Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LEGATURA CHIMICA
Scurt istoric,
Conceptiile despre legatura chimica au evoluat odata cu dezvoltarea chimiei ca s
tiinta.In sec. XVIII filozofii au folosit notiunea de aviditate in locul celei d
e afinitate. Laplace a admis ca afinitatea atomilor este o atractie reciproca de
aceeasi natura cu fortele de gravitatie. In1812, Berzelius a creat teoria legat
urii ionice; el este creatorul teoriei dualiste care a explicat formarea combina
tiilor heteropolare, dar nu a putut explica formarea combinatiilor de acelasi fe
l. Teoria lui Berzelius a decazut dupa 1830, cand chimia organica ( in care teor
ia dualista nu se aplica ) a inceput sa se dezvolte. In1840, Dumas elaboreaza te
oria unitara, dupa care moleculele formeaza o unitate in care atomii isi pierd p
ersonalitatea. O prima incercare de a explica natura legaturii chimice apartine
lui Berthollet, dupa care atomii se atrag reciproc cu forte proportionale cu mas
a lor atomica , Un pas inainte il face Butlerov , care a introdus notiunea de st
ructura chimica perfectionata de J.H. van Hoff si Le Bell ( 1874 ). (1861), care
a fost
Legatura ovalenta
Legatura ovalenta se realizeaza prin punere in omun de eletroni ( Lewis si La
ngmuir ) ; de ex. Cl +Cl ClCl. Fieare atom realizeaza o onfiguratie de otet ( gaz
rar ). Se numeste ovalenta numarul eletronilor pusi in omun pentru a realiza
onfiguratia gazului rar ; numarul ovalentelor este dat de numarul eletronilo
r impari din stratul de valenta. Un tip speial de ovalenta este ovalenta de 1
eletron si ovalenta de 3 eletroni .
Cl Cl
P Cl
Cl
H BB H H H
Pentalorura de fosfor
Diboranul
In superoxizii metalelor alaline ( MO2) si H2+ ( moleula ionia de heliu ), N O
; KO2 (ontine ionul O2- sau O O) ,sunt ovalente de 3 eletroni . Exista 2 teori
i referitoare la ovalenta : metoda perehilor de eletroni sau a legaturii de v
alenta (MLV ) si metoda orbitalilor moleulari (MOM). In adrul primei teorii se
presupune a legatura se stabileste prin perehi de eletroni u spin antiparal
el; la apropierea atomilor , orbitalii lor se aopera reipro dand nastere la u
n orbital moleular ( u 2 eletroni antiparaleli ). MLV explia
Cursul 2
Legatura coordinativa este un caz articular al legaturii covalente: electronii
usi in comun rovin numai de la unul din atomii articianti la legatura ( dono
r ); atomul care-l recunoaste se numeste accetor. Accetorul caata sarcina for
mala negativa, iar donorul caata sarcina formala ozitiva : BF3 + :NH3 F3BNH3 sau
BF3(-)NH3(+) . Legatura coordinativa se mai numeste si semiionica ;
donorul este baza Lewis , iar accetorul este acid Lewis. Legatura de hidrogen L
egatura de hidrogen este o interactiune intre un atom de hidrogen si un atom al
unui element uternic electronegativ ( F,O,N ). Legatura de hidrogen oate fi in
termoleculara , de exemlu, H-FH-F . H\ O--H H\ O--H si intramoleculara , de exem
lu in nitrofenol
O ereche de electroni nearticianti ai atomului de fluor tind sa ocue orbital
ul liber al H, rezultand asociatii moleculare,( HF)2 , ( H2O)6 , ( RCOOH)2 . Ener
gia legaturii de hidrogen este mica , 816 kj/ mol , fata de legatura covalenta HF ,care este aroximativ 620kj/ mol . Legatura de hidrogen influenteaza roriet
atile substantelor. Datorita asociatiilor moleculare , unctele
existenta acestora exlica unele rorietati ale metalelor rintre care conducti
bilitatea electrica, rorietatea de a fi trase in foi si sarme. Legatura metali
ca este cu atat mai uternica cu cat numarul electronilor care formeaza banda de
energie este mai mare: deexemlu, la Fe banda de energie curinde nivelele 4s s
i 3d. Conform rinciiului lui Pauli,benzile de energie se ocua de la rima la
ultima,iar banda de valenta oate fi artial sau total ocuata. Izolatorii au ba
nda de valenta total ocuata ( E fata de banda de conductie este foarte mare). La
semiconductori banda de valenta este ocuata total, dar E fata de banda de condu
ctie este mica. Prin alicarea unei diferente de otential , egala cu E , sau ri
n ridicarea temeraturii,electronii din banda de valenta rin deculare ot trec
e in banda de conductie.
