. Parametrii de stare care depind de dimensiunile sistemului s. Se observ4 c4 acest caz corespunde situatiei in care sistemul executA un lucru mecanic care este primit de lumea inconjur4toare din care face parte ~i pistonul. Aceste forte exercitate din exterior provoac4 actiuni mecanice in urma c4rora fie starea de echilibru termodina~c a sistemului nu se modifidl. fortele exterioare realizand doar o deplasare mecaru. lucrul mecanic efectuat de forta. 4. · fortele e:xterioare efectueaza un lucru rnecanic asupra sistemului. Desigur c4 si presiunea exterimtr4 r4mAne constantii in tot tim{ml transform4rii considerate. lucrul mecanic·efectuat de forta exterioard F esteLt = p I p I· P1=p(v1l P =p(vzl 2 =F • 1. . f4r4 modificarea st4rii de echilibru. SA consider4m c4 sistemul este format dintr-un gaz care ~e afl4 intr-un cilindru cu piston de suprafat4 &.2 din figura 4.V1). L =F·l·cosa. este unghiul dintre directia fortei ~i cea a deplas4rii. unde AV = lif .Acest rezultat constitute .CAPITOLUL 4 PRINCIPIILE TERMODINAMICII 4. .fortele exterioare.1. Interpretarea geometric& a lucrului mecanic. tocmai interpretarea geometric4 a lucrului mecani~.1.la destinderea cvasiStattc4 a unu1 gaz de Ia volumul Vtla volumul Vz.nu variaz4 nici in modul. b).1.2) sunt adev4rate numai in cazul transformiirii izobare. Lucrul mecanic intr-o destindere izobara cvasistatica~ 42 . in care se realizeaz4 numai deplasarea de a:nsam. atunci AV > 0 ~i Lt < 0 corespunz4tor faptului c4 in acest caz deplasarea I are un sens opus (ortei externe F. iar lucrul mecanic L cedat de sistem exteriorului se consider4 pozitiv.. este : Dac4 gazul s-ar fi dilatat. Unul dintre cele mai importante tipuri de interactie este eel datorat existentei unor forte exercitate de lumea inconjur4toare asupra sist~mului considerat.2 . segment~l (Vz . Fig. 4. este variatia volumului gazului. 4. deci a. LUCRUL MECANIC iN TERMODINAMICA fn termodinamic4. volumul final lif (fig. a lucrului mecanic este egal4 cu aria suprafetei h~urate. adfc4 transformarea este izobar4. obttnem: Lt =peS! = Pe(V. Dac4 presupunem ~ foqa e:xterioar4 r4mAne constant4 in tot timpul deplas!rii /. in84 pentru termodinamic4 prezint4 interes numai lucrul mecanic schimbat de sistem cu e:xteriorul in cursul unei transform(Jri. Lrev =pAV =p(lif. se studiaz4 in cadrul mecanicii. unde a. Evident. cand gazul este comprimat de Ia volumul initial Vi ·Ia. fie siStemul pdrlise~te starea de echilibru termodinamic incepAnd s4 efectueze o transformare in care anumiti parametri de stare ce w.1) poate fi scrisa.2. . AY v Fig.cA a intregului sistem.V. evalu4m acum lucrul mecanic efectuat de o fof\4 exterioar4 F care provoadl o variatie a volumului sistemului. este numeri~ egal cu aria delimitat4 de curba p = p(V) a pr<.racterizeazl di~en­ siunile sistemului (cum ar fi volumul gazului sau lungimea resortului elastic) variazl in timp. . lucrul mecanic L primit de sistem din exterior se consider! negativ.Vt) ~~ ordonatele p 1 = p(Vt) ~i pz = p(Vz)cor~punz4toare lui V1 ~i Vz (fig. sunt numiti parametri de pozifie. deci: (4. Dac4 transformarea izobar4 este cvasistatic4 (reversibil4).lif) = -Fe • AV.1) F Pe p.· . ca ·~i in orice alt capitol al fizic~i. fn general. 4. in general se poate ar4ta c4 lucrul mecanic . al c!rei punct de aplicatie se deplaseaz4 pe distanta /. fn ambele cazuri.p. blu a sistemului. deciLt > 0. ReprezentAnd grafic destinderea izobar4 cvasistatic4 (reversibil4) a gazului in· coordonate V.1. permitAndu-ne totodat4 s4 evalu4m acest lucru mecaruc daci cunoa~tem .1. Lucrul mecanic intr-o transformare izobara. prodUsul p • AV este egal cu aria dreptungniului h~urat ~i care este format din izobara 1 . se obtine dreapta 1.ror variatii tn timp ne arat4 c4 sistemul p4r4s~te starea de echilibru tn urma schimbului d~ lucru 'meeanic cu exteriorul. 4. 4. indiferent cum varia~ presiunea. lucrul mecanicefectuat in a~t4 transformare este L = pAV = p(Vz . Lucrul mecanic tn transformarea reversibiHi.1. Prin conventie.Lt. interac\ia dintre sistemul considerat ~i lumea inconjur4toare prezint4 un interes deosebit. l < < 0. Dup4 cum se observ4 din grafic. -s. segmentul .3). de greutate neglijabiUi ~i care poatealuneca f4r4 frecare (fig. nici tn orientare in cursul transform4rii.>cesulut.Vj s F lt a Pe• ~ PNf s b Fig.3. 4. Cu aceast4 conventie trebuie considerat L = . AvAnd tn vedere c4 presiunea extem4 este Pe = F ·. (4. in cazul comprim:!rii AV < 0. Dup4 cum am v4zut.1) ·~i (4.Vi).i ale ca.

UA = -LABc. considerat constant. Experienta aratA ella trecerea sistemului dintr-o stare initialA de energie internA Ut.3) 4.A = L1!f. precum 'i o energie poientialA datoratA a tat foqelor de interactiune dintre ele (foqe intermoleculare) cAt ~i interactiei lor cu cAmpurile de fortA exterioare (de exemplu cu campul gravitational). Din aceste cohsiderente rezultl cA moleculele posedA o energie cineticA corespunzAtoare m~~rii termice. intr-o stare finalA de energie internA Uz. variatia AU ::::.!. adi~ pentru o transformare tn care schimbul de energie . volumul V ~i presiunea p ale gazului sunt acel~i ca tn starea initialA. dadl sistemulluat ca tntreg este tn stare de repaus mecanic ~i nu are . ci doar <le stArile finalA si initialA. Se observA dl introqucerea notiunii de energie internA a fost necesarA pentru a putea descrie variatiile de energie datorate transformArilor care scot sistemul din starea de echilibru termodinamic. 45 . Energia in:temi a unui sistem tennodinamic. nu este continutA tn energia internA. Prin definitie.se face numai sub formA de lucru. Prin urmare L1!f. de fapt. Uz . Lucrul mecanic tntr-o " transformare ciclici reversibili. Deoarece experienta aratA dl vanatia energiei interne nu depinde de stArile iniermediare prin care se atinge starea finalA. pe care am definit-o Ia paragraful 1. mirime de proces. U. L1!:..'Dar tn aceastA situatie energia intern! crqte.1. indiferent de caracterul reversibil sau ireversibil al transformArii. datoritA conventiei de semn fAcute: dacA sistemul primqte lucru mecanic din exterior. Energia internA. Fie o transformare adiabaticA prin care se trece de Ia starea ini\ialA A Ia starea finalA C printr-o stare intermediarA B ~i fie LABc lucrul mecanic schimbat in aceastA transformare. mirime de stare. Cildura. deci energia intern! U nu a variat. adiabaticiJ. lucrul mecanic schimbat de. Pentru aceasta.CDA =aria (ABCDA) . in transformarea adiabaticA. mecanic.4). Conform legii conservArii energiei. totodatA energia internA a sistemului variazl. DupA cum am vAzut in paragraful 3. aceastA situatie nu poate fi descrisA in cadrul mecanicii.3. Este usor de sesizat cA energia internA contine energia cineticA datoratA misdlrii termice.5) Relatiile (4. atunci energia to talA este: . PRINCIPIUL iNTAI AL TERMODINAMICII 4. deci llU >0 prin urmart~ llU = . Fig. numeric: l I I I L1!f. fn termodinamicA nu intereseazl decAt energi~ internA ~i de aceea. (4. pe ca~d energia cineticA corespunzAtoare mi~cArii mecanice a tntregului sistem este consideratA separat. in cazul particular al gazului ideal monoatomic. energia internA a sistemului este egall cu suma energiilor pArtilor componente ale sistemului.c este numeric egal cu aria ·suprafetei ABCVzVt. Lucrul mecanic intr-un proces adiabatic. Orice sistem terniodinamic este un sistem macroscopic format dintr-un numAr foarte mare de molecule aflate tntr-o mi~care continuA. a moleculelor. AU= Uc. invel~ul adiabatic trebuie sA permitA. Desigur.energie potentialA.5. Energia intern! poate ffmOdificatl numai dadl 44 schimbarea conditiilor exterioare provoadl iqirea sistemului din starea de echilibru termodinamic. starea siStemului se· poate modifica datontA schimbului de lucru mecanic dintre sistem ~i corpurjle tnconjurAtoare. energia potentialA a sistemului care provine in urma efectuArii de cAtre fortele exterioare a unui lucru mecanic care nu modificiJ starea de echilibru termodinamic.4) Semnul minus apare tn relatia (4. al PAmantului. tn starea finalA.L~ == . Dadl sistemul termodinamic are 'i o mi~care mecanidl de ansamblu. dezordonatA (m~care terrnicA) ~i care totodatA interactioheazA tntre ele. atunci L ABc < O. Pentru a tntelege mai bine acest lucru sA considerAm un exemplu simplu: un recipient devolum VtncareseaflA un~a~demasAM esteridicatlaoin4ltimeh deasupra pozipei initiate tn campul gravitational.. se spune cA energia internA este o mArime de stare. Experienta aratA dl dadl fractionAm sistemul in mai multe pArti componente. deci echilibrul . discutat anterior. DupA cum am.4) ~i (4.C + L<.p Kc ~~ I I Atunci pentru transformarea reversibiH1 cicli~ reprezentatA tn figura 4. se spune despre un tnveli~ care tnconjurA un sistem ~i il separA de lumea exterioarA cA este adiabatic dacA tnvel~ul respectiv nu permite modificarea stArii de echilibru termodinamic decAt prin schimb de lucru mecanic tntre sistem ~i exterior. in continuare vom tntelege prin energia sistemului numai energia sa internA.LABc sau • AU'+ LABC = 0.4. De asemenea. energia totalA Eta acestuia coincide chiar cu energia internA U.5) sunt adevArate numai pentru transformarea adiabaticA.CDA = h1!f.4. iar L~ este dat de aria suprafeteiADCVzVt.2.Et = U + Ec + Ep.dezordonate. Cr~terea Mgh a energiei potentiate gravitationale a gazului trebuie introdusl in energia potentialA Ep datoratA m~dlrii mecanice a intregului sistem tn raport cu PAmantul ~i variatia energiei totale este !lEt= llEp = Mgh.aria (ADCV2 Vt)· RezultA imediat cA. caracterizatA de energia cinetidl Ec ~i energia potentialA Ep. 4.schimbulde energie numai sub formA de lucru mecanic. energia internA a v moli de gaz este U=~vRT. IAsand neschimbati parametrii de stare ai sistemului. Orice transformare a unui sistem delimitat de un tnveli~ adiabatic se num~te trans[ormare.C . notiunea de energie mecanicA este insuficientA pentru aceasta.Ut a energiei interne nu depinde de stArile intermediare prin care a trecut sistemul. sistem cu exterjorul nu depinde de stArile intermediare prin care sistemul ajunge din starea initialA tn starea finalA. (4.2. termodinamic s-a mentinut. dezordonate. rezultA cA. Se spune atunci dl energia internA este o mArime aditivA.aria (ABGV2V1) . Aceasta tnseamnA cA ·energia internA este o mArime care depinde doar 'de starea sistemului. este o mArime macroscopicA. (4.

formare oarecare a sistemului.4) ~i (4.tura cu transformarea cAldurii In lucru mecanic*.UA. izolat mecanic ~i termic de alte . din legea de conservare a energiei. Pentru caL sa fie pozitiv trebuie ca U2 . in figura 4. se~n pentru L ABc. daca prime~te ciildurd din exterior. o ma~ina. (4.rimi care se r~fera. daca sistemul nu este 'inch is 'intr-un 'inveli~ adiabat~c. Primul principiu al termodinamicii se cnunta. tennica. cA nu poate fi construita.: AU= U2 U1 Din (4.. produca lucru mecanic fa. Ease numeste ecuafia primului prtncipiu al termodtnamicii. (sau de alta. EcuaVa (4.. consume energie din exterior au primit denumirea de perpetUum mobile de spefa I. Aceasta afirmatie rezulta. de fapt. L = Q. atunci cand cedeaza ca. fie transformata.11) De aici rezulta. Experimental s-a constatat cA: .6). Din ecua\ia primului principiu putem exprima L Fig. principiu nu se refera la posibilitatea practicA de a realiza intr-un sistem un proces ciclic periodic prin care cAldura sa.2. 'i.7) Avand 'in vedere cA. Avand In vedcrc (4.in general. marimc care depinde doar de starea sistemului ~ide aceea este o ma.soara lucrul mecanic efectuat. cain cazul unui proces ciclic L = Q. rezulta. Astfel. scade (AU< 0). in general. Intr-o asemenea situa\ie. caldura primita de un sistem este egala cu variaJia energiei interne a sistemului plus lucrul mecanic efectuat de catre sistem. a~a indit se introduce marimea gtBc. definita prin rela\ia: gtBC = ilU + LABC. 4. fnsa. (4. Dacalntr-~ transformaretoti parametrii de poziVesuntmentmuvconstanv.9) sau (4. transformare~ adia~atic~ este o. daca prime~te cAldura. lucrulmecamc~tcAlduranusunt formedeenergie . Q ~i L) se exprima. lucrul mecanic depinde nu numai de stanle Im\Jala ~~ fmala ale transformarii ci side toate starile intermediare. trans forma. (4. ci suntforme ale schimbului de energie dintre sistem ~i lumea inconjura.U1 sa. din (4. egalitatile (4.tura. in acest caz. gtBC = LABC.10) reprezinta. cu posibilitatea unui sis tern termodinamic de a efectua lucru mecanic. sistetnul prime~te o cantitate de cAldura.toarea observatie: din primul principiu rezulta. obVnutii prin arderea unui combustibil.2. care este. primul.(U2.· adica. Trebuie remarcat cain timp ce energia interna este o manme care se refera. Pentru o transformare pentru care ilU = 0. din rela\ia (4. (4.5. .Idu!a. tran~­ formare in care sistemul nu poate schimba cAldura. din exterior. ra.ma.-exterioara. In orice tran!!formare variafia AU a energiei interne depinde doarde ~tarile inifialii ~~ finalii ale sistemului.9) (4. exista. (/Be este negativ. .U1 = 0 ~i . o expresie matematica a legii de conservare ~i transformare a energiei.din (4. in natura. caldura schimbata de sis tern depinde nu numai de s'tarile ini\iala ~i finaHl. Din relatia de defini\ie (4. o parte din ea in lucru mecanic.nt.(Uz. a) Daca Q = 0 (nu prime~tc cAldurA). din primul principiu al termodinamicii rezulta. pentru termodinamicA. turbina de la centralele termoelectrice ~. sistemul nu poate ceda sau primi atat luc. Variatia energiei interne ma. cu exte~mrul. ~nveh~~l adiabatic cste un 'invelis care nu permite schimbul de cAldura. 2) t>ncrgia interna a unui corp sc modific('l numai daca. cum vom vedea mai tarziu (la principiul al doilea al termodinamicii). anume: l. nu se modifica indifercnt daca In interiorul corpului au loc sau nu procese ftztce.­ mareasistemului. 1) cncrgia interna a unui corp.toare. toate marimile (AU. a unui sistem ce mteracvoncaza mccanic sau tcqnic cu mediul exterior. el poate efectua lucru mecanic asupra corpurilor din jur numai pe seama miqorarii energiei interne. .U1). a tat lucrul mecanic dit ~i cAldura s~nt . (/ este pozitlv. Deci.~anand a~ea~i. · Exemple: motorul de automobil sau de avion. 7) rnai rezulta. Reprezentarea sub forma schematica a conserviirii energiei. Asemenea ma~ini care ar produce lucru mecanic fAra ca sa. ca.. extenor. ci depinde ~i ~e transformare.8) 4. In acelea~i unita\i de masura (Joule). ..10) poate cxprima Q = U2. rezulta.5. ca.U1 + L = AU + L. lucrul mecanic efectuat de ca.c~rpun.ra.a. energia lui interna. fie negativ. din exterior (Q > 0) sau dacA energia interna. din primul principiu al termodinamicii rezulta imposibilitatea realizarii unui perpetuum mobile de spe{a 1 Relativ la procesele ciclice trebuie sa. integral in lucru mecanic. at unci U2 . schimb de l. a consuma cAldura.9) sau: ~c = Q-L.tre sistem este egal cu cAldur~ primita. tar. b) Daca sistemul efectueaza o transformare ciclica. in lucru mecanic se numesc motoare sau mt¥ini termice. energia interna.: daca un sistem termodinamic nu prime~te caldura din exterior.. cu varia\ia energiei interne: ' (/Be= ilU = Uc.9) sau (4.r ~o tra~s. ca U cstc (. dintre stste~ ~1. precum ~i In lega. Din principiulintai al termodinamicii rezulta. fiind independenta de starile intermediare pnn care trece szstemul 1ermodinamic.11) rezulta caL = Q. integral in lucru mecanic: in orice proces ciclic. fie transformata. ca un sistem termodinamic poate efectua lucru mecanic asupra mediului exterior (L -::t: 0 ~i pozitiv).nme de ~tare. astfel: Schematic.10).la o transf?~. cA atunci cand ststemul pnme~te cAldura.6) avem: . adica: un sistem termodinamic poate efectua lucru mecanic fntr-o transformare ciclica (periodic a) numal. precum ~i ~~nvenva ~e. (4. ca urmare.. numita caldura. facem urma. diteva consecin'e deosebit de importanteln lega.6) cA. Dinacestmotiv. ·Asadar.11) avemL =. ca. nu poate fi realizat in nici un sistem un proces ciclic prin care cAldura sa. in ecuavile (4.ucru mccanic sau dildura intre el ~i mediu. naturA) care sa. Enuntul primului principiu al termodinamicii.5) ~u ~ai pot fi satisfacute.ru mecanic cat ~i ca. caracteristica. Aceasta inseamna.Ia starea unui sis tern.Idura este egala. aceasta afirmaVe este reprezentata. Dupa.Idura. variatia cncrgiei interne fiind independent('! de transformare rezul~a. iar o parte "' Instalatiile care transformii caldura.atunct L ABc= o si. Primul principiu ~1 termo~i­ namicii se refera Ia modulln care variaza. de lao sursa.U1). convnutul primului principiu. 46 47 .6) se observa din relatia de defini\ie (4.

Se constata experimental c~ pentru a inc~lzi un corp cu ' lJnitatea de masur~ pentru c in SI este: 1 [c]si=-1 [Q]~=--. da~ sistemu{ este izolat. ~i in acest caz. Intr-adev~r.16) Intr-adcvar.caloria (cal) sau un multiplu al ei kilocaloria (kcal). Coeficienti calorici. in care are loc schimbul de c~ldur~. Intre ~ldura schimbat~ de un corp ~ivariatia temperaturii sale exist~ o dependent~ care este determinat~ de natura corpului ~i de condifiile fzzice. de mas~ diferit~. Pentru a caracteriza proprietatiie termice ale substantei din care este f~cut corpul sau sistemul. Q =meAT (da~ Unitatea de masur~ pentru capacitatea caloric~ se stabile~te scriind relaVa de mai sus pentru unit~tile de m~sur~: [C]si=j_Q~=l.3.3. de obicei. Caldura specifica. atum. dup~ cum vom v. lichidelor ~i ~olidelor la temperaturi apropiate de temperatura camerei nu depind de temperatura.17) c Q.5°C) printr-o fnciilzire. (4. Da~ v este numarul de kilomoli.2. Primul principiu al termodinamicii con tine legea de conservare a energiei pentru sistemele izolate. ~ldurile 49 ' ' ' . M~rimile ce stabilesc o~ leg~tur~ cantitativ~ intre c~ldura Q primit~ sau cedat~ de un corp ~i variaVa temperaturii sale AT se numesc coeficienti calorici.5°C Ia 15. 2. [A1ls1 K Capacitatea calorica este o caracteristic~ termic~ a corpului. (4. se folose~te caldura specific~. m ~ 1 Q 1 Q AT = ~ . (4. Da~introducemexpresialui vin ( 4.1855 J..14) 3. Marimea fizica numeric egalii cu caldura necesara pentru a varia temperatura unui corp cu un grad se nume~te capacitatea calorica a corpului ~i se noteaza. --~ [Q ]si = J . [v]si [A1ls1 kmol·K Intre caldura molara ~i caldura specifica se poate stabili relatia: ) (4.12). avern: . 1. Ciildura molara este c~ldura necesara pentru a varia temperatura unui kilomol dintr-o substanta cu un grad. Aceste concluzii sunt confirmate de experienta lui Joule prezentat~ la paragraful 2.--. 4. o alt~ unitate tolerat~ . Q = vCAT (dac~ se cunosc num~rul de k!lomoli ~i caldura rholara). prin C. fntre aceast~ unitate si unitatea SI exist~ relatia de echivalent~: ' ' 1 cal1s = 4. Aceste ecuatii se ob\in din rela\iile (4. atunci ~ldura molar~ va fi: 1 Q c = -. Capacitatea calorica. confeqion'ate din acela~i material (Cu. Daca masa corpului este m.12) Cal dura primita sau cedata de un corp cand temperatura lui variaza cu AT grade poate fi cxprimata: Q = CAT (dac~ se cunoa~te capacitatea lui caloric~). La gaze cp > cv(Cp > Cv) si este necesar cain functie de conditiile de in~lzire s~ fie folosite corespunzator. astfel: caloria de 15° (simbol .. La solide ~i lichide cp ::::. Prin urmare ~i coeficientii calorici depind de conditiile de Tnc:1lzire sau racire a corpurilor.Cv (Cp =:::. (4. notate cu cp~i Cp (dind sistemul schimba ~ldura Ia presiune constant~). notate cu cv ~i Cv (cand sistemul schimba caldura la volum constant) ~i caldura specific~ ~i caldura molara Ia presiune constanta. ' [C ]si::::.J (Joule). ~ AT grade este necesar sa transmitem corpului c~ldura Q.i L = Q = 0. La temperaturi joase. Dou~ corpuri. [m]si [AT]si kg·K c ~i Din relatille (4. (4. · C~ldurile specifice ale gazelor. 2. Cv). independente de m~rimea masei. Caloria este definita in leg~tura cu proprieta\ile calorice ale apei.edea.13) ~i ( 4. AT (4.13) se poate stabili o legatura intre capacitatea calorica crudura specifica c: C=mc.13) m AT 48 se cunosc masa ~i caldura specifica a corpului).o cedeaz~ din nou mediului exterior. de aceea Ia solide ~i lichide nu se face deosebire intre caldurile specifice izobare ~i izocore.2. astfel ca ele trebuie specificate. iar din relatia (4. <:and un corp prime~te sau cedeaz~ ~ldur~.b. adi~ nu schimb~ ~ldur~ ~i nici lucru mecanic cu exteriorul . atunci caldura specifica are expresia: 1 'Q c ··--. legea de conservare a energiei este indeplinit~. Cal dura pe care o absoarbe un corp sau un sistem depinde de conditiile deln~lzire (este funqie de proces). au capacitatea caloric~ diferit~.U1 = 0 sau U1 = Uz adi~ energia internii a unui sistem izolat se conservii.1~).izobarii (sub presiunea de o atmosfer~).9) rezult~ AU= =l:Jz . De obicei sef~losesc dHdura specifica ~i caldura molara Ia volum constant.15) vAT Deoarccc ctJldura molara este de [apt capacitatea calorica a unui kilomold~ substantii am folosit aceea~i nota\ie C.cahs) reprezinta caldura ne_cesara unui gram de apa pura pentru a-~i ridica temperatura cu 1oc (de la 14. de exemplu). Se nume~te caldura specifica ~i se noteaza cu c.T = ~ . Unitatea de masura pentru dUdura molar~ este: .15). Valoarea sa este data de expresia: c =m. amintim ca pentru masurarea c~ldurii Q se folose~te in mod curent pe Hing~ unitatea de masur~ din Sistemul International . Inainte de a-i defi~i.12) ~i (4. atunci temperatura sa se modific~. numarul de kilomoli este v = m. caldura necesarii pentru a varia temperatura unitii{ii de masa dintr-un corp cu un grad.

Un corpsfericconfectionatdin otelcadeliber.L 4. Din legea de conservare a energiei avem: Ec=Q+Ep sau 2 mv =3. viteza corpului este v = 41 m/s. In ce caz apa dintr-un vas. respectiv izocora ale unui gaz sunt: cp = 5. Folosind primul principiu al termodinamicii se poate stabili o relatie intre ~ldurile molare Cp ~i Cvpentru gazul perfect. R·' j .2.23) PROBLEME REZOLVATE 5.8 K · t1 = 7.293kglm3 · 273 K(1. Un termometru. la racirea unui kilogram de nichel de Ia 293 K Ia 19°C? l. Ce caldura se degajii. se ob\ine: 2. Dupa un timp oarecare se constata ci bila de aluminiueste cufundata in ceara mai mult decat bila defier. Care dinti:e vase se va incalzi mai repede? De ce? Folosind (4.2 · 9.8°C la t2 = 32.Up ~i C v= ). Conform primului principiu al termodinamicii: (4. care. EXERCITII.20) TNTREBARI. obtine: po = Rezolvare.. aluminiu.specifice depind de temperatur~. iar caldura specifica a apei Cp . 12 kJ.. Sa se determine temperatura reala tx pe care o avea apa inainte de a introduce termometrul In apa. relaVa lui R. Ciildurile specifice izobara. pentru un kmol de gaz. t = . Jh% . Mayer poate fi scris~ ~i pentru ~ldurile specifice: Cp 3.d . cufundat intr-a cantitate m1 = 66 g de apa. K . Cp = Cv+R. Tr~i bile . Ce concluzie se poate trage din aceasta experienta? 4. Se presupune ca intreaga caldura degajata prin ciocnire este preluata de corp.293 kglm 3 . (4. iar raportul densitatilor 2/11. Sa se calculeze cu cat cre~te temperatura corpului. avem: .::4kg/ kmol.4. R: 400 J.21) Cp=Cv+--. 460 J/kg . ~ldurile specifice tind spre zero. atunci Qv = AU. ~ldura molar~ izobar~ Cp va fi: C P = QP = AU+pAV = AT AT A'-!_ +p_AV. PROBLEME l. lnlocuind pe R/J.T = ~ = v2 2gh 1 681m2/s2 . ~i anume: clnd temperatura tinde spre zero absolut. (4. Relatia lui Robert Mayer. 2 =mcfj.L tn ecuatia lui Mayer.18) Q = !1U + L = AU+ pAV.19) Valoarea lui cp po roTo(Y -1) fi: Cv= Qv =AU. t~i marqte temperatura de Ia 17.81 m/s · 1. AT Din relatia (4.6 m 2 2 .gh. 2 Se cunosc: caldura specifica a otelului c = 460 j/kg• K ~i g = 9. plumb ~i fier.1'Jayer. din ecuatia de stare avem: p AV = RllT. daca se cunosc y = cv= 1.T+m. daca dupa ciocnire else CNi • = 460 J/kg ·K. R cP -c. Inlocuind in (4. Deoarece Cp = ).11) + tz = 32 5°C x mtc ' · gazului in conditii normale po = 1.6 m. R: t = C(t2 .22) Relatia obtinut~ se nume~teecuafia lui R. 3 . 50 51 .LZn = 30 kglkmol. Rezolvare. care determina incalzirea corpului ~ = mcfj. Sa se afle masa molara a gazului. Doua baloane identice. R: 460J.21 ).9 J/K.135 ·10 J/kg ·K. K' 101325~ rezulta imediat J Cp="(Cv=987--. 6.c~nfecVonate din. In momentulciocniriicu pamantul (osuprafata durii). avand aceeafi masa. de masa neglijabila. AT AT (4.. este cufundata mai mult decat cea de plumb.T. In acest caz. inchise ernietic.cv = B. se va incalzi mai mult: daci in apa este introdusa ~ bucata de portelan incalzit sau daca in apa este introdusa o bucata de metal. la randul ei.225 ·10 J/kg ·K ~i cv = 3 ridica Ia i'nalVmeah = 1.1 . av§nd volumul egal cu volumul portelanului ~i incalzit la aceea~i temperatura? Raportul dintre caldurile specifice ale poftelanului ~i metalului este de 2/1. kg·K Da~ gazul este in~lzit izobar. Energia cinetica pe care o are corpul in momentul ciocnirii se transforma in dildura. AT llT 1 m -700-1. Sii se afle caldurile specifice cp ~i cv ale unui gaz perfect. Ap01 bllele sunt puse stmultan pe un bloc de ceara. Cv {~-1) = po Cv poTo sau Cv= Da~ gazul este in~lzit izocor (AV ~ldura molar~ izocor~ va = 0) deci L = 0.41 ~~ ens1tatea c z 4. ~ (4. Capacitatea calorici a termometrului este C = 1. Ce caldura este necesara pentru a incalzi 1 kg de zinc cu 1 K? Dar pentru a incalzi 1 kmol de zinc tot cu lK? Se cunosc: CZn = 400 J/kg ·K ~i J.4°C.19). in care se afla 11 de apa. 2. ~i in energje potentiala Ep = mgh. . pAV (4. fntre cildunle specifice exista relatia lui Mayer cp .lCv. Consider~m un kmol de gaz perfect ce absoarbe ~ldura Q.2 ·103 Jlkg ·K.41-1) kg. R cv+. Din ecuatia de stare se J.81 m/s • Se neglijeaza frecarea ~i schimbul de dildura dintre corp ~i aer. Dar. respectiv 11 de aer sunt incilzite · ' folosind tncalzitoare identice. de unde D. se incalzesc Ia aceeafi temperatura.21) se vede ~ Cp este mai mare declt Cvcu o valoare egaHl cu valoarea Iucnilui mecanic efectuat de sistem la in~lzirea sa izobar~ cu un grad.

).3mRTlg~. avem: care este expresia analitidl a lucrului mecanic efectuat de un kilo mol de gaz ideal tntr-o destindere izoterma de Ia volumul initial V~. ea scade clnd sistemul cedeaza dlldura (Q < 0). este egal cu dlldura.L= p(Jt. Nottind loge A prin InA ~i avfind in vedere cA loge 10 = 2..4. _Transformarea adiabaticii. Vom exprima varia~ia energiei interne flU= Uz-U1. logeA = log10A·IOge 10. putem scrie lucrul mecanic sub forma: V2 L = 2.3-RT lg-~ .33) T fiind temperatura absoluta a gazului in procesul izoterm.28) A Dadl avem o masti m de gaz perfect.. 52 .5. 4. 1 . = -RT ln-v.. ~i din primul principiu avem: (4.u.25) flU= Q = CvAT = Cv(T2. Aceasta inseamna ca sistemul trebuie sa fie izolat termic de mediul exterior cu . ).34) Din primul principiu al termodinamicii.27) (4. de unde: AT Q CpAT Cp(Tz. dupa cum am vazut.2.T1) . invers. absorbita de sistem de Ia corpurile ~co~~~m · = = (4. v2 v irational e = 2. unde baza e este numarul m = -CvllT = mcvAT = mcv (Tz... jJ..24) Q = i. Pentru o masa m de ga~. Lucrul mecanic are expresia: L = p(V2 . rezult4 (4.. Transformarea izobara (p = const. Expresiile lucrului mecanic.. ~tiind relatia logo A Iogb A.logab ~i conFig.T1)..19). Transformarea izocora (V = const.. clldura Q absorbita de sistem este transformata integral tn lucru mecanic. variatia energiei interne. numita izoterma. Din primul pri~cipiu rezulta: Q=L iar dlldura absorbit4 de sistem este egala culucrul mecanic efectuat de dltre sistem asupra mediului tnconjurator: Q =L =m RTln~ = 2. lucrul mecanic tntr-o astfel de transformare ..718 .~). Lucrul mecanic tntr-un siderand a = e ~i b = 10. -1. volumulgazului nu variazA. rezulta din definitia clldurii molare izobare: Cp = _Q_ . V printr-o hiperbola echilaterala.. avem pentru un kmol de gaz: (4.T1). =mcv(I. 1. avem: proces izoterm.3..6).. 4.Q. Ia volumul final V2• Acest lucru mecanic. dacA folosim ecuatia de stare ~i linem seama cA procesul este izobar: m L =-R (Tz. temperatura sistemului cre~te clnd acesta prime~te clldura (Q > 0) ~i. 1 (4.. 53 deci.T1) = . . Un proces sau o transformare se numesc adiabatice dacasistemul termodinamicnuschimba (nu prime~te~i nu cedeaza) dllduracumediul exterior. dlldura Q ~i lucrul mecanic Lin cazul proceselor simple ale gazelor ideate.31) 0 .3RT ·lgv. deci AV = 0.L = vCv(T2 . pentru procesul iiotetm T = const. Matematic. TinAnd seama de (4.26) Lucrul mecanic efectuat de gaz este: L =0. atunci AT> 0. tntr-un proces izoterm AU= 0. Varia\ia energiei interne depinde ~i in acest caz de Cv~i este: AU = Q . conditia ca un proces sa fie adiabatic se scrie: Q=O. avem: InA= 2. (4. procesul izoterm se reprezinta grafic tn coordonate p. Asemenea inveli~ se nume~te inveli~ adiabatic. ... .6..3lgA.)..T1) =mcp (T2..Tt) . Adidl.V1) . iar daca Q < 0.. Expresia lucrului mecanic poate fi scrisa ~i altfel.Tt)· (4. · · de segmentul de pe axa absciselor Vt V 2 ~i ordonatele punctelor de pe izoterma corespunzAtoare volumelor V1 ~i Vz (fig. Deoarece pentru gazul ideal energia interna depinde numai de temperatura absoluta.. vom obtine: L v2 m v2 m v2 =vRT lnv..32) Q =-CP (T2.V este: L = RT logi . . 1 .) AU=O. Pentru omasa oarecare de gazm. 4.ajutorul unui tnveli~ car~ sa nu permit4 schimbul de dlldura tntre sistem ~i mediu.. (4.29) 3. fn acest proces. 1 2.. avem: AU= Q Lucrul mecanic efectuat Ia destinderea P izoterma de Ia volumul initial Vtla volumul final Vz este egal cu aria figurii marginita de izoterma. =2. . (4. atunci AT < 0. cildurii §i variatiei energiei interne i:n transformarile simple al~ gazului ideal. Dupa cum am vazut. Pentru un kmol de gaz.35) L = -AU= . Transformarea izotermll (T = const. (4. p m m In concluzie. 1 .Tt) .30) Astfel. rezulta cA dacA Q-> 0. ce are ecuava p v = const. ). pentru un latlol de gaz.l!1). Deoarece Cv > 0 pentru toate substantele. a gazului este egala cu zero (U = const. 1 ( 4.(U2. Se poate arata dl. AU= -Cv(Tz.

~ vR' vR ' ' ' · ' Q = 512 • V(pt -p2). Se cunoa~te caldura molara izobara Cp = (712)R. m (JJPV2 . procesul izoterm. b) lucrul mecanic efectuat de gaz prin destindere. (1) v este numarul de kmoli de aer. pentru acela~i !::. Aerul aflat lntr-un vas de volum V = 0. .. atunci energia lui intern! iar gazul se incAlze~te Tz > Tt. DatA gazul efectueaz4 lucru mecanic (L > 0).J. · aU = Cv(Tz . avem in caztd unui proces adiabatic: Q = 0 ~i cre~te.1. V va fi mai inclinat decat graficul izotermei. Folosind ecuatia de Temperatura Tz o exprimam din ecuatia de stare T 2 = Inlocuim pe Tz in (1) ~i obtinem: Qp stare a gazului ideal pentru 1 kmol.. D m ecuatu e de stare avem: T 1 = ptV SI. Ea are forma: pVf = const. b) lucrul mecanic efectuat. in coordonate p. Folosind ecuatia de stare p V 1 = v RT 1. avem: L =pV2- !!!_RTt = 2. Acest fenomen este folosit in motoarele Diesel cu ardere intemil pentru aprinderea combustiJ?ilului.2 m la presiuneap1 = 2 • 105 N/m 2 este racit izocor..7)..36) care reprezintil expresia pentru variatia energiei interne a unui kilomol de gaz ideal intr-o transformare adiabaticA.Tz). (4.37) adicA. avem: !!. PROBLEME REZOLVATE l. iar racirea Fig. c) variatia energiei interne. Rezolvare: a) Caldura absorbita de gaz va fi: (1) . fn tehnicA. lucrul mecanic va fi L = p(Vz . 0 masa m == 2 kg de oxigen ocupa volumul Vt = 1 m3 la presiunea PI = 2 • 105 N/m 2. Folosind expresia (4.§ poartil denumirea de exponent adiabatic. adicA gazul este comprimat adiabatic.35). . Graficul adiabatei este mai inclinat face ca presiunea sA scada mai rapid decat in deciit graficul izotermei. Deci.J. (4. destinderea adiabaticA este folositA pentru obtinerea temperaturilor coborate. in acela~i timp cu destinderea gazului are loc ~i racirea sa. ecuatia adiabatei se mai poate scrie: ~{2 • p TV 1-1 = const.. pV = RT.Vt). Gazul este lncalzit izobar ~i se destinde pana Ia volumul Vz = 3m 3.655 • 10 J.2m 105 N/m 2 . gazul ocupa volumul V2 = 10 I. iar Tt ~i Tz temperaturile initiala. ) =7. atunci Tz < Tt ~i gazul se rilce~te. pierzand 3 prin racire caldura Q =50 k. Pentru o masil m de gaz. c) Din primul principiu al termodinamicii rezulta !!. 4. L = mCv(Tt. Datorita racirii.T2).U = Q. Variatia energiei interne a gazului ideal depinde numai de variatia liT a temperaturii. Rezolvare a) Caldura cedata de aer este: IQ I = unde VCv(TI .Tt) = Cv(Tt . lucrul mecanic efectuat intr-un proces adiabatic este direct proportional cu varia\ia temperaturii gazului. c) caldura absorbita de gaz. DatA L > 0.L == 5. pentru aceea~i destindere a gazului av.U= Q = 50k. de ecuatie p V 1 = const. respectiv finala. iar dacA asupra gazului se efectueazAlucru mecanic (L <0). Sa se afle: a) presiunea finala. Conform cu (4. (4.1 . de unde: 4 2Q 5 2 2 5·10 1 P2 =pt-?" -17 = 2 · 10 N/m -?" ·-. J. pentru lucru mecanic: L = -aU = -Cv(Tz . Aceasta se explicA prin faptul 0 cA. (fig. adicA gazul se destinde adiabatic. aceasta inseamnA ca graficul adiabatei. Sa se afle: a) caldura absorbita de gaz. Caldura molara izocora a aerului Cv == ~ R (R - constanta universala a gazelor). b) Transformarea fiind izocora L = 0.40) Deoarece Cp > Cv exponentul adiabatic este mai mare decat unu (y > 1). de ecuatiepV= const. -Cp mR Tt ~ b) Transformarea fiind izobara. T 2 =P2V .Tt).DatA L < 0. atunci lucrul mecanic produs de sistem se efectueaz4 pe seama scAderii energiei interne ~i gazul se rilcqte (L > 0. Tz > Tt ~i gazul se incAlze~te. ~ c) Din primul principiu. a poi izocor pana presiunea devine p3 = 5 2 =5 • 10 N/m . c) variatia energiei interne. T 1 > T 2. 3 vz v 3. rezultil cA aU< 0. Rezolvare a) Variatia energiei interne a gazului la trecerea din starea initiala in cea finala este: 54 55 .--:---3 •> J 0. 4.19). in procesul adiabatic. (4.son. b) lucrul mecanicefectuat de gaz. adicA Uz < U1).38) Ecuava transformarii adiabatice a fost stabilitii in anul 1823 de fizicianul francez Poisson (1781-1840) ~i mai poartil denumirea de ecuafia lui Pois. Se cunoa~te Cv = (512)R.Tz). Y). 0 masa m = 10 g de oxigen(~= 32 kg/kmol) se afla l~ presiuneap = 3 ·105 N/m 2 ~i Ia temperatura 10°C. Sa se afle: a) variatia energiei interne. ' (4. avem. Inlocumd in (1) pe Tt T2 si Cv rezulta· ----.265 · 103J. presiu2 nea scade mai repede intr-un proces adiabatic decat intr-un proces izoterm (~adiabatic> llp~zo~erm f I _. Dupa incalzirea izobara.39) unde raportul y = 2.92·103J. 7.

R: a) Qp = vCpi::. Un gaz ocupa volumul V1 = 51la presiuneap1 = 2 • 10 N/m ~i temperatura t1 = l7°C. at unci conform principiului int~H al termodinamicii AU= 0.493 MJ. Se cunoa~te Cp 4 R. Ded. EXERCITII. dcoarcce am prcsupus ca intrcaga cantitate de caJdura a fost transformata in lucru mccanic.T = 7.41) de mai sus poate fi satisfacuta in urmatoarele trei cazuri: = 0. adica sistemul prime~te lucru mecanic ~i ccdeaza caldura. ccdcaza caJdura unicului tcrmostat cu care estc in contact tcrmic.4 • 106 J = 3.T. deci sistemul prime~te caldura ~i cedcaza lucru mecanic.65 MJ. sectiunea sa S = 1m . Pentru azot Cv = (5/2)R. este L=Lu+L23.. b) L = Q c) L = Q C~1nd L = Q.T = 10 K? b)Sa se atle tnaltimea !Yz 2 cu care se ridica pistonul dupa incalzirea gazului. c) L = 0.T Q. 6 Egalitatea a) L = Q caldunl. b) 1'!. iar L 23 = (2) 0. rczulta ca intr-o transformarecichca monotermaL sO ~i Q ~ 0: Daca transformare.l = 28 kg/kmol) m = 70 kg este incalzita cu 11T = 150 K la volum constant: Sa se afle: a) caldura Qv absorbita. la trecerea din starea 1 in starea 3. Transformarca intcgralii a caldurii in lucru mecanic ar impune deci ca rna~ ina tcrinica sa schimbe ca. ).25 • 106 J + 0.79 MJ. b) lucrul mecanic efectuat de gaz. Dar. Sa se afle: a) variatia energiei interne I::.1. sisternul ccdeaza lucru mecanic in exterior Ia ficcarc rcpctare a transformarii ciclicc. Expericnta nc arata cain realitate nu este posibiHi transformarea intcgrala a C:Hdurii in lucru mecanic.:fJP1V1 " " 57K.~. Presiunea atmosferica deasupra pistonului po = 1 atm.. PROBLEME l. b) lucrul mecanic efectuat de gaz.9cm.a este ~i ireversibila. Lu = p1(V2.l = 28 kglkmol). sau. Daca un siStem termodinamic cfectueaza o transformare ciclica.. deci sistemul nu schimba cu extcriorul nici lucru mecanic.T = 10. Conform acestui principiu ~i avand in vederc conven\iilc de scmn pentru L ~i 5.4 • 10 J. deoarece transformarea 2-3 este izocora.o::te lucru mecanic din exterior.U = 0 L = Q. Deoarcce pentru gazul ideal encrg1a interna depindc doar de temperatura. sisternul nu poate ceda lucru mecanic fn exterior.V1).. c) Qv = L\U = 5 MJ. Sa se afle: a) variatia energiei 3 interne !:l. cu un singur termostat. (4. intr-o transformare monoterma neciclica este 1nsa posibila transformarea integrala a caldurifprimite in lucru mccanic.U a gazului. c) Din primul principiu al termodinamicii.U = vCv !:l. c) caldura Q v absorbita de gaz. ma~ina termica ar trebui sa preia dHdura de la un corp de temperatura datil. in Spo+G = 2. fara a mai ceda c3Jdun1 unui alt corp. dcci o transformare monoterma.~. Pentru azot Cp = (7 /2)R. c) Qp = 3 324 kJ.U = 2.TiJ. R: a) t:. b) Dh = vRI::.reilea. 5 2 R: t.4 k. b) vad~tia energiei interne t:.79 MJ.D. Pcntru a cxprima imposibilitatea transformarii integrale a c~Udurii in lucru mccanic. b)L = 831 kJ. Greutatea pistonului G = 9. Intr-un cilindru cu piston mobil fara freciiri se afla omasa m = 1 kg de azot (f.V1) = 0.um1 .a se rcalizeaza cazul al t. Lucrul mecanic in transformari ciclice monoterme. primind lucru mecanic.az ideal. in caz contrar. Un ascmenea dispozitiv estc numit Ina~ina Q = !:l. W. adica nu este posibila obtinerea de lucru mccanic intr-o transformare ciclica in care ma~ina tcrmica schimha caldura cu un singur termostat. c) caldura Qp absorb ita. dcci sistemul. Pentru hidrogen Cv = (5/2)R.U a gazului. pcntru a transforma integral caldura in lucru mecank. c) lucrul mecanic efectuat de gaz. ~~i Dcoarcce transformarea cste presupusa ciclica.' Gazul este incalzit izobar ~i efectueaza un lucru mecanicL = 196 J. iNTREBARI. intr-o incinta de volum V1 = 10m se afla hidrogen la presiunea~1 = 10 N/m . cum se mai spune. 0 cantitate de v = 2 kmoli de dioxid de carbon este inciilzitii la presiune constantii cu 13-T = 50 K.T= ~Cv(T2. pe baza principiului intiii b. (1) 4.U = Qv = 7. 0 masa de azot (f. PRINCIPIUL AL DOILEA AL TERMODINAMICII 4. R: a) L\U = 5 MJ. Thomson (lord Kelvin) a formulat urmatorul principiu: intr-o !ransforrnare ciclial monoterma. Gazul este indilzit 5 la volum constant pilna cand presiunea sa devine pz = 3 • 10 N/m . rezult. ar fi posibilcl construirca unci ma~ini tcrmicc care sa transformc in lucru mccank ciHdura practic infinita cxistenHi in apa marilor sau in acrul atmosferei. Transformarea !n care sistemul schimba caldura cu un singur tcrmostat se nmne~te transformare monoterma. atunci Lirev < 0 ~i Q1rcv <0.3. L = Lu = p1(V2. nici < 0.!:l.. Dacli transformarea ciclica monotermii este ~·i ireversibila. 56 57 ... b) L = 0.l.T =.. Sa se afle cu cat s-a incalzit gazul. a) Ce caldura absoarbe gazul pentru ca temperatura lui sa creasca cu . > 0. Ne putem convinge imediat de aceasta considerand o destindcrc izotcrma a l.8 N. tcrmica . Trebuie rcmarcat ca.Idura cu un singur corp. dcci Temperaturile Tt ~i T 2 le ob\inem din ecuatiile de stare: T 1 -li:P1V1 ' T 2 _ _g_p3V2 · -m R -m R Inlocuim in (1) b) Lucrul mecanic total. R: a) Qv = vCvi::. cat ~i a caldurii in lucru mecanic. atunci sistemul prime. lntr--adevar. Formularea Thomson pentru principiul al doilea al termodinamicii.U + L = 3. 3.3. 5 2 2. 4..U. Principiul int<1i al terrnodinamicii permite atat transformarea integra/a a lucrului mecanic in caldura.

comprimam izoterm ~i cvasistatic gazul de Ia volumul v3 Ia v4 . Pentru a studia un ciclu Carnot vom folosi drept substanta de lucru v kilomoli de gaz ideal inchis intr-un cilindru cu piston mobil. gazul se race~te astfel ca In starea 3 va avea temperatura Tz < T 1• Aducem acum cilindrul cu gaz in contact cu sursa rece care constituie un tcrmostat aflat Ia temperatl:lra Tz . a) a carui temperatura este tot timpul constanta ~i egala cu Tt ~i care constituie deci un termostat.L = Q1 . Fie T1.3. fntr-adevar.IQzl > 0. primind lucrul mecanic £34. deci Lrev =. (izoterma 3-4). Randamentul unei ma~ini termice care efectueaza o transformare ciclica biterma va fi: (4. Qrev. Sa mai observam ca formularea lui Thomson lasa posibilitatea constatarii ca se ob\ine lucru mecanic de Ia un sistem care efectueaza o transformare ciclica in care schimba caldura cu doua termostate de temperaturi diferite T1 ~i Tz. un ciclu ideal. unul cald...3. transformarea ar fi monoterma ~i nu ar fi posibila producerea de lucru mecanic). gazul cedeaza sursei reci caldura Qz. . fnseamna ca sistemul p~imind caldura Qrev. Se observa din aceasta formuHue ca principiul al doilea nu exclude procesul de trecere a caldurii de la un corp de temperatura mai scazuta (corpul rece) la unul de tempera tura mai ridicata (corpul cald) daca se in tervine din exterior. o transforma integral in lucru mecanic dar transformarea nu este ciclica. Pere\ii cilindrului ~i pistonul sunt confecVonati dintr-un material perfect termoizolant (inveli~ adiabatic) care nu permit schimbul de caldura intre gaz ~i exterior. deci conform principiului intcii: llU = Q . 4.2 .8. se afirma doar ca acest proces nu poate decurge spontan. deci lucrul mecanic efectuat de sistem este: L = Q1 . efectucind lucrul mecanic L12. Aducem cilindrul cu gaz pe• un incalzitor (fig. Principiul al doilea al termodinamicii in formularea lui R. deoarece volumul final Vt este mai mare decAt volumul initial Vi.transformarea izoterma !lU = 0. far a nici o interventie din exterior. El a fost propus de Carnot (de aici ~i denumirea) care cauta s~ imbunatateasca randamentul motoarelor termice. b) ~i H'isam gazui sa se destindtt adiabatic pcina la volumul VJ. R.IQzl.L. transformcind in lucru mecanic diferenta valorilor absolute ale aeestor cantitati de caldura. Daca presupunem ca T1 > Tz. Afirmam ca cedarea de caldura de catre corpul cald corpului rece este o transformare care se petrece spontan. Ciclul Carnot. p = 1~ 2 "f1 I I I _l___ v~ Pt~ ' . ..IQzl .fn urma destinderii adiabatice.caldura Q1 ~i se va destinde izoterm ~i cvasistatic de la volumul V 1 la Vz.3 v v4 v~ Nu este posibilli o transformare care sa aibii ca rezultat trecerea de Ia sine a caldurii de Ia un corp cu o temperatura data Ia un corp cu temperatura mai ridicata. Formularea Carnot pentru principiul II al termodina~icii.2. 4. S-a constatat ca acest ciclu nu poate fi realizat in nici un motor real. Experienta ne arata ca intotdeauna cAnd aducem in contact termic doua corpuri aflate Ia temperaturi diferite. .42) deoarece intotdeauna Qz :t= 0 (daca Qz 0.. Dar !lU = 0. deoarece transformarea este ciclica. In nici o experienta nus-a constatat trecerea spontana a caldurii de Ia un corp rece Ia. efectuand lucrul mecanic L 23 • Grafic. . in mod natural. Clausius. Studiul cidului Camot. ca este deci un ciclu teoretic.. adi~ de la sine (fara o interventie din exterior). unde Lrev = 2. 58 R a b c.8. procesul este reprezentat de adiabata 2-3. atunci sistemul primind caldura Q1 > 0 de la termostatul de temperatura mai mare cedeaza caldura Qz < 0 termostatului de temperatura mai joasa. Pt ~~ V1 parametrii gazului in starea initiala. In decursul comprimarii izoterme. ~-~=. 59 . Lucrul mecanic intr-o transformare ciclica biterma. Evident cain transformarea ciclica biterma nu se poate ca intreaga cantitate de caldura Q1 primita de sistem sa se transforme in lucru mecanic. Fig.8. In coordonate p. 4.rod ucede Ia sine.. fn urma acestei comprimari. ci doar diferenta Q1-IQzl. caldura Q schimbatit este cedata de corpul mai cald corpul ui mai rece. ! I I I 'If v . V. Clausius a formulat principiul al do ilea al termodinamicii astfel: 4. iar fundul cilindrului este confeqionat dintr-un material termoconductor ideal. in corpurile exterioare neproducAndu-se nici un fel de schimbari. Aducem cilindrul cu gaz pe o suprafata termoizolatoare (fig. v2 2 pl ~ v3 v 0 4~~ ~ J I4 I V4 Y3V 0 p 1 ~. _ \ _. Gazul va absorbi de la termostatul care constituie sursa calda . al carui studiu a jucat insa un rol insemnat in dezvoltarea teoriei motoarelor termice. Ciclul Carnot este o transformare ciclica cvasistatica formata din doua izoterme si doua adiabate.. caldura totala schi~bata de sistem cu exteriorul este Q = Q1 + +Qz = Q1. transformarea este reprezentata prin izoterma 1-2.3. Apoi aducem cilindrul cu gaz pe suprafata termoizolatoare ~i comprimam adiabatic gazul de la V4 la V1. temperatura lui va cre~te de la Tz Ia Tt ~i gazul primind lucrul mecanic L 41 revine in starea initiala (adiabata 4~J). Generalizcind aceste fapteexperimentale. 0 transformare in care sistemul schimba ctHdur~ cu doua termostate de temperaturi diferite se nume~te transformare biterma.3 RT lg~ > 0. 4. deoarece volumul final nu coincide cu eel initial. Acest schimb se p..

prin intermediul cArora mi~car<:a rectilinie alternativa a pistonului este transformata in mi~care circulara continua. Acestea apasa asupra pistonului ~in pun in mi~care. hidrogen ~. Sa vedem cum se realizeaza acest ciclu in motor ~ice inseamna cei patru tim pi de functionare ai motorului. in sens invers. v.44) Din (4. de la un capat la celalalt al cilindrului (mai exact intre punctul mort superior ~i punctui ·mort inferior) poarta denumirea de timp.a. avem: 1 1 (~)1 de unde rezulta: Vz (-~) ..). Dupa cum rezulta din fig. reversibila care este tocmai ciclul Carnot. Q1 este ' cAldura absorbita de gazul ideal in destinderea V izoterma 1-2.33). In funcVe de constructia motorului. Ciclul Carnot. starile 2 ~i 3 se afla pe adiabata 2-3.y-1 V. In coordonatele p ~i V. . 60 61 . motorina.43) prin vR In~.-i{ care (4. (figura 4. v3 vRTtln~ (4. Se produce in acest fellucru mecanic. motoarele termice se impart in doua grupe: 1) motoare termice cu ardere externa (de exemplu: locomotiva cu aburi. Acest ames tee este absorbit intr-un cilindru cu piston ~iaprins cu ajutorul unei scintei electrice.45) primita. Fig. este absorb it in cilindru Ia presiune constanta p1 (presiunea atmosfericA). iar Qz caldura cedata de substanta de lucru pe ciclu. Matematfc.) . gazele de ardere destinse sunt eliminate din cilindru.).. se poate scrie: Ttreal < llc • =1 . 4. Dupa aeest criteriu.9. dupa care se asp ira o noua cantitate de amestec de vapori de benzina cu aer ~i ciclul se repeta din nou. rezulta o consecinta foarte importanta: randamentul unei ma~ini termice reale. astfel ca avem (conform cu 4. datorita depresiunii care se formeaza.4. llreal = 1 ~i I§~ I. gaze de ardere) care i~i mare~te . ci depinde numai de temperatura absoluta a surselor de dHdura folosite.4. motoarele Diesel. 4. obtinem o transformare ciclicA.~i 2) motoare termice cu ardere interna (de exemplu: motoarele cu aprindere prin scanteie.=v:.p DacA reprezentam cele patru transformari succesive pe un singur grafic. in coordonate p.TzVt\ iar starile 1 ~i 4 se afla pe adiabata 4-1. Succesiunea de transformari Ia care participa substanta de lucru (gazele de ardere) reprezinta ciclul de funcVonare al motorului. motoarele cu reactie ~. 2) randamentul ciclului Carnot este subunitar (Ttc < 1)..10. se obtine prin arderea ln motor a unui combustibil (carbune. Motorul Otto este un motor in patru tim pi. Deoarece motoarele termice cu ardere interna sunt cele mai raspAndite in ultimul timp. combustibilul arde in exteriorul cilindrului cu piston mobil sau in interi~rul sau. avem: vRTzlnv. turbina cu aburi ~. expresia randamentului termic al ciclului Carnot devine: · T2 Ttc = 1-ll.· Daca aceste rapoarte sunt egale inseamna cA ~i In~ = In ~ . deoarece in transformarile adiabatice2-3~i4-1 nuarelocschimbdecAidura. (4. V. IQzl =L34 = vRTzlnv. La piston este legata o biela ~ide biela o manivela. llc = 1V . Prin arderea combustibilului rezulta gaze de ardere Ia temperatura ~i presiune ridicate. deoarece totdeauna temperatura surse( calde este mai mare decit temperatura sursei reci (T1 > Tz). iar perioada corespunzatoare deplasarii pistonului.44) rezulta: 1) randamentul ciclului Carnot nu depinde de natura substantei de lucru (in expresia lui nu apare nici o caracteristicA a gazului ideal cu care s-a realizat ciclul). astfel case poate scrie: T1Vt =T2Vt • Dupa impartirea primei relatii prin a doua. ' Inlocuind Q1 ~i IQzl in expresia randamentului.. Randamentul ciclului Carnot se calculeaza folosind relatia 11 = 1 • Din studiul ciclului Carnot ~i al motoarelor termice reale. pe care motoarele termice o transforma partial in lucru mecanic..a. iar Qz este cAldura cedata in compri0 marea izoterma 3.3. 4. supapa de admisie se deschide ~i.9. rezulta: Vz V3 Ql =L12 = vRT1 In vl . Pistonul coboara in cilindru (fig.9). a bur. Aceasta caldura este trarismisa substantei de lucru (aer. absorbtia este reprezentata prin izobara A -1 (p1 = canst. FolosindexpresiapentrucAlduraschimbaHiintr-un proces izoterm (4. in momentul inceperii acestei mi~cAri. 4. termen cu termen.11). vom analiza modul de functionare a doua tip uri de motoare din aceasta categoric: motorul cu aprindere prin scAnteie (motorul ?tto) ~i motorul Diesel. CAldura. care funqioneaza ciclic intre doua termostate de temperaturi T1 T2 (T1 > T2) este "'""@. In mi~carea urmatoare a pistonului. presiunea si apasa pe pistonul mobil al unui cilindru (sau pe o paleta in cazul turbinelor)' punAndu-1 in mi~care..43) Se poate arata u~or ca rapoartele ~ ~i ~ sunt egale intre ele. unde Q1 este cAldura ~1 intotdeauna mai mic declt randamentul unui ciclu Carnot reversibil Tlc funqioneaza 1ntre acelea~i termostate. Aspiratia T1Vl. fig. pacura.40): 1 4. amestecul de vapori de benzina cu aer. Timpul 1 . iar dupa simplificare in (4.:. benzina. a).aspirafia. Tipuri de motoare termice (principiul de functionare ). Intr-adevar. Motorul Otto folose~te drept combustibil vapori de benzina amestecaV cu aer.a. produsa de bujii (de aici ~i denumirea de motor cu aprindere prin scAnteie). format in carburator. iar ciclul de funcVonare este format din doua adiabate ~i doua izocore.

de la punctul mort superior - ()2 63 . d e un d e T 2 T 1cr~t . astfel ca acest proces al substantei de lucru este izocor (procesul 2-3. b) comprimand amestecul carburant.10. diagrama p. cand pistonul a ajuns la punctul mort superior ~i ambele supape sunt inchise .1 Ql • Dar. ambele supape se inchid. substanta de lucru cedeaza in exterior cantitatea de cAldura Q2. Comprimarea are loc in timpul mi~carii pistonului Ia punctul mort superior. motorul prime~te caldura Q1 in procesul izocor 2-3 procesul izocor 4-1 (fig. astfel ca E c T 3 = T4 Y> 1• Inlocuind pe T 3 ~i T2 in expresia randamentului. Modul de funcVonare al unui motor Diesel in 4 tim pi este urmatorul: Timpul 1 .10. in timp ce pistonul se deplaseaza in jos. d) evacuarea. ' Timpul 3 . comprimarea este adiabaticll. care reprezinta cAl dura pfimita de motor. in toaHi masa lui. c~re face legatura intre cilindru ~i aerul exterior. T3. V).11). Pistonul ajuns la punctul mort inferior. c) aprinderea ~i detenta. Temperatura gazelor rezultate prin ardere p cre~te brusc la cca 2 000°C. se produce o scanteie electrica intre electrozii bujiei (fig.' y--1 care este tocmai randamentul motorului Otto.sLJP. I Q2l Inlocuind in expresia randamentului. Pe masura ce pistonul coboara. presupunand cA este cunoscut raportul de compresie al motorului g . Cei patru timpi de functionare ai motorului cu aprindere prin scanteie: a) admisia. Comprimarea se face de Ia presiunea P1 panll Ia presiunea P2· Deoarece mi~carea pistonului este rapidll. Acest proces este reprezentat in diagrama p. deci T3Vf 1 = T4Vt 1 sau -H ~ (~) y~l. numai in unul singur (timjml trei) se produce lucru mecanic. In cilindru se aspirn aer din atmosfera la presiunea p. astfel ca: Q1 = vCv(T3 . In acest proces. Destinderea gazelor este adi- = vCv(T4 .evacuarea. Presiunea scade brusc pana la valoarea presiunii atmosferice Pt (acest proces este reprezentat prin izocora 4-1. 1 ~2 • Din definitie. aprinder pistonul Iiu este pus imediat in mi~care. 4. se obtine: 1 11=1-. In momentul in care pistonul a ajuns Ia punctul mort inferior.Tt)· Tt .11 ).compresia.11. b c Fig. V prin adiabata 1-2 (fig.aspirdJia.~i impinge afara.are Fig.. in atmosfera (la presiune constantap1) gazele arse ~i destinse (dreapta 1-A din diagramap.T2) . Cand pistonul ajunge la punctul mort superior.aprinderea 1i detenta.10. randamentul este: d amestecului are loc in tot intervalul de timp in care pistonul se mort superior la punctul mort inferior. timpul4 se termina ~i motorul reincepe un alt ciclu cu aspiratia amestecului carburant. La sfar~itul compresiei. 4. Sdinteia aprinde amestecul carburant. loc detenta. este luat de o pompa cu injeqie care injecteaza in cilindrul motorului combustibil {motorina) la presiune ridicata. 2 y 11 = 1 _ T4 - 1 Starile 3 ~i 4 se gasesc ~i ele pe aceea~i adiabata (alta decat aceea pe care se gasesc starile 1 ~i 2). mi~cA de la punctul n _ Qt-1 Q2l _ _ I Q2l 'IQl . 4. iar presiunea la aproximativ 25 atm. gazele se destind . Vom calcula randamentul motorului Otto. care incepe sa arda progresiv. 4. Datorita inerVei. deci putem scrie: y~t T 1V1 = T 2vy~t sau T2 = g y~t .T2 Starile 1 ~i 2 se gasesc pe aceea~i adiabata. In timpul arderii combustibilului se degaja cal dura Q1.~ompresie este asemanator prin construqie cu motorul cu aprindere prin scanteie. 4. Supapa de evacuare este deschisa (fig. Motorul Diesel sau motorul cu aprindere prin . prin supapa de admisie. 4. spre punctul mort superior. se obtine: ~i cedeaza caldura Q2 in Timpul 2. Din cei patru timpi de functionare ai motorului. iar pistonul se mi~cll spre punctul superior (fig. c). Locul sistemului de aprindere. V). Dar v4 = V1 ~i V3 = V2. V). d).Jp\?\e fnchise abaticA ~i procesul este reprezentat grafic prin adiabata 3-4. efectuand lucru mecanic. pe diagrama p. insa. exprimat prin raportul de compresie. 4. se mi~cA in sus. Timpu/4 . Gazele produc o forta v mare de apasare asupra pistonului ~i il imping in jos spre puncttil mort inferior. Cand pistonul ajunge aproape de punctul mort inferior se deschide supapa de evacuare.10. b) compresia. Schema de functionare a motorului Otto.

1 2 508 1 400 K . Compresia.evacuarea (fig. _ . _ . de unde T2 = T1 f!J:_ = 296 K 3 ~ 105 N/m2 444 K. iar temperatura decca. Efectuiind lucru rnecanic.13.~:::::===-~upapei de evacuarea 11 evacuare gaze de ardere. gazele se destind adiabatic. se aprinde ~i arde. pampa de injeqie pulverizeaza picaturi extrem de mici (ca o ceata) de motorina in cilitidru.m . tata prin izobara 2-3. la aceste motoare.12. incalzit Ia 700°C. PROBLEME ·REZOLVATE c d Fig.1 este izobara. Deoarece motorul Diesel folose~te combustibil ieftin (motorin~). Transformarea 2 :.2 este IZocora. 2. Pistonl. Ea se exprima prin relatia Q12 = vCv(11. In coordonate p.m ~i V2 = 24.12. a ) D m d e c·Ini\Ia ran d amentu 1 · avem TJ = lli' d ar 1 ·ntru c1c. Procesul este reprezentat prin adiabata l-21n figura 4. 4. Sa se determine: a) temperatura gazului fn starile 1. Transformarea 1 .~. . · Randamentul motorului Diesel este superior motorului cu aprindere prin sclnteie.tl .627 · ----rr.llincepe mi~carea spre punctul mort superior ~i com prima adiabatic aerul absorb it in timpu11 (fig. TempN"atura sursei calde este TI = 400 K.3 este izobara.T2 _ J 1' . Un mol de gai ideal participa Ia o transformare ciclica formata din doua izocore. Pis to nul incepe sA se mi~te spre punctul mort supertor ~i evacueazA gazele de ardere. ·· L · . 3 ~i 4. c). b) Randamentul ciclului il scriem TJ = Ql -J 2 Q 21 1. Oildura Q23 65 .n = --y:. este mult mai mare decat la celc cu aprindere prin sclnteie.I Q2l = Q1(1. 2. l. procesul este reprezentat prin izobara A -1 din figura 4. Timpul 3 . b) randamentul ciclului. ce funcfioneaza dupa un ciclu Carnot.3 ·10. caldura Q12 este primita de gaz fn procesul izocor 1 .2. presiunea aerului p 2 este decca 35-50 atm. Ia vo1um constant ~i sistemul cedeazA in exterior caldura Qz. Supapa de evacuare este inchisa (fig. ' 3 3 24 6 10 V 1 = Vz deci T3 = T? V 2 = 444 K • . cand a incetat compresia (pistonul la punctul mort superior). de ecuatiipl = 2 atm ~ip2 = 3 atm. Se observa ca: Q1 == Q12 + Q23 iarQ2 = Q34 + Q41.Tt). absoarbe caldura Q1 = 2 508 J de Ia sursa calda fntr-un ciclu. c r=it= 1. 4.3 ·10. unde Q1 este caldura primita de ~. Rezolvare .nem ' 5 2 ~ =~.13._--• ast re1 Timpul 2 . Rezolvare a) Temperatura gazului tn starea 1 (p1. nC't t:nori: super1or PM-S· a b Timpul 4 . aprinderea ~i detenta. b). folosite in special Ia automobile. 296 K. iar Q2 cal dura cedata. 4. Tt) se determina din ecuatia de stare p1V1 T1 =vR = 2 · 105 N/m 2 12. 4.compresia. 4. b) compresia. Aceasta mAre~te presiunea gazelor de ardere. ~i doua izobare. C1clul de tunq10nare al motorului Diesel.3 · 10-3 m 3 =TtV2/V1 = 592 K. Prin arderea combustibi64 400 K. d) evacuarca. ". Cu putin inainte ca pistonul sa ajunga Ia punctul mort inferior.31 ·103 J/kmol· K . 10 N/m . Timpul3 este timp motor. se cauta in ultimul timp ca motoarele cu aprindere prin sciinteie. Cei patru timpi de functionare ai unui motor Diesel: a) absorbtia. c) injectia.13).3 m 3 · 10-3 kmo! · 8. Pe masura ce patrund in acrul comQ2 deschiderea primat.4.12. In momentul in care pistonul a ajuns la punctul mort inferior se inchide ~i supapa de admisie. Sa se afle: a) lucrul mecanic efectuat fntr-un ciclu. la sursa calda fntr-un ciclu. Se cunoa~te raportul spre punctul mort inferior. Presiunea scade brusc la valoarea presiunii atmosf~rice.13. 4. curba 3-4 (fig. de unde 1 . Procesul de ardere cste izobar. iar temperatura sursei reci 12 = 300 K. V. sA fie inlocuite treptat cu motoare Diesel. ~~ putem sa sc. I I -. 700-800°C. La sfar~itul compre~iei. se deschide supapa de evacuare. Arderea este reprezenJ:<ig.m 888 K. care produce lucru mecanic in rni~carea sa spre punctul mort inferior. V1. si scriem 1 1 1 2 P1 2.lului se produce o mare cantitate de caldura Qt. d).--~-----~--~-----deoarece arderea este len tel (ease face pe m:lsur:l 0 v2 v v v 3 1 ce combustibilul este injectat) ~i pistonul reu~e~te s:l se deplaseze. degajand caldura ~i t=:::::. cand pis to nul ajunge la punctul mort superior. de ecuatii V1 = 3 3 3 3 =12.11) = 1 881 1. a). Transformarea 4.300 K _ _ Q T1. b) caldura Q2 cedata sursei reci.4.12. Un motor ideal.arderea ~i detenta (fig.- b) Exprimam randamentul TJ cu ajutorul caldurilor schimbate: 11 =_Q 1 -J Q 2 1. fiecare picatura se incalze~te. care apasA puternic pe piston. deci T4 = T2 T3' ~ v1 12. Se day= 1.6 ·10.u1 ea mot TJ u! T1 . CAnd a ajuns la capAtui cursei se deschide supapa de admisie ~i ciclul se repetA.12.

1. STRUCTURA SOLIDELOR Sistemele Iichide ~i gazoase se deosebesc de sistemele solide prin faptul dl acestea din urmA au formA proprie ~i volum determinat. Sa se determine presiunea ~i temperatura tn starea finala dupa deschiderea robinetului.4(888-444)K EXERCfTII. 4.4. Aceasta se dator~te unei ~ez4ri regulate a particulelor constituente (atomi. in acel~i mod se afla caldura cedata de gaz Qz in procesul izocor 3-4 'i in procesul izobar4 -·l:JQ21 = vCv(T3. 1 = 1. . masele plastice etc. S. 2 a b c Fig. umplute cu acela~i gaz monoatomic.TJ) + vCp(T3. 3. Trecerea acestora din faza salidA in faza lichidA se face pe un interval de temperaturA ~i nu Ia o temperaturA net! ca Ia corpurile solide. grupuri de molecule etc.T4) + 1 (T4. Corpurile solide.1. PROBLEME l.296)K = 7 . Pentru studiu se accept! ca model un cristal construit prin repetarea regulatA a unor entit4ti structurale identice. R:L = 11Q1 = 400J. 2.este primita de gaz in transformarea izobara 2 3 'i se exprima Q23 = vCp(T3. (444-296)K+l. Locurile unde se afl4 particulele constituente ale cristalului se numesc nodurile retelei cristaline (fig..Tt). Doua incinte de volume Vt =51 ~i respectiv Vz = 10 l. 5. temperaturA netA d~ topire ~i o structur4 interioar4 ordonat4.fulocuimpeQJ 'iQ2 inexpresiarandamentului CAPITOLUL 5 11 =1 _ I Qzl =1 Q1 vC~TJ. mai multi atomi sau mai multe molecule (fig.1. 4.Tt) + VCp(TJ. form! proprie.l.) in tot volumul corpului. Aplicatie numericii: s = 10. · · vC~Tl. molecule. pot comunica tntre ele printr-un tub de volum neglijabil. Sa se calculeze randamentul motorului Diesel..·Ia temperaturi ob~nuite.592)K + 1.1. Un gaz participa Ia o transformare ciclicii tn timpul ciireia prime~te caldura Q1 =:= 4 kJ de Ia o sursa 0. tnchis initial cu un robinet.T2). ~ezarea regulat4 impune o ordine Ia distantA (o anumit4 a~ezare care se repe!A periodic). Sa se determine lucrul mecanic efectuat de gaz. Nu toate sistemele care au formA ~i volum propriu sunt corpuri solide. in prima incinta pre8iunea gazului este p1 = 2 · lOs N/m .TJ). se numesc solide cristaline dlrora pe scurt le vom spune cristale. pentru care 1 = calda. tn incinta a doua presiunea este pz = lOs N/m 2 iar temperatura este Tz = 330 K.7%. Ele sunt izolate adiabatic de exterior.1.Tt) (T2-Tt)+y(T3-Tz) l. Ele se comportA ca Iichidele cu viscozitate anormal de mare.ne~te o retea cristalin4 (~g. iar substanta de lucru este aerul.1 . p = 2. 5. dacii randamentul ciclului este 11 c i$ =. ~zarea ionilor tn corpurile solide. caracterizate prin volum propriu. 5. dar au unele proprie!Ati asemAnAtoa~e Iichidelor.o catacteristidl ce deoseb~te multe corpuri solide de corpurile amorfe este structura lor intern! regulatA. c). fn naturA sunt unele corpuri care au form! proprie (ca solidele). · Succesiunea aces tor entit4ti structurale care se repet4 cu o anumit4 -perioad4 pe cele trei coordonate in spatiu defi. iar temperatura este Tt = 300 K.T4)+ vCp(T4. STUDIUL CORPURILOR SOLIDE 5. Caldura totala primita va fi Q 1 = vCv(T2 .T4> + vCp(T4. 0 entitate structural! poate fi aldltuit4 dintr-un atom. smoala. Sa se calculeze randamentul unui motor cu reactie care functioneaza dupa un ciclu format din doua adiabate ~i doua izobare. a). 67 . b). avem: 11 l _ (T3.4(592.Tz).13). Corpuri ca: sticla. tn functie de rapoartele de compresie s = ~ ~i p = ~ (vezi fig.(888.4. d~cii se cunoa~te raportul de compr~sie s =~i =5.475. spre deosebire de ordinea local! (o ordine fat! de primii vecini) specifidl st4rilor amorfe ~i lichide. se numesc corpuri amorfe. R: 11 11 Ey-1 = 0.Tz> Prin tmpartire ~i Ia numarator ~i Ia numitor prin vCv.

STRUCTURA SOLIDELOR Sistemele lichide ~i gazoase se deosebesc de sistemele solide prin faptul c4 acestea din urm~ au form~ proprie si volum determinat. molecule.Tt) + vCp(TJ.o catacteristic4 ce deoseb~te multe corpuri solide de corpurile amorfe este structura lor intern~ regulat~.) in tot volumul corpului.Tz) STUDIUL CORPURILOR SOLIDE 5. mai multi atomi sau mai multe molecule (fig. a). 5. Nu toate sistemele care au form~ si volum propriu sunt corpuri ~olide. inlocuimpeQ1 ~iQ2 inexpresiarandamentului CAPITOLUL 5 TJ = _ I Q2l 1 Q1 =1 _ vCv(T3. umplute cu acela~i gaz monoatomic. &y-1 1 3.este primita de gaz 'in transformarea izobara 2 . caracterizate prin volum propriu. Sa se determine presiunea ~i temperatura tn starea finala dupa deschiderea robinetului.1. tn funcVe de rapoartele de compresie & = ~ ~i p= ri (vezi fig. TJQl = 400J. In prima incinta presiunea gazului este pt = 2 · lOs N/m .T4) + vCp(T4. Caldura totala primita va fi Q1 = vCv(Tz. 67 . Locurile unde se afl~ particulele constituente ale cristalului se numesc nodurile retelei cristaline (fig. Sa se calculeze randamentul motorului Diesel. se numesc solide cristaline c4rora pe scurt le vom spune cristale. 4.1. Corpurile solide.475. Sa se determine lucrul mecanic efectuat de gaz. smoala. Ia temperaturi ob~nuite. masele plastice etc. Ele sunt izolate adiabatic de exterior. R:L 2. Doua incinte de volume Vt =51 ~i respectiv V2 = 10 l. c). 5.444)K EXERCfTII. 5.T4) + vCp(T4. gruP. avem: TJ l (T3. R: TJ 1--=0. . (444.: vCv(Tz.T1). · · Prin impartire ~i Ia numarator ~i la numitor prin vCv. b). pot comunica tntre ele printr-un tub de volum neglijabil. temperatur~ net~ de topire ~i o structur~ interioar~ ordona~. tnchis initial cu un robinet. Aplicatie numerica: & = 10.Tz).3 ~i se exprima Q23 = vCp(T3 . ~zarea ionilor tn corpurile solide. Pentru studiu se accept~ ca model un cristal construit prin repetarea regulatA a unor entit~ti structurale identice.Tt) (Tz.296)K+ 1. form~ proprie.1. 1 = 1.296)K =1.Tt>+1(T3T2) l (888. c ifv =1. Trecerea acestora din faza solid~ in faza lichid~ se face pe un interval de temperatur~ ~i nu Ia o temperatur~ net~ ca Ia corpurile solide. d~ca se cunoa~te raportul de compr~sie & = pentru care 1 = ~ = 5.T4> + 1 (T4. 4. 5.Tt). iar substanta de lucru este aerul. Ele se compo~ ca lichidele cu viscozitate anormal de mare. PROBLEME 1. iar temperatura este Tt = 300 K. 4 kJ de Ia o sursa calda. daca randamentul ciclului este TJ 0.4(888. ~ezarea regulat~ impune o ordine Ia distant~ (o anumit~ ~ezare care se repea periodic). fn natur~ sunt unele corpuri care au form~ proprle (ca solidele). se numesc corpuri amorfe.uri de molecule etc. Aceasta se datore~te unei ~e~ri regulate a particulelor constituente (atomi.Tz). spre deosebire de ordinea local~ (o ordine fat~ de primii vecini) specific4 st~rilor amorfe ~i lichide.4. Sa se calculeze randamentul unui motor cu reactie care funcVoneaza dupa un ciclu format din doua adiabate ~i doua izobare. Un gaz participa Ia o transformare ciclica in timpul careia prime~te caldura Q1 .?%.4(592. p = 2. 2 a b Fig.592)K + 1. Corpuri ca: sticla. dar au unele proprie~ti asem~n~toa~e lichidelor..1.1.4. in acel~i mod se afla caldura cedata de gaz Qz in procesul izocor 3-4 ~i in procesul izobar4 -·1:101 = vCv(T3.Tt> + VCp(T3.13). 0 entitate structural~ poate fi alc4tuit~ dintr-un · atom.1. Succesiunea aces tor entit~\i structurale care se repet~ cu o anumit~ -perioad~ pe cele trei coordonate in spatiu define~te o retea cristalin~ (~g. in incinta a doua presiunea este p2 = lOs N/m2 iar temperatura este Tz = 330 K. -1 1&y- R: TJ = 1 - -1) =53%.

ca ~i a celorlalte sisteme (lichide ~i gazoase ). .ata fortelor de atractie ~i a eelor de respingere. nu exista nici o direc}ie preferentiala. OperaVa experimentala consta in a mAsura cu precizie Fig. iar electronu de valen_tA se caracterizeaz4 printr-o mare libertate de mi~care formiind un fel de gaz electr~mc. interactia dintre molecule este slaba ~i foarte slaba. · d) semiconductori . 5.[l=t. Conductibilitatea electric4* a acestora este mare. Pentru cristalele cu electroni liberi.in cadrul careia sistemul schimba caldura cu exteriorul ~i i~i modifica energia interna U. Acestea furnizeaza electronii care asigura o conductibilitate electric4 mai mic4 decat la metale dar mai mare ca la cristalele ionice. Sistemele fizice reale ·nu pot fi niciodata complet izolate de exterior. fie prin menvnerea COnstantA a temperaturii ~i atunci predominantA este modificarea stArii de agregare. * Proprietateacorpunlor de a permite trecerea curentului electric. La un sistem izolat complet de exterior Mt = 0. p4strandu-se insa aspectul ~geometric al retelei. ca si la metale.J:i pozitie.1) in care: Et este energia totala a sistemului Ia un moment dat. . · fn realitate cristalele naturale. 0 datil cu variatia tempera"turii. Putem spune.este cunoscut ca deformare mecanic4 (vezi manualul de fizic4 de clasa a IX-a). Aceasta poate fi pusa u~orln evidentA. intre starea solida ~i starea gazoasa exista o pronuntata deosebire. Mi~carea termidi in solide. pentrucorpurile soli de. La gaze. in or ice !:U!Lll=====:::::::========:::llr. ca ~i cele crescute in laborator. b) metale . ca starea oricarui sistem poate fi defmita prin energia lui totala: Et=Ec+Ep+U. la echilibru termodinamic. · clorura de sodiu: In func\ie de tipullegAturii ce asigurA edificiul material al retelei.sunt de obicei cristale eovalente. Comparatorul. in timp ce Ia cristale fortele de interaqie sunt foarte intense. Aceasta deosebire se explic4 prin natura ~i intensitatea fortelor de interactie intre particulele constituente. cristalele din natur4 pot fi: a) cristale ionice .2. deoarece prezintA o mare densltate de electroni liberi. b) mecanic~ . CuS04 etc.. Asemenea cristale (diamantul. 5.) se caracterizeaza prin foqe de leg~Hura foarte intense.3. ioni pozitivi ~i negativi. solidele i~i modific4 ~i dimensiunile lor geometrice. EP este energia potentiala de interactie a sistemului cu alte sisteme la acel moment iar U este energia interna a sistemului la acel moment. poate fi definita sub aspect termodinamic prin energia interna a sistemului.in cadrul careia sistemul schimba energic mecanica cu exteriorul ~i i~i poate modifica energia cinetica Ec. se introduce in . 5. Ec este energia cinetica a mi~carii intregului sistem la acel moment. c) cristale devalentA. dilata.2. Sub raportul mi~carii termice. fig. sistemul solid cristalin poate fi conceput ca un ansamblu de oscilatori cu' electronii intr-o mi~care IiberA prin ·re\ea. 5. energia internil se ob'\ine insumand energia de oscilaVe ~ ionilor cu energia cinetic4 electronilor liberi. alternativ. Efectul interactiunii mecanice in cadrul c4reia sistemul isi modific4 energia interna U (indiferent de ~ilalti termeni) . cuo precizie de ordinull0-6 m.baia care convne apA la 0 temperaturA constantA. solidel~ i~i modific4 energia interna. ~a cum am vAzut. iar intensitatea lor depinde de distanta Fig. pe care se aflA o tijA-suport pentru douA microscoape M1 ~i M2. deoarece nu con tin electroni libcri. rezultand o conductibilitate · electricA mic4.2. cea potentiala Ep. Prin rotir~a tamburelor m1 ~i m2 se poate imp rima celor douA microscoape o mi~care de translatte in lungul dreptei ce le unc~te. DILATAREA SOLIDELOR Starea sistemelor solide. Aceste for\e sunt de naturA pur electric4. cu deosebirea cA electronii au o libertate de mi~care mai mic4 ~i apartin un~i numAr mic de atomi. 68 69 . dioxidul de siliciu etc. distanta dintre micro.sunt constituitedinatomilegati prin fortedeaceea~i naturA. dintr-o mul\ime de paralelipipede identice care se repet4 ~i care se pot obtine unul din altul printr-o simpl4 mi~care de translatie. Astfel. sA poata fi considerati ca executand mici oscilaVi in jurul poziViior lor de echilibru.a cllror retea are in nod uri. ~i mai general. a c4rei dilatare dorim s-o examinilm. c) termica ~i mecanica in cadrul careia sistemul schimba cu exteriorul atat caldura.CFistalul poate fi conceput ca fiind construit. Edificiul material al sistemelor fizice cristaline este asigurat prin existe. E~antionul longitudinal. Variatia dimensiunilor unui corp prin inc4lzire poartA numele de dilatare termica. Daca la gaze particulele constituente (moleculele) sc gasesc i'ntr-o mi~care dezordonata datorita careia.m1 scoa pe poa te fi cun oscu ta. Asemenea cristale (NaCl. Efectul interactiunii termice in cadrul c4reia sistemul isi modific4 energia internA U (cu varia\ii de v~lum) .este cunoscut ca dilatare termi~. cat ~i energie mecanica.au in nodurile retelei cristaline ioni pozitivi. de exempb. ionii. prezint4 abateri de la acest model fie datorit4 faptului c4 reteaua nu are o regularitate perfect4. fiind prevAzute cu ~uruburi M2 micrometrice. iar sub aspect mecanic prin energia mecanica totala a sistemului. fie c4 substanta are impurit4ti. care pot avea un continut mare de impuritati. Tamburele m1 ~i mz. sau energia interna U. Retea cristalina In dintre partiqllele constituente.) au o conductibilitate electric4 slaba.3). de exemplu germaniu ~i siliciu. Aceasta se poate face: fie prin schimbarea temperaturii ~i atunci corpul se. Aparatul este compus dintr-o cuva situata intre doi piloni fi~i. Ia solidele cristaline mi~carea particulelor constituente este limitata ~i complicata. (5. In urma interacVunilor termice. Na+ Q- 5. cu ajutorul unui aparat numit comparator (fig. lor le este caracteristica interactiunea care poate fi: ' a) termica . ceca ce face ca particulele constituente din retea.

Fig..... .......................::0 = (1 + a.TreprezintA variatia tempera.. Admitand cApe orice directie variatia lungimii corpului este datA de relatia (5.J = 0 (1 + a....... adicA distanta dintre douA repere fixe situate la capetele barei.3) manualul de clasa a IX-a) .... pentru a evita aparitia unor tensiuni de intensitate foarte mare in material...3.lungimea ~antionului (barei).. 17 · 10·6 otel .T)3 ~ 1 + 3a.. Pentru aceasta constructorii de poduri fixeazA numai un capAt al podului... s........ deoarece pentru orice material a. Din compararea acestei relatii cu (5... valoarea sa fiind diferitA de lao substantA la a!ta.... Acestora dilatarea nu le afecteazA forma......4)...... darla altA scarA. este foarte mic. 9 · 10-6 alamA . Coeficientul de dilatare termicA liniarA se noteazA cu a.................8) Ordinul de mArime al fortelor care se dezvolt4 in procesul de dilatare precum ~i al efortului unitar.....lo.... La montarea corpurilor solide intr-un ansamblu functional se tine seamA de dilatarea fiedlrui corp solid in parte. 2 · 10-6 6 l.."'· turii.....6) cupru ...5)...... · L\T... iar y = 3cx.. 12 · 10-6 argint ... 22 · 10-6 fier . (5.... stante: aluminiu . raportul ariilor aceleia~i fete pentru temperaturi diferite va fi: F S =a= E · a.L\T............................!l... deoarece la acestea dilatarea decurge Ia fel pe orice directie..... dilatarea termidl a sistemelor determinA ..... latA.......L\T... In toate cazurile..T F =E · a.. 14 · 10·6 platinA .....variatia densitAtii acestora cu temperatura...5..... temperatura barei in momentul fixArii fiind 20°C.... spre exemplificare. sA calculAm fortele cu care ar putea actiona o barA prin dilatarea ei.. Pentru corpurile· izotrope (corpuri care au acelea~i proprietAti fizice pe orice directie) este suficient sA introducem notiunea de dilatare liniarA... Cu acest aparat se poate determina alungirea unei bare.... lO 1 +a. 2 iar raportul volumelor aceluia~i corp pentru temperaturi diferite va fi: Fie o bar4 de otel cu sec\iunea de 10 cm2 fixatA la capete.... ~i se exprimA prin relatia: AI ex..____ ~ Fig...7) l = lo(1 care mai poate fi scrisA ~i astfe!: l + a. 19 · 10"6 aur .. . 5... DatA bara se indllze~te Ia 120°C.2) mai poate fi scrisA ~i sub forma: M =loa... Pod pe role.-lo • !l. de cate un suport rigid. constructorii de dli ferate lasA cate un spa\iu intre dou4 ~ine... o mai bunA tntelegere a efecteior dilatArii.. in care: p este densitatea sistemului Ia temperatura finalA.. . (5.... Relatia (5...6) rezultA: F =a.T ' a=~ =242 · 103 N · Hrm-2 =242 · 10~ · m-2 • De aici se intelege u~or dl astfel de forte au efecte mari ~ide aceea ele trebuie luate in consideratie.. Pentru corpurile izotrope aceastA variatie s~ face dupA relatia: m m · po (5.. Compensatoare.t1T) 2 ~ 1 + 2a... (5..L\T...4) Efortul unitar exercitat de o barA incAlzitA ~i fixat4la ambele'capete este: Partea a doua a egalitAtii·este "binomul de dilatare termicA". · S · L\T =22 · 1010 ~ · 11 · 10-6 ~1 · 100 K · 10-3 =242 · 103N ... Pentru.... iar !l.!l... Coeficientul de dilatare termicA liniarA este o mArime ce caracterizeazA materialul .... po este densitatea sistemului la temperatura de 0°C..4)...S · L\T... Cantitativ dilatarea termidl se descrie printr-un coeficient de dilatare termidl.. n vom urmAri pe un exemplu. iar la termoficare conductele sunt prevAzute cu bucle compensatoare (fig..2) a b tc..4... l fiind lungimea barei corespunz~toare· temperaturii (5.. foqa cu care ea apasA asupra suportilor este: m Efortul unitar exercitat de barA asupra suportilor este: . Forta care apare la o asemenea dilatare este datA de relatia N = (5......... in aceste dezvoltAri ale binoam~lor la pAtrat ~i Ia cub s-au neglijat termenii in a.......... 5. !l... El poate fi determinat 1 experimental.5) P =V = Vo(1 + yt) = 1 + y......... pentru orice temperaturA. celAlalt fiind suspendat pe role (fig............ (substanta).\ .T). lo este lungimea barei corespunzAtoaretemperaturii 0°C. 11 · 10" Experimental se verificA faptul cA legea de dilatare liniar4 este datA de expresia: i ·~ lo (vezl (5.... 71 70 . si a..... ca urmare a tndllzirii acesteia.... 5. · Exemplu: .......... ele rAman asemenea lor. valorile acestuia (in K" ) pentru cateva sub-.T tn care: 111 = l .... ·E .!l.

PROBLEME l. evidenpaza faptul ca. pe care gazele nu-l au. Explicati de ce? mi~ca STUDIUL LICHIDELOR 6. EXERCITII. Ele iau intotdeauna forma vasului in care sunt puse. ca sa poata fi stabile. Intre molecule exista forte de interactiune de care nu se poate face abstracve. 9 Dimensiunile mici ale acestor configuratii le confera o via\A foarte scurta (10. ca sisteme fizice prezente in natura. adicA de existenta unor zone in care molecul~le efectueaza mi~cAri relativ ordonate in jurul unor pozitii fixe. Cum se explica aceasta? · · CAPITOLUL 6 2. Evidentierea acestor proprietati mecanice reliefeaza ~i alte adewruri mai pupn evidente. Un man~onde otel aluneca greu pe un ax de aluminiu. Care este lungimea sa Ia temperatura de 150°C? R:50. lungimea de 50 m. nu au tendinta de expansiune a gazelor. MI:?CAREA TERMICA iN LICHIDE Lichidele.i marl de<:at intre moleculele sistemului in stare gazoasa. deci nici o teorie pe deplin satisfAcAtoare. In lichide. clnd trece de la minus l5°C la 30°C? R: 9.s). se folosesc ventuzele. ingrad~te libertatea de ~rea moleculelor. STRUCTURA LICHIDELOR. Pe timpul verii. avand intensitAti prea mici. Pentru sistemele in stare lichida se poate vorbi de o ordine locala. moleculele sistemului in stare lichida coexista la distante mai mici unele de altele. Agitatia termica nu permite moleculelor de lichid formarea unor structuri mai marl va 5. 9.75 m. acesta se greu? 6.18cm. Nu o data am fost sfatuiti sa nu consumam bauturi fierbinti sau bauturi foarte reeL De ce? 4. pe timp de iarna. se manifesta printr-o serie de proprietAti ce ne permit sa le ·deosebim net de gaze ~i solide. de ordinul a· citorva diametre moleculare. fiind practic incompresibile. Pe vasele facute din sticla (cilindri gradati.127 m.1. . Cu cat se va lungi un fier car~ are lungimea de 170 m la 0°C. b) fluiditatea sistemului in stare lichida conduce Ia ideea unei libertati dedeplasare a moleculelor sistemului in stare lichida mai pronuntata de<:at libertatea de deplasare a particulelor ce compun starea solida.. densitatea sistemului in stare lichida e inai mare de<:at densitatea sistemului fizic in stare gazoasa. Aceste regiuni au insa dimensiuni prea mici.rii lichide nu exista pana in prezent.. dar mai mici deCat intre particulele componente ale sistemului in stare solida. Din aceasta cauza. Ele apar ~i dispar continuu. Ia tnceputul sau Ia sf§~itul gradatiilor se gase~te indicata o anumita temperatura. in comparatie cu moleculele sistemului in stare gazoasa. Diametrul gaurii facute de un glont intr-un metal este mai mic declt diametrul glontului. dar totodata sa le pntem situa ca stare tranzitorie intre acestea. pipete gradate). se intampla uneori cain ~inele de cale ferata sa a para unele mici crapaturi. in iernile foarte geroase. si anume: a) existenta volumului propr~u. Toate aceste proprietati de structura lsi gasesc o singura explicatie. in terapeutica traditionala. Se poate vorbi de o ordine !ocala. 0 imagine exacta a sta. curg ~i nu au forma proprie. fn concept~a actuala. Lichidele au volum propriu. starea lichidA este formata din molecule al caror volum nu poate fi neglijat. aproape orizontala. pede o parte. Un disc de fier are Ia 0°C diametrul de 2. existenta forte lor de interactiune moleculara. nu favorizeaza fixarea unor configuratii molec:ulare spaVale stabile. adicA de existenta unor zone in care moleculele executa mi~c!ri relativ ordonate in jurul unor pozitii fixe. aceea ca intre moleculele sistemului in st~re lichidA se m~nifesta forte de interactiu~e m. Un fir de cupru are. Care sunt fenomenele fizice pe care se bazeaza utilizarea acestora? 7. in special cu temperatura ~i foarte putin cu presiunea. la 0°C. iar pe de alta parte. Proprietatile sistemelor in stare lichidA se modificA o data cu schimbarea · conditiilor externe. pentru cazurile de raceala. Care este suprafata la temperatura de 60°C? (P = 2a). ci ocupA un volum limitat de peretii vasului ~i de suprafata Iibera.t. De ce? 3.iNTREBARI. ' 73 . 8.

teste temperatura final4 a sistemului.~i mai stabile. ~i Ya se poate scrie relaJia: ' (6. o datA cu temperatura. . de separatie dintre lichid ~i un alt mediu. (HzO)z. cunoscute sub numele de fenomene de suprafat4.98°C.3. iar At reprezinta variatia temperaturii. (6. FENOMENE SUPERFICIALE Fenomenele legate de suprafata de separatie dintre sistemullichid ~i mediul ee-l inconjurA poartA numele de fenomene superficiale. . din naturA. . 74 . se obtine: m po p= =--. cum ar fi: vaporii proprii. apa are. rezult~ c4 ~i densitatea p = m/V se va modifica cu temperatura. DILATAREA LICHIDELOR -5istemullichid este format din molecule tn continuA m~care ~i interactiune. _ Vo(l +yt) 1 + yt (6. iar m4rimile ee-l caracterizeaz4 pot fi m4surate. Dintre acestea mai importante sunt: a) fenomenele legate de suprafata de separatie a lichidului de mediul gazos de deasupra acestuia.. prezentand ~i el variatii cu temperatura. atpnci intre y. dar mai mare dernt al solidelor. Vo este volumul initial allichidului. Suprafata de separatie a lichidului de mediul gazos constituie suprafata Iibera a lichidului. atunci relatia: Ya=Voi!J ~Va (6.1. Ca o m4sur4 a tuturor miscarilor si interactiunilor interne am definit anterior . Deoareee volumul unei mase m de lichid variaz4 cu temperatura. se noteaza Ys coeficientul de dilatare volumica al vasului ce contine lichidul. fenomenul de dilatare va fi corespunz4tor modificarii volumului lor.1) devine: in care po = m/Vo este densitatea lichidului la 0°C. (Hz0)3. Coneentratia diverselor grupe de. care au·diferite volume specifiee. asociere care duee la formarea de molecule complexe. 4°C). . oriee proees de dilatare termica manifestat pe o directie poate fi pus in evidenta. In aceste conditii. fenomen cunoscut tn fizica sub numele de dilatare termica. Este bine cunoscut. deci AVa = AV. V cat ~i a volumului vasului ee-l contine AVs. Nu toate ~i nu tntotdeauna aceste modificari sunt pereeptibile cu organele noastre de simt. 14\ime. In aceasta relatie. Va define~te cre~terea aparenta a volumului de lichid (include cre~terea volumului de lichid IJ. in4ltime). Aeeasta inseamn4 c4 un sistem material care schimb4 caldur4 cu mediul ambiant i~i poate modifica. Dilatarea lichidelor se caracterizeaz4 cu ajuto'rul coeficientului: (6. Variatia energiei interne prin schimb de caldur4 poate fi tnsotit4 ~ide modificarea dimensiunilor geometriee ale sistemului. iar 6JV reprezint4 variatia real4 a volumului de lichid datorat variatiei temperaturii de Ia to lat. in intervalul de temperaturA (0°C. a sistemului. Lichidele fiind sisteme materiale care nu au formi\ proprie. Coeficientul de tensiune superficialii. 75 V = Vo(l + yt). ln interiorul sistemului lichid exist4 goluri care permit moleculelor unei unit4ti structurale s4 migreze in altA unitate structural!. 6. i~i maresc volumul o data cu cre~terea temperaturii. relatia (6. 6. ~i dimensiunile sale geometriee (lungime.to.2) in care: V este volumullichidului Ia temperatura t°C. in majoritatea lor.2). Coeficientul de dilatare al lichidelor este mai mic dernt al gazelor. Mentiunea "variatia real4 a volumului" atrage atentia asupra. caracterizat prin coeficientul de dilatare termica y. volumul apei se mi~oreaza o data cu cre~terea temperaturii. iar y reprezintA coeficientul de dilatare termica allichidului..Vo.. IJ.3.4) define~te coeficientul de dilatare aparenta a lichidului. Pentru ap4 se constata o anomalie care consta in aceea ca. . Avand tn vedere relatia (6. Ys.5) AnomaJia dilatarii temice a apei. in vecin4tatea lui 0°C.1V = V. V este volumul corespunz4tor temperaturii finale. Vo este volumul corespunz4tor temperaturii initiale. Daca tn procesul de dilatare a lichidului identificam ~i separ4m dilatarea simultan4 a vasului de eea a lichidului. Daca. Stratul superficial. domeniul respectiv. cunoscute sub numele de adeziune ~i capilaritate. faptului ca.1) in care : y este coeficientul de dilatare termica in volum. pe aeest interval. coeficientul de dilatare y poate fi constant ~i inlocuit cu valoarea sa medie pe. faptul calichidele. b) fenomenele legate de suprafata de separatie a lichidului ~i peretii vasului in carese gas~te lichidul. Se ~tie ca apa este un amestec de molecule de forma: HzO. trebuie Vnut seama ~i de dilatarea ·vasului ce convne lichidul. un alt lichid. to este temperatura initial!. I!J = t. La fenomenele superficiale participa molecule care se giisesc Ia suprafata.AVs).2. peretii vasului in care se afla lichidul etc. Ajutandu-ne de instrumente corespunz4toare. energia intern! U. molecule variaz4 cu temperatura ~i acest fapt duee la anomalia constatata. amestecul dintre vaporii proprii ~~ aer. atunci rnnd se m4soar4 dilatarea unui lichid. densitatea maxima la temperatura de·3. Aeeasta anomalie se explica prin asocierea moleculelor de apa. Pe intervale mici de temperaturA.3) 6.

-zona caracterizata. decat forta de i~teractie mole~ula.cunoscuta. mai ales fenomenele legate de suprafata Iibera. iar r este raza de actiune moleculara. distribu\iei constante in spaVu atat a moleculelor de gaz.in cAmp gravitational. interac\iei dintre moleculele stratului superficial cu moleculele lichidului ~i cu moleculele mediului extern. Experientele de mai sus vin sa. acestea fiind de Ia inceput.m mercur. ~i . eonfirme proprietatea caracteristica.rit interaqiunea moleculara. prin experiente simple: a) intr-un vas ce contine o solutie de alcool ~i apa. Combinand relaVile (6. 76 .aflat~ in echilibru. actiunea asupra altor molecule se nume~te sferii de aqiune mo/ecularii. Ia realizarea presiunii interne ( cele din a doua zonA) formeaza. de apr6~mativ 11 · 108 N/m2• ~a s. Aceasta.i. numai de o forma. o molecula.2.cuta. unde: d este distanta dintre centrul de greutate al moleculei ~i suprafata Iibera. ca ~i suprafata de separatie dintre doua. dadl aceasta. proprietate se poate explica pe baza fortelor de atractie dintre molecule. fie mai mica. pentru un volum dat (conditie indeplinita. fiecare molecula. Datorita. sferica.2. In aceasta.. Aceasta se datore~tefaptului ca. fortei rezultante. de stratul superficial asupra lichidului este foarte mare. sunt in echilibru.ii de ulei tn solutie de alcool ~i apa. turna. variatia energiei potentiale este ma. ca m.. Pede alta. cand moleculele din lichid vin in stratul superficial. Spunem ca. suprafata Iibera. gaz-lichidsa. orizontala. 6. sau orice altA suprafata. patura superficialii a lichidului sau stratul superficial. forta de interactie moleculara. din stratul superficial. plana. superficiala. (6. puternic comprimate de stFatul superficial. cre~terea suprafetei stratului superficial este legata de efectuarea lucrului mecanic asupra ei.zona caracterizata. Observa. ~i anume. fiecare molecuUl este supusa. zona.m ca.. Moleculele lichidului se pot situa la un ~numit moment. In cazul invers. particule de ulei ce au forma. in una din zonele: . de stratul superficial. suprafetei libere. lichide . De aceea.6) 5 unde coeficientul de proportionalitate cr se num~te coejicient de tensiune superficia/li )-------/ --+----/ / / I / \e• J-----· Fig. 6. moleculele. Raza de actiune moleculara.7') 77 Fig. a lichidului. De Ia mecanica. Intensitatea acestor foqe scade repede cu cre~terea distantei.1. suprafata acestuia. a lichidului prezinta. pentru un volum dat. Raza acestei sfere poartA numele de razii de aqiune molecularii. Deci. Ia o distanta.7) (6. asupra ei fiind nuHt Pe orice directie posibiU1 am examina interactia. suprafata acestuia se mic~oreaza. proprietate poate fi pusa.rui grosime este de cca 5 · 10. ca pentru orice directie considerata. Fie vasul din figura 6.iisur. a acestuia.. · exercita. acesta va avea o energie potentiala.nemiscibile . prin d < r.ciat.tura dintre lucrul mecanic ~i variatia suprafetei stratului superficial. fata.r. in evidenta. intr-o anumitA proportie.6). cit ~i a celor de lichid. deci. distantA. este in echilibru.e explica. egala. ac\iunii uneiforte rezultante diferita. ~tim ca. conditie este satisfa. Pgaz < Piichid. de lucrul mecanic. situatie. moleculele lichidului nu se pot apropia peste o anumitAlimitA. in interior se formeaza. lichidele trebuie supuse unor presiuni comparabile cu presiunea interna.surata. de lichid din a doua zona. Oricare molecula. 0 piciitur. parte. · .ii a stratului superficial. de ce lichidele sunt practic incompresibile.6) ~i ( 6. a lichidului in contact cu vaporii sa. stratul superficial al apei. Urmarind figura 6. o presiune interna. prin d ~ r. Din cauza foqelor de interactie (lichid-lichid) marl. de zero. aflatA in prima zona. prima. Datorita. Astfel. (10-9 m) (vezi paragrafull. d1 aceasta tinde sa. ~i plutesc (fig. Deci in cazul nostru putem scrie: Ls= -llEps.. in care s-a turnat un lichid.. exercitata. fapt ce determina. perpendicular pe suprafata Iibera. In acest proces cre~te numarul moleculelor din stratul superficial ~i. sub numele de presiune intemi1. efe~ctuarea lucrulu~ mecanic este legata de mic~orarea suprafetei stratului superfi. devenind neglijabila. Astfel. putem constata ca. Rezulta deci ca lucrul mecanic este proportional cu variatia suprafetei stratului superficial ~i se poate exprima prin relatia: Ls =-ailS. Ep.2. b) pe o sticla. Aceasta. impotriva foqei rezultante.m ca. Totalitatea moleculel9r ce participa. va fi supus! acttunii unei forte rezl!ltante orientata. proprietatea de a ocupa o arie minimA. lega. Semnul (-) reflecta. mercurul formeaza. turna. Dar dind moleculele parasesc stratul superficial. Examinand moleculeie din a doua zona. orientate pe aceea~i direcVe ~i avand sens contrar. riumai pe aceasta.Alichid-lichfd. a lichidului aflat in echilibru. lichidele sunt perfect elastice. datoritA fortelor de respingere care a par. . Pentru a crea o comprimare observabila. Suprafata Iibera. exercita. Spatiul din jurul unei molecule in care aceste forte i~i manifesta. Este interesant de urma. numite foqe intermoleculare. o presiune asupra moleculelor din prima zona. de suprafata Iibera.m. (6. Deoarece a > 0. cu raza de actiune moleculara.m pu\in ulei. a lichidului. este plana. rezultA: llEps =ailS.1). forte care cresc cu micsorarea ' distantei dintre molecule.. prod usa. aqiunii a doua.7).. rezultanta sistemului de foqe ce aqioneaza. este supusa. planA ~i foarte neteda. forte egale in mArime. atingand valori de mii ~i chiar de zeci de mii de atmosfere { latm~ur ~) . a supra lor se efectueza lucru mecanic (Ls < 0 ). efectueaza lucru mecanic (Ls > 0 ). care In mi~carea lor complet dezordonata se deplaseaza spre interiorullichidului in sensul. ~i ca. presiunea interna. sfericA). ansamblul aces tor molecule din a doua zona.. 6. din aceasta. observam ca moleculele de lichid. a ca. Constata.tre lichid. ocupe o arie minima. mici sfere.

Tinand seama de relatia (6. sferica Ia echilibru. zaha.4. cu laturaAB mobila. a) Ihtroducem in ·solutia glicerica un inel de sarina. depinde de natura substantei ~i scade cu cr~terea t~mperaturii.pungem apoi membrana in interiorul ochiului. ca 0 m~mbrana. a) ~i stra. . a unor lichide in contact cu aerul: Substanta Apa t(C) 18 18 20 cr(~) 73 ·10-3 22 ·10"3 66 ·10"3 490 ·10'3 t(°C) 20 20 cr(~) 72.sura. c) Folosind un cadru de sarma. bine intinsa. putem co~s1dera . Fortele de tensiune superficiala.3. b) Firul de ata tntins tntr-o parte de pelicula stratului superficial.8) Din relatia (6... b). 6. pentru cr este: [cr]s1 = N/m. . De~i pelicula de sa. f~r~l de atilta ~orma perfect circulara. se men\ine curba. precum ~i forma sferica a micilor particule de mercur obtmute m experimentele anterioare.S dar cum l..~ fi. 6. Toate proprietiltile exemplificate anterior pun in evidenta. 79 ' j ·~ . care cauta.x: pelicuUi. Forte de adeziune.. 6. cau~. grosimea ei este dest~l de mare in compara tie cu dimensiunea unei molecule. dintr-un volum de lichid ma.. ~a se explica ~i forma picaturilor mari de ulei ce se formeaza in ames~ecul ~e alcool ~i apa. 18 - b J<'ip. faptul ca stratul superficial tind'e sa. sferica.7').4.r si apa. sa. (fig.l ia for~a unui arc de cere (fig. este minima.3. .a. persistenta. . cu' ajutorul acestui lichid se pot realiza experiente simple ce pun in evide~ta. · · lata cateva valori ale coeficientului de tensiune superficiala. 6. 6. sunt uniform distribuite pe lungimea conturului ~i perpendiculare pe el. elastica.rgand membrana de o parte a firului se consta~a.. fortele tangente Ia suprafata Iibera. mai mica. proprietiltile stratului superficial. . Aceasta evidentiaza. undeF este modulul rezultantei foqelor de tensiune superficiala. cu aria acestui strat.2 ·10" 3 - r-----· Aicool etilic Glicerina Mercur - .· a lichidului care tind sa.. Forte de coeziune. precum ~i proprietiltile stratului superflct~l p~t f1 ilustrate experimental ~i cu ajutorullichidului gliceric (un amestec desa. pe un inel metahc se a~a~ un ~c~1 de ata. ca firu.7') rezulta ca variatia suprafetei lui trebuie sa fie minima.2 ·10"3 20.. stratun superficiale avand grosimea de ordinul catorva molecule (pelicula are doua. b) Daca pe membrana glicerica formata. suprafete ). De aceea. _ · ' lnteractiunile 1ichid-h~hid sunt ~aracterizate prin forte numite de coeziune (Fe). Experimentul de Ia punctul c) ne permite sa definim coeficientul cr din relatia (6. 6. Se observa cl. .pun din figura 6. picaturile de lichid iau forma. Lucrul mecanic efectuat de fortele de tensiune superficiala asupra laturii mobile este: Ls =F.3.4.2. b). mi~oreze aceasta suprafata. Forma stratului superficial. Dar o suprafata. · Unitatea de ma. Energia poten\iala. latura mobila se mi~ca intr-o pozitie ce corespunde unei suprafete de pelicula.5) ~i scufundand cadrul in solutie glicerica. care acvoneaza. (fig. ca stratul superficial are energie poten\iala. Observa. subtire ~i persi~tenta. a stratului superficial este direct proporVonala.~.). ~ Acestea se numesc forfe superficiale. neintins (fig~ 6. Experimenta~ s-a dovedit ca valoarea coeficientului de tensiune superficiala. o p~licula. treaca in starea pentru care energia potentiala. ceea ce inseamna. Existenta foqelor superficiale..lS = 21 · ~ rezul ta F = cr · 21 deci cr = ~. Aceasta dovede~te ca·fortele superfictale sunt umform distribuite pe conturul circular ~i egale intre ele.uat de o pelicula.3.. fortele superficiale efectuea~ un lucru mecanic.m cum pe inel se prinde o membrana.rginit d~ doua. a) Firul de ata pe pelicula.5 este sub\ire. !::. iar interactiunile lichid-solid suilt caracterizate prin forte numite de adeziune (Fa). (fig. : .in planul suprafetei libere a lichidului. pe unitatea de lungime. mi~oreze suprafata Iibera. . Prin mi~carea laturii mobile. Fig... Ia margmlle carma pnndem un fir de aia. Din aceasta. 6. asupra celor doua fete.a. . stratul superficial se com porta. a). ca pelicula este constituita. Din aceasta cauza. . Lucrul mecanic efect.) este numeric egal cu forta exercitata.\ghcertna.5. pe cadru se formea1.pun. Se numesc forte de tensiune superficiala.7') avem: F · ~ =cr . ca fortele superftciale actiOnea~ m planul peliculei. Aceste forte pot fi puse in evidenta prin cateva experimente. b) Ochiul de 1• n1ele superficiale. actioneaza.. La contactul lichidului cu peretii vasului trebuie luate in considerare deopotriv. schimband pozitia cadrului din planulverticalin eel orizontal. energia sa potential~ trebuie sa fie minima ~i din (6.8) rezulta. De aici rezulta sea' suprafata de separare lichid-mediu extern se curbea~ tinzand sa devina. daca actionea~ ni~te forte tangente in fiecare punct al ei ~i perpendiculare"pe contur. ca cr (coeficientul de tensiune superficiala.a Fig. b Cand stratul superficial se afla in stare de echilibru. a lichidului.. (6. Spa. interactiunile lichid-lichid cat si interactiunile lichid-solid.

Fonnarea meniscului concav tn apropierea pere\ilor vasului (lichide care uda peretele vasului). care actioneazl pe conturul circular al meniscului (fig. 6. Dupa cum se vede in figura ( 6. stratul superficial curb creeazl o presiune internl suplimentarl: liee~l Fa Ps Rs =-s. suprafata liberi a mercurului formeaza un menisc conve~ (fig. IGI = 1Fi. cu cat tuburile sunt mai tnguste (fig. Suprafata libeti a lichidului va fi perpendiculara pe aceasta rezultanta. mult mai bine conturat dadl suprafata este putin tntinsl (ex.3. Dadl turnlm a pi in vase comunicante cu diametre diferite se constatl dl apa nu se mai rididlla acela~i nivel.· 6. Daci turnm:n api intr-un vas de sticli. a < 90°. In cazul lichidelor care udi peretii vasului. S4 considerlm un vas capilar de diametrul d. Urcarea ~i coborarea lichidelor tn tuburile capilare sunt efecte ale fortelor de coeziune. de Ia o situatie Ia alta. unde suprafata IiberA a lichidului formeazl un menisc~ foqele de tensiune superficiall car~ se exercitl pe conturul meniscului se compun ~i dau · na~tere unei rezultante Rs. forta de coeziune rezultanti Fe este indreptatii spre interiorul lichidului sub un unghi de aproximativ 45°. Asemenea meniscuri convexe formeaza lichidele care nu uda peretii vasului.9).eculele peretelui vasului cu o forti de adeziune perpendiculara pe peretele vasului. vom vedea in continuare. 6.Experimente a) fntr-un vas cu apl introducem o vergea de sticll. eprubete). 6. Suprafata Iibera. 7. care udl peretele vasului.8). a). 6. b) Fa <Fe lichidul nu uda vasul (pe vergeaua de sticUi nu au ramas urme de mercur). 6. b). intensitatea fortelor de adeziune diferl fatl de intensitatea fortelor de coeziune.6. daca: a) Fa> Fe lichidul uda Yasul (pe vergeaua de sticUl au ramas urme de api). Dadl se toarn4 mercur tntr-un sis tern de vase comunicante se observl c4 mercurul coboarl in tuburile capilare cu a tat mai mult. Din aceasti cauza. Din aceastl cauzl. Fenomene capilare. a). fn tuburile subtiri se rididl cu atat mai sus. b).3. perpendiculara pe rezultanti formeazi din aceasti cauza un menisc convex. In acest caz forta de adezium~ Fa este mai mici dedit forta de coeziune Fe ~i rezultanta este indreptata spre interiorulijchidului (vezi fig. Fonnarea meniscului convex tn apropierea peretilor vasului (lichide care nu uda peretii vasului). Astfel. tndreptatl spre concavitatea meniscului. 6.7. se observi ca in apropierea peretelui vasului. cat de mare este denivelarea determinatl de fenomenele capilare ~i qe cine depinde aceasta. introdus tntr-un lichid de densitate p ~i coeficient de tensiune superfi~l4 cr. Pentru a explica formarea meniscului. Aceasta deoarece. 6. Pentru asemenea lichide unghiul de racordare a > 90°. 6.ial.6. Daca tumam mercur intr-un vas de sticla.6. 6. Aceste experimente ne prilejuiesc observatia ~ sticla tn contact cu apa are o comportare. observim ca in apropierea peretelui suprafata Iibera a lichidului este de forma unui menisc concav (fig. Forta de adeziune Fa ~i forta de coeziune Fe se compun ~i dau na~tere unei forte rezultante R. b) rezultanta este indreptata in afara ~i de aceea meniscul este concav. 81 80 .6. La aducerea vergelei Ia suprafat4 se c6nstat4 dl pe aceasta nu existl urme de mercur. situatii in imediata apropiere a peretelui (vezi fig. In acela~i timp. Meniscul (concav sau convex) apare. iar in contact cu mercurul ahA comportare. molecula este supusi ~i foqelor de coeziune produse de moleculele cuprinse in sfertul sferei de actiune moleculara care se gise~te in lichid. Asemenea meniscuri concave formeaza toate lichidele care udi peretii vasul':li.10).7. Tangenta Ia menisc in punctul de contact formeazi cu peretele vasului un unghi a. cucat tuburile sunt mai tnguste (fig.: tuburi. se va considera o moleculi din stratul superfi<:. In tuburi. Legea lui Jurin. a b Fig. . Aceasta molecula este atrasi de moi. Lichidul urdl in vasul capilar pant cand greutatea G a coJ5?anei de lichid din vas este echilibratl de rezultanta fortelor de tensiune superficiall F. La scoaterea ·vergelei se · constat4 dl pe aceasta s-au prins mici pidlturi de apl. adidl: a b Fig. b) A~i vergea o jntroducem tntr-un vas cu mercur. numit unghi de racordare. Tuburile a c!ror diametre nu depl~esc un milimetru se numesc tuburi capilare.

(2) La problema rezolvata. 6. Din relatia (6. (1) Dar acestei crqteri de volum ti corespunde o variatie & a lungimii coloanei de lichid tn tubul capilar care este tocmai.9) fNTREBAAI. Din (1) fi (2) se obtine. d2 (6. R:2.. Care este conditia d~sprinderii piditurii de liehid de pipeta? Elaborati o metoda de determinare a coeficientului de tensiune superficiala..2. descoperitA pe cale experimentala in anull718.. alcoolului ~i sticlei: 'YHg = 18."(.F Fadind pe M = 1°C. corespunzatoare unui grad. 7. variazA invers proportional cu diametrul tubului.11 ). l o. La un termometru. Sistem de vase comunicante ce con\in mercur. Care este aceasta tnal\ime? (Ppetrol = 0. Dintr-o pipeta liehidul curge tn forma depicatura.Iungimea de pe scara termometrului.. Pieaturile de ploaie au forma sferiea.8 · 10 kg!m 3 3 ). PROBLEME . =V. Daea notam cu &Jig fi cu MaJcoot.0245 N/m urea pana la tnal\imea h. Explicati de ee. Se eunose coeficientii de dilatare volumiea ai mercurului. respectiv coboara: un lichid intr-un vas capilar.(Ylichid. Fig. de densitate p ~i coeficientul de tensiune superficiala a.rticlt1) • v. Sa se caleuleze coeficientul de tensiune superficiala. situate tntr-un liehid ce uda vasul. Densitatea starii liehide este mai apropiata ca valoare de densitatea starii solide dedit de cea a starii gazoase. Dilatarea aparenta a lichidului ·cand temperatura cre~te cu /!it°Cva fi: ..071 N/m. 7td = l este perimetrul cercului de bazfl al calotei meniscului. Mercurul tumat pe sticla tn cantitati mici ia forme sferice. pentru lungimea corespunzatoare unui grad pe ~ra termometrului... Sistem de vase capitare comunicante ce con tin apa. d·p ·g 82 83 .Vo 'Ysticki · M 9.'Ysticla 1 108.27. PROBLEMA REZOLVATA 4. avem erqterea de volum corespunzatoare unei · variatii de temperatura egala eu u~ grad: (L1Vap) 1°C = V.rticlQ Deoarece: G =mg =V pg =x 4 h pg..8. 1. Fig. data de relatia: Fig. Rezolvare: Volumul corespunzator unei diviziuni (unuLgrad) este egal cu cre~terea aparenta de volum al Iichidului termometric datorita incalzirii cu 1°C. cum se expliea ea? S.5 mm. 10-:-5 IC1 .: inAltimea.10) Pentru lichidele care nu udA peretii vasului.9.4 mm. Intr-un tub capilar eu diametrul de 0. Fie doua placi plane ~i paralele cu distanta dintre ele d.. 6.10) esie cunoscuta sub numele de legea lui Jurin.Y. 6. (YiicJriJ. 'Yalcool = 108 ' 10-S IC .rh pg = 7td cr .("f1ichid. apa urea cu 7.2 em deasupra liehiduiui din exteriorul capilarului.21· 10-6 IC"1 18..: h=--d·p·g 4cr (6. Ia care urea. utili~nd o pipeta. 6. & = -s. EXERCI"fll. lungimile corespunzatoare unui grad tn cazul celor doua termometre.10..' Intr-un tub capilar cu diametrul de 0.9). Sa se afle raportul dintre lungimile corespunziitoare unui grad de pe scala celor doua termometre.9) rezultA ca.'Ysticla} · M.::.IC .11.Ynic/4). meniscul este tangent Ia pereVivasului) se obtine: d2 &Jig 'YHg. Consideliim ca Ia 0°C lichidul termometric ocupa in intregime volumul Vr = Vo al rezervorului termometric (fig. 8. R:~.10. 10- ~ 6.8. 6. 6._.45 em. !n' felul' acesta stabilim ca. Suprafata de separatie dintre doua liehide nemiscibile este plana tntotdeauna? Este ea ~i orizontala? 3. se obtine: ~a/cool 'Yalcool. Ascensiunea capilara produsa de fortele de tensiune superficiala. R: 0._ IC 5 IC"1 .__ __:__ _ _ ____:::.. 'Ysticll = 27 .. eorpul de lucru este mereurul iar Ia celalalt alcoolul etilie. rationamentul este analog ~i se obtine aceeasi relatie 6. 10-6 _. petrolul care are eoeficientul de tensiune superficiaU\ Doua termometre cu lichid sunt construite din aeeea~i sticla ~i au seetiunile S ale tuburilot capilare egale. Sa se caleuleze tnaltimea Ia care urea liehidul tntre placi. n_-. 105 1 1 6 1 K"" • de 0. tumat tn cantitati mai marl ia tot forme sferice? Daea exista o deosebire. expresia: Fig. Relatia (6.2.. l!iVap =l!iVlichid -l!iVsticlQ= Vo 'Ylichid · M. (se presupune ca. Refaceti experienta eu sistemele de vase eomunicante ~i capitare cu mai multe liehide Ia rand ~i veti constata ea pentru nici un lichid riu se respecta principiul vaselor comunicante. Ce eoncluzie se poate trage eu privire Ia struetura intema a starii liehide? 2. Cum se expliea aceasta? fn rela\ia (6.

m un kmol de gaz inchis intr-un corp de pompa. ca un gaz perfect. 3 TRANSFORMARIDEFAZA 7. in corpul de pompa. astfel. Fiind tncilzit. preva.2).rim curba in sensul comprimArii izoterme) ~i a poi o variatie foarte micA de volum Ia cr~terea presiunii.a a= 73 ·10. ' PortiuneaAB este asimilapila. Observatorul poate distinge aparitia. Corp de pompi cu manometru. contine 625 g. 85 . cu o hiperbola. pe grafic cuA. Daci apa are coeficientul de tensiune superficial. (hiperbole).1. Familia de curbe obtinuta.. valoare a presiunii (urma. (gazul se comporta.cele pentru temperaturi ob~nuite (20°C ~i sub 20°C) prezinta.cele pentru temperaturi ridicate ~i presiuni joase. curg din el 4 g mercur.6 mm este introdus tn api sub unghiul a = 13° fata de suprafata apei.de cantitatea de gaz ~i cre~te cantitatea p~t~ p 11. daci se fncilzqte lichidul cu care el este fn contact? 12. aproape ideal).N/m fi densitatea p calculeze lungimea coloanei de apa din tub. LICHEFIEREA GAZELOR Studiul gazelor s-a efectuat pe baza modelului gazului ideal La studiul experimental al gazelor apar tnsa.ti ale gazelor care au fost neglijate cAnd s-a conceput modelul gazulu\ ideal. Un tub capilar de diametrul 0.1. deosebim doua. Comprim!nd izoterm sistemul de Ia starea notata. 7. 14. corespunzAtoare catorva temperaturi. Fig.10. Un corp solid de volum Vo.2. Ia mi~orarea volumului. 1 5 1 13. sa. manometrul nu-~i schimba. indicatia. Ia valoareaptla temperatura tt. considera.. SqJ. .K: ). a unor picAturi de lichid.rind cu a tentie figura. valorile corespunzAtoare presiunii. in figura 7. de densitate po fi coeficient de dilatare y = 19 · 10-6 rc-1.7 · 10'-.793 Vo. ~i presiune gazul real se comporta. IZOTERMELE LUI ANDREWS. forme distincte de izoterme ~i anume: . este reprezentata. deci in aceste conditii de temperatura.zut cu manometru cain figura 7. cit se va cufunda solidul tn lichid? 5 rc-1. fenomene calitativ noi. care sunt descrise de relatia pV =ct. cu peretii transparenti.. pentru fiecare stare. se cufunda 3/4 din volumul sau Ia 0°C tntr-un lichid pe densitate pt fi 11 = 19 · 10temperatura de 300°C. La ce temperatura a fost tncilzit? ('YHg = 18 · 10-5 K: . se ~tetn pe graficul p = f(V) (fig. 3 CAPITOLUL 7 = 10 3 kg/m . 7. Ysticta= 2. un palier de Ia o anumita.1. Sa se determine aceasta temperatura dacise cunosc: coeficientul de dilatare volumica al vasului y fi coefiCientul de dilatare volumici al hidrogenului YH2· R: tt= PJ-po poYHz-P1Y D Fig. Ia 0°C.. Izotermele lui Andrews. 7. Ce se tntampla cu un corp solid care plutqte. Urma. Presiunea hidrogenului dintr-un termometru cu gaz Ia volum constant Vo Crefte de Ia valoarea po Ia temperatura to= 0°C. care nu mai pot fi descrise de · ecuatia de stare a gazului ideal. Daci sistemul se tncilz~te Ia R:0. Un vas de sticli plin cu mercur. STAREA CRITICA. fn 1869 Thomas Andrews a obtinut experimental izotermele pentru dioxidul de tarbon.a acelor proprieta. d~i mi~orAm in continuare volumul.2. De Ia valoarea po a presiunii insa. sa se · R:J:::J22cm. Aceste fenomene sunt o consecinta.

Cu ajutorul temperaturii critice. in cilindru se gAse~te un amestec de lichid ~i vapori numiti vapori saturanti ai lichidului. Pentru lichefiere se pot folosi mai multe metode: . dar ~i obtinerea ~i mai ales men\inerea ~e intervale mari de timp a temperaturilor joase. au permis gAsirea cAilor de realizare a lichefierii gazelor pentru orice substanta.Acestea. Aceasta. iar tensiunea su-147 Azot 34 perficialA devine zero.. .2 Aer peraturile si presiunile critice depind de 197.rAcirea izobarA (pentru gaze Ia care temperatura criticA este ridicatA). . substanta se va gAsi in stare gazoasa. un astfel de dispozitiv este prezentat tn figura 7. de material de forma: (7. Este deci posibil ca Ia aceea~i temperaturA ~i presiun~ sa. se nume~te presiunea vaporilor saturanti ai lichidului Ia temperatura data. . Ia care se gAsesc ace~ti vapori. la un punct. 86 87 .ce intervin forte de atractie. RezultA cA. (conform principiului I al termodinamicii) eliberArii de cAldurA in mediul exterior.m ca transformarea de faza descrisa mai sus se poate realiza Ia diferite temperaturi.. de exemphi: oxigenul. constata. in J/kg. Ma~ini de lichetiat gaze. caldura. existe simultan douA stari de agregare ale aceleia~i substante care sA se deosebeascA prinanumitepropri~tati(ex. Tem-140. gazul nu poate -239. cu diteva ordine de marime. .2) unde /y este cAldura latenta. lichid. se obVne o constanta. Astazi. deoare.. pe seama celeilalte (ramfine constanta. ' CAldura eliberatA se poate scrie sub forma: Q = au+ L. ca ~i a presiunii critice.comprimarea izotermA (pentru gaze u~or lichefiabile ca: dioxid de carbon. Prin acesta aerul rAcit prin destindere estecondusinincinta(A)undesedestinde~imaimult~icaataresera. izoterm ca. amoniac etc. cu ajutorul lucrului mecanic efectuat din exterior. 365 195 Apa indiferent de presiunea ceo realizam. ~i CaCiz). este egai cu numArul de molecule care intrA in lichid in unitatea de timp ). corespunzatori aceleia~i temperaturi.ldura. fn timpui transformarilor reprezentate pe grafic prin portiunea BC a curbei. printr-un "volum critic" (Vc) ~i.3 ~i functioneaza. adidl vaporizarea unui lichid. energia intemA se mi~oreazA continuu. In secolul trecut se considera cA existA gaze lichefiabile ~i gaze permanente.re de cAldurA. Gazele lichefiate se obtin cu instalatii speciale. in timp ). intervalul de volum in care se face lichefierea se reduce pana. se ia deci in considerare numai Ep care se mic~oreaza.). esential diferitA de starea gazoasA.1 Dioxid de carbon 73 mai mari decat cea critidl.senumescfaze/esistemu/ui~ireprezin-· temperatura. fn tabelul alAturat sunt prezentate cateva temperaturi ~i presiuni critice. Condensarea (lichefierea) unui gaz..1) · La trecerea din gaz in faza lichida.. dadl se folosesc amestecuri rAcitoare ca: gheatA ~i NaCl. sau mai multe faze ale aceleia~i substante sunt in echilibru de fazA. Presiunea po. Trecerea substantei dintr-o faza. fn aceste conditii de presiune ~i Aerulpreluatdeuncompresor~icomprimatlacAtevazecideatmosfereestecondus prin racordul (T1) Ia un cilindru cu piston.dacA temperatura substan.racirea in trepte. specificA de lichefiere Ia temperatura.de lichid. tree ln stare lichidA. ceea ce corespunde. astfel: ta. cfit ~i comprimarea lor pfinA la presiunea vaporilor saturanti.ce~teincontinuare.racirea ~i comprimarea simultana. . lichidele sunt putin compresibile). Aceste fapte experimentale demonstreazA dl gazele se condenseazA (lichefiazA).ei este mai mare decat cea criticA. In comprimarea izotermA a gazului real. intrucat T = ct. Revenind la figura 7. ~i Ec este de asem~nea constanta. Vaporii sunt saturanti numai dacA faza de vaporise gAse~te in echilibru dinamic cu faza lichidA a sistemului (nunrArul de molecule care ies din lichid in unitatea de timp. clor. de exemplu. Frigiderul. Pentru temperaturi 31. realizeaza. Pentru descrierea fenomenului de lichefiere este necesar sA renuntAm Ia modelul "gazului ideal" ~i sA tinem seama de fortele de interactie (de atractie ~i de respingere) intre moleculele constituente.). pfinA la presiunea la care apare faza lichidA. a sistemului se mic~oreaza. deoarece aceste forte nu mai pot fi neglijate. CAldura latentA de lichefiere se poate raporta Ia masa lichidului ~i. hidrogenul etc. exteriorului. . in alta se nume~te transformare de fazA. termicA.. densitatea vaporilor devine tc(°C) Dc(atm) Substanta egalA cu cea a lichidului. sunt cxemple de transformari de faza. energia internA a gazului real este mai micA declt energia internA a gazului ideal. (7.1. Doua. deosebim un gaz de vapori ~i anume: . constantA. Ia o temperaturA datA. ca.9 12. foqele de interactiune moleculara efectueaza Iucru mecanic iar energia interna. iar la temperaturi ~i presiuni din ce in ce mai mari. pfinA cAnd ·in starea C tot gazul s-a transformat in lichid. Principia!. sistemul cedeaza. numita caldura latenta (nu este evidentiabila prin variatia temperaturii) de lichefiere. este o masura a energiei de lega.. termenul de gaz permanent este inlocuit cu termenul "gaz greu lichefiabil". Aceasta se ma. o destindere care duce Ia lichefierea gazului prin el\bera.densitate). gheata. aerul pune in mi~care pistonul pfinA ce acesta trece de racordul (T2).dacA temperatura substantei este mai micA de<:at cea criticA.8 Hidrogen fi transformat ·in lichid prin comprimare. a moleculelor in lichid. solid. starile de agregare: gaz. Aceasta. 0 ma~ina de lichefiat gaze este tn ultimA instantA o varianta.soara.7 37. tn care se poate realiza a tat ·ra. (metoda este eficace.cirea lor sub temperatura criticA. Rezulta. substanta se va gAsi in stare de vapori. de ma~ina.destinderea adiabaticA (folositA ca metodA industrialA de lichefiat gaze). indiferent de presiunea Ia care existA aceasta. ca ~i procesul invers. Portiunea CD reprezintA comprimarea lichidului format (inclinarea curbei este mare. Aici. prin destindere.tura. Descoperirea §i evaluarea temperaturii critice. . atunci cand fazele sunt in contact in acelea~i conditii de presiune ~i temperaturA. dupA ce Kamerlingh Onnes a re~it lichefierea heliului. printr-o "presiune critica" (pc).2 Pen tan 3 natura sub~tantei. butelii de oxigen pentru spita~e sau unitAti industriale etc. Lichefierea gazelor a permis depozitarea ~i transportarea lor comodA (butelii de aragaz pentru gospodArie. folositA prima oarA pentru lichefierea heliului. putem evidentia un criteriu pe baza dlruia sA . Acesta este caracterizat deci printr-o temperatura numita "temperatura critica" (tc). spatiile intermoleculare se mic~oreaza. dacA masa fiecArei faze nu se modifica.

- ~ldurile specifice ale corpurilor se mi~oreaz4, tinz§nd ~tre valoarea zero cand ' · temperatura tinde Ia 0 K; - conductibilitatea electri~ cr~te brilsc Ia temperaturi cuprinse tntre 1 - 7 K (fenomen cunoscut sub numele de supraconductibilitate); . - unele corpuri ~i pierd elasticitatea (cauciucul, fierul ), devenind casante; · - unele corpuri devin fluorescente (zahArul, coaja de ou).

7.2. VAPORIZAREA ~I CONDENSAREA
Fig. 7.3. Schema unei matini de lichefiat gaze. Fig. 7.4. Vase Dewar. Fig. 7.5. Frigider.

Conditiile de temperaturA s~zut~ din incinta (A) ajutAia rAcirea aerului care trece din compresor ~tre piston prin racordul (T3). Din a~ast4 incintA aerul este prehiat din nou de compresor ~i astfel incepe un nou ciclu. Operava se repetA, panA c4nd apar picAturile de Iichid ce se colecteazA in rezervorul ata~at incintei (A). Biela pistonului este legatA de un volant care impinge pistonul inapoi ~i astfel il pregAte~te pentru ciclul urmAtor. Cu aceastA m~inA se poate realiza distilarea fractionatA a aerului lichid, adi~ se pot separa componentele prin eliminarea lichidului Ia anumite temperaturi. Aerul Iichid ~i celelalte gaze a cAror temperaturA criticA este foarte joasA se pAstreazA in vase special construite; numite vase Dewar (rezervele de termos), fig. 7.4. fn practicA, gazele lichefiate se folosesc ca: sursA de gaze speciale (dioxid de carbon, amoniac etc.); sursA de frig - pentru a men tine temperaturi s~zute intr-un refrigerent. PArtile.componente ale unei ma~ini frigorifice (fig. ~5) sunt: vaporizatorul (J); compresorul (2); condensatorul (3); dispozitivuldelaminare(4). Substanta de lucru, adeseori amoniacul, in stare lichidA, Ia presiune joasl, intrA in ~porizator, unde;prinpreluareacAlduriidinincintacaretrebuierAcita.,sevaporizeazA. . Vaporii de amoniac sunt condu~i Ia compresor ~i comprimati Ia preslunea Ia care temperaturadesaturaVeestesuperioarA temperaturiiagentilorob~nuitiderAcire(aer sau apA). Ace~tia, astfel comprimati, sunt introd~i in condensator, unde, cu ajutorul aerului atmosferic se condenseazA. Amoniacul condensat, Ia o presiune relativ ridicatA, este introdus tn dispozitivul de laminare, in care presiunea scade pan4 Ia o valoare, Ia care temperatura de saturave devine mai micA decat temperatura din incinta care trebuie r4citA, apoi intrA din nou in vaporizator. Ciclul se poate urm4ri p pe figura 7.6. Una din principalele utilizAri ale gazelor lichelichefiere fiate este Ia r4cirea in~perilor pentru conservarea materialelor perisabile. Aceste instalatii sunt cunoscute sub numele de m~ini ·mgorifice. Trans- · portul cAldurii din incinta r4cit4, ~tre exterior, se face prin intermediul compresorului. Importanta obfinerii unor temperaturi joase. La temperaturi joase substantele au propriet4ti deoseFig. 7.6. Ciclul unui agent de racire bite de cele cunoscute Ia temperatura camerei
fntr-un frigider.

Vaporizarea poate fi u~or observatA, da~ intr-o farfurie descoperit4 se toarnA putin: alcool, benzen, eter, benzinA sau acetonA. Peste un interval scurt de timp, farfuria ap~re· uscatA ~i este rece, iar in aer se simte mirosul caracteristic lichidului dispArut. Da~ punem pe foe un vas cu ap4, nu este.pericol de deteriorare, atata timp cat mai r4mane apA in vas; abia cand toatA apa s-a evaporat, vasul se poate incAlzi prea tare ~i se stricA. Experimentele descrise ne permit s4 sesizAm cA, in cazul vaporizArii, cAldura IateniA este absorbit4 de sistem. Astfel, sistemul ~i modificA energia internA, fArA a-~i schimba si temperatura. ' CAldura IatentA de vaporizare este (Ia fel ca ~i cea de lichefiere) o mAsurA a variatiei energiei interne de leg4tur4 a moleculelor. C4ldura latent4 de vaporizare necesar4 unitatii de masa pentru a se vaporiza, o notAm lw, o denumim ~ldura latenta specificA de vaporizare ~i o exprimam prin relatia:
(7.3) La fel ca ~i cAldura latenta specificA de lichefiere, ~i cea latent4 de vaporizare este o caracteristica a substantei. Vaporizarea poate a~ea loc in volum limitat sau in volum nelimitat. Vaporizarea in volum limitat se poate fa~ in vid sau in atmosferA gazoasa; iar vaporizarea in volum nelimitat se poate face numai Ia suprafata lichidului (evaporarea) sau in·toata masa lichidului (fierberea).

(20oC);

7.2.1. Vaporizarea in vid.Experiment. Consideram patru tuburi barometrice, a, b, c, d, gradate ~i umplute cu mercur. Dup4 ce le.-am astupat cu degetul, le rAsturn4m tntr-o cuva de asemenea cu mercur (fig.7.7). Mercurul va cohort tn toate tuburile Ia fel, formand astfella partea superioara o camerA barometricA (spatiul tnchis, ramas deasupra mercurului din tub). fn camera barometricA presiunea est~ a~a d.e micA inca~ poate fi consideratA o incinta vidata. Pastram tubul a ca marto_r, ~1, cu aJ.utor~l une1 pipete curbate prevAzuta cu o para de cauciuc, introdu~m pnn partea _mf~noara a tubului b, picAtura cu picAtura, eter. Acesta, avand densltatea mult ma1 micA deca.t mercurul, se ridicA repede in camera barometricA. Ajunse in camera barometricA, pic4turile de eter se vaporizeazA instantaneu, ca urmare, nivelul mercurului in tubul b scade. Diferenta de nivel ' dintre mercurul din tuburile b si a, masoara presiunea p a ' , vaporilor de eter Ia presiunea atmosfericAia care se face experienta. . . Continuand sa introducem picAturi de eter in tubul b, aces tease vaponz~aza panA ce, Ia unanumit moment, pe suprafata mercurului a par urme de eter lichid. In conditii

88

89

de temperaturA constant! aceasta inseamn4 dl, din acest moment, toate pidlturile de eter trimise in tubul b se vor acumula Ia partea superioar4 a mercurului sub form4 de lichid, in4ltimea coloanei de mercur tn tubul b fat4 de tubul a r4mAne neschimbat4. Dadl acelasi exp~riment t1 repetAm cu alte lichide (cu ~cool pent~ tubul c ~i ap4 pentru tubul d), constat4m dl tn4ltimea coloanei de mercur difer4 de Ia un tub Ia altul, ~a cum se vede ,in figura 7. 7. Din acest experiment se poate deduce dl: Fig. 7.7. Sistem de vase barometrice - vaporizarea tn vid este instantanee; pentru vaporizarea tn vid. - vaporizarea tn vid se face pan4 cand presiunea vaporilor obtinuti atinge o valoare maximA Pm· Vaporii, in acest caz, se numesc saturanti iar Pm se nume~te presiunea vaporilor saturanti tn conditiile date de temperatura.. Presiunea vaporilor saturanti verifidl urm4toarele legi: - presiunea vaporilor saturanti nu depinde de masa lichidului ~i nici de masa vaporilot in contact; · - presiunea vaporilor saturanti r4mane constant4, atat timp cat temperatura ra.mane constant4; . - Ia o temperatura. dat4 presiunea maximA a vaporilor depinde numai de natura lichidului din care au provenit. · 7.2.2. Vaporizarea in atmosfera gazoasi. Pentru studiul vaporiz4rii in atmosferA gazoas4 se poate utiliza un vas de stic14 (A) prev4zut cu dou4 deschideri (1, 2) (fig. 7.8). Prin deschiderea "1" p4trunde palnia E, prev4zut4 cu robinetul R ~i care contine o cantitate de lic!tid. 0 par4 de cauciuc P permite (cand robinetul este deschis) introducerea lichidului in vasulA. Prin deschiderea "2" trece un tub vertical T, deschis Ia ambele capete, care p4trunde in mercurul aflat in vasul A, servind astfel drept manometru. cand lichidul p4trunde tn stic14 pidltur4 cu pidltur4, se observ4 dl mercurul urdl lent in tubul T. Acest experiment arat4 _dl: vaporizarea in atmosferA gazoasa. este lent4; presiunea maximA a vaporilor saturanti ai unei substante intr-o atmosfera. gazoasa. este acee~i ca ~i cum ar ocupa singuri intregul volum (ea este deci independent4 de presiunea gazului). Presiunea unui amestec de gaze ~i vapori saturanti este egal4 cu suma presiunilor pe. care le-ar avea fiecare component in parte dadl ar ocupa singur intreg volumulla a~i temperatura.. 7.2.3. Vaporizarea Ia suprafafi (evaporarea). Pentru ca evaporarea sa. aib4 loc, trebuie indeplinite conditiile: - Mediul ambiant allichidului s4 nu fie saturat cu vaporii lichidului. Deci trebuie ca presiunea Pta vaporilor aflati in atmosfera ambiant4, Ia temperatura

a

b

c

d

mediului, sa fie mai mica deetH Pm a vaporilor lichidului Ia acea temperatura (p1 < Pm)· - Presiunea atmosferica H la acel moment sa. fie mai mare decat Pm a vaporilor la temperatura lichidului (H > Pm)· Cu aceste conditii indeplinite, evaporarea poate continua pana ce lichidul dispare din vas. Aceea~i masa de lichid se poate evapora intr-un timp mai lung sau mai scurt, dupa cum viteza de evaporare (masa de lichict ce se evapor~ in unitatea de timp) este mai Fig. 7.9. Experiment pentru studiul mica sa u mai mare. vaponzarii tn toata Viteza de evaporare depinde de urmatorii factori: masa lichidului. - este propoqionala cu aria S a suprafetei libere a lichidului; - este propoqionala cu diferenta presiunilor Pm-pt; - este invers propoqionala cu presiunea H a atmosferei de deasupra lichidului. Rezumand aceste dependente intr-una singura, obVnem:
V=

K

S(pm -pt) H '
~ide

unde K este o constanta care depinde de unit4tile de m4sur4 alese, dar aerului in contact cu lichidul.

viteza

Fig. 7.8. Studiul vaporizarii tn atmosfera gazoasa.-. ·

7.2.4. Vaporizarea in toata masa Iichidului (fierberea). Experiment. fntr-un balon de sticla se introduce apa. Deasupra apei din balon se a~az4 rezervorul unui termometru cu mercur. Se incalzeste balonul cu un indHzitor ca in figura 7.9. Urm4rind procesul de incalzire a lichid~lui se constata ca: - pe peretii balon~lui, la partea inferioar4, apar mici bule de aer; - pe masura ce temperatura cre~te, bulele se maresc, se desprind de pereti ~i urea spre suprafata lichidului (in straturile superioare, unele se mi~oreaz4 ~i dispar); · - la o anumita temperatura bulele ajung Ia suprafata lichidului ~i se sparg; - din acest moment temperatura ramane constant4 ~i incepe fierberea. Acest experiment ne permite sa constatam ca fierberea verifidl urm4toarele legi: a) Cand un lie hid fierbe, la presiune constant4, temperatura vaporilor fn imediata vecinatate a lichidului ramane constanta. Aceast4 temperaturA este cunoscuta sub numele de temperatura de fierbere, Temperatura Temperatura iar in condi\ii de presiune constanta depinde defierbere detopire~i numai de natura lichidului. ~a este posibila Substanta · Ia presiune solidificare scpararea componentclor unui amestec de atmosfericli oc lichidc prin distilarc (vaporizarea partiaHi a oc lichidului urmata de condensarea vapo-' Aluminiu 1800 659,7 rilor). .. Cupru 2300 1083 Din tabclul alaturat sc observa depenFier 3000 1585 denta temperaturii de fierbere de natura Mercur 356 -38,87 substan\ei (pentru cateva substante). Plumb 1620 327,4 b) U n lie hid in cepe sa fiarba at unci cand Apa 100 0, pre.iiunea maxima a vaporilor sai este egala -335 ~75 Amoniac cu presiunea de deasupra lichidului. 91

90

7.2.5. Condensarea se poate, de asemenea, observa usor. Este suficient sa aducem in camera un obiect ~ec~~~a acesta sa se abureasca (pe el se condenseaza vaporii de apa din camera). Condensul dispare relativ repede deoarece, absorbind caldura latenta cedata de vapori prin condensare, obiectul se incalze~te ~i ajunge la temperatura gaz camerei. I Caldura latenta de condensare are aceea~i I o .!.----------1----- semnificatie ca cea a caldurii latente de vaporizare Tc T (condens~rea reprezinta procesul invers vaporizarii). Fig. 7.10. Dependenta temperaturii de De remarcat ca atat procesul condensarii cat presiune l& echilibrul de faza gaz-lichid. ~i al vaporizarii pot sa inceapa mai curand in prezenta germenilor transformarii: a unor particule de praf, ioni, picaturi de lichid sau · respectiv bule de gaz deja formate. 0 analiza microscopica ar gasi practicaceea~i dezordine in distributia moleculelor de gaz ~i de lichid, numai distantele ~i implicit fortele dintre ele ar avea valori dif~rite. Aceasta explica ~i faptul ca trecerea de la lichid la gaz poate avea loc ~i in mod contmuu, printr-o succesiune de stari om ogene, evitand domeniul intermediar al celor doua faze in contact, ca de exemplu o picatura de eter in camera barometrica. Temperatura la care are loc echilibrul celor doua faze in contact este o.~aracte~i~­ tica importanta a transformarii de faza gaz-lichid. Dependenta tempera turn de echthbru a eel or ·doua faze, de presiune, se poate. determina ~i reprezenta grafic prin diagrama de stare (fig. 7.10). Aceasta curba, in planulp, T, separa planul in·doua paqi: - una, la stanga curbei; punctele din aceasta parte a planului reprezinta stari in care substanta este lichida; - cealaltii, in dr'eapta curbei; punctele din aceastil parte a planului reprezintii stilri in care substanta este sub forma de vapori pana la Tc ~i sub forma de gaz dim;olo de

L~:r'l

Proccsul de trecere a substantei din starea lichida in starea salida, Ia o temperatura bine determinata, se nume~te s~lidificare sau cristalizare. Acest proces are loc cu degajare de caldura. CAldura degajata se nume~te caldura latenta de solidificare ~i este o masura a variatiei energiei interne de legatura. CAldura latenta corespunzatoare unitatii de masa pentru a se solidifica o notam cu At ~i o denumim dlldura latenta specifica de solidificare: (7.4} Procesul invers, de trecere din starea salida in starea lichida, are loc de asemenea discontinuu, la o temperatura determinata, cu absorbtie de caldura din exterior, ~i se nume~te topire. . Temperatura neta de topire ~i solidificare se noteaza cu tos ~i este o caracteristica a substantei (vezi tabelul). Procesul de topire neta: poate fi urmarit pe grafi~ul din figura 7.11. . Dadl intr-un lichid care cristalizeaza se afla mai multi germeni, atunci solidul va avea o structura policristalina. Pentru a obtine monocristale trebuie luate precautii experimentale, ~i anume, in lichid trebuie sa se gaseasca un singur centru de cristalizare. Temperatura de solidificare sau topire depinde de presiune ~i poate fi reprezentata prin diagrama de stare din figura 7.12. Punctele din stanga curbei reprezinta stari de echilibru in care substanta este in stare salida, iar punctele din dreapta curbei reprezinta stari de echilibru in care substanta este in stare lichida. Pentru majoritatea substantelor, volumul cre~te Ia topire (fig. 7.12, a). Exista ~i comportari anormale (apa, bismutul, germaniul etc.), Ia care volumul cre~te in procesul de cristalizare (fig. 7.12, b). Aceasta comportare are implicatii in biologic ~i in tehnica (turnarea pieselor, inghetarea conductelor de apa etc.).

7.4. SUBLIMAREA $1 DESUBLIMAREA
Unele substante (sulf, iod, naftalina etc.) pot trece din stare salida direct in stare gazoasa, fen omen numit sublimare. Procesul invers de trecere a substantelor din stare gazoasa direct in stare salida se num~te desubliiD:are.

Tc. Punctele de pe curba corespund starilor de echilibru de faze, In care coexista
ambele faze ale substantei. Caracteristic pentru diagrama de faza, in cazul transformarilor de faza gaz-licbid ~i invers, este presiunea limita ~uperioara, datorita starii critice, dil\colo de care nu pot coexista niciodata cele doua faze.

p

Lichid

p

7.3. TOPIREA $1 SOLIDIFICAREA
Am vazut ca starea solida (cristalina) este carac~erizata de o ordine microscopica ce limiteaza miscarea moleculelor numai la vibratii dupa anumite direqii. Astfel, starea salida se deosebe~te, principia!, de starile lichida ~i gazoasa prin anizotropie (corpul nu are acelea~i proprietati fizice pe toate direqiile ). Din acest. moti~, trecerea ·din starea salida in stare lichida ~i invers nu poate avea loc decat dtscontmuu, lao temperatura bine determinata. Energia mi~carii termice trebuie sa fie comparabila cu energia de interacVe dintre particulele constituente.

D

A.lnct trip\u

A
Timp

a

T

b

T

Fig. 7.11. Diagrama temperaturii funcVe · de timp in procesul de topire.

Fig. 7.12. Stare de echilibru so1id-Iichid pentru o substanta care: a) se dilata la topire; b) se contracta la topire.

92

93

intre_ corpurile introduse in interiorullui ~i sa. cu masurarea caldurii ~i a caldurii specifice. Izolatia termica dintre aceste vase este asigurata de suporturile dintr-un material izolant termic. se va produce un transfer de caldura. Admitem ca.. Valoarea atribuita punctului triplu al apei a fost astfel aleasa !neat pe scara Celsius temperaturile de topire a ghe\ii ~i de ficrbere a apei sa pastreze valorile de 0 ~i 100. Se incalze~te corpulA panala o 3 temperaturcltA. Punctul apaqinand celor treidiagrame numit punct triplu reprezinta starea unica in care se afla. un anumit interyal de timp. Starea de echilibru Uncle substante prezinta.tui caldura. Pentru masurarea caldurii ca ~i a caldurii specifice. respectiv. care este un aparat astfel construit incat sa. . iar cele mai reci primesc ca.. permita schimbul de caldura. temperatura unuia este mai mare decat a celuilalt.6. Cclldura IQtl cedata de corpul mai cald este egala cu caldura Qz primita de eel mai rece. Schema Ct = caldura specttica a vasului calorimetric. dar sunt fic~i pentru o substanta data~ Acest luc. in echilibru. 7. caldura. 7.un calorimetru ({ig. CALORIMETRIA Calorimetria se ocupa. Cclldura ce trebuie data unui corp ca sa. Starea de echilibru a celor trei faze pentru o substanta care: a) se dilata la topire. introdus intr-un alt vas (2). Punctele situate pe curbe reprezinta stari de echilibru in care coexista doua stari de agregare (doua faze) ale substantei. ca limita de interval pentru definirea kelvinului a~a cum s-a aratat Ia paragraful 2. forinat din corpuri cu temperaturi diferite. . de asemenea. (7. stari de echilibru lntre faza solida ~i proprii lor vapori (iodul). iar temperatura se masoara.14.soara determina schimbarea starii de agregare a sistemului. Determinarea c11ldurii specifice a unui solid. .2. 2 Se cite~te temperatura agentului de schimb inainte de incalzire ~i se noteaza cut. care se bazeaza. 2) Caldura primita de un corp pentru a-~i mari temperatura cu un numar de grade este egala cu caldura cedata. impiedice schimburile de caldura.5. IQd = Qz. Corpurile mai calde cedeaza. dintre corpuri cu temperaturidiferite aduse in contact. cu mediul exterior. Fig. lndit racirea produce "zapada carbonica". specifica trebuie determinata. La baza aces tor masura!ori stau urmatoarele consecinte ale echilibrului termic ~i principiului 1: 1) lntr-un sistem izolat. 7. Se fac urmatoarele notatii: Cx = caldura specifica a solidului pentru care facem determinarea.. caldura care se ma. Capacul ce acopera sistemul de vase este notat cu (7). pe schimburile de caldura. la deschiderea unci butelii cu dioxid de carbon destinderea poate fi a~a de putcrnica.dupacareseintroduceinagentuldeschimb din calorimetru.Caldura latenta de transformare gaz-solid Ia temperatura de solidificare este egala cu suma dintre caldura latentade condensare ~i cal dura latenta de solidificare. Curburile diagramelor sunt diferite ~i ele. 7. adiabatica. 3) Fie doua corpuri situate intr-o incinta. substantele polimorfe care au proprietatea de a se prezentain mai multe forme cristaline). 94 95 . caIn figura 7.14). toate corpurile ajung Ia aceea~i temperatura. ' . a ca. de acela~i corp pentru a se rl1ci cu acela~i numl1r de grade. lichida ~i gazoasa) ale substantei. Parametrii Ptriplu ~i T triplu variaza cu natura substantei.metoda bazata pe schimbarea starii de agregare. De exemPunct plu: In timpul gerurilor foarte mari.de zapada ~i formeaza macrocristale. este egala. de obicei apa. b) se contracta Ia topire.15. Desfa~urarea experimentului: Se cantare~te vasul calorimetric ~i masa acestuia se no teazel cum 1· 6 Se cantare~te lichidul ~i se no teazel masa acestuia cu mz. STAREA TRIPLA A SUBSTANTEI Transcriind diagramele de faza pentru cele trei perechi de transformari studiate.. diagrama starilor va prezcnta mai multe puncte triple (de exemplu. pentru inceput .spunem ca. toate cele t~ei faze (solida. se poate observa ca cele trei curbe se lntalnesc lntr-un punct (fig. se topeasca. obi~nuite.Idura. cu termometrul (5).15). Aces tea fiind puse in contact. 7.: cu aceea pe care o restituie corpul ca sa se solidifice. cu volum mai mare. Pentru aces tea. s-a realizat echilibrul termic. Omogenizarea amestecului se face cu agitatorul (4). p p a Fig.5) Relatia 7.13. se folosesc mai multe metode: -metoda amestecurilor. Faza de vapori In echilibru cu cea solida define~tc. dupa. Fig. din starea gazoasa ~i.2. vaporii de apa desu~riptu blimeaza pe cristalele . de obicei din alama. Exista substante care au mai mult de trei faze. din starea lichida.5 se numeste ecuatia calorimetricli. vapori saturanV. care poate fi pluta sau material plastic (3) side stratul de aer dintre pereti. aflate in contact. Acesta este alcatuit dintr-un vas (1). In interiorul vasului (1) s~ introduce agentul de schi~b (6). Se vor folosi urmatoarele materiale: . -un corp de masa mA. de Ia sistemul mai cald la eel mai rece.13. 7. a caror presiune variaza cu temperatura. calorimetrului.ru a facut posibila folosirea punctului triplu al apei. Ca metoda de lucru se va folosi metoda amestecurilor. chiar la tcmperaturi solid-vapori. 7.

x = masa vaporilor de apa folositi. mtCJ(64. 8.. ~ cum am ar4tat tn paragraful 7. = 20900 J/kg. Temperatura ames~_. din care se calculeaz4 A. La ie~irea din apa ne este tntotdeauna frig. In calorimetru se introduce o masAm2de ap4. Scriind Qt = Q2.. = 4 181 J/kg·K. Rezolvare: Se a~aza mai int~i datele problemei pe un grafic ca eel din figura 7. Explicati de ce. 2. + mJCs(44 -16. se introduc vapori de apa cu temperatura de 100°C. Explicati de ce.0°C).3. Dece? 4. AplicAnd principiile calorimetrieH (mtCt + mzez)(tt -e) = mA. chiar daca afara este cald.t). Se introduce in calorimetru o bucat4 de gheat4 cu m~sa m~. /. caldura absorbita de cele 5 kg apa pentru a se incalzi. obtinem: c2 Qz. Pentru a se to pi. apa ~i calorimetrul cedeaz4 c4ldura: Cx= Qcedat = (mtCt + m?. M4surarea c4ldurii prin metoda bazatl pe schimbarea st4rii de agregare se poate face folosind calorimetrul cu gheat4 Bunsen. Fmmele pentru turnarea prefabricatelor metalice se fac mai marl decat piesa ce trebuie obtinuti. g api Ia temperatura de l5°C se toama 25 g fosfor topit cu calorimetru ajungela 16. 7. in jurul unei cHidiri tn constructie. fntr-o eprubeta cu pereti dubli.1°C. catdura specifici a fazei Cs = 786. Se fac notatiile: M. caldura schimbata de fosfor pentru a-~i raci faza lichida. cildura latenta cedata de vaporii de apa la condensare. S-au mai facut notatiile: c = caldura specifica a apei. punctul de echilibru termic.. 9 = te~ratura obtmutl Ia echilibrul tennic. este caldura cedati de amestec.17.. in acest scop se folos~te un calorimetru de mas4 mt ~i c4ldur4 specific4 Ct. and incepe sa ninga. vaporizare.. Q2. 'J.17. din care rezultl: (mlcr+m2Cz)(9 -t). ea absoarbe o cantitate de c4ldur4 Qz . Q4 =Qa lntr-o interacpe termica in conditii adiabatice Qc =Qa (intotdeauna).0).J~L--:-.0) + 2·/. Qc.e)= (mtCt + m2C2)(e. De ce? 6. Ce cantitate de vapori se folose~te? fmrJ Se cunosc: Fig. numite c4lduri latente. d~i rufele tngheata. Q1.wapii = 2 300 000 J/kg.16. l. Astfel.paJii = 340 000 J/kg.. ~21 ~ !. cAldura scbimbata de fosfor pentru a-fi raci faza solida. mAcx(tA. 7. PROBLEME REZOLVATE 1.d2 t QJ Q•. Q3.. caldura cedata de apa provenita din vapori pentru a se raci. caldura latenta absorbita de gheata pentru a se topi. tn zilele geroase. =·mA. intregul amestec cap4t4 o temperaturA e. punctul de echilibt J termic. ele totu~i se usuca.Intr-un vas se pune apa Ia tncalzit fi tn else introduce eprubeta cu naftalina. Se m4soar4 temperatura initial! tt. PR08LEME l. mA(tA -e) in studiul diferitelor transform4ri de faz4 am v4zut d1 se absoarbe sau se cedeaz4 anumite cantit4ti de c4ldur4 in timpul transform4rii. iNTREBARI. Echivalentul fosforului toa = 44°C. De ce? 2. masoara variatia energiei interne. se pastreazi o temperatura scizuta chiar in zilele foarte calduroase. intr-un calorimetru care confine 294 temperatura de 64°C. Q3..= clldura specificl a agentului de schimb.e timpul iernii. Pentru topirea ghetii.tecului ajunge la 75°C.C2)(t1 . F aciind inlocuirile ~i Qa este cildura absorbiti de amestec. 3. + mc2 (e . CaJonmetria ne permite sA determin4m c4ldurile latente specifice de lichefiere. 9 I + 92 + 93 0 tirrp Hg. arborii trosnesc puternic. Explicati de ce.3 g. Qldura zilelor toride de varA o suportam mai u~or cand aerul este mai uscat decat at unci cand aerul este umed. De ce? 9. Q 4.1) = m4Capt(16. se introduc cateva cristale de naftalina ~i un termometru cu scala (0-1 00°C). + mczS.44) + m1/. Rezolvand ecuatia se obtinex = 1. Qt. Se controleazi 'i se 'i 97 96 . caldura absorb ita de apa provenitii dm gueata pentru a se incalzi. x·A. Qa = QJ + Q4 + Qs. Cum explicam aceasta? Rezolvare: Se traseaza graficul din figura 7. misoara variatia energiei interne de legatura a moleculelor din reteaua cristalina. caldura latenta de solidificare. Acest dispozitiv pune in evident4 mi~orarea volumului ghetii prin topire. P. Graficul problemei nr. Temperatura de topire a licbide CI = 8S2.e). in vasul calorimetric se realizeaz4 echilibrul termic si . Cu m 1 s-a notat masa fosforului.1. catdura specifica a fazei solide ' 5. 7. cand ploua. care are c4ldura specifi~ cz. caldura preluata de calorimetru ~i apa din calorimetru pentru a se incalz1. 2.v i x·c(lOO.15). M4surtind aceast4 sc4dere de volum. Q4. ~u temperatura de 0°C. Dup4 topire.. calculele rezulta: /. Q a Qc. Sa se calculeze caldura latenta iri api at calorimetrului este 32.h..16 in cares-au facut notatiile: M. temperatura atmosf~rica cre~te. Gheata absoarbe c4ldur4 pentru a se topi ~i pentru a-~i m4ri temperatura de Ia 0°C Ia temperatura de echilibru e: Qabsorbit = mA.. topire. absoarbe o cantitate 'de c4ldur4 Q. masoara variatia energiei interne.3 g. 'T' Qc.75) = 5·c( 75 . se poate determina cantitatea de c4ldur4 Iatent4 Q6 care corespunde acestei miqor4ri a volumului prin topire. iar m4 = 294 g + 32.. zapada se tope~te u~or.21 kg. Grafkul problemei nr. Qc Q1 + Q2. \.06 Jlkg·K. cap. in cele ce urmeaz4 vom prezenta o ·metodA de determinare a c4ldurii latente specifice de topir~ a ghetii. Pe timpul iernii. Temperatura fmali in specifici de topire a fosforului. misoara variatia energiei interne. Gheata prim~te c4ldura ~i se to~te. Prin topire volumul ghetii scade.n Jlkg·K..g + 2·c(75 . Intr-un ames tee format din 5 kg apa ~i 2 kg gheatar ambele cu temperatura de 0°C.

Cata ziipada cu temperatura de 0°C se poate topi sub rotile unui autocamion cu puterea de 4 2. Din clasele anterioare se cunosc unele procedee de electrizare a corpurilor. Cs. 0 m~rime care nu varia~ continuu.5°C..6·10-19C. Agh~a\8 = 34·10 J/kg. iar cea a apei. 18. Corpurile cu sarcin~ electri~ de acela~i semn se res ping. c = 120 J/kg· K. In 25. se cufunda tn 21 apa Ia 4°C. Dupa ce temperatura tn eprubeta a ajuns Ia 90°C. In SI sarcina electri~ este o m~rime derivat~. Temperatura de ecbilibru este 30°C. uqde n e Z.. Cea mai mic~ sarcin~ electri~ pus~ in evident~ pAn~ acum prin numeroase experimente. Se cere caldura specifica a acestui metal. cu intensitatea de un amper. pe tot timpul transformarii de taza. fntr-un calorimetru cu masa de 200 g fi caldura specifica de 920 Jlkg·grad. cu randartentul de 30%.96 kJ/kg. iar corpurile cu sarcin~ electri~ de semne opuse se atrag. Unitatea de m~sur~ a sarcinii electrice in SI se num~te coulomb.9·10 J/kg. ~i se defin~te prin relatia: 1C = [Q]sr = [/]sr[t]si = A·s. se scoate eprubeta din apa fi' se urmarqte termometrul tn continuare cu acee3fi frecventa a citirilor. 14.1. atractie §i respingere.1. Sa se calculeze masa apei din calorimetru Ia tnceputul experientei. avcind simbolul Q. Fenomenul de electrizare a corpurilor prin ~re este cunoscut in~ din antichitate. cg= 2 090 Jlkg·K. 0 sfera de platina de raza egala cu 5 em. 17.411 kg. 4180 J /kgK. a condus la ideea ~ exist~ dou~ feluri de sarcin~ electri~: sarcina electrica negativa ~i sarcina electrica pozitiva.1'C. numit~ de aceea sarcina electrica elementara. APb = 3 =20. R: 373.timp) procesul de topire fi eel de cristalizare pentru naftalina. Cata gheata cu temperatura t2 = -20°C este necesara pentru a face aceasta racire? 4 (Ag= 34·10 J/kg. al VI-lea te. daca temperatura finaUi a amestecului devine 25°C (ccupru = 380 Jlkg·K. ci poate avea numai anumite valori (in cazul sarcinii electrice.1':1 ea se mai introduce o bucata de cupru de lOOg cu temperatura de 100°C fi 25 g gheata cu temperatura de -20°C.5 W. Caldura specifica a fierului este 497 J/kgK. unde I este intensitatea curentului electric stationar dintr-un conductor ~i t este timpul in care conductorul este parcurs de curent. INTERACTIUNEA ELECTRICA. . Prin 375 g de apa cu temperatura de 15°C se tree 18 g vapori de eter Ia temperatura de fierbere a acestuia. Ia 95°C.4 g. Procese de electrizare. prin frecare. INTENSITATEA CAMPULUI ELECTRIC 8. Tales din Milet (sec. cu simbolul C.25 J/K. Electrizarea corpurilor se poate explica prin lipsa sau excesul electronilor intr-un corp (sau intr-o anumit~ regiune a corpului).) R: 42. A.g 34·10 J/kg. Sa se calcul~e caldura latenta specifica de vaporizare a eterului (temperatura de fierbere a eterului este de 35°C.Jikg·K).plumb = 124. Prin aceste procedee corpurile pot fi ad use intr-o stare speciaH1. Care este temperatura de echilibru? (Ppt = 22.) R: 3.1.50 kg apa cu temperatura de 12.9 °C. b) Ce se poate citi pe acest grafic?' c) Ce semnifica\ie are palierul acestui grafic? d) Ce reprezinta panta curbei pe poqiunile oblice? 10. numite forte de interacfiune electrica. 16. cat eter trebuie sa vaporizam ca sa obtinem 10 kg de gheata din apa CU temperatura de 10°C? (Aeter = 355. in care interactioneaz~ intre ele prin foqe.4 kJ!kg). in timp de o secund~. CopiJ = 4 181 Jlkg·K) R: 1. prin contact. 4 Capa = 4 181 J/kg·K.5°C se pun 6. 12. Existenta celor dou~ feluri de interacvuni dintre corpurile electrizate.17 kg dintr-un metal c-:1 temperatura de 80°C. numit~ sarcina electrica. 7 CP.3 kJ/kg. Pentru a exprima cantitativ proprietatea pe care o manifest~ corpurile electtizate se define~te o nou~ m~rime fizi~. .) a studfat proprietatea chihlimbarului de a atrage corp uri u~oare <:and este frecat. Sarcina electri~ este o m~rime fizi~ scalar~. R: 0. iar 60% din puterea motorului este folosita la invartirea roti-lor? 4 (1 CP = 736. prin inducve. este sarcina electri~ a unui electron: e = -1. 15. 10 kg de plumb cu temperatura initiala de 27°C t~·ebuie topit cu ajutorul unei Iampi cu petrol. C8zeata = 2 090 J/kg·K. Ghcata artificiala se po~lte ob~ine racind apa cu ajutorul eterului care se vaporizeaza.) R: = 10. Datele obtinute se noteaza tntr-un tabel. R: 519. se gasqte apa cu temperatura de 40°C. 13.noteaza temperatura din minut tn minut. Temperatura amestecului a crescut Ia 19.n. ' a) Sa se reprezinte grafic (in planul temperatura. Rezult~ c~ sarcina electric~ Q a unui corp poate avea numai valori egale cu multiplii intregi ai sarcinii electrice elementare: Q = ne. Care este cantitatea de petrol consumata In acest scop? (q = 4 598·104 J/kg.329kg. R: 528·1/kg·K. Aceste foqe pot fi de atractie sau de respingere. Se cere capacitatea calorica a calorimetrului ~i a accesoriilor. fntr-un calorimetru ce contine 500 g apala temperatura de 28°C se introduce o bucata defier cu masa de 150 g ~i temperatura l00°C. denumirea in grece~te a chihlimbarului. Un coulomb reprezint~ sarcina electri~ transportal~ prin sectiunea transversal~ a unui conductor de un curent stationar. CAMPUL ELECTROSTATIC 8. 99 98 .gheata = =334. c = 2. Amestecul ia· o temperatura de 14. PARTEA A DOUA FENOMENE ELECTRICE Sl MAGNETICE ' CAPITOLUL 8 11.1292 kg.341 k. 2 kg de apa cu temperatura tt = 90°C trebuie racite pana la temperatura t3= 15°C.A. definit~ prin relatia: Q = It.746 kg. daca el patineaza un minut. fat~ de starea lui neutr~. ltopire 327°C.1 J/kg·K.) R: 16. Cuvcintul "electrizare" provine de la "electron".07 g/cm3. Sarcina electric&.

iar sensullor depinde de semnul ambelor sarcini.2. Se observA ca. corpul cu sarcinaqz produ~ injurul sfiu un clmp electric ce actioneaza. filra ca valoarea ei to tala sa se modifice..r. cu care sarcina q1 actioneaza. de 9·109 N.854·10..surat. 8. qz ~i r fixate. Studiul fenomenelor de electrizare a condus Ia ideea c4 tn cursul interactiunilor dintre corpurile unui sistem care nu schimba sarcin. de mici dimensiuni. Permitivitatile relative ale citorva m~dii Fizicianul Charles Auguste de Coulomb (1736-1806) a !lla. 8. El a stabilit expresia Olntitativa a fortei de interactiune F dintre doua corpuri punctiforme cu sarcinile electrice q1 ~i qz.F/m .4) unde Eo este permitivitatea vidului. legea lui Coulomb se scrie: 100 101 .nd direqia fortei ~i modulul egal cu unitatea. 8. de proportionalitate ce depinde de mediultn care se afHl sarcinile electrice in interactiune.• 12 Pentru simplificarea calculelor. Dac! se aduce un corp tnca.rcat. sfere inc!rcate cu sarcinA electric!. numitA legea lui Coulomb: r~ ~:~~·~ :=-l~~:~:~ffi~-~---ll I F=k~ (8. at unci forta de interactiune este: Fo = 9·109 N. 4ns (8. fn jurul oric!rui corp cu sarcina electric! exista o forma fizica. cu ajutorul unei balante de torsiune.reia se realizeaza. o respinge cu o foqa. legea lui Coulomb trebuie scrisa vectorial.me~te cAmp electric. · • Interactiunea corpurilor cu sarcina electric! se transmite prin intermetliul campului prod us de ele.6) 4nEr r 4nEr q3 . Foqele de interacvune dintre doua. 2.. Foqele de interactiune dintre doua. se alege punctul 0 in care se afla sarcina q~. specificA tlecarui mediu. forta F este maxima tn vid.JW 41tSo . asupra corpului cu sarcina q1 cu o forta -F.1). conform definitiei..1. indlrcat cu s~rcinaelectridlqz (fig. corpuri punctiforme cu sarcinA electric! sunt orientate dup:t directia care une~te cele doufi corpuri. ~adar 1 coulomb reprezinta sarcina electric! punctuala.5 Ebonita_ 3 . numit corp de proba. fn vid.: _lqM -F = lq1qzl = 60 • 4nrf Fo 4nEcl Raportul dintre permitivitatea unui mediu E ~i permitivitatea vidului Eo define~te o constanta sr. cu valoarea: Eo = 8. iar sensullor depinde de semnul ambelor sarcini (fig.mane constanta.3) Daca in relatia (8. pe care simturile noastre nu o pot sesiza ~i prin intermediul ca.atfi Ia o distanta de 1m de o aWl sarcinil punctualA egala cu ea. de cite ori forta de interactiune dintre doua.5) Permitivitatea relativA a vidului este. ava. Deci permitivitatea reiativa a unui mediu arata.4) sarcinile q1 ~i qz sunt fiecare de cAte 1 C ~i distanta dintre ele ester = 1 m. este constant in timp ~i se num~te cAmp electrostatic. fn SI constanta de proportionalitate k se scrie: k = 1 . avand sarcina electric!. cele doua.numai multipli intregi ai sarcinii elementare ). egala cu unitatea1 iar a celorlalte medii. ca origine a vectorului de pozitie ral sarcinii q2 (fig. 8. tn apropierea unui corp cu sarcina. Legea lui Coulomb.1). Un corp punctiforpt. Pentru a exprima atat modulul cat ~i orientarea acestor forte. aflate Ia distanta r unul de celalalt.:. La randul sfiu.£ .este supraunitarA. care se nume~te permitivitatea relativa a mediului respectiv: E7 =. Cu ajutorul vectorului f/r. numita permitivitate. fArA dimensiuni.rca_! cu sarcina electric! q1 produce in jurul sau un camp electric ce actioneaza. corpuri incarcate electric este mai mica in mediul respectiv declt in vid. sarcina electric! se redistribuie intre corpurile sistemului. in problemele in care intervine constanta 1/4nso vom folosi valoarea ~i in SI: 1 1 4 ·3. Eo (8. tnca. Aceasta forma de existenfii a materiei din jurul corpurilor electrizate. Daca. sarcini se aflfi intr-un mediu omogen oarecar~. se nume~te. cu o fortfi F asupra altui corp punctiform.1) 'l Hartie / 2 . interactiunea cu orice a. Un camp electric produs de un corp in repaus.lt corp cu sarcina electric!. in fizica.§ electrica. marime cuant~­ catii.. in acest scop. s fiecare punct se exercit4 forte asupra corpului de proba.2) In relatia (8. cu exteriorul (sistem izolat din punct de vedere electric). corpuri punctiforme cu sarcina electric! sunt orientate dupa directi~ care une~te cele doufi corp uri. a materiei. Pentru qt.1). care a~e:z. forta de interactiune dintre doua.14 ·8'854 ·1012 =9 ·10~ ·m2/C. se constata dl tn Fo=-1-..2) s este o constanta. asupra sarcinii qz: · · -p= q 1q~ . se poate scrie vectorul forta F. electric!. in vid. (8. S-a fonnulat principiul conservarii sarcinli electrice astfel: pentru un sistem izolat din punct de vedere electric suma algebric! a sarcinilor electrice ale corpurilor din sistem ra. legea lui Coulomb in SI se scrie: (8. care se manifesta prin acfiuni asupra corpurilor cu sarcina e/ectrica se n:~.:_12 I Glicerinii I Apa _L_~r!l_mica :3:: 81 __l__ _2ana la 8 ooo I I ~ unde k este o constanta. ! = _q1 (8. 4 _ Stic~_ _ _ _ _ _ j __~_::.

.. I ~2z-----~E ' . P Ef Mai multe corpuri punctiforme in~rcate genereaz! un c4mp electric a ~rui intensitate Fig. .prod use n separat de fiecare corp in~rcat in punctul respectiv: E =E1 + E2+ E3 + . sarcinile se res ping. x A F= catul: Qq-.9) variazA invers proportional cu p!tratul dis- a E E b Fig. (fig. and sarcinile q1 ~i q2 au acela~i semn q~q 2 > 0. corp. cu sarcina Q. dar de sens opus lui F. Directia vectorului uneste generat de un corp punctifo~ (~au sferic) corpul generator de cainp cu nunctul respectiv conductor avand sarcma: . fn figura 8. liniile s~ fie rare. intr-un punct Ia distanta r de . 8. 8. ampul electric dintre doua pl~ci metalice plane ~i paralele izolate una de alta. cAt ~i de sarcina corpului de prob~ q: d Fig.. 8. a) ~ide Ia exterior spre I I corp pentru sarcina negativ~ (fig.4 sunt reprezentate liniile de c4mp ale unui corp punctiform in~rcat pozitiv sau in~rcat negativ (cAmp cu simetrie sferi~ ). conform relatiilor r (8. q 1 2 < 0. q1 ~i q2 sunt manmt a1 nee.2. E-3.7) ~i (8. are valoarea Fig. vectorial~ a foqei. flo!-.4mpun Of .sarcinile q1 ~i •2 au semne opuse.q. In desene se figureazA un num~r finit de linii de dlmp. E= - Q r.. iar in regiunile unde E este mic. ~nfo~m relatiei (8. iar I valoarea lui este aceea~i in toate punctele situate Ia o distant~ dat~ de sarcina generatoare. c). ~adar. iar in figura 8. b) negativa. Ia t .reIatbia. 1 ~ IQI (8. f~c4ndu-se con_Jen\ia ca num~rul de linii de camp pe unitatea de suprafat~ normal~ Ia vectorul E s~ fie propoqional cu modulul vectorului E.2 se observ~ ~ vectorul E este orientat radial in jurul sarcinii generatoare de camp. fizicianul englez Michael Faraday (1791-.2). . sarcinile se a trag. d). Prin orice punct al unui c4mp electric trece o singur~ linie de cAmp. distanta r. forme are simetrie sferica. deci sensul in care s-ar deplasa un corp punctiform. · Intensitatea cAmpului electric generat de un corp punctiform.. 8. 8. +q2 0 ._ 0 . Sensul vectorulut E depmde de sem- t ' ' " //1 "\ '-.Modulul intensit~tii acestui camp: 4. Sl a . Orientarea fortelor de interactiune electrica. +En . .s• a) pozitiva. b). q deciF este de sens opus luir( fig..1867) a introdus no\iunea de linie de camp. 0 linie de camp este o curbA. (fig.1 or \. deci Fare acela~i sens cu r(fig~ 8. indircate cu sarcini egale dar de semne contrare are vectorul intensit!tii constant in fiecare punct. numit~ intensitate a campului electric fn punctul respectiv.ul vectorului coincide cu sensu! fortei cu care campul electnc acvoneaz~ asupra unut corp de prob~ cu sarcin~ pozitiv~.---~•~ll--~· . . b) negativ.2.6).111 ·1 punctiforme tncarcate. Pentru caracterizarea distributiei spatiale a cAmpului electric. 102 103 ..51iniile cAmpului prod us de dou~ corp uri punctiforme cu sarcini egale. .. _ - -.. 7) sens. iar liniile lui de cAmp sunt paralele ~i echidistante (fig. 7) rezult~ expresia fortei electrice: ~~ fi qE. forta electri~ va depinde aUit de sarcina generatoare de cAmp Q. 8.!. Acest fapt a fast confirmat de toate experimentele cunoscute p4n~ in prezent ~i constituie un principiu al fizicii.3. Un astfel de camp se num~te camp uniform.4. Liniei de cAmp i se atribuie sensul vectorului E. -F 0 r !n . (8. a +q1 0 +q1.1. lntensitatea campului electric E intr-un punct este suma vectorial~ a inten. 8. " ' ' f/ / t .? E= . 8. fn figura 8. egal~ in modul. Fig. b tantei r. . ci numai de sarcina Q si de pozitia punctului ' ' in cAmpul generat de ea. de semne opuse.. :. Liniile de camp ale unui corp punctiform tncarcat: a) pozitiv. . Vectorii intensitate a campului elec~ric maxim~ in vid. I" 0 -q1 -q2.1.. 8.1.. . -F • b -'F c F -q2 ~ 70 0 "F ":q2. Ia care vectorul intensitate a cAmpului electric este tangent in fiecare punct.1. Forta cu CC!!e sarcina q2 actioneaz~ asupra sarci~iiq1 este -F. Pentru Q ~i r dati. cAmpul electrical unei sarcini punctio---·--.p - E=q· Din relatia (8. a.8) . -. de semne opuse.. l~sat liber in clmp. nul sarcinii Q: de la corp spre exterior pentru sarcina pozitiva.. Semnullor are impo_!tant~ penge tru determinarea sensului vectorului F.. o. 8. -~-·--/ ·l:. CArt<!_.5. Liniile de camp in cazul a doua corpuri punctiforme cu sarcini egale.3 este ilustrat acest principiu pentru cazul a dou~ corpuri punctiforme in~rcate.!' "' ~ "\ J / /- . E. In I t figura 8.produs tntr-un punctP de doua corpuri 'txt'l .. va avea expresia. b. 47tE1'3 4n~ r nu mai depinde ins~ de corpul de prob~.--c----r-. fn~r-un punct oarecare.2.. cA~pul electric poate fi caracterizat printr-o m4rime v~ctonal~ E. fn cazul cAmpului electric din jurul unui corp punctual cu sarcina electri~ Q. Intensitatea ctlmpului electric. liniile sa fie dese. egalii cu raportul dzntre forJa F cu care acfioneazli campul asupra unui corp de probii aflat fn ace! punct si sarcina electrica q a corpuJui de proba: • F q Q -+ . numit principiul superpozitiei. cu sarcin~ pozitiv~.h E-2.3. astfel tncat in regiunile unde E este mare.6): If · . .E_. 8.

·'--_ ____ ---t rM l+\1--_ . cu ajutorul cclreia sA se descrie campul electrostatic.electric produs de o sarcina electrici punctiformi. perpendiculare pe liniile de camp. datoritcl simetriei.. In cazullucrului mecan~c al unci foqe variabile in cursul deplasArii. proprietatea este generaHl: lucrul mecanic al foqelor electrostatice este independent de drum pentru oricare doua puncte din orice camp ele~trostatic. ..7. ~iN ale cl. ..+ + + .l). Forta electrica sub actiunea ciireia corpul cu sarcina q se deplaseaza din Min N intr-un cl. iar distantele egaleAN ~iBM. 8. ci scade cu pcltratul distantei. -Pe portiunile perpendiculare pe liniile de camp.. _?lculul necesitA cuno~dnte de matematiccl pe care le veti invAta in clasele urmcltoare. Prin definitie diferenJa de potential electric VM. Liniile de cl..12) ampul electric poate fi descris cu ajutorul valorilor potentialului . Pe arcele de cere MA ~iBN lucrul mecanic al fortei electrice este nul. asupra ei campul ac\ioneazA in fiecare punct cu o fortA.. ci numai de sarcina generatoare de camp Q ~ide pozitiile celor doucl puncte M ~iN.cte este data de relaVa: V~VN= _Q_ (_!_. Ca ~i fortele campului gravitatiomd.potenfialul electric fntr-un punct este o mtlrime fzzicii egaltl cu raportul dintre lucrul mecanic LM-+&} efectuat de camp Ia deplast.4. rate. atunci raportul L!q = VM .1. q q l q O T t 4\ . Atunci punctului M din camp ii va corespunde o ptclrime care se nume~te potenfial electric VM in punctul M. dar ~j de sarcina de proba (q). . conform legii lui Coulomb. cclruia i se atribuie in mod conventional potentialul nul. se alege punctul de referintA N la mare distantcl de celelalte sarcini. egalA cu zero. de punctul initial (rM) ~ide punctul final (rN) din campul electric. intr-un punct N.5. de-a lungul razelor. 8.. pe care nu-l putem efectua acum..forJele campului electrostatic sunt conservative.v-VN= LM~N.. . din acel pl(nct fn punctul de referinJIJ arbitrar ales.mp in cazul unui cl.10) se observcl cc1 raportul L/q nu mai depinde de sarcina de prob4 q ~i nici de drumul pe care s-a deplasat. se obtine urm~toarea expresie a lucrului mecanic efectuat de campul electric prod us de o sarcinA electriccl punctiformcl Q Ia deplasarea unei sarcini de probcl q intre doucl puncte ale campului: 0 proprietat~ asemclncltoare s-a demonstrat ~i pentru lucrul mecanic al fortelor gravitationale. . caracteristidi.. puncte.. prin adunarea segmentelor conside104 Daccl se alege un punct unic de referintA N.. la infinit.in fiecare punct. . . numai dadi se indiccl ~i punctul de referintA.mpului electric este independent de drumul dintre M ~iN: a) drumurile MAN ~i MBN.Jrea unui corp de problz fnctlrcat. Un drum oarecare intre punctele M ~iN (fig. Corpul incclrcat cu sarcina de probA q este deplac.8. situat la distanta rN de Q nu este constantA..mpului nu depinde de druniul dintre cele douA puncte . sarcinile Q ~i q sunt mclrimi algebrice. valabilcl numai in cazul unci forte CIJnstante.j - . 8.Af ~iN. Se poate arclta ccllucrul mecanic al campului electrostatic produs de sarcina punctiformA Q in timpul deplasclrii corpului de probcl incclrcat cu sarcina q tntre dou~ puncte oarecare M. 8. Fig.10) TN Lucrul mecanic depinde de sarcina generatoare de camp (Q). semnele lor vor determina semnul mclrimii scalare L... Potentialul electric..VN dintre douA puncte M ~i N sau tensiunea electrictl U dintre acele puncte este o miirime fzzicii egalii cu ctuul djntre lucrul mecanic LM_.. pcincl la care scl se faccl deplasarea corpului de probA. Din relatia (8. Lucrul mecanic efectuat de campul .N efectuat de camp la deplasarea unui corp fnciircat fntre cele douiJ puncte -1i sarcina electrictl q a corpului: u = V.. Pentru studiul circuitelor electrice punctul de referi~tA de potential nul se ia de obicei pe suprafata PAmcintului.at uniform intre cele doua..8). deoarece forta este perpendicularcl pe deplasare. In cazul in care campul electric este produs de o sarcinA punctiformA Q... lucrul mecanic al fortelor electrostatice este nul._ 1 'lr} N 1 F iio- r ! ~ ! rN ! . indepe-ndent de drwnul dintre cele doucl puncte M ~i N. . In electrostatica.. Raportul L!q este deci caracteristic pentru fiecare pereche de puncte ale campului electrostatic. 8. In urma calculului. fortaexercitatA asuprasarcinii de probAq in timpul deplasAriidintr-un punctM·(fig. 8.. Prin de&nitie.~-~ ·~~~.mp produs de un corp punctiform tnciircat este variabita. Alegem doucl drumuridiferitetntre puncteleM~iN: MAN~iMBN (fig. - Q .r4tN r-. in lungulliniilor de camp..mp uniform. In aceastcl expresie. MT F'-. !II.. El poate servi pentru definirea unei mArimi fizice scalare. In timpul deplasArii unci sarcini de probA intre douA puncte ale unui camp electric.. ales arbitrar.--t®. 7. situat la distanta rM de Q.· VN va avea pentru punctul M al campului o uniccl valoare. I . q (8. De~i acest rezultat a fost gclsit pentru un caz particular.1. De aceea calculul acestui lucru mecanic nu poate fi efectuat aplicl:1d direct. 8. lucrul mecanic este acel~i.7. a). In cazul campului electric al unci sarcini punctiforme se observcl cc1 diferenta de potential dintre doucl pun.6..definitia invatattl in clasele anterioare.13) TN 105 . Caracterul conservativ al cimpului electrostatic. In mod arbitrar se poate considera valoarea VN pentru punctul de referintcl. egalcl in modul ~i opuscl ca sens fortei electrostatice F.. prin ~licarea unci forte ~teri~e Fe..-~. 47t& TM (8.. Rezultii eel lucrul mecanic al fortei electrostatice are aceea~i valoare. 8. q (8. 47t~ TM (8. ce efectueazA lucru mecanic. eel al dimpului radial. b) poate fi descompus in oricat de multe segmente in lungulliniilor de camp ~i arce de cere. b) drumul oarecare MN._!_). fi sarcina q a acelui corp: VM=LM~Ref. se obtine un segment egal cu MB sau AN. Fig. - a b Fig.11) L = Qq (_!_. Lucrul mecanic intre punctele M ~iN ale cl.

Cu ajutorul relatiei (8. iar sarcinile se resping. (8.18) ~i (8. . pentru intensitatea cAmpului electric in SI: [E]si [L]si J v:A . 106 107 . Fig. conform (8. atunci llrN ~ 0.10. 41tErM +t----· (8.jllt----+. pAna. ca tre s tclri cu ener. se deplaseaza. plasat in cAmpul gravitational al Pamantului.EpN q (VM._~ - referint~.15) Unitatea de ma. din expresia (8...Sensu! sdiderii M:p = -L. asupra corpului cu sarcina q pe o distanta.EpN = -. invers. q q define~te (8. in sensul scaderii ·energiei potentiate: de la stari cu energie po ten Val a mai mare.21) 4m:r Starea de energie potentiala nula... Se obtine expresia potentialului punctului M: VM=-'L. ca. (fig. 8.AlegAnd punctul de ~-ft+. mi~carea se face in sens!-11 descre~terii energiei potentiate a sistemului.16) Notand EP. . puncte ale unui cAmp electric.10). Ia infinit: rN ~ oo. intr-un cAmp electrostatic. atribuim energiei potentiate de interaqiune dintre cele doua sarcini puncHforme expresia: Ep(r) = Qq . Daca sarcina q este lasata Iibera. (8.Epz· (8. deoarececAmpul electrostatic tn aceste puncte este produs de sarcina punctiforma Q. prin rela\ia: LM-+N =qU =q (VM. energia poten\ialcl este negativa. • .: F = qE (fig. iar EpN reprezinta energia potenVala a sistemului cAnd sarcina q este in punctul final N. fortele conservative fiind tn acest caz de natura electrostatica. Iar un corp de sarcma. obtinem: · LM-+N =EpM. Yom calcula expresia energiei potenVale de interacVune a doua sarcini ele~trice punctiforme. In acest caz tensiunea electrica. expresia: +~------- +-·------- La studiul cAmpului gravitational av ga. [d]si q >0 F( respingere) energei poteotiale 8.. rezulta.6.1. sistem in care aqioneaza. Potentialele create in acela~i punct de mai multe sarcini se aduna. ea se mi~ca. algebric. exprimat. Ia care se face - deplasarea. variatia de energie potentiala se. ce acvoneaza asupra ei i~i deplaseaza punctul de aplicaVe ~i efectueaza un lucru mecanic. VM > 0 cAnd sarcina Q > 0 ~i ca.. sistemului i se poate atribui o energie potenVala.11).Fig. In cazul unui cAmp electriC u~iform. va avea conform relatiei (8. iar rela\ia de definitie a energiei potenVale (8. negauva. in felul urmiltor: variatia energid potentiale a sistemului este egala ~i de semn opus cu lucrul mecanic al fortelor conservative care actioneaza in sistem: .8).17) Ia distanta foartemare una de alta (r~oo). ~orta electrica s~~ actfunea Sub actiunea cAmpului electric un corp cu sarcina care•a co~~~ cu sAarcma q se pozitiva.VN). Eplrl Daca sarcinile sunt de acela~i semn. potentialului acestui punct i se atribuie conventional valoarea zero: VN = 0.EpN' (8. cAnd sarcinile sunt de semne opuse. camp uniform este cqnstanta. aflata. deoarece E este constant.VN) . · indiferel1t de semnul sarcinilor.19) unde EpM reprezinta energia potenVala a sistemului cAnd sarcina q este in punctul initial M. 8.= {.. un lucru mecanic de 1 J pentru a deplasa un corp cu sarcina electrica..sura. Din relaVile (8.Ept. Dupa inlocuirea· potenValelor. Sarcina q lasata Iibera in campul sarcinii Q se mi~ca in sensul scaderii energiei potentiate.14) Se observa. 8.9).. 8:9. < 0 cAnd Q < 0. forta electrostatica. 8. de 1 C. in SI pentru diferenta de potential se nume~te volt ~i se pe baza relatiei (8. (8.20) se ob\ine: EpM . La deplasarea sarcinii electrice punctiforme q intre doua puncte ale cAmpului · electrostatic. este cea tn care sarcinile electrice se afla Q>O = [UJsi = ~· (volt/metru).. ~i forta electrica.20) Pentru potentialele electrice VM~i VNputem fqlosi relatia (8.15) se poate stabili unitatea de ma. iar sarcinile se a trag.sit expresia energiei potentiate a unui sistem alcatuit dintr-un punct material de masa m. ca.sura. energiapotenVala cste pozitiva. energia potentiala a sisten10lui in starea initiala ~i E pl energia potentiala in starea finala. Situatia este similara in cazul unui sistem alcAtuit dintr-o sarcina. 4m:rN Ep 1rl Aceasta relatia ne permite sa. indiferent de semnul sarcinilor. ce action. . . Indiferent de semnul sarcinii. (8. considerand ca. electrica punctiforma q. un potenttal ma1 m1c..7aza. scrie: ll. d este constanta. fortele conservative gravitationale.17): LM-+N =EpM.Qq 4m:rM - VM U = Fd =q§_~ =Ed. Y Qq .. Ati invatat ca pentru orice sistem in care acvoneaza foqe conservative se poate defini 0 marime de stare numita energie potenVala..14). ...u B)Sl = .19). sarcina punctiforma q se deplaseaza intre doua puncte M ~iN ale unui cAmp electrostatic prod us de o alta sarcina punctiforma Q (fig.16) se scrie: L$ =Ept .11). conform rela\iei (8. Energia potentiala de interactiune a dona sarcini electrice punctiforme. intre care se efectueaza. de Ia un potential mai mare spre deplaseaza dm M m N intr-un .Ep =Ep2 . = V (volt)..11): ( [q]si U n volt este diferenta de potential dintre doua. gie potenVala mai mica.18) fn fiecare stare.

Pentru protejarea unor aparate senstbtle de mfluenta unor clmpun in varfurileA. se afla in echilibru electrostatic. b) potentialul electric In punctul D. cu o mica deschidere 0 la partea superioara (fig. estedatderelatia: V =_iL_. . a). respectiv Q3 = Q1 = -2·10 6C. adica la drumul pe care s-ar putea deplasa aceste .nu ~ai devia~~· Sfera .11. 8. aceste aparate se inconjura cu ecrane electrice.i sc gascasca: a) intensitatea campului electric creat de sarcinile Q1. in punctele aflate in imediata vecinatate a suprafetei lui. ea ar crea in interior un clmp electrostatic diferit de zero ~i echilibrul electrostaticnu s-ar putea realiza. 8. Aceas~a proprietate a conductoarelor metalice. pe un suport izolant. Fig.13). aflat in camp electrostatic. " . Q3 In v~irful D al patrat ului. se nume~tc suprafafli echipotenfialli.13. normal Ia suprafata conductorului ~i &. 8. ~i diferenta de potential dintre oricare doua puncte din interiorul conductorului este nula. b) in interiorul cilindrului nu exista sarcina electrica. legate la pamant. In continuare sa analizam ~i potenValele punctelor unui conductor in echilibru electrostatic. Conductor izolat ·in cAmp electrostatic. 8.11. Q2 = 4-Fz·10-6C. Rezulta ca fn interiorul conductorului intensitatea campului electrostatic este nuld. 8. al carui ac deviaza. 8. Experiment pentru observarea distributiei sarcinii electrice libere pe un cilindru metalic: a) in exteriorul cilindrului exista sarcina electrica. S. situata in centrul sferei. Sarcina electrica Iibera se distribuie pe suprafata exterioarif a unui conductor metalic. 0 sfera metalica S. acul acestuia.11. Vectorul E se descompune in doua componente: £. Pentru un conductor pe suport izolator. Rezul.0 Q a b Fig. 8. observata pentru prima oara de catre Franklm in 1775. Se poate arata ca potentialul din exteriorul unci sfere conductoare. ce constau din corpuri metalice goale in interior. 8. In exteriorul sferei suprafetele echipotentiale vor coincide cu celc ale unei sarcini punctuale Q. Intensitatea clmpului electrostatic in interiorul conductorului trebuie sa fie nula.41 m. 0 suprafata. se C~Ua trei corpuri punctiforme. Lucrul mecanic al aces tor forte este nul. a b Fig. pentru ca sarcina Iibera sa nu se poata mi~ca in interiorullui. de potenfial fntre oricare douli puncte ale suprafefei conductorului fn echilibru electrostatic este nulli.ctric ci~indrul cu ajutorul unei ma~ini electrostatice. Un conductor electrizat. b). PROBLEMA REZOLVATA Experimentul2. Sub ac\iunea acestei componente s~rcinile libere de pe suprafata conductorului s-ar putea deplasa. Daca ve~torul£ n-ar fi normalla suprafata. a) pe tija ~nui ·electroscop Q. In exterion11 conductorului in echilibru electrostatic.nu a p~e]uat decipurtatori de sarcina electrica de pe suprafata mtenoara a cthndrulUl metabc. underestedistantadelacentrulsferei la punctul 4m~r respectiv. se observa ca acul electroscopulUl Q devtaz~. Se electrizeazA reteaua ~i se observa ca ambele ~uun de fotte se indeparteaza de retea (fig. se pune in contact mai intai c~ suprafata exterioara a cilindrului C si a poi cu un alt electroscopE (fig. b. In interior E = 0. Rezulta ca vectorul E ~i deci ~i foqa electrica ce se exercita asupra sarcinilor cu care este incarcat conductorul sunt normale Ia suprafata conductorului.11. electrice.12). poate fi pusa in evidenta cu ajutorul unor experimente.electrostatic nici sarcina electrica Iibera este ~~hcata ~n pracuca la ecranare~ electrostaticli.te de hartie (fig. Daca se curbeaza reteaua cain figura 8. Se incarca ele. . Se fixeaza un cilindru metalic gol C.12. Daca sfera S este pusa ir{ contact mai intai cu suprafata interioara a cilindrului C ~i apoi cu electroscopul£ (fig. diferen{a Experimentul 1. 8. 8. sarcini. a carui sarcina electrica Iibera este in repaus. conform relatiei 8. el ar avea o componenta pe directia tangenta la suprafata (fig. ~e utilizeaza o retea metalica dreptunghiulara cu laturile mai mici fixate pe doua vergele izolatoare avand lipitc pe ambele suprafete ~oit~ ingus. cu sarcinile = -2·10-6C. daca dupa electrizarea conductorului sarcina electrica in exces s-ar piasa in interio~ul conductorului electrizat. int~sitatea campului electrostatic este normalii pe suprafa{a conductorului. echilibrul electrostatic este posibil numai daca sarcina lui Iibera nu se deplaseazA in interiorul conductorului. Proprietatea conductoarelor in echilibru electrostat!c de~ nu ave~ m mtenor ntct camp . incarcata cu sarcinaQ. B ~i C ale unui patrat cu latura a Q1 = 0. ale carei puncte au toate acela~i potential. Q2.12. pede alta parte.7. deci. Suprafata unui conductor izolat este a~adar o suprafata echipotcnVala. a). conform relatiei (8. tangent Ia suprafata. c) lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa un corp punctiform cu sarcina Q4 ' "' 10 6 C din punctul D In centrul 0 al patratului.12.1.11 ). 108 109 . ded. Rezulta ca toate punctele din interiorul unui conductor fn echilibru electrostatic au acela~i potential.15. . se constata ea foitele de pe suprafata interioara cad.ta ca sarcina electricli se distribuie numai pe suprafafa exterioarli a unui conductor fn echilibru electrostatic.

C. Vz. pe linia care le unqte.v 041 Rezulta ca: 9 =507 . 9. cu sarcina -Q. electric tn cateva puncte sitUate tntre doui corpuri punctiforme cu sarcini egale. 0. Et=EJ=j_g_U_. R:n :=6. A • 41tE00 41tE00\'2 R:x=rr/i. Ia distanta r = 5. Modulele acestor vectori sunt.14. pe linia ce unqte cele doui corpuri. c) Conform relatiei: L = Q4U = Q4(VD.= 2. e = 1.3·10-11 m. Desenati calitativ liniile de c4mp. c~ea ce ~arata ca fort. c~ car~ actt~neaza sarcmtle Q1. s..14. Q2 = -2·1 o Q3 = 3·104 C se aduc tn contact. se gisesc tn aer Ia distanta r unul de altul. tixat pe un suport de sticla.: = 9·10 -.11kg. 3. Trei sfere conductoare identice. Ce sarcina electrici va avea fiecare sferi tn urma contactului? c.0507 J.14. . Gisiti pe cale grafici vectorul intensitate a campulu•. Explicati de ce liniile de camp electric nu se intersecteaza. Sferele se resping la o disputti d 8 em tntr-un lichid fi Ia o distants d 10 em tn aer. . o bucatica de polistiren sau de maduva de soc).:=--(2Qt+ r.:. datorate celor trei sarcini Q1. a) Intensitatea cimpului in punctul D (fig. L = -0... a Fig. pentru a fi tn echilibru? R:x= 0. b) Gasiti permitivitatea relativi a lichidului. deci intensitatea cimpului 3 in punctul D este nula. avtnd fiecare masa m = 0.68·10.. E3 prod use de sarcinile Qt. Vz = ---r. Qz respectiv QJ asupra sarcinii Q 4..47·10-8 C.2S ·10 . Vz. fntr-un punct situat tntre doui corpuri punctiforme tncircate. b) Fiecare dintre cele 3 sarcini creeaza cite un cimp electnc. -2 ·(2Q1 + Qz> = 1tEOO'<. 6 r. a) Calculati sarcina electrici Q de pe fiecare sferi. un electroscop. Ace~sta C?~cluzte se verifica in figura 8. Conform modelului planetar al atomului. V3 ale potentialelor in 0. intensitatea cimpului electric este zero. deplasarea corpului de laD Ia 0 se face_!u~cJlune exterioa~a. 8.: + 21tEOO"V.. vectorul i!13 =1ft+ 1! este egal ~i de sens opus vectorului Ez.41r. onentata de Ia 0 spre D. . avand sarcinile electrice respectiv Qt = 104 C.:=. trebuie si se afle un al treilea corp.:. 6. Pentru problema rezolvata.0. §i Q3 actioneaza asupra sarcmu Q4 este onentata d~ Ia 0 sp~e D. cu sarcini egale. cand sunt Ia distanta r unul de celalalt? ·conform figurii. Lucrul mecanic efectuat la deplasarea corpului cu sarcina Q4 dinD in 0 ~s~~ negativ. Q2 respectiv Q3: Vo 8.41 .4 g. Doui mici sfere oonductoare.. avtnd la diapozitie.:. Demonstrati acelati lucru. PROBLEME 1. EXERCITII. prin adunarea celor trei valori Vt. 2.. Ce puteti spune despre semnele sarcinilor corpurilor? 12.2·10-8 N. Gisiti intensitatea campului electric prod-us de un proton (cu sarcina elementari. unde se obseiVa ca fort.J2 1tS()(l 2 1 r. pentru a se respinge cu aceeati forti cu care se resping tn vid. va fi suma celor trei marimi scalare V1. Qz r. presupum1nd corpurile in vid: S./2 (-2·2+4'<2)·10. Qz. dau o rezultanta egala cu Fz.a electrica rezultanta cu care sarcinile Q 1.. 7. de acelati semn. ~ = 5. demonstrati ci existi doui feluri de sarcini electrice.R: 5. a) se afla prin compunerea vectoriala a .6·10-19 C) Ia distanta r = 5. R: 8. 110 . doui corpuri punctiforme. 10 V . Se vor neglija fortele arhimedice.:. = = Vt + Vz + VJ = 21tEOO"V2 Q1 r. fNTREBARI..rz Sistemul celor trei sarcini creeaza un camp electrostatic caracterizat in punctul D printr-un vector E = 0 ~i printr-un potential V = 0. Calculati forta de atractie electrostatici dintre electron fi nucleu. Doui corpuri punctiforme. tntr-un mediu cu permitivitatea relativa s.:2 I 2 Q3. precum 'fi'tn clteva puncte situate tn afara liniei care le unqte.Qz. U. J!i. 8..1·1011 VIm. fi un electron. atomul de hidrogen este format dintr-un nucleu care are un proton cu sarcina electrici pozitivi. ' 3 ' 10. Oti electroni a primit un corp electrizat cu o sarcini electrici 0 corpului ( Ml) dupi electrizare? ~ electronului este m = -10 C? Cu cat a crescut masa 19 = 9. de acelati semn. Potentialul in punctul D. o placa de celulmd.Q3 in punctul D: E=Et +Ez+E3. tn locul celor doui pendule.Ez 41tsoa2 IQzl 41tso(a .intensitatilor cimpurilor iiJ. R: Q = 4.:. Rezolvare b 4 4•. Fz (3. La ce distanti ar trebui si se giseasca unul de altul. aflate la capetele a doui fire de mitase de lungime I = 12 em suspendate tn acelati punct. V3: 2Q1 __12L_ 1 Qz VD=Vt+Vz+V3=--+ · r. caractenzat m punctul D pnn cite un potential electric: Q1 Qz · V1 = V3 = . egali tn modul cu sarcina electronului.1·10-31 kg.:)= · 41tE00 41tE()a"V2 41tE()a "V2 = 9·109 (-2·2·10-6 + 4-ft·to-\v = ov. in sens opus deplasarii.Vo).fiEt.o placi de PVC fi o p4nzi de bumbac pentru a freca plicile. La ce distanti de primul corp. b.J2} 2 1Qzl2 81tE00 2-ftiQil 81tE00 ·.3·10·11 m de nucleu. Av§nd Ia dispozitie doua pendule electrice (puteti confecVona un ~end~l electric susp~nd§nd de ~n fir de matase.:.corespunzitoare ace5to~ sarcini.C. . cu sarcinile +Q fi respectiv +2Q. au fost electrizate simultan cu sarcini egale. Trebuie aflat potentialul Vo in punctul 0. in punctul 0.ele electrice ~1. datorat celor trei sarcini.

C. Pot exist~ puncte tn care intensitatea clmpului electr~tatic sa fie nuli. 113 . Se electrizeaza. A ~i B. aib4 diferite forme~i dimensiuni. Doua oorpuri punctiforme cu sarcinile Q1 = 2·10--{.15. dintr-un punct situat la distantarA = 1 m p!ni tntr-un punct situat Ia distanta rB = 1. b) Sfera metalici electrizati. De fiecare datA sc incardl electroscopul cu a~i sarcinA electric4. fJXat pe disc. Se constata ca. fntreaga sarcinA electric! de pe sferA se va distribui pe suprafata exterioarA a cilindruc a b lui. Cevaloare are potentialul electric Val punctului tn care intensitatea campului electric generat de cele doua sarcini este nulii? 'i 23. a) Care este intensitatea clmpului electric produs de fiecare tncircat tn punctul tn care se gisqte celalalt? b) Ce fol'\e actioneaza asupra fiecirui wrp incircat? oorp R: a)7.· de forma fi dimensiunile conductorului.Ant.15. la distanta r unul de celiilalt. Cum se schimba :intensitatea campului electric creat de un corp cu sarcina electrici. tntre corpuri. 8. 112 mensiunile lui.2 de sarcina Q. iar daci ecranul este izolat. tn aer. b) 14. retndlrcata. electricA (aduc!nd-o in contact din nou cu acel~i pol al m~inii electrostatice. b). ceea ce arata. S-ar putea considera-potentialul PamAntului +10 V tn loc de 0 V? Ce efect ar avea aceasti alegere asupra valorilor potentialelor? Dar asupra diferentelor de potential? ~~~~~ 16. prin punerea tn contact a cilindrului fixat Ia electroscop cu diferite corpuri metalice izolate de plm!nt (fig. cu suport izolator.!Ctele din interiorul unei' sfere metalice de raza R. electric4. tncircate cu sarcini egale fi de acela'i semn. astfel tnclt forma foitei sa coipcidi cu una din suprafetele echipotent~le din apropierea corpului? 19. cu nou sfera S tn cilindru. se modific4 forma ~i dimensiunile conductorului studiat. Pentru mlsurarea acestui potential se poate utiliza electroscopul. Aratati ci. au potentiate diferite. astfel d1 sarcina electridl a cilindrului cre~te de trei ori fat~ de valoarea initial!. Se introduce sfera electrizatl S tn interiorul cilindrului fixat la electroscop. tndircate cu a~i sarcina. raportul dintre sarcina electric4 Q a conductorului izolat ~i potentialul s~u V este constant: Q/V = constant. se ating una de alta.2·104 N/C. 17. aducand-o tn contact cu peretii interiori ai cilindrului (fig. . 8. Un corp cu sarcina q = 10-8 C se deplaseazi tn clmpul creat de o sarcina punctiformi Q. Potentlal~l co~ductoare~o~ IZOl~te . respectiv Q2 = +2q. Doua corpuri cu sarcinile electrice Q 'i respectiv -nQ se afla tn vid. Sa se afle: a) sarcina electridl Q. aflati tntr-un camp electrostatic uniform de intensitate E. specific fiecarui conductor izolat. dupa.Fig.4·10-2 N. neelectrizati. 6 22. respectiv Qz = S·10-8C se gisesc tn aer. dadi pe sfera se aduce sarcina electrici Q? Dar tn punctele din exteriorul sferei? 18. · electnzate cu 8ceeafl sarcmi electnca depmde cma Q a conductoruluz ~l potenpalul sau V. mArime fizic4. depinz!nd de forma ~i di- mecanic efectuat este 3·1 0 4 J. raportul dintre sarcina electrica a unui conductor izolat ~·i potenfialul sau este specific fiecarui conductor. Dacl se·leaga. de fiecare dati cu alt unghi. c). sunt situate la distanta d unul de celilalt. cu ajutorul unei m~inLelectrostatice. capacitatea electrica C a unui conductor izolat ~i departat de alte corpuri . Se constat! ~i cre~terea de trei ori a potehtialului conductorului C. diferite conductoare. 8. cu suport izolator (fig. in ce punct de pe segmentul ce unqte oorpurile potentialul este nul? R:x = r/(n + 1) fata de Q. Cum se distribuie sarcinile electrice pe cele doua sfere? Ce se tntampli cu potentialul fiecirei sfere? 20. electridl. ce a fost ajutorul sferei metalice. S-a pus astfel tn evident! o nou4 proprietate a conductoarelor: aceea de a avea o anumit4 capacitate de acum. Prin definitie. prin raportul Q/V. 8. 15. 1. folosind sfera S. b) diferenta de potential dintre punctele R: a) Q= 2·10-5 C. el permite numai ecranarea de Ia exterior spre interior.16). Rezult! ca. b) U= 3·104 V. este 0 marime fuicii egall1 cu raportul dintre sar. . o midi sferA metalidt S. se scoate apoi din cilindru. sau este specifidl fiec4rui conductor. cutia electroscopului la pAmAnt ~i se electrizeaza. Fig.8·106 N/C.cuvinte. mentinut Ia acela~i potential). deviatia acului indicA potentialul discului fa\1 de plm. a).15.2. la distanta 0. tn prealabil cu ace~i sarcina.c. 21. Cu ajutorul electroscopului se va studia dependenta potentialului unui conductor de sarcina lui electridl. . 8. Pentru a vcdea dadl valoarea raportului Q/V este acee~i pentru toate conductoarele. a cilindrului introduc!nd din Cilindrului fixat 1a electroscop.C qz = 4·1 o. electrizat4 cu acee~i sarcina. Doua corpuri punctiforme.metalic gol. · Se introduce din nou in cilindru sfera S. in ce puncte intensitatea clmp~lui electric este nula? R: intre cele ·doua oorpuri. c) Electrizarea fata exterioara. Cu alte. .1. cu sarcinile Q1 = +4q. care sa. Conductorul C este alcltuit din tija electroscopului ~i un cilindru metalic gol.59 d de Qt. Un conductor electrizat se caracterizeazl printr-un potential electric fatl de p!mAnt.2. Doua corpuri punctiforme tncircate. daci un ecran electric este legat Ia pamaht. acul electroscopului deviaza. .13. potenfialul unui conductor izolat este direct proporponal cu sarcina lui electrica. Cum se schimba valoarea intensitatii campului electrostatic tn P!!!. · 14. fixat de disc (fig. rAmas4 neutr4. iar potentialul sa fie diferit .ulare a sarcinii electrice. una goala 'i alta plina. ~16. el permite ecranarea tn ambele sensuri: de la exterior spre interior 'ide la interior spre exterior. se gasesc tn aer. 8. ca. ~adar. la distanta d = 10 em unul de altul. la distanta de 25 em unul de altul. CAPACITATEA ELECTRICA 8. Descrierea cantitativA a acestei proprietlti se face definind o noua. daca se tnconjura corpul cu o foi\i metalica subtire. Capacitatea electrlci a unui contluctor itolat. . cu sarcinile electrice q1 = 9·1 0--{.15. discul. Doua sfere metalice de aceeafi razi. Deviatia acului electroscopului indic4 pe scala gradatA dublarea potentialului conductorului C. Lucrul m Experiment. sfera. a) Electroscop cu un cilindru Se dubleazl sarcina electric! de pe supra.

Dispozitiv pentru studiul capacitatii unui sistem de doua conductoare. s-ar incarca cu aceea~i sarcina electrica: 115 . un conductor poate fi tncArcat cu o sarcinA mai mare. fig. se rote~te lateral placaP2. Cu a j u torul dispozitivului din figura 8.nd variafia capacitafii direct proporfionala cu permitivitatea mediului dintre armaturi: C . Pastn1nd acceasi distanta intre armaturi si aceeasi suprafata comunA s (de prcfcrin\a suprafata'maxima)'. Capacitatea unui condensator se define~te prin clitul dintre sarcina electricii Q de pe o armtUura ~i diferenfa de potenfial dintre cele doua armaturi (V1 . rcspcctiv de 4 ori. 8. paralele. 8.nsatorului: . Gruparea condensatoarelor. tina.Vz): F. care. c =Q/V. constanta de propoqionalitate este egala cu unitatea.. indicand pc scala gradata dublarea diferentei de potenVal dintre cclc doua placi.2. 8. daca b are capacitate fixa. deoarcce V1.s.xperiment.23) 8. cu cat permilivilatca Lmlatorului dintrc armaturi este mai mare. care legat la aceea~i diferenta de potential ca ~i gruparea. Se electrizeazll placa Pt.3.1/d. In practic4 se utilizeam un dispozitiv numit condensator electric. din deviatia acului electroscopului rezulta cre~tcrea difcrentei de potential de 3. Sc constata ca acul deviaza cu ata. cu ajutorul unei ma~ini electrostatice. se observa ca deviatia foi~clor clectroscopului cre~te. Sarcina electric11 a conductorului Pt nus-a modificat. 0 placA metalic4 Pt. format dintr-un ansamblu de dou4 conductoare. RezultA ca. Deci capacitatea condensatorului plan variaza direct proporfional cu suprafafa comuna a armaturilor: c. deci scaderea capacitatii de 3. astfel inccit suprafata com una (S) a celor doua armaturi sa scada (fig. plac4 metalic4 Pz se leag~ la pAmcint.nga. se obtine C . Stra. fiind inc4rcat cu sarcina electric! de 1 C. Se poate trage concluzia ca.17. daca arc caa pacitate variabiHl.18.7). datorita alegerii unitatilor de masura.2. 0 alta.t mai pu\in. (8. la acela~i potential. Vt.22) Unitate~decapacitateelectricAtnSisenum~tefarad(F)~ireprezinUicapacitatea unnui conductor izolat ~i depilrtat de alte corpuri.turi. Pentru tndircarea condensatorului cu sarcina electric! se poate proceda tn dou~ feluri: a) se tncarca: una dintre armAturi cu ajutorul unei ma~ini electrostatice ~i atunci pe cea de a doua a pare~ prin influent4.19). 8. Cele douA plAci P1 ~i Pz pot culisa pe o ~inA. chiar dacA ele n-au fost electrizate il! prealabil. Reprezentarea paralele sunt intrerupte oblic conventionaHi a de 0 sagcata (fig. in practica se folose~te uneori gruparea lor in baterii de condensatoare. Fig. Cele mai simple mod uri de grupare sunt in serie ~i in paralel. 8. o sarcina egaHl ~ide semn contrar. respectiv 4d. numite arma. b) variabil.Vz 114 (8. Expresia capacitiitii condensatorului plan. Pastrand distanta dintre armaturi constanta.19. astfel incat capacitatea condensatorului plan are formula: C -.V 2) rezulta o scAdere de doua ori a capacita~ii. indica.18. PotenValul unui conductor tncArcat se modific4 dad1 tn apropierea conductorului se aduc alte corpuri conductoare. In SI. Pentru a-1 readuce la acela~i potential.BS/d. Conform rela\ici C = Q!(Vt. 8.24) C=-Q-. iar Q a ramas neschimbat. se introduc intre ~rmaturi' placi din ~ateriale izolante difcrite: chonita (c. indica. a poise indeparteaza ma~ina. Se deplaseazA armatura P 2 la o distanta 2d.17 se poate studia capacitatea unui condensator plan. Pentru obVnerea unor capacitati diferite de cele ale condensatoarelor disponibile. b) se leagA fiecare armaturAla cate un pol al unei baterii (sursfi de tensiune constantA) ~i atunci pe unadintrearmAturi vin electronidela sursit) iarde pecealaltaseducelectroni la sursa. Deviatia acului crc~te.17. pentru un condensator plan.c. Se observa deviaVa acului electroscopului. panA ce ele se incarca cu sarcini egale ~i de semne contrare.d .nd tn aproyierea lui se afl4 un alt conductor. dar potentialul sAu a sdizut prin apropierea conductoru!uiPz. Experiment. se observA c4 deviatia acului electroscopului scade. Ia care arm:Hurile sunt plane ~i parale1e intre ele. Variatia suprafetei comune a qoua armaturi plane. se electrizeaza anna tura P1.nd placa Pz Ia distant4. Daca suprafata S cre~te de unlnumar de ori. Cele doua plAci met~liceP1 ~iP2 constituie un condensator plan.a). condc:. = 5) etc. separate tntre ele printr-un strat izolator. b). Capacitatea echivalenta a unor condensatoare conectate impreun4 reprezinta capacitatca unui condensator. se leagA Ia un electroscop printr-un fir cond~tor. deviatia · foitclor scade de acela~i numar de ori. (8. ca. astfel ca grosimea placilor sa fie egala cu distanta dintrc armiituri. rcspectiv 4 ori. Se studiaza dependenta capacitatii de distanta dintre armAturi.In scheme. Pentru accasta se a~aza initial cele dou4 placi Ia o distant4 micA umi de alta. ·a) fix. deI I lungime egala (fig.18. liniile Fig. trebuie tndircat cu sarcinA suplimentartl. condensatorul sc reprezinta convenvo' nal prin _) l_ doua linii groase. fixatA pe suport izolator. Condensatorul. Fenornenul poate fi pus tn evident~ prin experimentul urmAtor. are potentialul de 1 V: [qsi={Q]si [VJsi 8.nd rezultatele expcrimcntelor intr-o singura formula. 8.nd sdderea potentialului conductorului P1. =~= lF. = 2.2. Deplasand armatura P2la distanta 3d. capacitatea C variaza invcrs propoqional cu distanta dintre armaturi: C. sticla (f~.Vz a crescut de doua ori. _BS Fig. a poi se apropie Pz de P1.

Pentru un condensator plan de capacitate Co.. Ia echilibru. 8. iar cele negative potenttalut VB.v. unde s-a notat: Experiment.VD = (V4.Q C o-a-uo-ECil' v=c.V8 dmtte arm!tun. 8. Daca se aduce. care poate inlocui gruparea. Ia diferenta de potential Uo.. . unde s-a notal: 116 de unde rezulta intensitatea Eo a cc1mpului electric dintre armaturi.25) Se observa ca C = Q I (V4 .27) Prin introdu~rea intre armaturi a unui dielectric de grosime d ~i permitivitate E.Vc = Q/Cz. materialele ceramice etc. Rezulta ca. dar care i~i modifica starea sub actiunea clmpurilor electrice ~i la rc1ndul lor modifica interacvunea dintre corpurile cu sarcina electrica sunt numite medii die!ectrice sau die!ectrici. Q2 = C2(VA.. =Q(c. utilizc1nd pentru studiu cc1mpul electric uniform dintre armaturile unui condensator plan (fig.17). cealalta armatura a celui de al doilea cu o armatura a celui deal treilea ~. toatc armaturile pozitive vor avea acela~i potential VA.. o sarcina -Q pe armatura din dreapta a celui deal treilea condensator. iar intre armtituri vid. pe arm~Uura din stc1nga a acestui condensator apare prin influenta sarcina +Q ~. 8.ctric este mai mica in dielectrici decat in aer. · ~adar. suprafata com una a armaturilor S.VB). Punand cele doua puncte A ~i B in legatura cu o sursa de tensiune constanta.20.VB) +(VB. Fig. (fig. Sarcina electrica de pe fiecare armatura a condensatoarelor legate in serie are aceeasi valoare ' alternativ pozitiva ~i rregativa. in vid: Eo=_Q_. sarcmlle armaturilor vor avea valori diferite. La aceea~t dtterentl de potential VA . Se observa scaderea deviaVei acului electroscopului. se modifica diferent~ de potential U. Gruparea condensatoarelor fn serie se realizeaza legtind o armfHurA a primului condensator cu o armatura a celui deal doilea.VB).rui condensator este daH\ de relatiile: VA . ciue poate inlocui gruparea.VB)· Sarcina total! este: Q =Q1 + Q2 + Q1 = Ct(V-4.d. deci sarcina Q de pe armaturi ramc1ne constartta..S'_Q. +r. VB. aS de unde rezultA intensitatea campului in dielectric: (8.Vc)+(Vc.intensitatea E = U/d a clmpului el~.unui dielectric. uleiurile minerale. de exemplu.VD) = Q Q Q 1 1 1 1 =~+c~ +·c. Die!ectricul mi9oreazii deci intensitatea campului electric fn care se afla. conform relatiilor: Q1 = C1(VA. avc1nd pe o armatura sarcina Q sub diferenta de potential VA VB. capacitatea unei baterii de condensatoare grupate fn para!e! este ega!ii cu suma capacitiifilor condensatoarelor componente. ~adar.20.4. --o-hl:t--s· (8.VB) reprezinta capacitatea C a unui condensator.V.VD) reprezinta capacitatea unui condensator aflat sub diferenta de potential VA.20. Q1 c1 -Q1 (8. la acelea~i sarcini elect:dce de pe armiHurile condensatorului. Cz sau C 3• Gruparea condensatoare!or fn paralel se realizeaza unind intr-un punctA cate o armatura a fiecarui condensator ~i intr-un alt punct B celelalte armaturi (fig.2.2. 1 1 1 1 (8.m:d. b) paralel.VD.VB)+ CJ(V-4.. 8. vom relua o parte din experimentul descris tn paragraful 8. distanta dintre placi.a.28) ~i (8.) =Q-c. Mediile in care nu apare curent electric in prezenta unui camp electric extern. se poate scrie relatia: · _E<. Se electrizeaza armatura P1 cu ajutorul unei ma~ini electrostatice ~i a poise indeparteaza ma~ina.2. 2 Ys 8 + c3 b "Oa Se observa ca C = Q/(VA. Gruparea condensatoarelor: a) serie.29) 117 . Potentialul armtiturilor legate impreuna este acela~i.28) Din relatiile (8.VB = Q!C1.26) VA A +Q2 c2. Dielectrici in cAmp electric. Q3 = CJ( VA . prin deplasarea unor electroni pe armatura din dreapta a cclui deal doilea condensator) unde va aparea sarcina -Q. b). Se introduce intre placile metalice o placa de sticla de grosime egala cu. E<.VD = QIC3.VB).. Vc . parafina. avc1nd sarcina Q pe o armatunl. Pentru a observa calitativ cum se schimba campul electrical unui sis tern de sarcini electrice in prezenta . mica. iar diferenta de potential dintre armaturile exterioare este: VA.: +c.+ c2 + CJ)(VA.S' (8.25) se observA ca C este mai mic declt C1. deci se modifica ~i capacitatea C ~i intensitatea campului electric£. Din relatia (8. a). sarcina Q ramanand neschimbata.' Diferenta de potential dintre armaturile fiedl. 8. inversu! capacitiifii unei baterii de condensatoare legate fn serie este ega! cu suma inverse/or capacitiifilor componente.Va) + C2(V-4.a.B) = C(VA. Tot scaderea tensiunii dintre placi se observa ~i la repetarea experimentului cu al\i dielectrici (mica. Printre dielectricii folositi mult in practicA sunt: sticla.VB)= =(c. distanta dintre armaturi d. ebonita). +c:z +c. Se poate scrie relaVa: _ES_Q_Q C -a-v-m. pe armatura lui stAnga apare prin influenta sarcina +Q.m. E=f£.27) se obVne C'oE --I:':_ Q c. ceea ce indica scaderea tensiunii U dintre placi.

datoritA agitatiei termice. Fulgerul reprezinta o descarcare a unui condensator. ci cre~te de la 0 la U. ale c.- +--i:::3J ·- '= + + I. a).30) E =Eo Ep Eo Unind armAturile condensatorului printr-un conductor. fn !ipsa unui cftmp electric extern. un lucru mecanicQU. cat ~i cele de polarizare. Pentru deplasarea sarcinii Q. Energia tr~nsferatA in acest caz a tinge valori foarte mari.22).. Vectorul intensitate a campului electric intre armaturile unui condensator plan este diferit in punctele din dielectric fata de cele din exteriorul dielectricului. Fig. 8. de intensitate Eo.23).EO+~.unui condensator. astfel incat campul Dadll~tr-un. sub actiunea campului electric. iar celAlalt negativ.23). (8. intruclt tensiunea unui astfel de condensator atingt-: miliarde de volti. b). 1 2 W=-zCU. fiecare astfel ~ moleculA poate fi considerata un dipol. I ~i dielectricii cu molecule nepolare se polarizeaza prin introducerea in camp electric. 8. centrul sarcinilor pozitive din fiecare molecuH1 se separA de centrul sarcinilor negative in lungulliniilor de camp.. --~ E:iJ <f)> E33 + + E:iJ BJ+ + - --:i :~ + + + a b +. determinA o valoare constantA a produsului dintre permitivitatea mediului dintre armAturi ~i intensitatea campului electric.§. 8. 8. Energia c4mpului electric dintre armaturile.punctele din afara dielectricului ~i A • • • • E <Eo in punctele din dielectric (fig.5. atuncr mtensltatea campulUl ff =. tntre doull puncte ale unui camp electric.1:! --Fig.11). caracterizat printr-o energie W. Unii dielectrici. 8.'lrui "armAturi" sunt doi nori sau un nor ~i suprafata Pamantului. iar cea negativ:I in sens invers. camp el~~tnc U?lform se mtro: rezultant in dielectric are intensitatea duce un dielectnc. Dipolul este un sistem de douA sarcini electrice egale si de semne contrare. aflate la tensiunea constanta U. astfel incat un capAt al dielectricului se electrizeaza pozitiv. Campul electric rezultant Fig.21. axele dipolilor dintr-un dielectric polar sunt orientate dezordonat. producind o scanteie insotitA de zgomot. 118 119 . Sarcinile de polarizare de la tn dielectric are intensitatea + mai mica capetele dielectriculu!_produc un camp decat a campului exterior. Schema polarizariH!nui dielectric polar: a) dielectricul tn absenta campului electric extern. au moleculele nesimetrice din punct de vedere electric. electric de intensitate Ep. ~ Ell # # ~ E±l E!J ~ G:i1 ~ E. sarcinile de polarizare apar astfel incat aimpul creat de ele.~+ ~ E. ea poate cre~te prin sdlderea temperaturii sau prin cre~terea intensW1Vi campului electric. a undelor sonore etc. 8. opus campului extern de intensitate. condensatorul indircat reprezintA un sistem. distribuitA pe armAtura dearie S a unui condensator plan. pentru aducerea sarcinilor electrice pe fiecare armAturfi este necesarA efectuarea de lucru mecanic de d1tre o sursA de energie exterioara.23. 8. Indiferent dadl dielectricul este polar sau nu. Axa dipolului este dreapta care une~te centrele celor douA s~rcini.. necesar pentru deplasarea sarcinii electrice Q de pe o armaturA pe alta. exercitA forte de respingere asupra sarcinilor de acela~i semn ce sunt ad use tn continuare pe fiecare armAturA. conform relatiei (8.. atat cele libere (sarcinile electtice de pe armAturile condensatorului in fig.~ sA se opunfi campului electric ex~ern. astfel tncat diferenta de potential dintre armAturi sA creasdl de la zero la U. in toate directiile (fig. In timpul descArdlrii energia primita la ind1rcarea condensatorului se transfera prin alte forme de energie: termica.2. Tinand seamA de relatia Q = CU..21. datoritA agitatiei termice.. Rezulta ca. SIAbirea campului electric de dltre dielectrici poate fi explicata prin svuctura dielectricilor. astfel incat Ia capetele dielectricului apar sarcini induse. se efectueazA.EO. b) dielectricul trt prezenta unui camp electric extern se electrizeaza la capete datorita alinierii axelor dipolilor in lungulliniilor de camp. DatoritA alinierii dipolilor in camp. numiti polari. va fi tn..22.. 8. care induce aceste sarcini (fig. mai mica decat Eo. Sarcina pozitivA a dipolilor este deplasata in sensul campului aplicat. ~adar. in expresia lucrului mecanic se introduce media aritmetidl a tensiunii electrice dintre armAturi: O+U 1 L =Q--y-=-zQU. Fenomenul de a pari tie a sarcinilor induse la capetele dielectricului intr-un camp electri<r este numit polarizarea dielectricului. deoarece sarcinile electrice existente pe fiecare armAtdra. La indlrcarea unui condensator. 8. Densitatea de energie a c4mpului electrostatic. Alinierea axelor nu va fi perfect!. Prin introducerea dielectricului tntr-un cimp electric. de intensitate. Pentru a gAsi expresia ei cantitativA va trebui evaluat lucrul mecanic L. rezultA dl energia care corespunde unui condensator de capacitate indlrcat la o diferenta de potential U are expresia: C. intensitatea campului electric intr-un punct este data de totalitatea sarcinilor prezente.rdlrii condensatorului tensiunea electric:! dintre armAturi nu este constantA. egalA cu lucrul mecanic L efectuat pentru indlrcarea lui: W = L. la cele douA capete ale dielectricului rAman sarcini electrice necompensate. RezultA dl o anumitA sarcinA Q.21. condensatorul se descardl. egale ~i de semne opuse. Deoarece in timpul inca. axele dipolilor tind sA se orienteze in lungulliniilor de camp (fig.

In timpul tnca. lmagini formate din astfel de puncte luminoase se observA pe ecranul osciloscopului catodic.cele douA axe componentele vx =vo. initialii vo are pe. de ecuave: Mi~carea electronului dup~ axa = eE/ni. scade tensiunea dintre arma.30). de relatia (8. asupra electronului cu forta F= -e E.32) De~i relatia (8.33) ~i ( 8. energie condensatorului.35) 2mvo ~adar. q va fi acVonatA tntr-un camp electric unifonn if de o fortll electridl F=q E.turi. astfeUncAt se poate scrie: Eliminiind timpul intre ecuatiile (8. pe cele douA axe Ox ~i Oy.2.34) (8.31) -~~r . componentele: F x ·= 0 ~i. d e acce1 · x · x m · lnlC ·c erave ay = ell R ezu lta: )'1 = W=v-.. care se va studia in clasa a XI-a. (8. notata. deci este o (8. Viteza v la ic~irea dintre armiHurile condensatorului se descompune pe cele dou:I axe Ox ~i Oy. iar distanta dintre ele este d. Vo Xt fnlocuind in (8. (8. deoarece ax = 0. intre armAturile unui condensator plan. Se poate deci considera ca. cre~te tensiunea dintre arma.E . Daca. Alegem un ~istem de douA axe rectangulare: axa pe directia ~i in sensul vitezei ~i axa Oy. obtinem ecua\ia traiectoriei electronului: (8. electronul este deviat dupa o parabola. prin transformarea tn alte forme de energie. 8. normalAla liniile de dimp (fig.relatia (8. deci ~i intensitatea cAmpului electric.33) ~ E 2d2 =iaSdE2 • B 2 Produsul Sd reprezinta. Viteza vo _qx. 120 121 . care se exprimii conform rela\iei (8. pe direcva cAmpului.36) un Vo RezultA dl deviafia electronului in campul electric uniform dintre armaturile condensatorului este direct proporfionala cu tensiunea U dintre armaturi. cAnd energia condensatorului este eliberata. La ie~irea din campul electric uniform. atunci E = V/d ~i se obtine: eU 2 Yt =. Deviatia traiectoriei electronilor poate fi observatA pe un mic ecran fluorescent. de o energie data. pe care apare un mic punct lurninos in locul pe care cad electronii ce urmeaza acela~i parcurs. = f. tn care intensitatea cAmpului electric sa. se poate scrie: tl=---. DeviaVa total:! Y pe ecran se compune din devia\ia y1la ie~irea dintre arma.. traiectoria rectilinie este tangent~ Ia parabola. cu viteza it pe care o avca in momentul ie~irii. iar componenta Vy poate fi exprimatA din -1egea VItezel·"' mt~carca recti·1· · un11orm acre1erata. 8. Deviatia fasciculelor de electroni in cAmp electric.24). 0 particul4 de masit m ~i sarcinA electrica. 8.rca.rii. orientata in sens opus vectorului E.6.31) a fost demonstrata.37).rca. tensiunea dintre armclturi este U.24. in general. tn functie de intensitatea E a cAmpului uniform U =Ed. 8. in punctul de ic~ire (fig.S/d. volumul v dintre armAturile condensatorului tn care este localizat practic cAmpul ele~trostatic. Conform relatiei (8.turile condensatorului este "caracterizata. se obVne energia cAmpului electric dintre arma.33)..turi ~i deci scade intensitatea cAmpului electric.rii. Fy = eE. de lungime x~.36) ~i deviatia yz.37) unde t 1 este timpul necesar parcurgerii distan\eix1. Se poateexprima devia\fay21n func\ie dedistantaDdintre condensator~i ecran.24). numita. cu viteza vo. pentru orice cAmp electrostatic. Mi~carea electronului dupa axa Ox este de acceleratie ax= FJm = 0. densitate de energie a campului electrostatic.turi poate fi exprimata. rezultA: (8. Componenta Vx = Vo. Vy =0. in "tegiunea rnmpului electric uniform dintre armclturi. Yom studia mi~carea unui electron care iritrA tntr-un cAmp electric uniform. iar tn timpul desca. a~ezat la distan\A de condensator.34 ). Raport4nd energia cAmpului electric la volumul in care este localizat cAmpul electrostatic se define~te o mArime fizica.30). ea este valabilA. Foqa electridi Fare.. Ecran 1 ma· eU vy =una tt. iar capacitatea prin formula C = campul electric actioneaza. tn cazul condensatorului plan. electronul de deplaseazl\ in continuare pe o traiectorie rectilinie. respectiv.turile condensatorului. de ecuatie: X1 = vot. w: (8.31) se poate aplica pentru un volum foarte mic. fnlocuind U ~i C tn relatia (8. deci este o mi~care uniforma. fiecaie stare a cAmpului electric dintre arma. D~atia unui electron tntr-un c!mp electric uniform. pe directia ~i in sensul fortei electrice F.38) Fig. In cazul unui condensator plan. cAnd se comunica. tn acel~i sens cu el pentru q > 0 ~i in sens opus pentru q < 0. in cazul unui camp electrostatic neuniform. constantll.~d·1 • (8.turile condensatorului plan: W=i Oy este de acceleratie ay = Fy/m mtt·care unifomz accelerata. AceastA fortA va imprima particulei o acceleratie if= F/m . tansiunea U dintre arma. fi considerata. poata.

25. =~ .27. de raze diferite.25. cum s-ar putea face ca una din sfere sa aiba: a) potentialul zero ~i sarcina pozitiva. 6. Pentru problema 7. b? ' 14. 8.1. se introduce tntre annaturile lui o placa dielectridi.39): eUx1 Y =y1 +yz=~(X1 +2D). Doua placi de metal. a sau cain figura 8. (8.. Un condensator plan are o placa de sticla cu sr = 4 intre armiituri. . 88 pF. 2mdvo · fNTREBARI. de grosime neglijabila. 2. se electrizeaza cu sarcini egale ~ide acela~i semn +Q ~i a poise reunesc printr-un fir conductor.F. inainte ~i dupa reunirea lor? b) Care dintre sfere va avea sarcina mai mare dupa reuniunea 'tor? 3. In timp ce un condensator ramane conectat la baterie.. u. a) Care dintre sfereva avea potentialul mai mare. 90 ~-tF. sunt cufundate intr-un vas cu ulei.plane. de capacitate Cz. Dupa deconectare se scoate plac. Ce efect va avea foita asupra capacitatii daca: a) este izolata electric. de raze n > rz. respectiv W. Doua sfere metalice izolate. 12. a~ezata concentric cu sfera goalii. (] b 15. Batcria de indi. Fig. 123 .28.26. Sa se afle: a) energia c1n::pului electric dintre armaturi Wo fnainte ~i W dupa R: In cazul a.expresii se obtfne: de unde rezultA deviatia yz: L'--:1. Care va fi noua diferenta de potential dintre placi? ' 13. cain figura 8. Pentru problema 8. Moscova. Apoi sursa se deconecte~va ~i sc introduce intre annat uri o placa dielectricii de grosime d ~i Fig. Trei condensatoarc . Intrc placile unui condensator plan se a~aza o foita de aluminiu. separate prin sticUi (&r = 8) cu grosimea de lmm? Dar daca se scoate sticla dintre armaturi? R: 708 pF. =~ ~i tga. Egalfind cele douA . Un oondensator plan contine intre pliici doua substante izolatoare. potentialul sau devine V = = 8 000 V. Condensatoarele sunt grupate in serie ~i sunt conectate la o tensiune de 100 V.27). PROBLEME l.Se exprima.8·10 V/m. Aduclnd pe un corp metalic izolat' o sarcina electrica q = 2·10. atlate la distanta una de alta.7·104 V/m. Un condensator de capacitate C1 este incarcat Ia o diferenta de potential Uo. au suprafctele armaturilor de 20 cm2. In inte1iorul acestei sfere goale se gase~te o bila metalica de raza r = 10 em.5 pF.!.28 la un condensator ndndircat. cu distanta dintre armaturi de 1 mm ~i cu dieleCtric aer..72·10-8 J. Pentru problema 12. scade sau ramane constant? 7. cu capacitiitile de lOIJF. Ce capacitate are gruparea tn fiecare caz? ~. 8. tn fiecare condensator. Condensatorul este conectat la o tensiune de 6 V. Sa se determine capacitatea electrica a sistemului astfel obtinut din corpurile conductoare.a de sticbi dintre armaturi. (Concurs international. . b) este legata Ia placa supetioara? 9. iar Vy conform relatiei (8. 1. cu sarcina +Q ~i -Q. Discutati ce asemaniiri ~i deosebiri exista clnd se introduce tntre armaturile unui condensator o placii de grosime cit jumatate din distanta dintre armaturi: a) dielectrica ~i b) conductoare. Daca se scoate uleiul din vas. 8. 'fnainte ~i dupa inchiderea intrcrupiHorului.25. _ !_ __ _ .. 2. EXERCITII.. clmpul electric intr-un' punct Ia jumatatea distantei dintre pliid cr~te.) R: 44. J C1 . 8 4 R:24V. In ce caz capacitatea condensatorului este mai mare: clnd cele doua substante izolatoare sunt 3fCZ8te ca tn figpra 8. b) cnergia electrica a carnpului dintre armaturi!e fieciirui condensator. C2 Yz =.38) ~i se obVnc: DeUx1 Y2=~· 2rndvo Deviatia totalA pe ecran va fi. 10.. 122. 1970. b) energia Wo. Ia distanta d una de ali. Avand la dispozitie doua sfere meta!ice. tg a din cele douA triunghiuri dreptunghice in care apare unghiul a: tga..36) ~i (8. .. Se inlocuie~te Vx cu vo.44·10"8 J. 8.4·10 4 V/m.. Un condensator plan are pUici de arieS. b) 2. S. b) potentialul diferit de ~ro ~i sarcina electrica nula? ' 4~ Ce capacitate are un condensator plan cu armaturile patrate.7 C. 40 em~. .tF ~i 60 apoi tn paralel.a. Ce potential V' va avea corpu! clnd este fncarcat cu q Dv :Fig.88·10" J. cu latura de 10 em. Bila metalica este legata Ia pamlint cu un fir conductor foarte lung. cu permitivitatile relative 4. 0 sfera are peretii foarte subtiri ~i raza R = 20 em. conform relatiilor (8. . care trece printr-un orificiu al sferei extcrioare (fig. care corespunde celor douii condensatoare. 20 J. Trei condensatoare.rcare este apoi indepartata iar condensatorul se conecteaza ca fn figura 8.. Sa se deseneze schema electrica echivalenta a acestui sistem. Vxy. la bomele acestui sis. permitivitate relativa c.39) 8. 8.Este necesar sa se execute un lucm mecanic pentru a introduce dielectricul? 11.. Vq '/q = 2000 V.: 6 J. Sa se gaseasca: a) intensitatea cAmpului electric intre anniituri.40) sunt conectate mai tnt~i in serie ~i '= 5·10-8 C? R: V' R. Pentru problema i4. 0. 'Fig. a~ezate concentric ~i izolate una de alta.tem. respectiv 2. R: a) 5. respectiv 80 cm 2.. Sa se ~1le: a) diferenta de poten\ial U.26. Condensatorul se incarca 1a o sursa de tensiune Uo. Sfera extelioara prime~te sarcina Q = 10-3 C. (8.

Aceast~ conditie se realizeazA prin intercalarea intre cele dou~ conductoare a unui dispozitiv special numit generator electric sau surs~ electric!. 20. I 16 . Ca acest curent electric. Dupa ce parcurge o distantax = 20 em. cu viteza initiaHi neglijabila. Ia distante a~a de mici. de potential electric Vo.1). Reteaua cristalina a unui metal. b) Dupa cattimp de Ia emisie un electron va ajunge Ia anod? c) Ciiti electroni sosesc. CURENTUL ELECTRIC fN CONDUCTOARE METALICE Orice conductor metalic contine un num~r foarte mare de electroni liberi. perpendicular pe ele. 18. Cu alte cuvinte. In structura cristalin~. 16.5·10 electrom. Sa se afle deviatia y a electronului fata de directia initiala. s~ dureze in timp. masurata pe orizontala.1. b) Sa se explice diferenta. avand aplicata tensiunea U = 910 V... dadi intensitatea curentului inregistrat de un galvanometru intercalat in circuitul anod-catod este n Se dau valorile: m = 9. din reteaua conductorului. Intr-un tub vidat. trebuie s~ fie mentinut~ constantl diferenta de potential dintre corpurile A ~i B. ar trebui create condi\ii ca electronii liberi s~ revin~ de pe corpul B pe corpul A. S~ presupunem c4 avem la dispoziVe dou~ conductoare: unul A.)/2d. electronii liberi. Dac! le punem in leg~tur~ printr-un fir conductor metalic C.1 · 10-31 kg.pe secunda Ia anod. este negativ~ ~i ega!~ cu sarcina pozitivl a tuturor ionilor care formeaz~ reteaua cristalin~ a metalului respectiv (fig. 125 .ea XI= 4 em.Yntr-un tub vidat.19 C: eU 2: :t R:a)x=unat b)t=dyer. W= Wo/s. 19. VA < Va (fig. b) lucrul mecanic ce trebuie efectuat pentru introducerea dielectricului cu viteza constanHi tntre armaturi. In timp ce un condensator ramane conectat Ia baterie. Producerea curentului electric intre doua corpuri de potentiale diferite.610. 9. Mi~carea electronilor printre ioni este dezordonatA. 9. Trans portul de electroni liberi (purt~tori de sarcin~) prin firul conductor se num~te curent electric. e U = 1000 V. d = 10 em. orientata perpendicular pe liniile de camp. 9. de intensitate E = 4 500 V/m patrunde un fascicul de ioni pozitivi. fascicul de electroni patrunde intre armaturile plane ~i orizontale ale unui condensator. de potential electric VA. un electron patrunde cu viteza vo = 4 · 107 m/s.1/s. Ease aseamAn~ cu mi~carea moleculelor unui gaz inchis intr-o incint~ .1. b) Surplusul de energie este transferal de Ia sursa. ata~at acestor corpuri..2).=1. = 1. 2vijy 8 R: y=~ (x1 + 2xlXz) = 3 em. campul electric dintre armaturi are intensitatea E = 16 000 V/m. Sarcina electric4 a tuturor electronilor liberi. Astfel metalul in mod obi~nuit este neutru din punct de vedere electric. astfel obtinut. Din aceast~ cauzA electronii nu sunt legati de un singur atom ~i ei pot trece ~or de la un atom la altul. Circuitul electric. insumat~. Generatorul electric se inter- R: a) Dupa introducerea dielectricului energia este mai mare declt inainte. atomii sunt disp~i in nodurile retelei. catodul incandescent emite electroni de masa m ~i sarcinae. a) Sa se compare energia ccimpului dintre armaturi inainte ~i dupa introducerea dielectricului. cu lungim.15 em de Ia directia initiala. fasciculul este deviat cuy = 2.c)n/t=e=2. tncat electronii de la periferia fiec4rui atom se g~sesc in interactie.introducerea dielectricului. 9. distanta dintre placi d = 1. avand viteza initiala perpendiculara pe liniile de clmp electric.55 · 10 C/kg. Sa se calculeze sarcina specifica q!m a ionilor. R: q!m =·£7 =9. Sa se arate ca greutatea unui electron este negHjabila fata de forta electridi exercitata de camp asupra electronuh. Tensiunea dintre catod ~i anod este U. b) L = ~ul(1. Astfel o parte din electronii liberi de pe conductorulA vor trece pe conductorul B pan~ clnd potentialele electrice ale celor dou~ corp uri A ~i B vor deveni egale. se introduce intre armaturile lui o placa dielectrica. in acela~i timp. ~i altul B. cu toti ionii vecini.. in campul electric uniform dintre catod ~i anod.1. perpendicular pe liniile campului electric dintre armaturile unui condensator plan. 2mdvo eU 2 c Fig..6 em. Fig. I= 4 rnA. masurata pe un ecran fluorescent aflat la distanta X2 = 10 em de extremitatea placilor condensatorului. iar distanta dintre electrozi este d a) Sa se scrie ecuatia mi~dirii unui electron intre catod ~i anod . 17. a caror viteza initial:! este vo = 2 000 km/s. 9. R: a) Wo= soSU'6r2ti.ii. sunt pu~i in mi~care dirijat~ intre corpurile A ~i B de cltre fortele electrostatice ale campuh~i electric. Este necesar ca eel ce introduce dielectricul sa efectueze lucru mecanic? C A P I T 0 L .2. -8 s.05·10 {2. Intr-un camp electric uniform..u L 9 CURENTUL ELECTRIC STATIONAR ' 9.1. Un.

t este timpul in care sarcina Q strabate suprafa\a transversala a circuitului. intr-un interval de timp.___ .5). ca ordin de marime. Montat 1ri orice punct al circuitului. Intensitatea curentului electric se masoara cu ajutorul unui aparat numit ampermetru care se reprezinta simbolic cain figura 9. deci un camp electric. Viteza de antrenare a purtatorilor de sarcina este.4) asigura diferenta de potential constanta intre corpurile A ~i B. Aceasta se datore~te nu vitezei foarte mici a electronilor. ' .2. Aceasta condi\ie se realizeaza atunci cand circuitul dispune de o sursa de energie care sa efectueze lucrul mecanic necesar deplasarii cu viteza constanta a purtatorilor de sarcina electrica. Fig. Curentul electric obtinut cu ajutorul sursei. dupa cum curentul electric care le produce este mai •-. . este necesar sa se aleaga conventional un sens al curentului electric.3.__~ Fig. 9 .4. care transforma energia chimica in energie electrica. este mai schematidi a ampermetrului. formandu-se astfel un contur inchis (fig. care transforma energia termica in encrgie clectrica (sub tensiune electrica foarte mica).in tens sau mai slab. care transforma energia mecanica in cnergie electrica.6.6. Tensiunea electrica. capabil sa antreneze electronii liberi intr-o mi~care de ansamblu caracterizata printr-o viteza medie constanta de antrenare. pe acel segment de circuit. ci vitezei colosale de 3·108 m/s cu care se propaga campul electric prin ghidajc!c de camp (fire de legatura). se scrie: in care: Q este sarcina electrica. ghidajele de camp (conductoarele de legatura.. independent de timp. . LEGILE CIRCUITULUI ELECTRIC 9. care transforma energi(! luminoasa in cnergie electrica.r caleazA cu ajutorul a doua fire intre corpurilc A ~i B. generatoarcle clectrice pot fi: . De indata ce apare campul electric intr-un puncl al conductorului.3. ' Un generator electric transforma o ehergie oarecare in encrgie electrica. Intensitatea curentului electric este o marime scalara fundamentala a Sistemului International de UnitaV. Cantitativ. in orice s~ctiune a conductorului. Tensiunea electromotoare. 1=9' 1 9.qt electric ca este mai in tens sau mai putin intens. la electrodul negativ se depune o anumita cantitate de substanta. Fig. Reprezentarea seqiune transversala. 9.a fizica cu ajutorul careia definim aceasta proprietate a curentului electric poarta nurnele de intensitatea curentului electric.4. 9. la trecerea curentului electric 3 printr-un electrolit. Intensitatea curentului electric. . 0. Sensul de mi~care al purtatorilor de sarcina pozitiva a fost ales ca scns al curentului electric.. Ansamblul format din generatorul electric (sursa electrica. Sursa electricA (simbolizata cain fig. Experienta arata ca efectele curentului electric pot fi mai mari sau mai mici. ampermetrul indica aceeasi intensitate. Yom spune despre un cure. Pentru mentinerea constanta a intensitatii curentului electric intr-un segment de circuit trebuie ~a tensiunea electrica. daca sarcina transportata de purtatorii de sarcin~ (electroni). Encrgia consumata de sursa pentru a efect~a lucru mecanic asupra purtatorilor de sarcina este reca~tigata de sursa prin transformarea ce are loc in interiorul ei. /1 Intr-un circuit.2. intensitatea curentului electric este o marime care ctprima sarcina electricii ce striibate secfiunea transversa/a a circuitului fn unitatea de timp. 9.1. electronii din jurul acestui punct sunt antrena\i intr -o mi~care ordona ta sup limen tara. 9. de ~0. . Campul electric generat de sursa efectueaza un lucru mecanic asupra purtatorilor de sarcina pentru a-i deplasa de-a lungul intregului circuit.. iar I intensitatea curentului electric. curentul electric se poate manifesta prin trei efecte principale: -efectul termic. printr:o Fig.1. Marime.fotoelemente.. Aceasta sursa de energie este chiar generatorul electric sau sursa electrica. Generatoarele electrice sunt caracterizate de p tensiune electromotoar~ E ~i se reprezinta grafic prin unul dintre simbolurile din figura 9. 2) ~i unul doi sau mai multi consumatori (1) poarta numele de circuit electric (fig. Reprezentarea schematica a sursei de tensiune electromotoare. curen tul electric incalzes te cond uctoarele prin care trece. Circuit electric. 3). care produce curentul electric stafionar definit prin faptul ca viteza miscarii de ansamblu a electronilor este constanta.termoelemente. Prin defini{ie. Unitatea de intensitate se nume~te amper ~i se noteaza cu A. 9. 127 126 . curentul se transmite aproape mstantaneu.efectul chimic. ..3). 9.:2. care conduce la existenta curentului electric in conturul inchis din figura 9. energia este asigurata prin procesul continuu de transformare din energie chimica in energie electrica.. De exemplu: daca este vorba de o baterie electrica.efectul magnetic consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui· conductor strabatut de un curent electric. ~i tot~i la distante de sute de kilometri. mare sau mai mica. c.clemente galvanice ~i acumulatoate electrice. 9.5._ __ +--~~ ::- --4"®.. ' Intrucat uncle dintre efcctele curentului electric depirid de sensulin care tree prin circuit purtatorii de sarcina. sa ramana tot timpul aceea~i.5 m/s. Dupa felul de energie transformata in energie electrica.dinamuri ~i alternatoare.

7.ru a fi trans par- tata prin circuitul exterior. care se monteazll intotdeauna in paralel cu consumatorul. Fig.1) poate capata form~: W W1 Wz (9. =L1 = QU unde U este tensiunea la ~1 reprezinta energia necesarll uniH'i\ii de sarcina pent. Tinand seama ca W1 borne.1) Daca Q este sarcina electriell a tuturor purtiltorilor de sarcinll. 9.2) devine: · E = U + u. 4) sau (5. (9. Se monteazA in circuit firele intinse intretperechea de borne CD ~i apoi EF. Pe figurll S·a notat cuB un bee. MArimea fizica cu ajutorui ellreia se urm!re~te deptmdenta dintre natura . deci: · R -I.10) asem!nAtor cu eel din figura 9. Rezistivitatea. Elementul fizic definit printr-o rezistentA electriellR poart! numele de rezistor.9. Termenul ~i Fig.nd astfel in circuit fire din acelasi material dar de sectiuni de 2 side 3 ori mai mali Mentinand tensiunea constantA se ~bservA o crestere d~ 2 si 3 ori' a intensitlltii .t pe firulAB se modificA lungimea I a portiunii de co·nductor parcurs! de curent mentinandu-se aceea~i tensiune. Se realizeaza montajul din figura 9. ~ este tocmai tensiunea . Se utilizeazA un montaj (fig.llui cr~te de acela~i numllr de ori. apoi se inlocuie~te R--s· 3. rezistenta electriell se noteazll cu p ~i este denumitA rezistivitate electrica.8. intr-o singurA expresie. Schema de asamblare a voltmetrului ampcrmetrului in circuit. mAsurandu-se intensitatea curentului electric ~i apoi calcul§ndu-se rezistenta electriell. Un cursor mobil (M) va forma un contact aluneelltor astfel incl. cu simbolulgrafic arAtat in figura 9. Tensiunea U este citita la volmetrul V. 9. Q =-Q. calculandu-se ~ide data aceasta cAtul U/1. -Q. Cu aceste nota\ii relaVa (9.. cu simbolul R. Montand in circuit conductoare de aceea~i lungi~e ~i sectiune dar de natura diferitll se observll ell intensitatea curentului electric se inodifiell de Ia un conductor la altul.7 reprezintil o schemA a modului in care se monteazll ampermetrul ~i voltmetrul intr-un circuit. Analog. Sll presupunem ell aceasta se imparte in acest moment in: Wt. curentului cititA Ia ampermetrulA deci: Experiment. rezultll acee~i valoare pentru un conductor dat.8.= u. Fie W energia de care dispune sursa.2. A Reunind aceste dependente. 9.2. ' . Pe suportul izolator.Vaz! o proprietate a fieellrui conductor ~i poart! numele de rezistent! electricll. MArimea fizicll care determin! acest rezultat evidep. W2 L2 Qu r· . (3. Se calculeazA catul U/1. Figura 9. 9. Tensiunea electromotoare ca ~i ellderea de tensfune sunt mllrimi fizice scalare ~i ambele se mllsoarA in volti. in general valoarea acestui cat se modifiell. conductorul cu un altul. 6).8. at unci putem scrie: W = Wt + Wz. Prin firul conductor montat la bornele 1 ~i 2 trece un curent electric de intensitate I masuratA de ampermetrul A. 2. fn experimentul urmator se va studia felul cum se modifica intcnsitatea curentului electric dacA la capetele diferitelor conductoare se aplica aceea~i tensiune electrica. R=f>s· I (9. conductorului ~i 1 v I __. Conform definitiei tensiunii electromotoare. Montaj folosit pentru definirea rezistentei.10. rezistenta electriell se scrie: ~i Fig. Fiecare din termenii expresiei (9. u und caderea de tensmne pe sursa. Fig.Tensiunea electromotoare ·este numeric egalll cu lucrul mecanic efectuat pentru a transp"rta unitatea de sarcinA pozitiv~ de·a lungul intregului circuit. Unitatea de masurA a rezistentei electrice este ohmul (Q). Pentru o tensiune electriell datA. ~i Wz. Simboluri · pentru rezistor.2) Q=--cT+-Q . Prin definitie: n notam cuE.. se lip~te o h§rtie milimetricll. 9. Rezistenta. (9. Circuit electric pentru ilustrarea legit lui Ohm.9. energia necesarll transportului purtlltorilor de sarcinll prin circuitul exterior.. 9. termenul electromotoare a sursei.4) 128 •129 . Experiment. Se observil ell intensitatea curentului electric cititllla ampermetrul A scade de un numar de ori cand lungimea conductorl. '~xpresia (9.3) Qlderea de tensiune pe un consumator se mAsoarll cu ajutorul voltmetrului. introducl. energia necesara transportului purtAtorilor de sarcinll prin sursa. 1.2) au semnificatia unei tensiuni. intre borneleA ~i B. . ~1 este caderea de tensiune pe circuitul exterior sursei.

2. rezistivitatea electrica depinde de temperatura.8·10.m. Tim1ndu-se cont de faptul ca lungimea variaza foarte putin cu temperatura. !=_§_. silici~ ~i alte clemente din grup~le. Ea poate fi extinsa ~i pentru · un circuit care con tine un generator de tensiune electromotoare E ~i rezistentil interioara r.0·10-7 6. iar seqiunea ~i mai putin. R+r (9. Se ~tie ca tensiunea electromotoare (t.9·10-3 3.7) Relatia (9.0·10--3 5-10-3 2·10-4 1·10-5 1·10-5 Examinand datele inscrise in cele doua tabele se constata ca intensitatea curentului electric.acarorrezistentaelectricascadeodatacucresterea temperaturii.4.8 1. Exista chiar unele aliaje la care coeficientul de temperatura al rezistivitatii poate fi considerat nul. Reostate.) a generatorului determina mi~carea purt~torilor de sarcina. b) Se introduc pe rand in circuit un fir. valoarea coeficientului de temperatura al rezistivitatii este mai mica dedit la metalele pure.6) este cunoscuta sub numele de legea lui Ohm pentru o porfiune de circuit. Aceasta se enunta astfel: - 9.-~ _±_28_~_:__-'----~-:___ cu un fir I 6 __L_ _ _:i=V_A_ _ __L__ _ : . Fig.~:. Daca becul s-ar lega direct la bornele generatorului. 9. sc leaga in circuit un rezistor cu rezistenta variabila. u =l·r. mentinandu-se tensiunea Constanta de 8 v. doua fire ~i trei fire din acel~i material.3. Pentru a-1 aduce la parametrii nominali de funqionare. iar altele pentru confecvonarea unor rezistoare cu rezistivitate mare.e.3). determinand caderile de tensiune U ~i respectiv u. fnlocuind aceste expresii In relatia (9. u (9.8 se realizeaza mai multe "" grupe de determinari astfel: a) Se realizeaza montajul cu un singur fir din constantan in circuit.2& 2A in care: po este rezistivitatea electrica la temperatura de 0°C. Cu ajutorul montajului din figura 9. Circuit pentru ilustrarea dependentei rezistentei electrice de temperatura.6) c . corespunzatoare unitatii de sarcina electrica. Pentruo var'iatie de temperaturi nu prea mar~. se obVne: E =IR +lr. 7) este cunoscuta sub numele de legea lui Ohm pentru un circuit simplu.5·10-5 1.1) 3. inseriat cu un consumator de rezi&tenta R (fig. prin acesta ar urma sa treaca un cuTent cu intensitatea de 4 A. Realizand montajul din figura 9.5) ~--. p este re1istivitatea electrica la temperatura de t°C. Exemplu. Sensu! fizic al caderii de tensiune este energia.7·10-8 3. se ajunge la concluzia ca variatia rezistentei provine din variatia rezistivitatii.6) aceste caderi de tensiune pot fi scrise ~i sub forma: U=l·R. a tat pe circuitul exterior de rezistenta R cAt ~i pe eel interior de rezistenta r. Se obtine: cu doua fire ~ cu trei fire 28A 6 4A . Unele aliaje sunt folosite pentru confecVonarea de rezistoare care au rezistenta electrica aproape independenta de temperatura. variaza propoqional cu tensiunea citita la voltmetru ~i invers propoqional cu rezistenta electricfl a firelor din circuit .5).f---- La aliaje. Expresia (9. Se modifica tensh. Aceste substante ~: germaniu. _: __ __jl . Generatorul de care dispunem are la borne tensiunea de 12 V. dupa expresia: p = po(l + a·t) . deci mult prea mare fata de intensitatea curentului ceo poate suporta. 9. E =l(R +r) sau. 9.Aceste dependente intre I. (Rezistorul este elementul fizic construit pentru o rezistenta electrica data. Acest fapt este aratat in urmatorul tabel: Subst::rn)a · Aluminiu Cupru Carbon (amort) Fier Nichel Nichelina Manganina Constantan Rezistivitatea Ia 20°C O·m 2. Legea lui Ohm. U ~i R pot fi grupate intr-o singura relatie: l=R.2.9·10-3 5·10-4 5. cu aceea~i secvune ~i aceea~i lungime. a este coeficientul de temperatura al rezistivitatii.IV. disipata de sistem datorita ciocnirilor in retea. Atat rezistivitatea electrica cat ~i coeficientul de temperatura sunt marimi caracteristice substantei. care sa permita 131 130 .mea la bornele circuitului ~i se inregistreaza urmatoarele date: Intensitatea curentului electric printr-un circuit este directproporfionalii cu tensiunea electromotoare din circuit ~i invers propor{ionalii cu rezistenfa total/1 a circuitului. V ~i VI din tabelullui Mendeleev sunt cunoscute sub numele de semiconductoare. Conform relatiei (9. Dispunem de un bee cu rezist~nta de 3 n ~i care poate suporta un curent electric cu intensitatea de 2 A.) Existaocategoriedesubstante.11 se poate ar~ta u~or ca rezistenta electrica variaza cu temperatura.Rezistivitatea electrica se exprima in: [p]si = O·m.11.8·10-8 42·10-8 43·10-8 50·10-8 Coeficientul de temperatur rezistivitatii (grad. (9. citita la ampermetru.

este pozitivl. de la pozitia 0 Ia pozitia 6. Reostat cu maneta. B. Legile lui Kirchhoff. 9.13). . F sunt nod uri. cu mai multe ramificatii decAt cele Ia care ne-am referit pana. Se folose~ te in industria electrotehnicl. in caz contrar are semnul negativ. rotind maneta in jurul axului S. ochiul de retea. Kirchhoff a demonstrat. Aceste circuite electrice cu mai m\llte ramificatii sunt cunoscute sub numele de. suma algebrica a tensiunilor electromotoare este egalli cu suma algebricli a produselor dintre intensitatea curentului ~i rezistenfa totala pentru fiecare ramura. iar conturul poligonal inchisABCDA este un ochi de retea. Dintre acestea numai (n.12. T. b) Reostat cu manetl (fig. reostatele pot fi: a) Reostat cu cursor sau cu contact electric alunecator Fig. 0 retea electricl este alcltuitl. una se referlla nodurile retelei si celalaltlla ochiurile de retea. Sl inconjurlm nodul cu o suprafatii S.8) i=1 Aceasta este o altA formA a legii de conservare a sarcinii electrice. Legea a n .14.9) Cu ajutorul accstei legi se pot obVne ecuatii numai pentru ochiurile independente (acele contururi poligonale formate din laturi in care eel putin una nu a~arVne ~i altor ochiuri). Utilizarea zilnicl a enerFig. deauna din celelalte. se propune un sens arbitrar de parcurs (~a cum. Latura (ramura) este portiunea de retea cuprinsl intre doul noduri. Se folos~~te in electrotehnicl. Exemplu de retea electrica.ndconvenVal > 0 pentruoricecurentcare intrlinnod~i/ < Opentrucurentii care ies din nod. j=l . 9. electrice. Intelegem prin orice punct al u~ei retele electri~ in care se inta. Legea I a lui Kirchhoff. Aceste rezistoare cu reziste~tl variabill sunt cunoscute tn fizicl sub numele de reostate. AB. D. ramurl. pentru ochiulADFA s-a ales sensul orar). . giei electrice impune folosirea unor circuite electrice mai complicate. 9.. La aplicarea acestei legi pentru cele (n) noduri ale unei retele. atunci produsul IR are semnul pozitiv.E1=l. aici. Aceste clemente pot fi identificate pe reteaua din figura 9. rezistentavariazl ~ t t Is (datoritl variatiei lungimii dupl rela~ia R ~ p~ ) de Ia Fig. Dupl modul cum se realizeazA . se pot obtine (n) ecuatii.lnesc intr-un nod de refea este egalli cu zero: n (9. doullegi pentru retelele electrice. Aceste ramificatii determinl existenta urmltoarelor clemente de bazl ale retelei: latura (ramura) retelei. zero Ia R.5. dacl sensul de parcurs ales de noi pentru ochi parcurge sursa in sens direct (de la borna negativa. 132 133 . t sau De-a ~ungul conturului unui ochi de refea. Ia echiparea tramvaielor etc. Fig. se alege pe fiecare 'ramurl cAte un sens al curentului electric.m.15 in care intrA curentul I ~i ies curentii It.R4 -IfR6 +hR1.a nod . pentru ochiul de reteaADFA (fig. Pentru fiecare retea.variatia rezistentei . din mai multe ramificatii prin care circuli curenti de diverse intensitlti. Acesta se caracterizeazl prin aceea cl.13. Ia cea pozitivA). in principal. Dacl sensul ales de noi pentru parcurgerea ochiului coincide cu sensul ales pentru curentul electric dip.14.14: puncteleA. rezistenta ele~tricl se modificl in trepte de Ia valoa~ea 0 Ia valoar~a R. CD etc. nodul de retea. alcltuit prin succesiunea mai multor consumatori sau surse (ce formeazllaturile retelei). SA presupunem cA in aceasta suprafatl intrA o sarcin:l electrica Q. sunflaturi. fn timpul t variaVa sarcinii electrice este deci nulA ~i putem scrie: Q_ = Q1 + Qz + Q~ + Q4 t t l t . Reostat cu cursor. . prin deplasarea contactuluialuneclto~C de laM spreN.12). obtinem: · Suma algebrica a intensitlifilor curenfilor electrici care se inta. De exemplu. h. 9. 9.1) sunt indep{(ndente. cea de-a n-a decurge intot. 9. 13 ~i /4. C. (fig. Legea a doua a lui Kirchhoff afirml cl: Legea I Fie nodul din figura 9.e.(9. in fig. in caz contrar semnul tensiunii electromotoare este negativ.M modificarea rezistentei totale tn circuitul exterior. in anul1847.2.Inesc eel put~n 3 conductoare.14) putem scrie: £4 +E6. Flta. retele electrice. Pentru fiecare ochi. Cum in interiorul suprafetei S sarcina nu se acumuleazl ~i nici nu dispare trebuie cain acela~i interval de timp prin ramurile 1-4 stl iasl sarcina Q1 + Qz + Q3 + Q4 = Q . BC. Forma algebrica a acesteia este: n i=l m IEi=IljRj. 9. 9. iar ochiul de retea este conturul poligonal inchis. 9. EI se caracterizeazl prin aceea cl.15.

R+3r Generalizcind pentru n generatoare identice. rezistenta fiecflrui rezistor. h=If. grupate in serie.e. fiecare rezistor va fi parcurs de un curent electric diferit. Gruparea tn serie a genenitoare!or.a.13) I= 3E--c-. Gruparea tn paralel a generatoarelor. Gruparea generatoarelor.6). grupate in paralel ~i care alimenteazii un rezistor cu rezistenta R (fig. se obtine: E + E + E = IR + Ir + Ir + Ir . pentru un numar finit de rezistoare. . Generalizand aceastii ultimA expresie pentru un numiir n de rezistoare se ob\ine: n (9. R . U2.11) in care Rep este rezistenta echivalentii a conexiunii paralel iar R i. putem scrie: Aplidind prima lege a lui Kirchhoff pentru nodul B. respectiv It. Fig.d. 9.18). Conexiunea paralel a rezistoarelor. in funqie de scopul urmiirit. sau: (9.2.e. . In cazul rezistoarelor din figurA. ce se pot realiza cu mai multe rezistoare date.· u u ·u I=___!!:§__.17.6. obtinem: 1 1 1 1 i. 9.19). .16. Problema care se pune este aceea de a giisi un rezistor echivalent ca rezistentA ~lectri~ cu rezistenta grupilrii date. de rezistente cunoscute. 9. Fig. in paragraful anterior.m. avem U =JR. R =R1 +Rz->R3. ciiderile de tensiune pe fiecare rezistor le putem scrie: Ut = IRt. ' ' Cele mai simple combinatii. 134 135 . U3 = /R3.6). se poate scrie: .19. Generatoarele electrice se pot gnipa in serie sau in paralel pentru a obVne in circuit o tensiune electrica mai mare sau un curent electric cu o intensitate mai mare. • 1- ~:J u u . 9.rezistor montat intre acelea~i douA puncte ca ~i gruparea inlocuitA va determina aceea~i ciidere de tensiune U.7. reteaua electri~ si am viizut ~ aceasta este formatA dintr-o combinatie de mai multi consumatori care pot fi legati intre ei in mai multe feluri. Pentru a grupa fn serie mai multe generatoare electrice se leagf! borna negativa. Gruparea rezistoarelor. se obtine: /z~3. U= Ut +Uz+UJ sau IR =lRt +/Rz +IR3 deci. Dar rezistenta R fiind rezistenta echivalentii grupilrii.14) R+nr Pentru gruparea in paralel a generatoarelor. conform legii lui Ohm (9. . rezistenta nominalii a fieciirui rezistor. Conform legii lui Ohm (9. sunt gruparea in serie ~i gruparea in paralel. dind se aplicA o tensiune electricA U intre punctele B ~i C. Conform legii lui Kirchhoff. formula (9. 9. 9. Acest. Fie U ciiderea de tensiune mAsuratA cu voltmetrul intre capetele grupilrii ~i U1.12) 3 E =l(R + 3r) .m. Generalizand aceasta ultima. Sa consideram acum trei. Uz = /Rz. Am definit. . U3 ~derile de tensiune pe fiecare rezistor de asemenea miisurate cu voltmetrul. a unui generator cu borna poZitiva a urmiitorului generator ~. E ~i cu aceea~i rezistentii r. Inlocumd gruparea pnntr-un rez1stor de rezistentii R vom avea I= U/R.9). Din rela\ia (9.17. • ~) Conexiunea derivafie (paralel) a rezistoarelor se face ca in figura 9. It= Rt.. Aplicand circuitului din figura 9.generatoare identice cu t. Ri. avand in circuitul exterior un rezistor cu rezistenta R (fig. /z= R2.. . .12) se obVne intensitatea curentului electric: (9. (9. 9.16.ll considerflm trei generatoare identice cu aceea~i t.18 legea a doua a lui Kirchhoff. =I ~i) i=l n (9. S. • ·! '-t---· I r- u Rp ---- --------.l8. Conexiunea serie a rezistoarelor. E ~i rezisten\a interioara r. putem scrie: l=lt +12+/3 sau deci: R = Rt + Rz + R3 .. l u Fig. Fie I intensitatea curentului citit Ia ampermetru.10) in care: Res este rezistenta echivalentA a conexiunii serie iar.· 9.2. relaVe. Intensitatea curentului electric pe fiecare ramurii.m. -- ! I Fig. . se leaga la un loc bornele pozitive ~i de asemenea toate bornele negative se leagA impreunii. a) Conexiunea serie a rezistoarelor aratA cain figura 9.

9.22. Valoarea lui Ut depinde de· pozitia cursorului C: ea scade cand cursorul C este deplasat ciltreA ~i cre~te ca~d cursorul este deplasat spre B. Pentru a utiliza numai o parte Ut din tensiunea U de la bornele unui generator se folose~te un dispozitiv numit divizor de tensiune. Sa presupunem ca tensiunea U care trebuie mAsuratA la bornele rezistorului R este den ori mai mare declt tensiunea maximA Uvpe care o poate milsura voltmetrul. Conexiunea ~untului · In circuit. ~untul ampermetrelor ~i rezistenta aditionala a voltmetrelor. sa aplicilm legile lui Kirchhoff pentru acest circuit: I =lA +Is. (9. La borneleAB este conectatA tensiunea UfurnizatA de generator.18) I =n!A. (9.22) .2 ) D. la borneleAD se conecteaza receptorul care prime~te tensiunea Ut < U.--_ ____. se obVne: E 1=--. de unde: Is = (n 1)/A . Else monteazA intr-o cutie separata ~i se conecteaza la instrument numai cand este nevoie..B. R+3 Generalizand pentru n generatoare identice. cu trei borne. Divizorul de tensiune (Potentiometrul). fNTREBARI. In montajul din figura 9. R2 = 3 0. Prin inlocuire numerica ~i rezolvarea sistemului.IsRs = 0.1--C~=:J1>-----<lli »-.lv (Ra + Rv) = 0 .zB: R3h+Rzl2 = £2. ~ lARA . lnlocuind (9. EXERCITII. rezulta: It = 14 A.2.19) se obtine: inlocuind in relatia (9. Din rela\iile (9. sau: Ra = (n -1)·Rv. (9.17) = Fig. Divizorul de tensiune (Potentiometrul). R3 = 2 0 intreA ~i B).23) rezultA: Uv S U ](y (Ra + Rv) · (9.26) (9.8.------' R+~ (9. bara sau placa din aliaje cu coeficientul termic neglijabil. (a~ezata ~untul_se realizeaza in forma de sarmA. · Rezisten{a adifionala este un rezistor care se monteaza in serie cu voltmetrul pentru a-i mari domeniul de masurare. £2 = 8 V. deci Ut poate . 9 . sa admitem ca: (9. (9. PROBLEM~ 1. Conform celor discutate la legile lui Kirchhoff. B Fig. Conexiunea rezistentei adi\ionale in circuit.. I =R · • (9·24) fnlocuind relatiile (9.20.15) .20 intensitatea I a curentului care trebuie masuratA es'te mai mare declt intensitatea maximA /A pe care o poate mAsura instrumentul de masurat. 9. Alegem sensul curentilor prin laturi precum ~i sensul de parcurgere a ochiurilor. • ~untul este un rezistor care se monteaza in paralel cu ampermetrul pentru a-i mari domeniul de masurare. Simplificand prin Uv ~i aducand la acela~i numitor rezulta: nRv=Ra +Rv. 9.22).-----<~~A I A Is Fig.24) in ecuava (9. 9. rezulta ecuatiile: pentru nodulA: pentru ochiulARtB: pentru ochiulAR. n 1 (9.15) se ob\ine expresia intensita\ii /: E 1=--. Astfel. deci sensullor real coincide cu sensul ales arbitrar. U =nUv.23) unde Rv este rezistenta voltmetrului ~i Ra este rezistenta aditionala.· A.25) expresia lui U din (9.ochiul de retea din figura 9.21) 9. Viteza de transport a electronilorintr-un conductor electric este data de expresia: Fig. PROBLEMA RliZOLVATA Fie reteaua din figura 9. (9.19) n/A =fA +Is. Daca bornaA este legata la pamant printr-un fir metalic. 9:19lcgile luiKirchhoff. Reteaua are 2 noduri (A ~i B) ~i 3 laturi.cre~te de la zero Ia + U..23 in care se cunosc: Et = 48 V.sau potentiometru.9. Sa se determine intensitatea curentului prin fiecare ramura a retelei. sc ob\inc: I 3ft.20) in a doua ecuatie (9. bornaA are potentialul zero. 13 = 10 A Curentii It ~i 13 suni: pozitivi.19) ~i se ob\ine: Rs = -~. Conform legii lui Ohm: Uv U I v=xv ~~.Aplicand in circuitul din fig. Rezolvare.20) Se introduce expresia lui Is din relatia (9.2.. care consta dintr-un reostat cu cursor. Curentul h este negativ. ceea ce inseamna ca R1 sensu! lui real este opus celui propus de noi. h = -4 A. 136 137 .16) Aplicand Ia . Ar-. E =ltr+IR. aceasta retea ne permite scrierea unei ecuatii pentru nod uri ~i a doua ecuatii pentru ochiurile independente.23• Schema pentru problema rezolvata. (9.21legea a doua a lui Kirchhoff se obtine: IR . 9.__. cele indicate pe figura.21.18) in prima ecuave din (9.D (fig. Rt = 2 0.22) se obtine: Uv n ·Uv=](V (Ra +Rv).

Vt=

I

n·A·e

1

in care: n este numarul purtatorilor de sarcina din unitatea de voluin, A este aria transversali a conductorului, e este sarcina electrica a unui purtator de sarcina. Fie un conductor de cupru de lungime (/) ~i diametru (d), Ia capetele caruia aplicam o tensiune U. Cum se va modifica viteza de transport a electronilor daca: a) dublam tensiunea; b) dub lam lungimea; c) dubUim diametrul? d) lncercati sa deduceti relatia de mai sus. 2. Viteza de trans-port a ~lectronilor in condtictoarele metalice este de aproximativ 4·10- 4 m/s. Cum explicam, in aceste conditii, aprinderea unui bee dintr-o camera aproape simultan cu bascularea , comutatorului?
3. Ce se intampla daca se introduc din gre~eala conductoarele de legatura la bornele unui ampermetru in priza de tensiune a retele~ electrice?

J
Fig. 9.26. Schema pentru rezolvarea problemei 18. Fig. 9.27. Schema pentru rezolvarea problemei 19.

14. Fie reteaua electrica din figura 9.25. Precizati tntre ce puncte ale acesteia, conductoarele de legatura trebuie sa aibii sectiunea mai mare. Consumatorii a, b, sunt identici. 15. Un receptor cu rezistenta de 11 Q este conectat Ia tensiunea de 220 V, printr-un conductor de 0,40. Care este cliderea de tensiune pe conductor ~i pe receptor? · R: 7,7 V; 212,3 V.

4. Prin sinele unei linii.de tramvai circulacurenti electrici de intensitate foarte mare. Exista pericolul electrocutarii, daca atingem ambele ~ine odata? Dar' dacli atingem o ~ina ~i conductorul aerian in acela~i timp? 5. Tabloul de distributie al unei instalatii electrice dispune de un ampermetru ~i un voltmetru. In timpul funqionarii, un Iuera tor a tinge din gre~eala cu partea metalica a ~urubelnitei ambele borne ale ampermetrului. S-a intamplat ceva? Dar daca atingea din gre~eala ambele borne ale voltmetrului, ce se intampla? 6. Din dorinta de a vedea care este curentul de alimentare a unui re~ou, conectam tn serie cu acesta un ampermetru ~i astfel facem legaturile Ia priza de tensiune. Control§nd indicatiile ampermetrului, constatam ca intensitatea cureritului in re~ou nu este constanta. Explic!lti aceasta ~i reprezentati grafic funqia I = f(R). 7. Se poate masura rezistenta electrica a unui conductor de forma inelara? Cum? 8. Ce deosebire exista intre conductoarele cu care se realizeaza re~ourile ~i cele cu care se realizeaza sigurante fuzibile? Pe langa deosebirile de ordin geometric sunt ~i deosebiri de structura? Explicati aceasta deosebire. 9. Se pot realiza conditii ca diferenta de potential de la bornf?le unci surse sa fie mai mare decat t.e.m. a sursei? In ce conditii? 10. Pentru o lampa cu incandescenta putem a plica legea lui Ohm la calcularea rezistentei filamentului? Ce dificultati tntampinam?
_ll. Pentru un rezistor neohmic se aplica

16. Care este intensitatea curentului electric ce trece printr-un conductor de cupru lung de 170m ~i 2 cu sectiunea de 16 mm , conectat la tensiunea de 220 V, ~tiind eli de-a lurigul conductorului se produce o cadere de tensiune de 6%?

R: 73A. 17. La bornele unui receptor cu rezistenta de 2 Q este montata o sursa electrica cu rezistenta interioara 0,3 n·~i t.e.m. de 130 V. Conductoarele 'de legatura au fiecare rezistenta de 0,15 tensiune pe linia de alimentare ~i care este tensiunea la bornele sursei?
Q.

Care este caderea de R: 15 V; 115 V.

18. Care este rezistenta echivalenta a retelei din figura 9.26 fiecare rezistor, daca: Rt

~i

care sunt intensitatile curentilor din

= 100 n, Rz

R3 = 50 n, R4 = 75 Q, E

= 6 V?
A.

R: 118,75 n; Ot05 A; 0,02 A; 0,02 A; 0,01

19. Fie reteaua electrlca din figura 9.27, in care se dau: E = 5 V, Rt determine: a) intensitatea curentului prin fiecare rezistor; b) ce indica ampermetrul daca schimbam locul acestuia cu sursa?

2 n, Rz = 4 Q, R3 = 6 Q. Sa se

U = IR? Care sunt factorii de eroare?
20. Care este rezistenta echivalenta intre borneleA
~i

R: 1,13 A;

0,~8

A; 0,45 A; 0,45 A.

12. Scade sau cre~te tensiunea de la bornele unei grupari de mai multe rezistoare legate tn para lei clod se scoate din circuit unul dintre aceste rezistoare?

Bale circuitelor din:

a) figura 9;28, a;
b) figura 9.28, b'! Presupunem cii rezistenta fiedirui rezistor este egala cu 10 Q. R:R = 10
Q.

13. Se produce oare un scurtcircuit prin atingerea punctelor M ~i N ale retelei din figura 9.24? Ce masoara un voltmetru conectat lntre aceste puncte? (foate becurile sunt identice.)

B

+
A

R

a

Fig. 9.24. Schema pentru rezolvarea problemei 13.

Fig. 9.25. Schema pentru rezolvarea · problemei 14. ·

a

b

Fig. 9.28. Schema pentru rezolvarea problemei 20.

138

139

9.3. ENERGIA ~I PUTEREA CURENTULUI ELECTRIC
I

X

Fig. 9.29. Schema pentru rezolvarea problemei 25.

Fig. 9.30. Schema pentru rezolvarea problemei 26.

21. Doua elemente galvanice identice cu t.e.m. de 2 V ti rezistenta intema r se leaga i'n serie printr-un rezistor de rezistenta 3 0. ~tiind ca o singura sursa ar debita prin rezistor un curent de 0,5 A, sa se calculeze intensitatea curentului in cazullegarii in serie fi in cazullegarii i'n paralei. R: 0,8 A; 0,57 A.
22. Unui potentiometru cu rezistenta de 4 kO, i se aplica Ia borne tensiunea de 110 V. Un voltmetru

cu rezistenta de 10 kO este legat intre un capat al potentiometrului fi cursor. Ce tensiune indica voltmetrul, daca cursorul se afla Ia mijlocul fnfaturarii potenpometrului? R:SOV.
23. Un circuit este format din 9 rezistoare avfind fiecare rezistenta de 11 0. Acestea sunt atezate pe laturile unui hexagon, precum fi pe cele trei diagonale ce pleaca din acelati vflrf. Sa se determine rezistenta echivalenta a retelei astfel formata intre extremitatile diagonalei celei mai marl.

R:50.

24. 0 baterie debiteaza pe o rezistenta exterioara de 10· 0 un curent de 3 A. Daca se L'llocuiqte
rezistenta de 10 0 cu una de 20 0, atunci intensitatea curentului devine 1,6 A. Ce t.e.m. ti ce rezistenta interioara are-bateria? R: 34,3 V; 1,43 0.
25. Fie reteaua electricadin figura 9.29, i'n carecunoattem:Et = 6V,Ez = SV,E3 = 4 V,Rt ~ 1000 ti Rz = 50 o. Sa se calculeze: a) intensitatea curentului prin fiecare rezistor; b) tensiunea intre electrodul pozitiv alluiEz ti eel negativ alluiEJ.

R: 0,05 A; 0,06 A; 9 V .. 26. In reteaua din figura ~.30 se cunosc: Et ~ 40 V, Ez = 20 V; R1 = 2 0; Rz

= 2 0; R3 = 1 O;R4 =

= 80; Rs = 4 0 ti R6 = 6 0. Sa se ealculeze intensitatea curentului in fiecare ramura.
R: 5 A; 1 A; 6~ 3A; 3A; 2A.
27. Doua generatoare cu tensiunea electtomotoare de 7 V ti rezistenta interioara 0,2 0 sunt legate in serie Ia bomele unui rezistor'cu rezistenta de 6,6 0. Care este intensitatea curentului electric ce straba.te fieca~e generator electric?

R:2A.
28. Un ampermetru pentru masurarea curentilor foarte mici (galVanometru) are rezistenta interioara de.150 0 fi poate masura curenti pana Ia 10 mACe modificari trebuie facute acestui aparat pentru a-1 putea folosi ti Ia masurarea curentilor de 1Afi cat de mare trebuie sa fie rezistenta introd usa in schema aparatului? R: 1,515 0.

In practica de toate zilele, Iua.m cuno~tinta. de efectele curentului electric prin aplicatiile multiple ale acestuia. Efectele curentului electric (termic, electrochimic ~i magnetic) au Ia origine aceea~i cauza.- <:ampul elecFig. 9.31. Circuit pentru tric- care, prinintermediul ghidajelor de camp, translegea Joule. mite energia generatoarelor c4tre consumatori. Ajunsa. aici, aceasta se transforma. in: - lucru mecanic, in cazul strungurilor; - energie termica., in cazul re~ourilor; - energie chimica., in cazul unui acumulator pus Ia tnca.rcat. Ce se intampla. defapt? Fie un circuit format dintr-o sursa. de t.e.m. E, rezistenta. interioara. r ~i un consumator necunoscutX (fig. 9.31). BornaA a consumatorului, fiind legata. la borna pozitiva. a sursei, se va ga.si la un potential electric superior bornei B. Astfel, <:ampul electric imprimat de sursa. va determina m~carea dirijata. a purta.torilor de sarcina. ~i prin consumatorulX. Fie q sarcina electrica. a purta.torilor ce stra.bat consumatorulX. Lucrul mecanic efectuat pentru antrenarea cu viteza. constanta. a aces tor purta.tori este L = qUAB, in care UAB este clderea de tensiune pe consumatorul X. Energia necesara. pentru efectuarea lucrului mecanic este asigurata. de <:ampul electric. Legea conserva.rii energiei ne spune ca. aceasta. energie electrica. o vom rega.si in consumatorulX sub alta. forma. de energie, depinzand de felul consumatoruluiX. Daca. consumatorul X este un electromotor, energia ce-o prime~te va fi transformata. in principal in lucru mecanic; daca. este un re~ou, energia primita. se va transforma in energie termica.. Energia tr~nsformata. de consumator in intervalul de timp t se poate scrie sub forma: W = UAB-q sau (9.27) w = UAalt . (9.28) Sub aspect microscopic, aceasta trebuie inteleasa. astfel: purta.torii de sarcina., Ia trecerea prin punctul A, au pe langa. energia potentiala. ~i o energie cinetica., ca.reia ti cores punde o viteza. medie de transport VA. Viteza este acee~i ~i in punctul B. Energia potentiala. pe care purta.torii o pierd in consumator nu se transforma. in energie cinetica. de transport a purta.torilor de sarcina.,_ ci in energie cinetica. de vibratie a retelei cristaline. Aceasta din urma. duce Ia cre~terea energiei interne a retelei ~i deci la inc4lzirea si la cresterea temperaturii acestuia. Efectul termodinamic, ireversibil, descris mai s~s, se n~me~te efect Joule. . Daca. consumatorul X este un rezistor de rezistenta. R, combinand ecua\ia (9.28) cu legea lui Ohm (9.6), pentru consumatorul R se obtine:
W =T

u1 · t,

sau

(9.29)

w = PRt. (9.30) Observatii: Expresia (9.28) se aplica. la transformarea energiei electrice in orice alta. forma. d~ energie. Expresiile (9.29) ~i (9.30) seaplica. numai la transformarea energiei
141

140

electrice in energie termi~. Aceast~ transformare are loc numai dac~ in circuit exist~ un rezistor cuR :1-: 0. Expresiile (9.29 ~i 9.30) sunt cunoscute sub numele de legea lui Joule, numele celui care le-a .g~sit experimental (1841). Unitatea de m~sur~ pentru energia rezultat~ din aceste transform~ri este un joule. In practi~ se mai folose~te ~i 1 kWh (1 kWh = 3,6 ·106 J). ~a cum se ~tie din clasa a IX-a, energia dezvoltat~ in unitatea de timp poart~ numele de putere. ~i in cadrul fenomenelor electrice, energia dezvoltat~ in unitatea de timp la bornele unui consuinator se nume~te putere electri~ ~i se scrie sub forma:

iNTREBARI, EXERCITII, PROBLEME
l. Este cunoscut cat sunt de distrugatoare efectele unui trasnet. Cu energia electrica a unui trasnet, un fier electric de dilcat funqioneaza doar cateva minute. Cum se explica aceasta?

2. Ce se intampla daca, din gre~eala, pun em in contact, printr-un obiect metalic, doua puncte ale spiralei unui re~ou aflat in functiune? .

3. Dispunem de doi consumatori, unul de putere mare (1 000 W), iar celalalt de putere mica (20 W), amandoi consumatorii functioneaza normal Ia 110 V. Ce putem spune despre functionarea acestora, daca sunt legati in paralella tensiunca de 220 V? Dar daca ii legam in serie?
4. Luam doua conductoare, unul din cupru ~i celalalt din aluminiu, de aceea~i lungime ~i aceea~i sec\iune. Cu acestea realizam urt circuit serie, prin care se trece un curent electric, din ce in ce mai mare. La un moment dat, unul dintre conductoare se incalze~te Ia incandescenta. Care conductor se inro~~te ~i de ce nu se fnro~esc amAndoua deodata?

P=U·l. Pentru un circuit intreg, puterea dezvoltat~ de surs~ se va scrie: · P=E·l. Puterea electri~ disipat~·de un consumator de rezistentA de ~ldur~ se scrie sub forma:
electric~

R, sub

form~

fnciiize~te

5. Cand consuma mai multa energie electrica un fierbator electri~: clnd functioneaza in gal sau cand un lichid?

P=P·R.
Pentru un circuit intreg cu rezistenta de c~ldur~ se scrie:
total~

6. Doua rezistoare R1 ~i Rz pot fi legate sau in serie sau in paralella bornele unei baterii de t.e.m. E ~i de rezistentii interioara zero. Dorim ca efectul Joule pentru legarea in paralel sa fie de cinci ori mai mare

(R

+ r), puterea disipat~ sub form~

decat eel corespunzator legarii in serie. Daci R1 = 100 Q, cat este Rz? R: 187 Q. 7. Patru re~ouri de cate 100 W fiecare sunt legate in toate combinatiile posibile serie ~i paralel. Fiecare circuit astfel format este conectat la tensiunea de 100 V. Ce putere va disipa fiecare sistem de re~ouri in parte?' R: 400 W, 100 W, 75 W, 25 W .. 8. L:i reteaua de 220 V se leaga in paralel un re~ou de 500 W ~i o perna electrici de 60 W. Sa se calculeze: a) intensitatea curentului electric prin ramura principala; b) rezistenta electrici a fieciiruf consumator. R: 2,55 A; 96,8 Q; 806 Q.
folose~te

P=l2(R +r).

Aplicatii practice ale efectului termic. Efectul termic, adi~ in~lzirea conductoarelor prin care circul~ curentul electric, are numeroase aplicatii practice. 1) Lampi electrice cu incandescenfii. Un corp in~lzit foarte puternic se inro~e~te, devine luminos ~i radiazalumin~ ~i ~ldur~ in spatiul inconjur~tor. Firele metalice prin care circul~ curent electric pot deveni ~~ ele incandescente, adi~ emitatoare de lumina ~i de ~ldura in spatiul inconjur~tor. Pe baza acestui fenomen se construiesc lam pile cu incandescenta, numite obi~nuit becuri electrice. 'Filamentele becurilor se fat din metale cu temperatura de topire foarte ridicat~ (peste 2 800°C) ca tungsten, osmiu, tan tal. Tubul de sticl~ in care se g~se~te filamentul este go lit de aer sau umplut cu un •gaz inert la o presiune foarte joas~. Pentru a spori randamentul l~mpii, filamentul .este filcut din fire metalice foarte subtiri (cu diametrul de clteva sutimi de milimetru) spiralate sau dublu spiralate. · 2) Aparate de tncalzit electrice: Aces tea au cele· mai variate forme ~i intrebuint~ri: radiator, fier de ~lcat, re~ou, ciocan de Upit, soba etc. Sursa de ~ldur~ a acestor instalatii este un rezistor cu rezistivitate mare care fiind parcurs de un curent electric, se in~lze~te. Aparatele de uz casnic functioneaz~ lao temperatur~ sub 1 000°C, pentru aceasta rezistorullor poate fi f~cut din fir de crom-nichel. · In tehni~ sunt necesare instalatii care sa asigure temperaturi mai ridicate. In acest scop se folosesc rezistoare f~cute din molibden, care rezista pan~ la 2 100°C sau din tungsten car~ suport~ 2 800°C. . 3) Cuptoare electrice cu rezistenfii. Pentru in~lzirea unor piese sau topirea acestara, in in~ustrie sunt folosite cuptoarele cu rezistenta. Asemenea cuptoare servesc in metalurgie la dllirea o'elurilor, in industria sticlei la topirea sticlei etc. Oldura necesar~ este produsa prin efect termic, adica prin trecerea curentului electric prin rezistoarele care tnconjurA un creuzet al~tuit din substanta refractar~.
142

se

9. Pentru confectionarea rezistentei unei plite electrice cu puterea de 600 W, ce funqioneaza Ia 120V, sarma de crom-nichel cu diametrul de 0,75 mm. metri de sarma ne sunt necesari pentru

cav

confeqionarea rezistentei respective? p = 11,196 ·10- 7Q ·m. R:9,4m. 10. Un generator electric produce printr-o rezistenta de 9 Q o putere electrica. Ce rezistenta interioarii are generatorul, daci el produce aceea~i putere printr-o rezistenta de 16 Q? R:12Q.
U. Un indilzitor electric are doua rezistoare. Timpul de fierbere a cantitatii de apa din indilzitor este tl, respectiv tz, dupa cum se conecteaza numai primul rezistor sau numai al doilea. Sa se calculeze timpul de

fierbere al apei, daca se conecteaza ambele rezistoare: a) in serie; b) in paralel.

12. Un bee ~i un reostat sunt legate in serie ~i formeaza astfel un circuit electric. Tensiunea Ia bornele bccului este de 60 V, iar rezistenta reostatului este de 20 Q. Becul ~i reostatul consumii impreunii 200 W.

143

1n vas pe directia CAmpului electric. temperatura. observa.tre placa pozitiva. 9.33.tor realizam montajul din figura 9. masa depusa. un ampermetru ~i un intrerupa.31) . poate fi vizualizata. in obtinerea unui amestec de rn =KQ. iar coeficientul de temperatura a filamentului este de 5 ·10. enuntata. fntre aceste pla. Ionul negativ fiind colorat.2. CURENTUL ELECTRIC iN ELECTROLITI 9..1. 22n. fn felul-acesta.. Repetttnd exp~rimentul pentru acela~i interval de timp. daca rezistenta Ia 0°C este 2.m ~i a poi ii cAnta.m solutia din vas cu apa. relatie este K = m{Q ~i se num~te echivalent clectrochimic. cu rezistentele Rt. numele de disociafie electrolitic/1. Aplicarea dimpului electric intre pla..R: 2A.la catod depinde direct proportional de intervalul de timp cAt circuitul a fost inchis. R: 5 A. 3 ~tiind ca ~din_ caldura se degaja in rezistorul Rt..m un cAmp electric. sa se calculeze: a) intensitatea curentului electric prin ramura principala. constata. 9. distilata.tre electrozi ~i transformarea lor in atomi sau in radicali prin neutralizare se nume~te electroliz/1. sunt legate in paralel ~i alimentate Ia o sursa de curent continuu sub tensiunea de 110 V. Cu ~ase electrozi de c. · Factorul de propoqionalitate in aceasta.masa atomict\ a substantei (A). Cu circuitul inchis. Energia electrica disipata sub forma de caldura de cele doua rezistoare este de 55 ·10 1 in 100 secunde. sarea (KMn04) se separa. 27. Doua rezistoare. · · 'fn solutia apoasa.rim pe fiecare in parte. Efectul disociatiei consta.. prezenta unui curent electric. ~i repeta. Cu circuitul desch~. Cfi:nta. · · Procesul de dirijare a ionilor ca. Deci masa depusa.32. Observa.m cum ampermetrul ne indicA un curent electric de intensitate mare. aplica. se deplaseaza. inchidem apoi circuitul.cele doua.valenta substantei (n).Irbune. ampermetrul dm cucult sau nu indica. a~a fel ca in fiecare pahar sa avem alta.ci metalice (fie.5 n. constata. un curent electric. de Faraday in anul1833 astfel: Masa de substarq! (m) separat~ dintr-un electro lit este. respectiv Rz. d) intensitatea curentului prin fiecare rezistor. mi~carea acestuia ca. . un alimentator cu tensiune reglabila. Schimbarea polarit4tii i~tre K . numit anod. Privind v~~l tot dintr-o parte. (9. sa. Constatam c:1 masa depusa. b) rezistenta echivalenta ansamblului celor doua rezistoare. proportionala. . Scoatem catozii din fiecare vas.. cu sarcina electrica Q transportat~. pozitivi (K+) ~i in ioni negativi (Mn04). Astfel. 9.4. schimbarea sensulut de miscare a coloratiei... Electroliza ~i Iegile ei. depusa. sau arata. Echivalentul electrochimic depinde de natura substantei prin: .m ca. iar ~in R2. la fiecare catod este aceea~i. Procesul de separare a substantelor ionice in ioni pozitivi ~i negativi poarta.rirn electrozii 1nainte de introducere in vase.nd experimentul pentru intervale de timp diferite. sau o sare solubiHl. Acest experiment ne permite sa. Curentul electric tn electroliti. a puta. destul de u~or.1. haotic. in care se mi~ca.ci din vas determina. in timpul procesului de electrolizii nu depinde nici de concentratia solutiei. in cei doi ioni ce tl compun in absenta cAmpului electric. cu ajutorul unui generat~r (alimentator tip D~da~tica?. i Aceasta expresie este ~i prima lege a electrolizei. Rt~zum«.iar in interior. punem tn apa distilata. concentratie ~i alta. iar cei pozitivi se orienteazfi cfitre electrodul negativ (placa Fig. se extinde in tQate directiile. distilata.5 n.4. InchizAnd circuitul cu ajutorul intrerupa. permanganatul de potasiu se separa. cei negativi se orienteaza. Experiment. fnchidem circuitul un interval (t) de timp. Fie un vas ce contine apa. aplicAnd deci intre pla. mi~carea dirij~ta. Pentru a intelege cele observate vom repeta experimentul astfel: S~himba. cAteva cristale de permanganat de potasiu (KMn04)· ObservAnd vasul dintr-o parte constata. Disociatia electrolitici. cAtre electrodul pozitiv (placa pozitivfi). o coloratie violeta. prezenta unui curent de intensitate foarte mica.32). punem in apa distilata. rpasa de substanta. 9. expresie se obtine: m=K·l·t. ace~tia ioni negativi ~i pozitivi intr-o solutie. Cum: I · t =::: Q~ putem scrie: Fig. 110 n. pla. 145 144 .a) Care este intensitatea curentului in circuit? b) Ce energie electrica coi:tsuma becul intr-o ora? c) Care este temperatura filamentului tn becul electric. putem constata ca. se realizeaza.m ca. Ia ampermetru.ct sa. de o parte ~i de alta. 4A 9.33. doua.3 grad" 1• .m cum coloratia violeta.torilor de sarcin~ (ioni) care determina. 1 A.cile metalice ale vasului cu solutie conduce la ordonarea mi~ca. Sistem de vase ·negativa). 432·1oJ J.4. pentru electroliza. In trei vase identice se introduce solutie de sulfat de cupru.ci un cAmp electric. o baza. 13. din pahar: un acid. legat4 la polul pozitiv al generatorului). in ioni Experiment. spre polul poZitlv · (placa metalica. c) rezistentele R1 ~i Rz.m ca. invers proportional. pla. 2 200°C. numit catod.torulut (K). la catod depinde direct propoqional de intensitatea curentului citita. ii usca. · MenVnAnd intensitatea curentului in circuit constanta.rii ionilor respectivi. nici de temperatura. direct propoqional.nd aceste dependen\e intr-o singura. dar cu intensit4ti de curent diferite.

32) Relatia (9. rezultA c4 ionul monovalent nu poate purta decat o sarcinA multiplu intreg de cea mai midl sarcinA electric4 este ~ C.200 Valenta 1 1 2 2 3 Echivalentul electroch ~c __ I 0. 0 demonstratie simplA ne conduce Ia acest rezultat.8·10 kg/m .trometalurgia permite obtinerea unui metal pe cale electrolitic4 din combinatiile lui naturale. NC . aceasta . Ia confectionarea discurilor pentru pick-up. cuprare. folosqt~ pentru aiitnentare a<.32) este cea de-a doua lege a electrolizei Echivalentul electrochimic ar trebui mAsurat in kg/C. l~i Avogadro.118 0. R: 1. zincare.).008 107. Galvanoplastia ~ste utilizatA in tipografie.6·10-19 c. Galvanotehnica este formatA din: galvanostegie-~i galvanoplastie. cum in practic4 se opereaz4 cu cantitA\i de substantil foarte mici. spre exemplificarea celor afirmate. Astfel se obtine: q =96 400 · 4. De aici reiese concluzia: 1C R: l'::l 9.0828 0. iNTREBARI. EXERCfTII. Valoarea absoluH1 a sarcinii electronului este deci q = 1e 1 = ~ = = 1.329 0. Tiparul se poate face din cearA. pentru a-1 face bun conductor. Cea mai importantA realizare a electrometalurgiei constA in fabricarea aluminiului. se folose~te ca unitate de mAsuril 111g/C. aurire etc. b) galvanotehnica. Suprafata tiparului se acoperA cu praf de grafit.3·105 s. d!JpA un tipar. Electroliza solutiei unei sari poate avea loc la orice valoare a tensiunii a plicate bill de: e~ectroliza? 2.880 16. PROBLEME 1. ceea ce inseamnA c4 sarcinile electrice au o structurA discontinuil. Rezumand ace ste dependente se scrie: 1 A K. lntr-o conferintA tinutAla Londra tn anul1881 Helmholtz.ucat n nu poate fi decat un numAr intreg. hidrogenul) ~i metale (aluminiul) etc. prin electroliz4. un obiect.0 63. fn functie de metalul folosit in procesul de depunere. El poartA o sarcinA q.a este una din metodele importante de fabricare a unor substante chimice de mare valoare industrialA ca: soda causticA.681 ··- Electroliza prezinta o importanfa teoretica ~i anume: .03 em pe suprafata 3 · 3 mg corpului? (p = 8. nemetale (clorul. dar.57 197. Ace~ti atomi au rezultat prin neutralizarea unui numAr egal de ioni. Cum trebuie grupate doua bai identice pentru electroliza. nichelare. Electrolii. a arAtat c4 -cea mai bunil explicatie a legilor electrolizei se poate da dac4 se admite existenta unei sarcini elementare pe care o poartA ionul JllOnovalent. Sa se determine raportul dintre sarcina ~i masa ionului de hidrogen pe baza legilor electrolizei. latA. ~ . fntr. intr-un echivalent gram de substantA sunt a~a ~ c4 atomi. Elec. daca se. Tiparul se fixeaz4la catodul instalatiei in timp ce anodul este fAcut din metalul cu cares~ face reproducerea.Factorul de proporVonalitate se noteazA cu (F) ~i se (F = 96 400 C/echivalent-gram). cateva substante cu echival~ntul elec. Galvanostegia. iar solutia folositA drept electro lit este o sare a aceluiasi metal. 146 . c) obtinerea de diverse substante pe cale electrolitic4. Explicati fenomenele care impiedica ruginirea tablei de fier zincati aflata tntr-un medi'u umed. astfel ca depunerea unei anumite cantitati d~ substanta sa se faca Iilai repede? sarcina electric4 transportatA va fi: Qo =~ -q =96 400C . trochimic respectiv: Substanta Hidrogen Argint Oxigen Cupru Aur Masa atomica 1. 3.0104 1. CercetAri numeroase au confirmat acest punct de vedere. de a reproduce. SA considerAm c4 tn electroliza unei substante cationul are masa atomic4 A ~i valenta n.58·10 kg . Prin galvanoplastie se intelege arta de a modela metalele.203 -c. KNi = 0. poate fi: argintare. Un corp cu suprafata de 100 cm2 este pus Ia catodul unei bai de niehelare prin care trece un curent electric cu intensitatea de 1 A Dupa cfit timp se va depune un strat de nichel gros de 0. apreciind importanta legii a 11-a a lui Faraday.=p·n· nume~te numArullui Faraaay Aplicatfile practice ale eleetrolizei (9. astfel c4 astAzi considerAm c4 orice sarcinA electric4 este un numAr intreg de sarcini elementare . 5. N fiind · numArul Numeroasele aplicatii ale electrolizei au qus Ia constituirea unei ramuri importante a chimiei -electrochimia. Particula elementarA care poartA aceastA sarcinA a fost numitii in anul 1891 electron. fn cadrul acesteia intrA: a) electrometalurgia. constA in depuneri metalice pe suprafata unor corpuri in scopul de a le proteja anticoroziv..ela~i generator.

Analog descrierii ctimpului e_lectric cu ajutorulliniilor de ~mp electric~ se ~te descrie ~i ctimpul magnetic. exercita acel~i fel de a~tiune asupra unui conductor mobil. prin care s~a stabilit curent electric. sau un singur ac. spre deosebire de . 10.1. Acul magnetic a ~vut in acest~ ex~erimente . actiune numita actiune magnetica. succesiv in mai multe puncte (fig. cu ajutorulliniilor de camp magnetic. Pentru un conductor circular se obtine urmatoarea regula: sertsul liniilor de camp care strabat suprafata unei spirale este sensu! tn care tnainteaza un burghiu.3). . Prin conventie se consider! c4 sensu! unei linii-de camp magnetic este indicat de polul nord al acului magnetic. care au pus in evident4 deviatia acului magnetic. 10. Se vizualizeaza cu ajutorul piliturii de fier. sensul liniilor de camp din jurul unui conductor este dat <le regula burghiului (sau a tirbusonului): sensulliniilor de camp magnetic este sensul in care trebuie rotit un burghiu. 10. in care rolul corpului de prob4 pentru in~estigarea actiunilor1llllagnetice 1-a avut un conductor mobil. adus in apropierea unui magnet sau a unui conductor parcu~s de curent electric.2. Se constata cA forma liniilor de camp nu se modificA. b).~rez~ntate fotografiile spectrelor campului magnetic produs de curentul elect?c stabtht pn~tr-un conduct~r rectiliniu (fig.rol~l unui C?rp de prob~.1. . Oersted a observat deviatia acului magnetic in apropierea unui conductor str4b4tut de un curent electric.ut. este un camp magnetic umform sau omogen. Pe placa orizontalA se a~aza clteva ace magnetice.cele de camp electric sunt intotdeauna curbe inchise. c). asem4nator pendulului electric cu care se pun m evident! acvumle electnce. Noua marime a b Fig. reprezentat pnn ltnu de camp paralele ~i echidistante. Pentru a exprima cantitativ proprietatile campului magnetic va trebui ~a definim o marime fizicA vectoriala. care atrag fierul. 10. Ati efectuat. . 10. ~i uncle experimente. Campul magnetic este o formli de existenfa a materiei. dar acul se rote~te cu 180° (fig." parcurs . Proprietatea unor roci de a atrage fierul este cunoscuHl incA din antichitate.1. dadt este ad us m aprop1erea unm magnet sa~ a unui conduc~or. 10. 10. CAMPUL MAGNETIC 10. Ele pot fi VIZUal~te experimental cu ajutorul piliturii de fier.2. Folosind substante care contin fier. Se inverseaza sensul curentului prin conductor. b) conductor circular. dacA este rotit in sensul curentului prin spir4 (fig. pnntr-u~ so~e~o1d (fig. 10. 10.de curen~ electric.2. de asemenea.1'. Aceast4 descoperire a ar4tat cA exist! o leg4tur4 intre fenomenele magnetice ~i cele electrice. a Fig. magnetic. tangent la acea linie de ctimp. patcurs de curent electric.1. printr-un conductor circular ~fig.CAPITOLUL H) + + CAMPUL MAGNETIC AL CURENTULUI ELECTRIC 10. lnversarea sensului acului magnetic Ia inversarea sensului curentului printr-un conductor rectiliniu.1. Actiunea magneticA se transmite prin intermediul campului . 10. pr:m actzunea asupra acului magnetic sau asupra conductoarelor parcurse de curent electnc..3. Liniile campului magnetic sunt tangente in fiecare punct Ia directia acului magnetic. 10. considerate ptin4 atunci independente.1. Actiunea c4mpului magnetic asupra conductoarelor parcurse de curent electric. spectrul campului magnetic prod us de curent printr-un conductor rectiliniu lung. Aplic4nd regula burghiului pentru spira se poate stabili ~i sensu! liniilor de camp magnetic al solenoidului parcurs de curent electric (fig. In figura 10. Spectrul campului magnetic produs de curentulelectric: c Fig. ati constatat cA el este pus in mi~care. In anul 1820 fizicianul H.5). Spectrul c4mpului magnetic. ca. nichel se pot construi magneti permanen\i.prezent atilt in jurul_ magnetului ctit ~i al curentilor electrici. a) conductor rectiliniu. Cu aceast4 conventie. In clasele anterioare ati efectuat unele experimente. a~ezat perpendicular pe planul spir~i.C. . 10. pe o placA orizontaiji. 148 149 . a).mpul magnetic in int~riorul solen?Idul. ~0. Fig.~ sunt . Liniile de camp magnetic. Acul magnetic se orienteaza mereu tangent la linia de camp. care se manifestO. Inductia c4mpului magnetic. pentru a ·inainta in sensul curentului e~ectric (fig. a~ezat de-a lungul conductorului. Din aceste experimente a reiesit d un magnet sau un conductor parcurs de curent electric.1. Experiment. Se poate pune in evident! experimental faptul cA sensul ctimpului magnetic depinde de sensul curentu~ui care-1 produce.4). Regula burghiului pentru curentul circular. c) solenoid. Regula burghiului pentru a determina sensulliniilor de camp magnetic produs de un curent electric rectiliniu.2.4. oobalt. b). a). .

este perpendicu_!aril pe directia conductorului ~i pe liniile dimpului magnetic. dublA fata. se nume~te inducfie magneticii. tnpla. Orientarea fortei electromagnetice poate'fi gilsitil cu ajutorul regplli m§inii stangi (fig. iar sensul ei ~epinde de sensul curentului ~ide sensulliniilor de camp.ba.. - 'I I ~+ r f l ·~+ ._inductiei magnetice B. Constata.. 10. · Pentru a gilsi o expresie adecvata.ectia Jortei nu coincide cu directia. Unitatea de masura.6.. ~ ~ . intensitatea curt. Reechilibr§nd balanta cu etaloane de masa. deci ~ide sensul vectorului ff (fig. 10. Regula mAinii stAngi pentru determinarea orientarii fortei electromagnetice.m forta electromagneti~. cu simbolul B.. numita. se determinil marimea forte! electromagnetice. Se realizeaza. Drept corp de proba. campul magnetic intre piesele polare ale bobinelor este aproape uniform. Regula burghiului pentru solenoid. Mentin§nd constant curentul pr:in bobine. montata. ~adar. doua. Spre deosebire de dimpul electric.exercitata. Cadrul mobil se leagil cu o ata. Ia aproximativ 1 em de marginea stiperioara. Balanta se dezechilibreaza datorita foqei electromagnetice exercitate de dimpul magnetic produs de bobine asupra laturii mobile a cadrului.Din clasele anterioare ~titi ~ forta pe care o exercita.. dispozitivul din figura 10. variem intensitatea curentului din bobinele care produc campul magnetic ~i ma. astfcltndit latura lui mobilil sa.6). forflz electromagnetica (F). balanta ~i se potrive~te cadrul in pozitie orizontala. asupra unuia singur. vor fi actionate impreuna de~ foqa. clmpului magnetic. 10. ~ forta electromagneticli este direct proporfionalii cu intensitatea curentuluz prin conductor: . se variaza. vom studia factorii de care depinde forta electromagneti~. ~ foqa electromagneticil are de fiecare datA altA valoare. care este independent de corpul de proba ~i specific dimpului magnetic. ~adar.9. Sensul fortei electromagnetice depinde de sensu} curentului electric prin conductor ~i de sensuJ.m ~ forta electromagneti~ nu se modifi~. fiind perpendicul~ra.8).10. dimpul_.. a inductiei magnetice tn Sl se num~te tesla.7). 10.. de Ia st~diul aqiunii pe care o exercita. . Direcpa vectomlui inducfie magnetica iJ. pe acee~i tijil cu suportul cadrului. PastrAnd acee~i intensitate a curentului prin bobine ~i prin cadru.u care ace/ camp magn~tic ~cfioneazii ~sup~a un~i conductor rectiliniu. dimpul asupra unui corp de proba. alcarei modul este ega! ~u raportul dintre forta c. in dimpul magnetic d!. de cea . pe B. ~i acee~i lungime a Iaturii l~i mobile. forta etectrom~gneti~ este direct proportionala. parcurs de curent eleetric. trei conductoare de o forta. iar sensu/ este acela~i cu alliniei de camp (fig. inlocuim latura mobilil cu conductoare din diferite materiale ~i de diferite grosimi. fie intre piesele polare (fig. vom considera un conductor rectiliniu mobil. a pieselor polare. Se echilibreaza. la care forta este orientatil pe directia dimpului electris£. definirii luiB. a. a) Dispozitiv pentru masurarea fortei electromagnetice.. notata. b). 10.9. Vectorul inductie magneticaBeste tangent Ia linia de cAmp ~i are sensulliniei de cAmp. vom porni. raportulF//1. ca §i in cazul dimpului electric.. . 10. ~ezate tn prelungire ~i parcurse de acela~i curent. Se constata. netice conform rela~iei: (10. 7. ~z produsul dzntre mtensztatea curentului din conductor ~i lungimea conductorulu~ ajlat tn campul magnetic.. tntr-un punct al campului este tangenta Ia linia de camp magnetic tn ace/ a Fig. Astfel. F-L Experimentull. 10. Se milsoaril forta electromagneti~ Ia fiecare noua. cu simbolul T: 151 Fig. Se alimenteat1i cu tensiune continua bobinele ~i cadrul. poate servi pentru definirea inductiei mag .magnetic asupra unui conductor stra. Fig. ~adar.tut de curent. cu lungimea conductorului aflat tn camp: F-l. 1 .9. perpedicular pe liniile campului magnetzc. b) Latura mobili a cadrului se ~aza tntre piesele polare ale bobinelor.. fizi~.sura. 10. parcursa de curent. de clrligul de sub talerul unei balante. Se constata. valoare a curentului 1. b punct. Flg. Pastr§nd acelea~i valori pentru intensitatea curentului din cadrul I ~i lungimea laturii mobile I. raportul F/1 l este independent de corpul de proba.rF d'' Un alt factor care poate influerita milrimea fortei electromagnetice este lungimea conductorului aflat in dimp. Pentru a defini modulul inductiei magnetice.ntului I prin cadru. I I 8 tJ F . deci ~i pe vectorul B.Fig. 150 . etc. conductoare de lungime egala.5.1) a • '' I b c /nductia unui camp magnetic uniform este o ma~e fizica vectoria/a.8.

7) In cazul unui camp magnetic neuniform.12. care face unghiul a cu vectorul. Forta electromagnetici este nula dnd conductorul este paralel cu liniile de camp magnetic. forta electromagnetidl este nulil. ca tn figura 10.3. fixat pe o pladl orizontalil (fig. vectorul B.tura intre vectorul inducve magnetidl ~i suprafetele intersectate de liniile de camp magnetic se define~te o milrime fizi~. 10.3) include ~i rezultatul experimentului 2: cand u = 0°. de modul unitate. definitia fluxului magnetic (10. sin 0° = 0. 10.2) Fig. cu cu cadran gradat.e unghiul a:. care far.. 10. Acest al doilea vector se RelaVa (10. ~ezatA normal pe directia campului magnetic: in milsuriltorile efectuate panil aici.2) se regilse~te ca un caz particular al relaVei (10.4) Unitatea de milsuril a fluxului magnetic tn SI se nume~te weber. (10. forta electromagnetidl variazil direct prop~rVonal cu sinusul unghiului u dintre direcVa . cu planulnormal ia vectorul if. (10. unghi a. numitA flux magnetic. astfel inclt expresia fortei electromagnetice pentru orice orientare a eonductorului tn camp este: F =Bit sinO. se noteazA §' ~i reprezintA produsul dintre scalarul S ~i cu vectorul B. in punctele ca.. uhde S" = S cos a.5 poate fi scrisil cu ajutorul produsului scalar dintre doi vectori: iJ ~i un vector de modul S. 10. Normala la suprafata S Fig. A ·m A F = B/l. a). printr-o dimpului electric.1. 10. Pentru a simplifica experimentarea. 10. este fluxul magnetic al unui camp magnetic uniform. C4mpul magnetic produs de anum. (10.14).D.11) se define~te fluxu/ magnetic <I> prin produsul dintre modulul inducfiei magnetice ~i aria suprafefei normale Sn: <I>= BSn. sin u = 1. fi considerat constant. Pentru un camp magnetic uniform ce strabate o suprafata. 10. normala la directia cAmpului magnetic (fig.. conductorului ~i direcVa v~ctorului B. cu 1 T.iti curenti electrici stationari. in lipsa curentului 153 152 .6) A~adar~ fluxul magnetic al unui cAmp uniform se define~te prin produsul scalar dintre vectorul inducVe magneti~ ~i vectorul suprafaVl orientat!: <P :::::B· (10. astfel incAt este normal pe suprafata S (fig. 10.12).reia vectorul B sti poata. ~i propriet4tile campului magnetic. Experimentul 1. Un Wb. tn lungul axei ei. Se introduce un conductor rectiliniu in interiorul unci bobine.l unei suprafete Scare nu este normalA la directia dimpului magnetic (fig. Acest rezultat ne duce Ia concluzia -ca. ~i anume de unghiul dintre directia conductoruiui ~i direcva c!mpului. S foarte micA. Ac magnetic face un ungh!_.7) se poate apiica pentru o suprafata. fn centrul ~::adrului se a~az. intr-un laborator ~colar nu ne permite s4 determinilm aceastil dependentil. Ce se int~mpHi insil dadl a~ezilm conductorul paralel cu liniile de camp? · Experimentul 2. cu simbolul Wb. Suprafata S fare un Fig. carese obtine prin proiectia suprafe\ei S pe un plan normal Ia vectorul B: <l>=BS".Aplicand tensiune atat bobinei cat si conductorului ' ' se constatil ca. Fluxul magnetic. vom folosi de data aceasta drept cbrp de probA un ~magnetic cu cadran gradat (fig. relati~(10. Vom studia eJ~. intensitatea dtmpului depinde de sarcina electridl generatoare de camp. Fig.10. (10.! acul magnetic.4. am a~ezat mereu conductorul perpendicular pe liniile campului magnetic. Suprafata Sn este normaHi la direcva dmpului magnetic. for\a electromagnetid! mai depinde de un fact~r.1. Se utilizeazf! un cadru dreptunghiular cu spire.+ [B]si= [F]si = [I] s1 [I] s1 Un camp magnetic uniform are inducVa de 1 T dadl exercitii o forta de 1 N asupra fiedlrui metru din lungimea unui conductor.11. care se a~aza. de inducve egala. 10.-perimental dependen\a inductiei magnetice de intensitatea curentului generator de camp magnetic. s.13): S=S ·n. in cazul unui conductor perpendicular_ pe liniile de camp: Fig. In cazul (10. 10. Experimentull. Se obtine expresia fluxului magnetic printr-o suprafat~ S oarecare: <1> = BS cos ex. suprafatii de 1 m 2. parcurs de un curent cu intensitatea de 1 A: Din relatia (10.15. Aparatura de care dispunem. cand forta are valoarea maxim~! F = Bll. perpendicular pe camp.1) rezultil expresia fortei electromagnetice.3) 1 Wb = [B]sr [S]si = 1 T· m2. un vector It. 10. u reprezinta unghiul dintre suprafata S ~i planul normalla vectorul B. Relatia (10.2. nume~te suprafata orientaHi.4) se poate aplica pentru ~prafata S". iar forta este null!.3) 1 punand condi~ia u = 90°. in cazu. descris tn paragraful10. pe directia vectorului inductie B din punctul ~espectiv. Prin milsurAtori de precizie s-a stabilit ca.5) Relatia 10. Pentru a stabiii lega.14. N =T. in general.a.10. 10. a ar~ltat c4 prin variatia intensitatii curentului generator de camp magnetic~ variaza.13.1.

1 = tJ. est. av<ind modulul B1. inductia magnetica variaza invers proportional cu distanta rIa conductor (fig.r i. parcurs de curent electric de intensitate I. .t/~10 1. in vid~ B ~=:1:~. Dupa cum a rezultat din experimen1ul anterior. Se lasa sa treaca curent prin spirele cadrului.15. Cand conductorul se g:lse~te in vid. de module egale.o Experimentu/2. = 2rr.1. 10. unghiul sau de devia tie fata de direqia campului magnetic terestru scade. Bi ~·~--~--Br4BJ -~~ [~l Sl =I~L~![~L~ [/] Si =Jt = (1\l/A. numWipermeabilitate magnetica..o =4n: · llf. l:entrul unei spire parcursa decurent electnc vectorul inductie magnctidl are mmJ:~h1!: 155 154 .= i. ~!-trl B = --·---·. Se orienteaza cadrul astfel !neat axa lui sa fie perpendiculara pe directia campului magnetic terestru.16). ~ul ~gnetic indica in acest caz directia vectorulm B. are expresia: b Fig.__~ _ a ~ 81 =ez Intensitatea campului electrostatic depinde de dis tan fata de sursa.o din rela\ia (10. rezultant al celor doi vec~ori: Bt ~i Bz.aKnetic tcrestru. este orientat in lungul axei cadrului (fig.10) se nume~te permeabilitatea relativa a mediului. B= 21fl' ' (10.. ln jurul conductorului rcctiliniu parcurs de curent.nduqia magnetica ladistantarde unconductor rectiliniu lung.7 N/A2 .11) B-1. deci carr1pul magnetic al curentului rectiliniu este un camp neuniform. Pe masura ce acul magnetic se indeparteaza. 10. ' Unitafeade masurtt N/A 2'pentru permea. 10.8) 2nr Bi ~ 8r intensitatea curentului electric generator de camp magnetic. vec. :. 3. lung. constanta se nume~te permeabilitatea magnctica Fig. Sc cons ta ta unde p. b) acul magnetic formeaza un unghi de 45° cu campul magnetic terestru.) . a vidului ~i are valoarea Raportul dintre permeabilitatea unui mediu ~i permeabilitatea vidului: J. acul indica direqia campului magnetic terestru. 2rr. ~i dimpul magnetic prod1:1s ~<:? cadrul dreptunghiular este neuniform. cu distanfa fafii de curentul electric generator de camp magnetic. 10.16).Br p.bilitatea magneticase justificaexprimttnd pe p.torul Bare valori diferite in puncte diferite. Apoi se variaza intensitatea curentului prin cadru la 2/.10. (10.lO. Unghiul dintre directia acului magnetic ~i directia dimpului magnetic t~stru corespunde compunerii vectorului B1 cu un vector lfi. deci perpendicular pe campul m. 41 ~i sc masoara unghiul a cu care deviaza acul magnetic fata de directia cam pul ui magnetic teres t ru. Expresia (10. inductia magnetica variaza invers proportional cu disranta fa condu~tor. :-::: p. Vectorul inductie magneticaBz.15..In cazul unui conductor rectiliniu lung.17): B -1/r... o constantfl specifictl mediului tn care se gase~te conductorul.:!!!-.9) pr~n cadru. de inductie Bi. Permeabilitatea Jl se· poate exprima 1n fun eVe de ~ ~i Jlr: ). de inducVe Bt. Rezul ta ca inducfia magneticasCltde .11 ): IJ. Sc utilizcaza cadrul dreptunghiular./ ~----·- si inlocuind cu uniHHile de masura: ' . se: scrie in SI: .9) a induc~iei magnetice intr-un punct aflat la distanta r de conductor avand ca de fiecare data unghiul a corespunde adunarii vcctorului B1 cu un vector modulul de 2. perpendiculari lntre ei (fig. tn Sl i.2. 3B1. Urmeaza sa studiem dad! ~i induqia magnetica depinde de distanta Ia circuitul generator de camp magnetic. in cazul c<1mpului magnetic al unui curent electric rec~iliniu. Tin!nd seama ~ide dependenta inductiei magnetice de · intensitatea curentului B -I. 31. Se ~enVne constanta intcnsitatea curentului prin spire ~i se indeparteaza trcptat acul magnetic cu cadran de planul cadrului. (10.e. ~a dar. parcurs de curent electric. b). respectiv de 4 ori mai mare decat alluiBl (fig.l7.16. 10.- (10. 281.oJlr • . cu axa oricntata la 90° fata de direcVa campului magnetic terestru. -- a Fig. Rczulta ca induqia magnetica a campului produs de curentul electric crcstc In acelasi rapc)rt ca si intensitatea curentului electric: ' ' ' JJi.6). perpendicular.12) vi Sensul vectorului lf in punctcle din jurul conductorului rectiliniu se at1a cu regula burghiului (fig: 10. prod us de curentul din cadru. a) Dispozitiv pentru studiul inductiei magnet ice in ccntrul unui cadm dreptunghiular cu spire parcurse de clirent. respectiv 4Bl. modulul inducfiei magnetice este direct propor{ionalcu (10.

In absenta curentului prin cadre.LO~lt .O~lthl . a). 2w (10. b). parcurs de curent.I. Sensul vectoruluiB in cazul solenoidului se at14.2). el se va deplasa sub actiunea acestei forte.20.11): B2. (fig.18) Experiment.19. Modulul fortei electromagnetice F.ndul sau. Se inverseaza apoi sensul curentului intr-unul din cadre si se obsetva respingerea lor.d~ lungime l din conductorul parcurs de curentul /1. rezulta: Ft =BthJ.20. 10. 10. de lungimea I ~i invers proporfional de distanfa dintre conductoare. Cu ajutoml regulii burghiului se detennina sensul vectorilor Bt ~i iar (__-~--+--a poi.. fie parcurse de curent in acela~i sens. se ob\ine: Ft = J. " •· .4 Fig.1) scoate tn evident4 faptul c4 tn interiorul unui solenoid liniile de cAmp magnetic sunt paralele ~i echidistante. 10. este actionat de forta electromagnetica Ft. fn clasele anterioare av obsetvat interactiunea dintre dou4 bobine parcurse de curent. conform relatiei (10. Se constata c4 cele doua cadre se atrag.l0. se poate' calcula modulul fortei F. Asupra fiec4rui circuit cAmpul magnetic al celuilalt va actiona cu o fort4 electromagnetic4 ~i. Un conductor rectiliniu parcurs de curentul. care acvoneaza asupra unei portiuni . dac4 circuitul este mobil. rezulta c4 induc\ia magnet_ic4·Bt a cAmpului produs de curentul de intensitate /t. b) Curentul 11. fn centrul unui cadru format din N spire.. Tinilnd seama di F. b) curentii de sensuri opuse se respmg. a? Dispozi!iv pentru studiul fortelor electro~ curs de curent produce si el in jurul sau magnet1ce dmtre doua conductoare parcurse de curent.19. 10. sensul deviatiei corespunde sensului fortei electromagnetice. a) este. Re~ult4 c4 tn interiorul unui solenoid. J . Dou4 circuite parcurse de curent electric interactioneaz4 prin campurile magnetice din jurullor. va fi actionat cu o forta electromagnetic4 F.1. se detenninil sensul fortelor electrob a magnetice. iar daca· sunt este actionat de forta electromagnetica F2. parcurse de curenti electrici de sensuri opuse. 21tr (10. 10. nu prea aproape de extr~mit4tile lui. depinde direct proporfional de intensitlUil~ curentilor orin cele douli conddctoare. conform relatiei: NI (10.B =l2§ \ (10. parcurse de curent eiectric. Sensul fortel6r electromagnetice dintre doua conductoare parcurse de curent: a) cllrentii de acel~i sens se atra~. La a b r§. iar eel de sus legat de carligul de sub platanul balantei.13) under este raza spirei. este produsa de campul magnetic de inductie Bt ~i se exercita ~supra unei pof\iuni de lungime I din conductorul parcurs de curentul de intensitate ]z.~8. al doilea conductor parFig.16). ca ~i sensulliniilor de cAmp. b) Cele doua cadre se apza tn plane paralele. In amb~le cazuri.19.?lui magnetic. 10.5. RezultA ca. primul conductor. unde N reprezint4 num4rul de spire.16) Considertind conductorull foarte lung. a. a b 157 156 . Se folos~te dispozitivul din figura 10. cadre se a~aza in plane paralele (fig. paralele. care se com porta. poate fi calculat cu ajutorul relatiei (10.NI (10. cu ajutorul regulii mainii stangi.17) in expresia fortei electromagnetice (10. b). parcurs de curentul lz. Jn cele ce urmeaza. cu regula burghiului (fig. 10. vom studia interactiunea magnetic4 dintre donA conductoare rectilinii. cAmpul·magnetic este deN ori mai intens: B=zr· JJ. la distanta r de conductor (fig.omagne~zca exercitatli (ie un conductor rectiliniu. SeaplicA tensiune cadrelor. ele se produs de It. care depinde direct proportional de intensitatea I a curentului electric prin spirele bobinei. daca doua Fig. . DefiniJia amperului. 10. 10.14) Obsetvarea spectrelor magnetice obtinute cu circuite electrice de diferite f~rme (fig. Induc\ia magnetic4 in punctele din interiorul unui solenoid are aceea~i valoare. fo'!a el~ctr.18. se obtine un cAmp magnetic uniform. . rezulUl ca ~i primul conductor va fi agionat de o fortil electromagneticA F2 (fig. se echilibreaz~ balanta. paralel cu primul. ~adar. Analog. Un al doilea conductor rectilinin. a) Curentul 12. aft at 'in campul magnetic produs de h. (10. cu polii Ia capetele bobinelor. a). eel de jos sprijinit de un suport. se resping (fig. Interacfiunea magnetici a conductoarelor parcurse de curent electric.18. aflat 'in campul magnetic conductoare paralele sunt parcurse de curenti electrici de acela~i sens. deoarece directi~ c~nductorului este perpendiculara pe directia cAm_E.19.. ca doi magneti bar4.17) Inlocuind expresia luiB 1 (10. stationar. ~0.5). Bt = J. Cele doua.15) B = J!OJJr T . electric /1 produce in jurul sau un camp magnetic. llungimea solenoidului. 10. un camp magnetic. b). permeabilitatea relativ4 a mediului din interiorul solenoidului.. asupra unez porpum de lungzme 1 dintr-un alt conductor rectiliniu parcurs de curent. In care se gase§te · .20. astfel tncAt ele sa. atrag (fig. i~ JJ.

/ 'I a Fig.. 0+ b '' . se calculeaza modulul inductiei magnetice B a clmpului magnetic rezultant: Bz= Bi Bz 'i B = "'Bt + 281112 cos 90° + B~ = ..24. b Fig.. normal pe liniile de clmp. Pentru. se variaza intensitatea curene curen e ec nc. cu ajutorul relatiei (10. sa se afle vectorul inductiei Bin punctele aflate pe bisectoarea unghiurilor formate de cele doua conductoare.21 ). Sa•se desen~ze liniile de camp magnetic produse de curentii electric~ din figura 10.10.23... mAsurand de fiecare·datA 2 forta electromagnetica."". c) in ce puncte inductia magnetica rezultanta este nula? · R: a)B= J. necoplanare ~i perpendiculare unul pe celalalt (fig.22. aflate Ia distanta d = 10 em unul de celalalt.. • • tului (/1 = lz) prin ele. dintrevectorulB ~i vectorullh se determina din relatia: EXERCfTII ~I PROBLEME l. de intensitati It = 5 A ~i h = 10 A Sa se afle inducti~ magnetica a clmpului rezultant tn urmatoarele puncte: a) la jumatatea distantei dintre cele doua conductoare.F= 1 .. care se stabile~te prin doua conductoare rectilinii. se obtine o dreaptA. Doua conductoare rectilinii..Ior ~i de distanta dintre conductoare poate fi verificatA experimental cu ajutorul dispozitivului din figura 10.10 (/z-It)= 2 ·10-5 T. b) intr-un punct situat Ia dt = 5 em de curentl:ll mai slab ~i Ia dz = 15 em de celalalt.22. b) 5 em. Pastrand aceea~i distanta dintre dodua condtucltoatr~ parcurse initialA dintre cadre.(A m). Punctul£2.T..3 mm distanta de conductorul parcurs de curentul h 6. 4.21..relatia (10. Pentru problema rezolvata. _. prin intermediul unui ampermetru (fig... siderand ca·cele doua conductoare sunt in vid. Se reprezintA grafic forta electromagnetica jn fun eVe de 1 ~i se verifica relatia (10.:se gasqte Ia mijlocui distantei PQ = 20 em dintre cele doua drepte.. b se obsetva ca vectorul Bse gase~te tn planul format de vectorii tga =BliBz = 1. 10. fac intre ele un unghi de 90°.. Ia 4 mm de el. valorile numerice ~i unitatile de m4sura pentru F ~i 1 nu sunt ~recizate.22. Sunt necesare clteva etape. Q 3) Se calc\lleaza.e r~rezinta tn punctul 0 vectorii inducVe magneticaBt 'iBz. s ~ =Bt.------o + Pt=-:= 21fT ~ 41t. 10.1 10. c) 5 ·10-6 T.18.. paraleli. 1) Se reprezinta pe un d'esen cite o linie a clmpului ···< magnetic produs de fiecare curent electric in punctul 0. b).F 47t · 10-7N/A2 T 2. . 21tT 4) Cunosclnd ~odulele vectorilor 'i unghiul (90) dintre cei doi vectori. 2.. "'-----.23.. . iar eel din figura 10. 3. Din relatia (10. b)B=~ (3ft +/z)= 3. Schema electrica pentru a~ezand pe taler mase etalon ~i se qeterminA forta masurarea fortei electromagnetice electromagnetica. se medifica distanta r dintre ele..problema 1.Dependenta modulului foqei electromagnetice ·4intre doua conductoare parcurse de curent de int~nsitatile curentJ.r=J~ ~· . Ce inductie magnetka. R~portul F_/1 trebuie sa aiba valoarea 2.a de 5 · 10-4 T. Pe baza interactiei dintre doi curenti rectilinii. con.24.. foarte fungi. Ia distanta de: a) 1 em.. Sa se gaseasca sensul. Ia distanta de 1 m unul de altul (r = 1 m). 2 de altul fntre care se exercita o forta de 2 · 10-7 N pe fiecare metru de lungime. eel din figura 10.. 10. b) 2 ·10-5 T...i11'2. 10-7 .22.curentilor electrici care produc clmpurile magnetice din figura 10. un amper este intensitatea unui curent electric constant....3 ·10-5 T. 2)j.-: '. 5 2x. 7td . . a~ezate fn vid Ia distanta de 1 m unul (21t)(1m) . Din figura 10. 10... ceea ce confirma dependenta data de. sunt parcurse de curenij de acelati sens. coplanare.. Se reechilibreazA balanta. produce un curent electric rectiliniu cu intensitatea de 5 A. a) sunt parcurse de curenti electric! de intensitati It= h = 5 A... b). a fiind parcurs de curent tn sensu! de la Mrtie Ia cititor. 10. foarte lungi.. Ia 3.. Dupa echilibrarea balantei se aplica fensiune cadrelor... Se reprezinta grafic forta electromagnetica in functie de 1/r (pe abscisa se tree valorile raportului 1/r iar pe ordonata valorile corespun~toare ale fort~i). Unghiul a. 6ndt c) Pe o dreapta paralela cu conductoarele. paralele. Se stabi!3te pe desen ung_hiul dintre directiile celor doi vectoriBt . . Doua conductoare foarte lungi. prin obtinerea unei drepte ee trece prin originea ax~lo_r de coordonate. a= 45°. insensurile de pe figura._ . tangenti in 0 la liniile de camp (fig._---1Q indiclnd 'i sensulliniilor de clmp'(fig.18).JBt + B~ = Bt. S... parcurse de curenti de intensitate I.. Rezolvare.pentru ase obtine P =1 A 2.. lungi. Prin definitie.11) modulele vectorilor lii'i Fig. masurand de fiecare datA forta electromagneticA.... PROBLEMA.. . c) 20 em de conductor? R: a) 10-4 T.. F~g. 10. c . Doua conductoare rectilinii. paralele.fi = 1. iJi: · c 158 159 . se define~te unitatea de m4sura a intensiUttii curentului electric tn SI.i2.·10-7 N/m. ". Bi ~i i"z. strabatute de curenti egali (/ = /1 = h)~ rezulta: 12= In relatie. legandu-le Ia o surs~.. Mentinand constanta intensitatea curentului electric pt?n cadre.. care este perpendicular pe segmentulPQ. (u 0=4n·10-7 N/A2). Cele doua conductoare sunt perpendiculare pe planul Mrtiei.18).· 0.10. amperul.41 · 10-5 T. Un fir lung strabatut de un curent de 10 A este plasat tntr-un clmp magnetic uniform cu inducp.23. Sa se gaseasca inductia magnetica B a clmpului magnetic rezultant in punctul 0. Pentru problema 2.23 'i sa se indice sensullor. in ce puncte clmpul magnetic rezultant este nul? R: Pe o dreapta paralela cu conductorul. b tn sens invers.. . REZOLVATA.. . 10-7 ~ T.---.18).

26. 20. se gase~te un conductor lung de 20 em. Doua spire circulare idcntice. cu latura l 20 em. a~ezata perpendicular pe liniile unui camp magnetic cu inductia de 1o· 3 T? R: 14.r 200? R: 1 256 · 10-4 T . . De cite ori trebuie sa fie mai mica intensitatea curentului prin. 10. 16. 10. cu inductia de 1 T.27). R: de -J3 orL 11. Sa se stabileasca pe cale grafica orientarea vectorului induc~ie magnetidi In punctul 0.13 · 10-5 N/m. Intensitatile curentului au valonle h = 1 A. I4 = 2 A. 18. b)Bz= 5 ~C'JJt +Ij. C ale unui triunghi echilateral. Pentru problemele 8 ~i 9. foarte lungi. Pentru problema 19. Pentru problema 7. Un cadru patrat. Fig. 10. Printr-o bobina cu N 1 = 40 spire trece un curent h = 4 A Ce intensitate h trebuie sa aiba curentul printr-o alta bobina. formeaza i"fitre ele un unghi drept. 12. daca fluxul magnetic prin suprafata unei spire este de 2 · 10-5 Wb? R:6. de induct~e 1 T. 15.13 ·10. 10. R:0.28. c) <I>= BP cos rot. Sa se afle fluxul magnetic printr-o seqiune transversala In miezul unci bobine. b) inductiile magnetice Bz ~i B4 tn varfurile 2 ~i 4 ale patratului. Un solenoid cu 1 000 de spire ~i lungimea de 40 em este parcurs de un curent de 10 ACe sectiune are el.7 ·10-·6 T. Bobina are 600 de spire.10. 10. pentru a se obtine acela~i flux prinsuprafata unei spire caIn prima? R: a)Bo= "2~ r.25. una verticata ~i cealaWi orizontala sunt parcurse de curen\i de aceea~i intensitate. se afla trei conductoare paralele.1.25. c) expresia analitica ~i reprezentarea grafica a fluxului magnetic prin suprafata cadrului in functie de timp. h = 1 A. 270°. perpend~culare pe planul f1gum 10. Fig. 180°. 10. lndreptat de sus tn jos (fig.27.26./Jt+l~ +h. Sa se determine sensul de rotatie al electromotorului din figura 10. lungimea de 15 em ~i este parcursa de un curent cu intensitatea de 2 A. Prin A curentul are intensitatea 1' = 4 A si este de sens contrar celorlalti. cand este perpendicular pe liniile de clmp.J-. cu 1-. Intr-un camp magnetic un'iform. dupa ce s-a rotit cu 90°. In varfurileA. darcuNz = 20 spire.007Wb. cu sensuri ca in figura 10. parcurse de curent tn sensul indicat pe figura. 0.. In sensul indicat pe figura? Cum vor fi orientate foqele.~9. +· Fig. intr-un camp magnetic omogen. se rote~te uniform cu viteza unghiulara ro = 100 rad/s. 13.3cm 2. Care este fluxui magnetic printr-o suprafa\3 de 10 cm 2.04 Wb. 21. daca se introduce in bobina un miez de ficr. R: 6. pentru ca acul Il)agnetic sa fie oriental dupa meridian'! · R: a) 0. 2r.04 Wb.. care se exercita asupra fieca~i conductor. 10. Ce fo[\a electromagnetica se exercitii asupra lui? Ce orientare are aceasta foqa? R:2N. 10. Cum vor fi orientate fortele ce actioneaza asupra fiecarei laturi a cadrului. Stabiliti orientarea inductiei magnetice tn punctul 0 (fig.spira orientata la 30° fata de meridian declt prin cealalHi. f = ~ cJii +I~+ hJfi)I4 = 1. cu permeabilitatea relativa 700. Doua spire circulare identice. h = 2 A. • 8. Care este induqia magnetica in centrul unci bobine cu 100 spire ~i lungimea de 20 em. se poate roti !ntr-un plan orizontal.magnetica in centrul bobinei din problema 11. Una din spire formeaza un unghi de 30° cu planul meridianului magnetic. verticale.a 2 = 1. B. Sa se afle foqa p~ unitatea de lungim'e. Cum se modi fica inctuqia. Prin B ~i C curentii sunt de acela~i sens ~i au intensitati egale I = 2 A. Fig. Sa se determine: a) inductia magnetica Bo In centrul patratului. b) 0. 10.Fig. .T.28 · 10-4 T. Axa de rotatie este perpendiculara pe liniile de clmp ~i trece prin centrul cadrului (fig. dacii se inverseaza sensu! curentului prin spira orizontaHi ~i a poi In ambele spire. _Prin v§rfurile un~i p~trat cu latura a = 10 em tree patru conductoare rectilinii. Pentru problema 18. Sa se gaseasdi forta electromagnetica ce acVoneaza asupra unitatii de lungime a conductorului 4 din problema 7 (fig. cu acelea~i dimensiuni. ~tiind ca miezul are 2 sectiunea transversala de 10 cm ~i este confeqionat din otel. B4=~ c. a~ezat perpendicular pe liniile carnpului magnetic ~i parcurs de un curent cu intensitatea de 10 A. izolate electric una de cealalta. daca se inverseaza sensul curentului prin cadru? 19.hJ"2)= 0 21ta 5. Sub ce unghi este inclinat acest vector fata de fiecare din planele spirelor circulare? 9. Un cadru dreptunghiular se gase~te intr-un camp magnetic uniform. 7. parcursa de un curent electric cu intensitatea de 1 A? .29.26). Un ac magnetic suspendat in centrul lor comun. dadi prin el trece curent electric. 160 161 .JZ) 2M R:h = hNliNz =SA 17.28). b) fluxul magnetic prin suprafata cadrului. Pentru problema 17.a 22. Se cer: a) fluxul magnetic prin suprafata cadrului. -0. cu latura a = 8 em.25).

Vlt~za particulei forta Lorentz nu efectueazA lucru mecanic.. Colorava violeta se extinde incet in toate direcVile. sarcina electronulm. sin a. Se observa o deviaVe a ionilor. s electroni liberi..ele se suspendii ~n al treilea conductor. ' ' .A Lorentz.=----~~~'-'-'-'~ pe directia de mi~care a particulei. 162 Expresia foqei electromagnetice care Fig. UtilizAm inscriptorul din trusa de fizicA (fig. presupuse infinit de lungi. farA existenta vreunui metal in care sA se mi~te ace~ti purtatori. b. ce intrA in cAmp cu viteza v. b) Sensu1 foqei Lorentz depinde de semnul sarcinii q ~i de sensul vectorilor ~i If.(10. Prin acest conductor circuiii un curent de intensitate 13. Sa se determine Ia ce distantax de primul conductor se va giisi eel de-al treilea in pozitia sa de echilibru. 10.. Porta exercitata de cAmpul magnetic asupra conductorului este forta totalA exercitata as~pra electronilor liberi din el. fixe. ppate fi dedusa din expresia pozitiva. (10.46 · 10-s N/m. sunt striibatute de curenti de acela~i sens. in care q va fi inlocuit cu e. dect numarul de electroni care tree prin seqiunea transversala a conductorulm mtr-o secundA. Se pot utiliza. 10. Pe hArtia de filtru. paralel cu primele.acfi?nand c~ o for[ii ce~tripeta. Dupll numeroase observaVi experimentale s-au stabilit urmAtoarele. Inlocuind aceastA expresie in formula foqei F se ob\ine: F =I · I · B sin a. cat ~i modulul foqei Lorentz.31 reprezinta aplicarea regulii burghiului acestui produs vectorial. aflate Ia distanta d unul de celiilalt.:. Fiind perpen~i~ulara pe. a) Dircqia foqci Lorentz este perpendiculara pe planul format de acVoneazA asupra unui conductor de lungime I.!::i:. de cAn:tp magnetic ~i Pe directia misdirii ionilor.:. u~or de recunoscut dupA culoarea lor violeta ~i ioni pozitivi K+. pentru q > 0 in cazul (b) ~i pentru q < 0 in cazul (c). in planul celor doua conductoare.31. A~adar.3). ~a modificA numai orientarea vitezei. a~adar.l de electroni dintr-o poqiune de conductor cu lungimea numenc egalA cu vtt~z:. cat ~i pe directia vectorului inductie magnetica B..19). ceea ce indica o foqa perpen(. c.. v. perpendicularA pe viteza v(fig.2. ' R:x--d~. · ovservarea mi~ciirii ionilor. Pentru verificarea acestei ipoteze este necesar sA obVnem mi~carea unor purtAtori de sarcina electrica. mtr-un plan nor~alla liniile de cAmp magnetic. c0nform figurii 10. .. Produsul n · S · ~' reprezint~ numaru.. 10. 'PurtAtorii de sarcina liberi intr-un conductor metalic sunt electronii liberi.R: !f = ~I cos30° = 3.31. tar v reprezintA viteza inedie a electronului in lungul conductorului: f= evB sin a. cu linii de cAmp perpendiculare pe planul hArtiei de filtru. se pot exprima atat orientarea. Dispozitiv pentru V. cu fort~ Lorentz f ~ qvB.31. ~i alti ioni coloranV: ioni pozitivi. care este tocmai relatia (10. For\a medie ce ac\ioneaza asupra unui el~c. Campul magnetic uniform. Douii conductoare verticale. cu o concentraVe n de electroni con tine n . exercitata asupra unui conductorstrAbAtut de curent electric. a). Co(N03).::~.. MISCAREA PURTATORILOR DE SARCINA . _ . de intensitati It ~i h intre. AceastA observaVe ne conduce formularea unei ipoteze. iar a unghiul dintre vectorii ~i if (fig. c) Marimea fortei Lorentz este data de relatia: f= qvB sin a. norma lA Ia hnule de camp. 10.31. forta Lorentz este perpendiculara pe planul format de vectorii B ~i Fig.32).liculara pe direcVa liniilor.. ELECTRICA iN CAMP MAGNETIC campul magnetic actioneazA asupra unui conductor cu o fortA. e. numai dind conductorul este. 10. care in solutie apoasa disociazA in ioni negativi Mn04. . paralele. B.parcurs de cure~t electric. obtinuti din sulfat de cupru ~i amoniu. ac\iunea dimpului magnetic nu este legatA de existenta conductorului ci de existenta mi~cArii purtAtorilor de sarcinA electridi. vectorii v~i B. B inductia magnetica. For\a totalA asupra acestor electroni este p n ·I· s 1 =n ·I· S. Particula va executa o mt~care cuculara umformA. . In onoarea fizicianului + H.saudinazotatdecobalt. deci nu modtftcA energta cmettcA a partic~lei.fAra sA modifice si modulul vitezei. cu ajutorul produsului vectorial. Se observl ca relatia (10. 2M 23. c) Sensu! fortei Lorentz exercitate asupra unei particule cu fortei Lorentz. v este viteza ei. de induc~B acvoneaz~ ~~upra uAnei parucule de masa m si sarcinA q. FORTA LORENTZ.19) unde q este sarcina particulei. sarcina negativa.30). pentru experiment. viteza particulei (fig. AplicAnd o tensiune electrica constanta se observa deplasarea coloratiei violete spre anod.19) ex prima modulul unui produs vectorial intre vectorii ijV ~i B.. (Cu(NH4)2)(S04)2..20) f=qv xB. caracteristici ale foqei Lorentz: a) Directia foqei Loreati este perpendiculara a tat ~:::. aceastA fortA a primit numele de foqa Lorentz.73·10 N/m. . I 1fll Fs Fe ·~I' o -s T=T=-cos30 =1. el se poate deplasa lateral. datorita migraVei ionilor negativi spre anod. lt+h 10. se a~azA un crista! de permanganat de potasiu (KMn04). iar figura 10...f.30. deci cu aceeasi directie ca si a fortei eledromagnetice. imbibatA in apA._. v v a Ia Experiment.tron este data de relatia (10. Intensitatea curentului prin conductor este deci: I=e ·n ·S·v. SeaplicA a poi ~i un cAmp magnetic. 163 . prin expresia: . Conductor!Jl de Iungime 1 ~i sectiune S. a). Rezultateleexperimentelorduc la aceea~i concluzie: asupra oriciirui purti1tor de sarcina electr}cii in mifcare in camp magnetic se exercitii o forfii. b) Sensu! fortei Lorentz parcurs de curentul de intensitate I ~i aflat in exerdtate asupra unei particule cu sarcina cAmpul magnetic. 10.

· te. Din relatia: qvB = mv2/r se obtine: .= 1. Deviapa yz. 10. Fasciculul de electroni produce pe ecranul fluorescent Sun punct luminos. e U2 m frecventa mi~rifcirculare in camp magnetic: (10. unde U este tensiunea aplicata condensatorului. Aceasta proprietate a mi~carii particulelor in camp magnetic sta Ia baza constructiei ciclotronului. 10. frecventa mi~carii este specifica particulei (depinde de raportul q/m) ~i este independenta ~e viteza particulei. deviatia Yl este foarte mica. cu expresia fortei centripete. Apoi. Daca viteza cre~te. de unde AF 2 =FO · FG sau: yt rezulta: Yl = z2!2r = z2eB/'2mvo.ul electric uniform dintre armaturile unui. ~i avand viteza perpendiculara pe liniile de camp. de 1. pe baza devierii lor simultane in campuri electrice ~i magnetice. 10. 164 165 . r=qiJ· (10. In a~ul 1897 fizicianul J. &stfel tncat se poate · neglija fata dtr 2ryt. actiu~ea " . . Deoarece: I < r. cunoscuta din cl.21) Se poate calcula viteza unghiulara a particulei: ro =-.Largime~ zonei in.J. dispozitiv pentru accelerarea particulelor incArcate. constant. in semicercul de raza r. deviatiile Yl ~i Y2 Deviafia y1. Vectorul intensitate al ~pului electric E este perpendi£2lar pe viteza Vo" ~i vectorul inductie magneticA B este perpendicular pe vectorulE.75 em. astfel indit capata viteza vo = fieUolm . In aces~ caz se poate scrie: [e = de unde rezultA: [m. Sub f. particula executa o mi~care circulara uniforma. cu viteza Pentru un camp magnetic constant.care actioneaza campul magnetic uniform e8te l = 6 em. avand intensitatea E si clmpul magnetic de induqie· B. Lao distantaL = 3o em de Ia i~irea din campul ~agnetic fasciculullov~te un eeran fluorescent. In campul magnetic electronul va fi actionat de forta Lorentz "'j::. dar timpul necesar pentru parcurgerea unei circumferinte ramAne. electronul iese din campul magnetic.8 Raza traiectoriei r poate fi calculata. = 1/r. 21t 21tm Toate marimile din membrul drept al acestei relatii pot fi mas urate.22) =2Uftl21J2 · 11 ro qB v=-=--. inscris.egleaza tensiunea U ~i inductia magneticA B pAnA cand pe ecranul fluorescent spotullurninos nu mai are nici o deviere. Din triunghiul dreptunghic OA G.rtei Lorentz cu care dimpul magnetic aqioneaza asupra unei particule incarcate..= 1. Se vor determina. a IX-a: Fe= mv2ir.34.34). Thomson a determinat pentru prima oara sarcina specifica a electronilor dintr-un fascicul.o Fig. cu viteza V. . Raza traiectoriei este data de relatia: r =m vo/eB= = 18. Din triunghiul dreptunghic EAF rezulta: sin a.' . pe care apare un spot luminos.. f = qvB. iar d este distanta dintre armilturi ~i forta campului magnetic: Fig. pe baza actiunii simultane a unui camp electric fi a unui camp magnetic. · Valoarea obVnutA de Thomson pentru sarcina specificA a electronului este: m =1.8 · 10-3 T.. Sa se afle: a) raza areului de cere descris. tangenta inA Ia traiectorie ~i parcurge pana Ia ecran traiectoria rectilinieAC.Yt) =2ryt -yr. -evo x B.6 · 10-19 C fi m = 9 · 10-31 kg. PROBLEMA REZOLVATA Un fascicul de electroni intra tntr-un camp magnetic uniform. In punctulA. Se poate scrie: z21'1$ 2ly1. • · .7 · 10 kg . egaland expresia fortei Lorentz. electronii intra intr-o regiune in care acvoneaza simultan doua campuri: calll_E. iar din triunghiul dreptunghicACA' rezulta: tg a.33. din care se obtine: yz = Ll!r = LleB/mvo. Dispozitiv ~ntru determinarea sarcinii specifice a elecironului. Deviatia totala pe ecran va fi: F~g. UnghiurileAEO ~i CAA' sunt corigrueri. rezulta: z2 =yt(2r. Aceasta valoare este in foarte bunA concordanta ~u cea obtinuta in prezent. avfind laturile reciproc perpendiculare. Tinfind seama ca ~ ~• L____~ unghiul a este mic se poate considera sin a: Ill$ tg a:.21). in care electronii sunt emi~i de un catod incandescent C ~i accelerati de o tensiune Uo aplicata intre catod ~i anodul A. [e=eE=a eU . 10. Fiecare electron este aqionat simultan de doua forte de sensuri opuse: forta campului electric: e C vo= 6 · 107 m/s. pe rand. Sarcina ~i masa electronului sunt: e. orientata perpendicular pe liniile de camp magnetic (fig. Rezulta relatia: lh' = y'}}L. per~ndiculara pe viteza. b) deviatia Y a electronilor pe ecran. deci cele doua forte au rezultanta nula. sub actiUnea careia va descrie arcul de cere OA.ectron mtr-un camp magnetic umform.759 ·1011 C/kg. Devtatta u~ut el.32.= yvL. ea va descrie un cere de raza mai mare conform ecuatiei (10. Rezolvare.condensator plan. Se r. 0 varianta modernizata a aparatului lui Thomson constA dintr-un tub vidat.:=qB/m v mv [m =e • Vo • B = e • B V'lel:lolm . A . de inductie B. Deviatia totala pe ecran va fi Y = y1 + yz.

produs de curentul primar. Se inchide circuitul primar. introdusa pe acel~i miez de fier ~i un galvanometru cu zer~.. Un fas~icul de protoni. de fiecare data cand se obfine curent indus lntr-o spird. intrerupatorul K ~i bobiti_a primard P.i sau Q pe miez. 11. Experimentl!. Se realizeaza. pentru scurt timp. ci si un camp magnetic variabil in timp genereaza. ux magnetic variabil. Circuitul primar contine o sursa de tensiune continua. dispozitivul din figura 11. fluxUl magnetic prin suprafata fnchisii de spira este variabil fn timp.secundard Q. Distanta strabatuta de fascicul in camp magnetic. ce a pare la introducerea bobinei Fig. in circuitul scoaterea bobinei Q de pe miez. de Ia zero Ia o valoare maxima. secundar a. a unui curent electric._inducVeBsunt otientate perpendicular unul pe celalalt. ~dar. intc?p.la mijlocul scalei. Repetand manevrele de inchidere ~i deschidere a circuitului primar se observa de fiecare data aparitia curentilor indu~i in circuitul secundar. CAPITOLUL 11 EXERCI"fll ~I PROBLEME l. avand viteza vo. Circuitul secundar nu trebuie sa contina nici o sursa de ten8iune.. Legatura dintte fen~menele electrice ~i magnetice. Masa elementara e.ia curentului indus in bobina Q. dupa 10 ani de cercet~ri. Sensul cur~ntului indus. Sa·se calculeze·deviatiay de Ia directia initiala a fasciculului Ia i~irea din 11. clmpul magnetic.J1.67 · 10-27 kg. curenJ electric. este strabatuta de un fl. in trod usa pe un miez defier in forma de U.T. cu ajutorul intrerupatoruluf. vo vo. s-a dovedit a nu fi unilaterala: nu numai un curent electric genereaza camp magnetic. fn timpul tnchideii. iar sarcina lui pozitivii este egala cu sarcina' R: y ~ 2m'Vo = 0. Faraday (1791-1867) a pus in evidenta pentru prima oara fenomenul ae inductie electro~agnetica. intra intr-un camp magnetic uniform de inductie ·B = 0. un~i proton este m = 1.=. Experimentul 2. de Ia zero Ia valoarea maximA~ La tntreruperea curentului din circuitul primar.ia magnetica. numit curent electric indus.sitatea·Iui variaza. se introduce bobina secundara Q de pe miezul de fier. 3 R: v = e Brim= 3. Ce orientare ~i ce marime trebuie sa aibii viteza v a unui ion pozitiv pentru ca elsa poata avea o traiectorie rectilinie clnd este actionat sipmltan de cele douii campuri? R: v = E/B sin a. 2. in timpul mi~ca. intr-un camp magnetic de inductie INDUCTIA ELECTROMAGNETICA I B = 7 · 10.1).1 FENOMENUL DE INDUCfiE ELECTRO~AGNETICA In ariul 1831.5 em. Se vor reaminti cateva experimente prin care poate fi pus in evidenta.. de la valoarea m~mi Ia zero. relevata de descoperlrea~ lui H.1. este invers sensului curentului la deschiderii circtiitului primar.indus in circuitul secundar. Un camp electricomogen de intensitate~i un ~mp magneticomogen d. aflata in camp~I magnetic de inducVe var~abila. masurata · pe directia lui este I= 2.. a fost studiat experimentaJ in clasele anterioare.2 T. 2 · 106 m/s.1 cu lntrerupa. Oersted din 1820.2· leB · Y = Yl + ~2 =I eB/'lmvo + LleB/mvo = 2mVo (I+ 2L) = 8. pentru scurt timp.7 ·107 m/s. Traiectoria unui fascicul de electroni care se mi~cii in vid. Induc.. cuB. produs4 de curentul din circuitul primar variaza. este un arc de cere cu raza r = 3 em .pate curent indus.. si ea de Ia zero Ia o valoare maxima. aparitia curentului.ll. Se observala galvanometru apari.8cm.toruiKinchis. 167 .. fluxul magnetic prin suprafata inconjurata de fiecare spira a bobine1 secundare este variabil. Se scoate ~i .. acest fenomen. Sa se calculeze viteza v a electronilor. Fenome~ul de inducVe electromagnetica.3 em. cu perpendicular pe directia lui B. orientata perpendicular pe vectorul eB/2 E ~i formand un. 3. Se deschide circuitul primar ~i se observa din nou. se constata ca. ~i se constata Ia galvanometrul din circuitul· secundar aparitia. Circuitul secundar contm~ bobzna.ghiul a. Fiecare spira a bobinei secuildare. fizicianul M.. doua circuite electrice distincte (fig. Se utilizeaza.rii ei. In timpul stabilirii curentului in circuitul primar.

a). b) lntr-un circuit inchis. care alunedl in tim ul metalice elastice Lt Lz. fa til de bob ina Q. ' uxu rota. fn Crunpul magnetic uniform.mp. Lenz a stabilit o reguHl pentru determinarea sensului curerttului indus. valoarea inductiei rna netice in punctele suprafetet mchtse de fiecare spiril decijluxu/ magneti · g . meat fluxul magnetic produs de curentul indus sa se opunli variafiei jluxului magnetic inductor.C. deci care tinde sil compenseze sdlderea campului inductor.anent m fo~ de barli. fizicianul H. • • plr? rot~ta m campul magnetic umform.. Se observ4 cil Bindus este de sens opus lui B.ului magnetic produs de aceslt curent. campul magneticB. tn interiorul pieselor deschis. 169 . 11. Prin ~~carea . produs intre piesele polare ale unei o me parcurse de curent electric. b)~ Curentul indus.produs de bobina P variaza. Apar astfel. care magnetic variabil.unghtul dmtre suprafata spirei inductia magnetidl deci varlazli flp . 11. fieclirei spire variazli.F.2. a). 11.t in momentul anterior tt (fig. tensiune electromotoare ~ada n~ter~ c~~entului indus..2. afa ~rcuttul format dmtr-o bobinli Q ~i un galvanometru cu zero ia mijloc (fig HZ} ~. Fizicianul J. se constatil a rinderea oorlui sau ac:wui de 0 parte de alta a zero.5.en- ~rm. Circuitul dintre cllle doua elastta: se mchtde pnntr-un bee sau printr-un galvanometru. 11. fn timpul mi~carii magnetului tn circuit apare curent indus ' . c) lntr~ varia~ 11. E:perimentul 5: Se repetil.£..~ei su~ do~ la~e depl~ea var~a~ ~i g~vanometrului ~i Ja~e ~i punct~ui i .1. Fenomenul de inductie electromagnetidl se poate defini mai general ca aparifia unui camp electric cu linii de b camp inchise in regiunea in care existli un flux magnetic variabil in timp. se observil aparitia unulcur'ent indus · . care pot fi strilbiltute de fluxuri magnetice variabile. pe rand.. b). tn figura 11. ale dlror cape~e ~unt conectate la douil inele metalice c 1 ~i c 2 (fig. ' · de sens contrar.4.4.5. ' c pnn supra. numitil regula lui Lenz: tensiunea electromotoare indusii ~i curentul indus au un astfel de sims.pt. REGULA LUI LENZ regiune in care existi camp magnetic variabil apare camp electric indus. Rezultil d1 van~tta_fluxulut magnetic pnn suprafata circuitului.!. determinat experimental~este indicat tn figuril. ~u a~utoru~ notmnu de flux magnetic se poate da o definitie generalil a fenomenulut de mducve electromagnetic!.3).E. cu linii de camp tnchise. produs de magnet in punctele din interiorul bobinei..' aceasta. In timpul tndeplirtlirii magnetului de bobinli.m. Prin deplasarea bobinei Q in acest ca~p :!'ettc suprafll{a fieclirei spire este strliblltutli de un flux m.l camp inchise (fig. cu ctrcuttul secu~dar intreru.1 t----trica liberi din circuit.4.~ag~etului. este mai mare tntr-un moment t2 deca. a) fntr-un circuit de ca.4.. SENSUL CURENTULUI ELECTRIC INDUS. · tulut mdus. 11 3 s · · ~ . Se mter~leazil un voltmetru intre capetele intrerupte ~i se ~~statil e~tenta u~e1 t~nsiuni. c). asem4niltori unor va. Prin geheralizarea multor observatii experimentale.determinil aparitia in circuit a unei tensturu electromotoare (fig 11. dacil circuitul este inchis. acest camp electric exist! ~i in absenta circuitului. Foucault (1819-1868). . 11. stribitut de un flux metalice. Se scoate a pot magnetul din bobinil. fie datoritil variatiei campului magnetic. stribitut de un flux numele fizicianului francez J. induc\iJl iTa cA~pu­ lui magnetic inductor este mai micil in momentul t4 decAt in momentul t3.. Maxwell a demonstrat teoretic ~i ulterior s-a confmnat experimental c! in jurul unui flux magnetic variabil in timp apare un camp electric cu linii d. in acest caz. dup4 t. care deplaseaz! purt!torii de sarcinA elec...e.. (fig. In timpul apropierii magnetului.. • • · ~aloarea tndu~ttet ~ag~etice a campului Fig. magnenc pnn suprafata spirei. iar pentru punerea tn evidentli a curentului m':us Experinu:. la mi~orarea fluxului magnetic inductor curentul ~i schimbil sensul. deci se opune cresterii cainpului inductor. ntr~~uce magnetul perm~nent in bobinil. tn functie de dtst~nta Ia bobtn4 ~~ mtezul defier. indicandu~e ~i sensul curentului indus. fie datoritil ---~---__. apare un i-a descoperit. 11. utilizea~ ·pentru producerea campului magnetic un ma et Aparitia curentului indus dovede~te existenta unui camp electric. produce un camp magnetic cu Biruius de acela~i sens cuB. b b !XPerimentli/4. Sensul curentului indus tn bobin4 in acest timp. ' Feno':'enu/ d~ in~ucJie e/ectromagneticli constll in apariJia unei tensiuni e/ectromotoare mtr-un ctrcwt strliblitut de unjlux magnetic variabil in timp. curen\i el~ctrici ind~i.se rote~te uniform un cadru cu spire. Ma~inile electrice contin piese metalice mari.. Cu ajutorul regulii burghiului se determil!!sensul inductiei Bindus a ca~. numiti curen{i turbionari sau curen\i Foucault. 11.nterior (fig.--rota\iei pieselor tn camp magnetic constant.. ampul electric indus deplasea~ electronii liberi ai metalului de-a lungulliniilor lui Fig.l!J-. indusi. ~adar. Se. a pare o juri.agnetic variabil tn Fig.nt mducva magnetidl este constantil in timpul rotatiei s irei · dar . el ia na~tere datorit! variatiei fluxului a magnetic. curent electric indus.e -_. n ~~t expe!tme.5 sunt prezentate schematic dou4 variante ale experimentului 3 din paragraful11. fiecare din experimentele ant~rioare. 168 In toate experimentele prin care s-a pus in evidentil fenomenul de inductie electromagnetidl se constat4 d1 sensul curentului indus depinde de felul tn care variazil fluxul magnetic inductor: la cre~terea fluxului magnetic inductor curentul indus are un sens. tnchise. atat timp cat varia~ fluxul magnetic.ntul 3. se observilla galvanometru a aritia ~u.rt~­ magnetic variabil.

6. ---- 11. Conductorul de Iungime l alunecl rAJ! frecare pe doul suporturi conductoare paralele sub actiun~ unci forte exterioare F. prin intermediul unui intrerupltor. l70 171 .<?ate verifica ~i tn cazul experimentelor 1. efectuat de forta exterioar4 Fin circuit apare .S1) = I(BSz. inelul este atras. l!? netic uniform. in timpul stabiliriicurentulul in circuitul primar. iar A<I> este variatia fluxuhii magnetic tri ' ' timpul deplas4rii conductorului. de sensuri opuse.7) indicA trecerea curentului indus. a b Fig. campul magnetic mijloce~te transformarea energiei mecanice in energie electric4 ~i dispozitivul are rol de generator de energie electricli. Ia inchiderea .3. verificarea regulii lui Lenz cu prlvire Ia fi u~or glsttl m cazul un\u conductor de Iungtmea sensul curentului indus. de sens opus fortei F.sitl relatia dintre tensiunea electromotoare indusl si variatia . Aceasta aratl ca. Produsul/x reprezint4 aria m4turat4 de conductor in timpul deplas4rii pe distanta x.circuitul~i curfnt~l in inel ~te de sens contrar celui din bobin4 (cure~tii de sens opus se respmg).7). arii: aria Sz. In conductorul de lungime /. . in acest caz.energia necesar4 deplas4rii purt4torilor de s~rcin4 electric~ ~i instrumentul de masur4 (fig. Curentii de sensun opuse produc ~mpun ~agnettce de sensuri opuse._ delimitat4 de circuitul electric cand conductorull este in pozitie final4 ~i aria St. . Circuitul primar se realizeaz4 legand bobma lao surs4 de tenstune continuA. Se poate exprima Ie I in functie deL' ~i ·sarcina electric4 Q transportat4 prin circuit: -- .. LEGEA INDUCTIEI ELECTROMAGNETICE Pentru descrierea caBtitativl a fenomenului de inductie electromagnetic~ trebuie ga. cu ro~ de cucutt secundar. deci se opune cresterii lui.S1.6.S. notat4 cue. aflat in camp magnetic. iar curentii de acelasi sens produc campuri magnetice de acel~i sens. in timp ce Ia intreruperea curentului inductor. Rezult4 ca. cu viteza constantl v(fig.·constant4 cand fortele F ~iF'. Aceast4 arie poate fi exprimat4 ca o diferent4 intre doua.1.. deplasat perpendicular pe liniile de camp mag- Ie I = I L'IQ I· Lucrul mecanic L efectuat de forta F' = F = BIZ este: L = Bilx. deci se opune sclderii lvi. reprezint4 energia·necesar4 pentru transportul unitatii de sarcinA electric4 prin circuit.1) L = BI(Sz . n·1spoz1. Aria circuitului str4b4tut de campul magnetic de inductie B cre~te de Ia S1 Ia Sz. cand curentul inductor ~i fluxul magnetic inductor cresc.. 0 astfel de rei~ tie po~te · F .e. campul magnetic indus este de acela~i sens cu eel inductor. de alummtu. delimitat4 de acela~i circuit ca.<curentii de acela~i sens se atrag).. 11. Pe seama lucrului mecanic L. Ia inchiderea circuitulut. deplasat perpendicular pe liniile de tamp magnetic se induce t. 11. Regula lui t:enz se P. in circuit a pare un curent electric indus.BSt) = I <l>z. ~ ca~4tul miezului defier al unei bobine se suspend4 un IJ?-el. de intensitate I.nd conductorull este tn pozitie initial4.m. au modulele egale.1IV expenmenta1pentru fluxului magnetic inductor. inelul este respins de bobinl. deci fluxul magnetic prin suprafata m4rginit4 de circuit variaz4 de Ia <l>t =BSt Ia $z =BSz. iar in timpul intreruperii circuitului primar. . ct>z ~i <1>1 reprezint4 fluxul magnetic. . se va exercita. U.I <1>1 =I ~<I>. cand fluxul magnetic scade.7. astfel incat lucrul mecanic devine: '• (11. prin suprafata delimitat4 de circuit in pozitia final4.'Conductorul va avea o viteza. ' respectiv initial4 a conductorului l. ~ig. In acest caz. campul magnetic indus este de sens opus celui inductor. · Tensiunea electromotoare indus4. exp~nment stmplu pentru verifi~~uea regulii Lenz se poate realiza cu ?tspozttlvul ~~~ figur~ 11. l. Se constatl cl. Se poate scrie: lx = Sz. Sarcina Q este transportat4 in circuit in intervalul de timp llt. Datorit4 variatiei fluxului magnetic. 2 ~i 4 din paragraful 1~. si o fort4 electromagnetic~ F. astfel incat: Q =I !:J. 11. . tampul magnetic indus fn bobina tinde sa' compense~e variatia tampului m:Jgnetic inductor: a) crqterea tampului magnetiC inductot tn timpul apropierii magnetului. curentul indus in inel este d~ acela~i sens cu eel di~ bobin4 . Asupra conductorului parcurs de _£!lrent. .. b} scaderea campului magnetic inductor tn timpuJ tnqepartarii magnetului. · •. ' . m ttmp ce Ia mtreruperea curentului.~ ·~·~ t3 t4>t3 Fig: 11.

ll.. astfel ca.lm se constata ca acul ampermetrului deviaza lent catre valoarea fmala a mtenstta~u..e. indusl se expriml prin relatia: e=-A<I>. luata cu semn schimbat. conform regulii Lenz.2). t. Pentru un conductor rectiliniu perpendicular pe liniile de camp magnetic. Din relatia (11.2) se constat! ca.m. t.e. deplasat !ntr-un camp magnetic. fie de variatia ariei circuitului in timpul at: A<I> =B AS =Blv At . indusa intr-o bobinlt cu N spire este deN ori rnai mare. . indusl relatia: Ie I = I A<I> I · & Tinand seaml de regula lui Lenz.7).itor ( 6«7) < 0). deplasat sens opus campului magnetic inductor B. ll. becul nu lumineaza.8. se demonstreaza ca t. 11.m. iar cea negativl in sens invers (fig. induse depinde de semnul variatiei fluxului m3:gnetic inductor a<I>.2) implicl deci stabilirea unei conventii de semn pentru t. cu ajutorul reguli~urghiului: sensul s este sensul de rotire a burghiului pentru a inainta tn sensullui B.e. Experimentul 2.8. indusa are expresia: (11. e = Blv At= Blv. . Cand circuitul este inchis. variindu-se I~ fiecare viteia de deplasare relativl a circuitului secundar fatl de eel primar. Semnul minus nu a fost introdus in relaVa (11.e. conform clreia sensul t.3) e=-N-. trebuie sa.e.2). 11.2) Ll<l> (11. fn cazul fluxului .2).m.~ Bctescresdilcr I .11. daca t.9): se a~aza mana dreapta ~n ~u~gul condu~tor~lm.lO. t.m. tensmnea iicrescator I ~' 4 un -. Se realizcaza c.11: b?~ina L.pun~rca.decat ~a indusl tntr-o spirl: {s)IJ I I I cu 0 vitezAvca~e face un unghi a cu vectorul induqie magnetica B.iei Ia deschtderea cm:mtulUI.e. pentru a se opune cresterii lui.ectata "la o sur~sa de t. se venficl tn toate situatiile experimentale.8).9. Se realizeaza un circuit c~ eel din figura 11. De exemnln. M In cazul tensiunii electromotoare induse intr-un conductor rectiliniu deplasat cu viteza Constanta intr-un camp magnetic uniform. fn cazul fluxului crescltor (e < 0). prin intermediul unui intrerupator. i~use fn conductorul deplasat perpendicular pe liniile de camp: Fig. (11.8. pozitivl dl n~tere unui curent indus tn sensu! ales pentru parcurgerea spirei (fig.Rezultl pentru t.l. 11.9escrescltor (e > O). Fiecare spirl a unei bobine aflatl intr-un camp magnetic uniform variabil in tirnp tnchide o suprafatl strlbltutl de acela~i flux magnetic variabil.a a autoinduct. ind~sl: se alege un ~ns (s) de parcurgere a spirei (fig.ircuitul.di~ figura 1_1. legat de sensul campului magnetic inductor B. a magnetul~i.m. AUTOINDUCTIA.e. celelalte patru degete vor indica sensul curentulm mdus m conductor. 11.fluxului magnetic poate fi exprimata in funcVede R~latia (11. legata in serie cu un ampermetru. U. reprezentatl de relatia (11.10: o bo~ina L C"\1 ~iez de fier.(S) (8) a Fig.e. Schema dispozitivului pentru ~un~rea ~n 'd t · d 1· · Ia "tncht'derea ctrcu 1tulut evident. Legea inducfiei electromarzetice (legea Faraday).tet · c &~. b). 11. In fiecare spirl se induce o t. se poate enunta astfel: tenszunea electromotoare indusa intr-un circuit este egalli cu viteza de variafie a jluxului magnetic prin SJJ. data de sursa este de 2 V. iar degetul mare sa f1e m sensul ~~~eze1 ~e deplasare a conductorului.iJ· ~--. Schema dispozitivului pentru . astfel incat vectorul B sa intre in palma. Se constatl cresterea intensitltii curentului indus carid creste viteza de deplasare a bobinei secunda~e.m. varia\ia . campul magnetic indus B.in Fig. 11.e.e.e.s si deci al t. este" con. ~~u mi~z de fie:.. a). indusl de un flux magnetic descrescltor (.~ magnetic crescltor (Act>> > 0) este negativl.ensmne continua.m.4). Relatia (11. induse in conductorul rectiliniu poate fi stabilit cu ajutorul une1 regul~.prafafa acelui circuit.e.m. & (11.. Fig. t.m.. perpendicular pe liniile de camp (fig. a carei tensmne nommala este ceva ma1 mare decat c~a data de sursa. Raportul Act>/& po~utl numele de vitezl de variatie a fluxului magnetic. b) Sensul curentului indus tntr-o spira strabatuta de un c4mp magnetic descresc. La mch1de~ca ~nt~erup~~~r~.m. respectiv viteza de rotati~ a ' spirei tn camp magnetic.5) e = Blv sin a. demonstratl intr-un caz particular de variatie a fluxului magnetic. indiferent de felul tn care s-a obtinut variatia fluxului magnetic. Regula mainii drepte pentru stabilirea sensului curentului indus tntr-un conductor rectiliniu. indusl de un flu. pnn m~ermcdml un~1 mt:erupator:"In ~~r~lel cu bobina seleaga un bee. intrudit sensul curentul~i indu.m. tcnsiunea nom1~ala a bccului poate sa fi~ de 6 v. Din relaVa 11. 11.Bi ~iBtrebuie sifie de acelasi sens.. ev1 enta a au om uc. iar t. se leaga Ia 0 sursa de tensiune contmu_a. 3 ~i 4 de Ia paragrafulll. a) Sensul curentului indus tntr-o spira strabatuti de ~mp magnetic cresc..Aci> < 0) este pozitivl. ~umita regula mainii c!repte (fig. de relatia (11.4) M . / IJ l __. INDUCTANTA UNUI CIRCUIT Experimentull.4.1 172 173 .m. Se poate verifica in cazul experimentelor 2..2 rezulta expresia t.m.itor (L:\«7) > 0).e. data.

la inchiderea circuitului sa.. cand. cu ajutorul relaVei ( 11. de autoinductie da n~ter~ unui curent indus suplimentar. Fluxul magne. iar Ia sc4derea iqtensitatii sau Ia deschiderea circuitului t.e.=--. Experimentele descrise pun in evidenta o anumiHl intarziere a curentului electric. autoindusa e poate fi exprimata. Ea se numeste henry.11) s-a ar~tat~ ca~ d~pa deconectarea sursci de tensiune..1.4. pnn cucmt este deplasata sarcina electrica q: W=e ·q. poate fi scrisa: A<I>= L M. inductanfa circuitului. cand spira este parcursa de un curen t de 1 A. Rezulta c4 fenomenul observat este un caz particular al fenomenului de inductie electromagnetic!.e. e=--=-L At At ' .a campului magnetic poate fi gasita calculand energta clect~tca W. ea poate depa~i t. t. \inand seama ca variaVa fluxului magnetic propriu printr-o spira este b.m.· & 1 Comparand cu rclatia (11. Fenomenul trebuie sa apara ori de cate ori fluxul magnetic propriu ce strabate un circuit este variabil. ~n_er. cat ~i Ia inchiderea lui. ' [<!>] Sl Wb [L] SI = . factorul de proporfionalitate fiind . Deoarece t:e. Urmea'm dl ~i campul magnetic prod us de curentul electric din circuit este variabil in aceste situatii: creste Ia inchiderea circuitului ~i scade Ia deschiderea lui. a mie_zulu_I sau. Inductanta unui circuit este o marime egala cu catul dintre fluxul magnetic propriu prin suprafata acelui circuit ~i intensitatea curentului ce trece prin circuit: (11. 11. . se poate porni de la constatarea c4la inchiderea si deschiderea circuitului intensitatea ·curentului in circuit variazA: creste de Ia zero Ia j Ia inchiderea circuitului ~i scade de Ia I Ia 0 Ia deschiderea lui. Intensitatea curentului scade in ~cest timp de la 1 Ia o. tensiunea autoindusii 'intr-un circuit este direct proporfionalii cu viteza de variatte. §i de aceea a primit numele de autoinducfie. Un henry este inductanta unei spire prin a carei suprafata fluxul magnetic propriu este 1 Wb. La aceeasi viteza de variatie a intensita\ii curentului t. este a~adar variabil.m. inductia magnetic! este direct propoqionala cu intensitatea curentului generator de camp magnetic: B -I.= s AB = s~ Mil ~i ca t. ci Ia orice varia tie a intensitatii curentului din circuit.e.5. tran~fer~ta ~trcm­ tului dupa deconectarea sursei.e. deci nu numai Ia inchiderea sau deschiderea circuitului.itul cu inductan\~ mai mare. de autoinductie trebuie sa se opuna cre~terii intensitatii curentului inductor. cand el este in circuit doar cu bobina.e. .e. As a dar. i se mtroduce un mtez defter. campul magnetic indus trebuie sa fie de sens opus celui inductor rsi contribuie la sUlbirea lui.. Dupa intreruperea circuitului. ~are in {}~est tim~ scade 1~ zero. Cum lucrul mecan~c efectuat pentru deplasarea sarcinii electrice prin circuit dupa decon~ctarea~ surset nu poate fi cfectuat pe seama energiei furnizate de sursa.m. [/] Sl . numita inductanfa circuitului.e.(BS) '.aplicata la capetele lui fiind mai mica dedit cca nominal!. ~a cum s-a vazut in paragraful 10. Rezulta c4 fluxul magnetic propriu prin suprafata unui circuit este direct proportional cu intensitatea curentului I din acel circuit: <I>= LI. de autoinductie trebuie s4 se opuna sc4derii intensitatii curentului inductor. de acela~i sens cu ~I inductor.e.m.c.e. . destul de puternic. prin circuitul bobinei curentul contmua sa cucule pentru scurt timp. In cazul primului experiment.8) unde <1> este fluxul prin suprafetele tuturor spirelor bobinei.4 (fig. autoinduse poate fi gAsit cu ajutorul regulii Lenz. a tat Ia stabilirea. 174 . autoindusa va fi mai ·mare in circu.m.gt. Expresia inductan\ei unci bobine poate fi calculata.e.9) arata ca inductan\a bobinci depinde de n~marul de spire~ ~eqiunea ~i lungimca ei ~i de permcabilitatea magnetic~. de autoinduqie. conform regulii lui Lenz. a intensitiitii curentului din ace! circuit.8). Pentru a explica fenomenul observat. automduse e.m. de~i sursa de tensiune a fost deconectata.m. autoindusa intr-o bobina este: A<l> M. Autoinducfia este fenomenul de inducfie electromagneticli produs intr-un circuit datoritli variafiei intensitlifii curentului din ace! circuit. autoindusa in bob ina cu N spire poate fi scrisa: ~ M ~S M e -NS-z-·---. de autoinductie depinde numai de varia\ia fluxului magnetic inductor.7) L = <1>/I.m.. a c4rei valoare este specific! fiec4rui circuit. ~stfel lndit inductanta unci bobine crcste foarte mult daca. factorul de propoqionalitate de pe Hinga M/At este chiar inductanta La bobinci: fl/V2S L = -1 2 (11. ceea ce se cons talA experimental prin aprinderea becului dupa deconectarea sursei.m.m. deci campul magnetic al curentului scade. a sursei din circuit. becullumineaza. putem constdera ca el este efectu~t pe seama energiei campului m_agnetic. Astfel.m. T. .e. Variatia fluxului magnetic propriu. in funqie de variaVa intensitatii curentului in circuit dupa deconectarea s~rsei: 175 (11.9) Rcla\i~ (11. Unitatea de inductanta in SI rezulta din relatia: . in circuitele care con \in bobine cu miez defier. t. Permeabthtate~ magnetica a ficrului poate fide sute sau chiar mn de on mat_mare decat a a~rulm. datorita c4ruia becullumineazA ~i dupa deconectarea sursei.tic prin suprafa1~ circuitului. datorita t. 11.m. ENERGIA CAMPULUI MAGNETIC Prin experimentul 2 din paragraful 11. Ia care circuitul induct()}' este in acela~i timp ~i circuit indus.= A = H. autoinduse. pentru un timp scurt. (11. datorita careia apare t.m. t. cu simbolul H. In cazul experimentului 2. produs chiar de curentul prin circuit.u Ia o cre~tere a curentului in circuit.8). datorita t. astfel incat conform legii fenomenului de inducti~ electromagnetica.6) unde L este o constanta de proportionalitate. Sensul t.

2 s. o bobina arc 100 spire.24/1tT.12. Aplicand regula burghiului. 0 307 V.. H.10) 2.6 0 iar intre capctelc lui sc Ieaga un rezistor . A doua bob ina are Nz = 1 000 spire.15.o t em el = 1 V? Ce intensitate h va avea curentul mdus pnn pnma pentru cam pnma o ma sa scm . datoritii variatiei unghiului dintre normala Nla suprafata spirelor ~i vectorul de I? a. M M l:!. .e. ~vand · 12 51 ung1mea d. pentru ca Ia capetele lui sa nu a para o tensmne mdusa.. Ce t. Ce induqie magnetJca are campul? Ce curent va circula prin conductor.m. Iungimea de 40 em.2 2 a intensitatii: I (11. Tinand seama de (11. R: 15. duca. medte se va mduce m bobma."i. Imed = . 2 EXERCITII.e=-L M =-L~I=L{.12) figufi.e. deplasat_cu viteza de 2 m/s. pen t ru ca in ea sa l!'ig. u~ b i f!IIY~~:Z. arati'i ca sensu! curentului indus determinat~ aceasta este acela~i cu sensu! de parcurgere a circuitului pentru ca burghiul sa in. se gase~te cain bobina curentul indus va circula de Ia capatul 1 spre 2. ' 2 energia campului magnetic poate fi scrisa: Wm LP -y-· (11.e. curcnt cu t~tcn~I a beab~ .3 m. Sarcina electrica q transferata prin sectiunea transversala a circuitului in timpul l:!. 11.1 == -BS. poate fi exprimata cu ajutorul valorii medii I +0 I . Cum trebuie deplasata o spira intr-un camp magnetic uniform pentru ca In ea sa nu apara curent 11. t·o 2 e==-N & Variatia fluxului magnetic prin fiecare spira a bobinei este: ~<D == <Dz. Sa se propuna ~i sa se real~zez~ un ~xp~rim_e~t cu ~j~tor~l caruia sa se poata verifica faptul ca pnn vanatta ane1 un~1 ct~cmt.10) ~ide (11. 2 4.t (11.z.13. magnetul se departeaza cu polul sud de bobina. astfel !neat axa lui sa redevina paralela cu directia campului. 11. 2& ' Semnul plus. Cum trebuie deplasat un conductorintr-un ~amp_mag~~tic uniform.14. Pentru problema 4. 36 em . o bobina cu N = 1 000 spire ~i S = cm . Sa se stabileasca sensu! curentului indus in bobina_di~ figura 11. electric? 176 177 . magnetul se departea~a~ cu polul nord de ~obma: magnetul se apropie cu polul sud de bobma.2. Pentru problema 5. obtinut pentru t.m.t == 0 (fig.. indusa in solenoid.13. h == n!R1 == 0.94 · 10 2 Fig.14 In timpul rotatiei cu 360° a magnetului.t ~adar. b). daca el arc o rezistenta de 0.· em. • 3. cand are un mtez de her cu c 1 )."m.e.ainteze in sensu! lui B. perpendicular pe liniile de di~~ mag~etic umform. · R 100 Q? Ce sens va avea curentul mdus pnn pnma bobina daca intre capetele ei se leaga un reztstor cu = · .m. 10.11) rezulta pentru energia electrica Wexpresia: W=LI·IM=LI 2 l:!. Datorita variatiei fluxului magnetic prin suprafata spirelor. in fiecare spira se va induce o t. U. scqiunea de 10 cm ~ · · ~ cu cc vitcza trebuie sa vanczc curcntul pnn bo ·b·ma.77 H.12. avand axa paralela cu liniile de camp.5 s. . lung de 0.:. e= 1tNBd I =lOA Incattimptrebuiesascadalazerointensitatcacurentulmdt_nadoua_bob~na. se induce 0 t. '. indusa in intregul solenoid v~ fi: B: 7.12.t in care curentul scade de Ia I la 0. medie ce a pare in solenoid.. lungimea h = 20 em ~~ p_nn ea ctrcu a. in sensu! mdtcat pe Fig. PROBLEMA REZOLVATA Un solenoid cu N 6.e. = == 180° (fig. 0. Sa se determine t. ~? din camp intr-un timp t = 0.~l 2. avand ax~ paralela cu liniile campului magnetic de ind ucti~B = 1 ~· este s~oasa . Sa se stabileasca sensu! curentului indus in bo~inele din figura 11. Pentru problema rezol'-:ata. · dt·ametrul de . 3 1o. 11. Sfi se gascasca inductan\a unci bobine cu 1 000 spire.cu rezistenta de 9 0? R: 5 T.11) q =Imed l:!. in urmatoarele situatii: magnetul se apropte cu P?l~l nord spre bobina.s. 11.lr 400 ~i cand nu are miez. iar t. · · .5 .01 A. Din enuntul problemei rezultii ca fluxul magnetic prin spirele solenoidului variaza. 3.e.t Rezulta ca tensiunea electromotoare indusa medie ecare a pare in solenoid este: 2 . Solenoidul este rot it cu 180° in 0.3A. Fig. de3 V.<D1 == BS cos a. sectiune 51= 2 cm2 ~i Iungime h 2 em. conform legii inductiei electromagnetice. a) la a.m. se ob\ine in ctrcmt un curent electric indus. aflat in camp magnetic constant in timp.BS cos a. 5. 11. Pentru problema 9.BS == -2BS == 1td2 1tBd2 ==-2B4=--2- ~oua o .m. este introq~sa _coaxia_IInt~:o a hina Ia mi ·tocul ei. Rezolvare. PROBLEME l.t = 2 M . . = 80 spire ~i diametrul d = 8 em se gase~te intr-un camp magnetic uniform de inductie B = 0. bobina fa\a de eel prin bobina a doua? · · R: t == r 8 0 bobina cu N 1 = 20 spire. fntr-un conductor rectiliniu.

... Lucrul mecanic tn transformari ciclice monoterme............................3................1... Procese reversibile ~i ireversibile ............................. perpendicular pe planul barelor............. Principiul tranzitivitatii echilibrului termtc.......4.. ....................................e.5.... 3..............................................1.............................. ....apara o t........... de md~~tJe f! 0............... Unele mlirimi legate de structura discreta a substantei ........ c) forta cu care trebuie actionata bara a pentru a se deplasa umform cu v1teza v...... Ecuatia Clapeyron-Mendeleev ......................42 43 44 44 46 48 50 52 57 57 58 179 ......1............ Enuntul primului principiu al termodinamicii ......................2.................2......... 4...... 2.................2. 0 bo~ina ~u rei~stenta foarte mi. . 3..........................odinamic cu mediul exterior..2..... 1......-..... 3.................... 3.................................1N......... Haosul molecular legile statistice.............................. 2.... .... 318 Ns....................................4........................6........ 4..... ......... 2..... de Iung1me I=· 0...................1.3........ 4...................5........2........m............................................................. 2...1.....~ ...... Ecuatiile de stare ale gazului ideal (ecuatia tetmicli de stare ~i ecuava calorica de stare).....................6..5........................... 'i 3................................ .........P I mo cer........................................ Fenomene care evidentiazi structura discontinuli a substantei ............3.. .................... Modelul gazului ideal ............ 2......... 1..................1..4............6................................:......................... Notiuni termoclinam......... C8ldura.......... Starea sistemului termodinamic.............. Legea Boyle-Mariotte sau legea transformarii izoterme ............................... ..........1................: .. 4............................~a ~i inductanta 3 H este conectata Ia 0 sursa cu t..............3..1....... Transformari simple ale gazului ideal ....... marime de stare.............1..... 3...................................... 1........... 3.................. :.... Lucrul mecanic tntr-o transf')nnare ciclica biterma...............6........................................ .... 2... ......................................1........ Formula fundamentals a teoriei cinetico-moleculara ....1... Modele ci~etico-moleculare ale starilor de agregare ..........1 m.... 1..... b)i=:R=lA......?rm.... Transformlri de stare . Legea lui Charles sau legea transformarii izocore ..................................................... autoindusa de 1 V? Dar daca In bobina se introduce un miez de otel cu 1-lr = 1007 CUPRINS Partea intii R: 318 · 102 Ns.......4........................2.... Ecua\ii de stare ......................... Metode de studiu ............... 3 3 3 _5 6 8 10 12 14 14 13......... Temperatura .....2........e.......................... lega~e printr-un rezistor de rezistenta R = ....2...1.1........... Relatia lui Robert Mayer .............................1..b~1)_ t........1..........inamicli ......... .. ................ Teorla clnetico-moleculari ... 4.........m... ...... Sistem termodinamic......... 2......................... Expresiile lucrului mecanic............ 12..................................... Starea de echilibru termodinamic ........... Interpretarea geometrica a lucrului mecanic ......................2... ...................... Energia interna a unui sistem termodinamic..... Lucrul mecanic tntr-un proces adiabatic..... Forte intermoleculare............................................. b) m:ensitatea curentului prin ea..................e..... Fenomene termice.. Capltolul3......................... Capitolul2....................................1....... paralel~..................... aluneca cu 0 viteza v = 1 m/s de-a lungul a doua bare ~..... FENOMENE TERMICE Capltolull.... Parametri de stare .....................2... 19 20 20 21 22 24 24 25 25 2...2....1.. Prlnclpille termod.................. mdusa 10 bara m~bda............ R:a)e B·l·v=l0.......1.......... 4..6.................. .....ctoa~e...... ~.............. Clausius .......3...............V..................................... 1..... Se neglijeaza fredirile.m...... Sistemul este plasat i'ntr-un = 1 T...........................Principiul al doilea a~ termodinamicii tn formularea lui R......... . 4.....2.................... 4............... Capitolul4.1..... Se 1...... Structure substantei ......... ' agne~IC un~f........................................... Coeficienti calorici .................. Structura discontinuli a substantei ....................2........ ....3................. Formularea rThomson pentru principiul al doilea al termodinamicii ~................. Interpretarea cinetico-molecularli a temperaturii .. .. 1 5 v......2.............. caldurii ~i variatiei energiei interne tn transformarile simple ale gazului ideal ... 3................................................ c)F=ilB=0.........lce de bazl ....1............. ..3........ Lucrul mecanictn termodinamica . 2.1 n...2........4........ Temperatura empirica .. 0 bara conductoare............ Interactiuni ale sistemului term.. ........... ...........................................................2... Scara Celsius.......................... 2...... 1........................... ~ ..............:........ ..............................~ec~condu.......................3....2.......... pa ce mterval de tlmp mtens1tatea curentulm m regim permanent fn bobina atinge 5 A? s sursei....... Sistem termodinamic ........ mlirime de proces ....... Scara Kelvin ..... Legea Gay-Lussac sau legea transformarii izobare ............... Experiente care evidentiaz3 mi~carea moleculelor .. Stares sistemului termodinamic ......... 28 29 32 32 33 35 37 42 4............ · · · e neg1IJeaza rezistenta R: lOs...... Principiul tnt!i al termodinamicii ............. 4............1...... 1 14 15 15 16 18 Postlilatul echilibrului ..............2..................... Energiile moleculelor (cinetica ~i potentiala).....:..................................... 2................ PrincipiuJ al doilea al termodinamicii ........... 4.........6................. 3................... 3.........................3..................3............ Du .......................

...... 175 11... 9....... .... ........5.......2...................lzotermelc lui Andrews........ 148 10................. ....3........ Deviatia fasciculelor de elcctroni In e<1mp electric................. ... Curentul dcctric sta(ionar .. ................................1.......................... 7........... 7......................... Intensitatea campului electric...... Studiullichidelor ....5.............. ..... 170 11... : 167 11...................... ... ....4. ..........................................7 119 120 125 125 125 127 127 127 128 130 · 180 ................................... .......2...5.... ......... . ............ :.................... 8..................... :........... Structura corpurilor SPiide .... ... 8.............................................................. Inductia electromagnetica .......... ....................... Vaporizarea in atmosfera gazoasa ...3..................... Actiunea campului magnetic asup~a conductoarelor parcurse de curent electric.1...............2........ .. lnductanta unui circuit .... ............ Fluxul magnetic .........................~ ............ Dilatarea lichidelor ........................................................ ...... Legea lui Coulomb........................ ............... Sarcina elect rica ...... 9.............................4..... ..... 7....................................................2......4.......... Capacitatea clectrica a unui conductor izolat ....................... Legca !ui Jurin ...............................1................4......2................3 Energia ~~ puterea curentului electric ....................................................................................................2..........................2.. Vaporizarea ~i condcnsaref:l .............. :..................................................... Starea tripla a substantei .. Spectrul campului magnetic .3....... Vaporizarea Ia suprafaV1 (cvaporarca) ............................. ..................................................... 9. ............ Rezistivitatca .. Procese de electrizare.2....... Regula lui Lenz ................(.........2. Rezistenta.5........................... 9....2......::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: 141 144 144 145 148 75 75 79 81 85 85 89 89 90 90 91 92 93 94 <)) CapitolullO.....2.... Energia campului electric dintre armilturile uhui conucnsator.. ............ ...................................... ....4.......2........ ................ Sublimarea ~i desublimarea ............................. ...................... .................................... Dilatarea solidelor .................... ........3..........1.................... Curentul electric tn electroliti .........................6. 9............... Mi~care~ purtatorilor de sarcina electrica tn camp 162 magnetic ....................................... 8. Densitatea de energie a campului clc.........................9...: 131 132 134 135 136 137 ~::~~................ ................................1.... Transformari de faza .2.............................................................................3.................................... Legile circuitului electric... :................................. ..................................... 6.................... 167 Capitolulll.1......................................mpului magnetic ................................................................... ......... 5............3................. 6................................. Circuitul electric.......................8............ :............ Campul magnetic prod us de anumiti curen\1 electnci stavonan ..... 4............... ......2..1............1................................... ............1.............4. ..... Tipuri de motoare termice ................................................ 8...... ........................... ...............................6...........2................................ 9............................. C--<1mpul magnetic ......2.. Fenomenul de inductie electromagnetlca ............................. Inductia campului magnetic .............1..................... ...............................................1........... 8..... Capacitatea electrica .. (Potenliometrul) ..... Expresia capacitatii condensatorului plan................................1... ........................ ................... 8..... 9.....................1......... Gruparea condensatoarelor . :.......1...... ............ 8.................... 6.................. 173 11................... 8..................... ................ Energia c..................................... Capitolul9. ...... Lucrul mccanic efectuat de campul electric prod us de o ~arcina elcctnca punctiforma ................2............4... 9.........7................ 9........... 9..... ............................ Starea critica..iunc......... Mi~carea termica in lichide ..... .....................1............. 6.....1........... 99 99 99 100 102 I 04 104 106 108 112 112 114 115 1 1................. 9..................2.........................1.....1............................................................................3..................... Curentul electric in conductoare metal ice................................................. Suntul ampermetrelor ~i rezistenta aditionala a voltmetrelor .2.. Interactiunea magneticii a conductoarelor parcurse de curent electnc stationar...............2. 169 11...·..... ...............2. 10........ 153 10....... 8.............1...... Condensatorul. Capitolul7.......................... Conductor izolat In camp electrostatic......................................... .......... .2...................................................... Formularea Carnot pentru principiul a! doilea a! termodinamicii .. 7....................... 6................................... ............................... Legea lui Ohm....................................... Campul electrostatic....... 7.. 8............................................. 6................................................3..6.... : Capito lui 6......................................_1..................~i~:ae~~~~~~~l!t~~................. 8.......2................................. Tensiunea electriciL Tensiunca clcctromotoare ..... Definitia ampcrului ............. 8......4............................3........ "148 10............................3............................................. ......... Energia poten\iala de intcraqiunc a doua sarcini clcctrice punctiforme ............. 7........................................ ....... ....5...... Legea inductiei electromagnetice ......................... 156 10.1.... 5...................... Intensitatea curcntului electric.................................. Cocficientul de tensiune supcrficiala ... Potentialul electric...............2............................ . Structura solidelor .. 7... Vaporizarea invid .................. Intensitatea campului cleCl ric................... .......:ctrostatic ..... 8.............. . Interactiunea electridi.. Fenomcne superficiale ... ~···· ............. .......3............. 59 61 67 67 69 73 73 74 9............... .................................. ....... Gruparea generatoarelor ...... Lichdierea gazelor ........ Dielectrici in camp electric ..............................1...................................................2........2................................3................................ . Forta Lor~ntz.. Stratul superficial..........4........................................... Fenomcnc capilare.......... .................2.. Forma stratului superficial ................ Autoinductia...... ...... ............................... 8.... ::::...........1... ...2............ ..... .........4........1..........................2. Calorimetria ...................................... Forte de adc:~........................ ............................................2.... 7. 149 152 ·10..... l0..........3....2..............1.................................... 9.................. Reostate . .............................................2............................... Sensul curentului electric indus.............. 7.6....................................................... Ciclul Carnot..................1........3....... ............ Topir~a ~i solidificarea ...5. Campul magnetic al curentului electric ......... Legile lui Kirchhoff .................. Gruparea rezistoarelor ............... 7...... CapitoluiS................................. Caracterul conservativ a! campului electrostatic......................................................... Structura Jichidelor........................................................................................... ...... 9........ Vaporizarea In toata m<isa lichidului (fierberea) .2.............................3............................................................ Partea a doua FENOMENE ELECTRICE $1 MAGNETICE Capitolul8........... Forte de coeziune.......................................1............... 8..1........a.................... Divizorul detensiune...7........................ 9................