Curs nr. 3 PROPRIETATILE MOLECULELOR
Legatura covalenta neolara rerezinta cazil general de legatura
chimica.Legatura covalenta neolara si legatura ionica sunt cazuri articulare d
e legatura chimica.Molecula olara ( diolul ) are 2 centre de sarcina electrica
: centrul ( olul ) ozitiv si centrul ( olul ) negativ; cu cat distanta dintr
e ele este mai mare ,molecula este mai olara.Polaritatea moleculei deinde si d
ediferenta de electronegativitate dintre atomii legati, resectiv marimea absolu
ta asarcinilor
olilor; marimea care include cei 2 factori se numeste diolmoment,. =e.d [ ]=1D D
-Debye . 1D10-29 Cm. Caracterizarea legaturii covalente nu este suficienta daca s
e cunoaste numai unul din cei 2 factori. De exemlu ,daca comaram legaturile CN
si C-I , dua electronegativitate, ajungem la concluzia gresita ca legatura C-N
este mai olara. (N-C)= 3,5-2,5 =1Ev; (I-C)=2,512,5=0,01Ev. Lungimea legaturii IC este insa mult mai mare, datorita volumului atomi mare al atomului de I. Mole
ulele polare se numes dipoli. In azul moleulelor nepolare, entrul de sarin
a negativa se suprapune u entrul de sarina pozitiva. (=0). La comusii ionici,
diferenta de electronegativitate dintre atomi este foarte mare; exista o difere
ntiere mare a centrelor de sarcini ( uternic olari >5D) ; la moleculele olare
, 1<< 3,5D.Din valoarea se oate revedea structura moleculei; astfel moleculele
A2 sunt neolare, A-B sunt olare si liniare, AB2 ot fi de forma B-A-B ,olare;
ex.O=C=O, neolara,sau aa,
H-O /H
olara, S
S| -H olara. AB3 ot avea structura lana sau satiala. N
ABC este olara; AB4, oate fi lan- atratica sau tetraedrica. Pt PtCl42- neol
ara CH4 olara
cu raza mica ,de ex. Li+>Na+>K+. Datorita actiunii olarizante a ionului de Li,
comusii lui sunt mai greu solubili si mai utin stabili din .d.v. termic decat
cei de Na si K. LiOH si Li2CO3 sunt solubili, iar NaOH, Na2CO3 sunt solubili ;
la raza aroiata si aceeasi sarcina , cationul cu structura de 8 electroni e u
ltimul strat are actiune olarizanta mai mica decat cel cu 18 electroni , de ex.
Na+< Cu+ . Ca urmare a acestui lucru, solubilitatea comusilor Cu+ si stabilita
tea termica scad ,dar creste tendinta de formare a combinatiilor comlexe . Defo
rmabilitatea anionilor deinde de aceeasi factori; ea creste cu cresterea razei
si scade e masura ce scade sarcina negativa, de ex. O2->F->Na+>Mg2+, etc. Crest
erea olarizarii reciroce a ionilor ,determina scaderea temeraturilor de toir
e .Cresterea actiunii olarizante duce la aaritia culorii ; cationii cu actiune
olarizanta mare dau oxizi, sulfuri ,ioduri colorate . Deformarea anionului duc
e tot la aaritia culorii, de ex. in seria AgCl ( alb ) AgBr (galben ai ) AgI (g
alben ) ; I-are raza mai mare si este mai deformabil. Prorietati magnetice . Di
amagnetismul este o rorietate generala a materiei si este determinata de cula
rea sinului electronic ; substantele diamagnetice rimesc in cam magnetic un c
am indus , care disare odata cu camul magnetic.
Solutiile apoase de acizi ,aze, saruri ,sunt electroliti. Apa este un solvent p
uternic polar, =1,84 D ; la dizolvarea unei substante ionice ( baza, sare ) ionii
arasesc reteaua cristalina si devin liberi,datorita actiunii moleculelor de a
a asura surafetei cristalului. Na+Cl-Na+ + Cl- La substantele formate din molec
ule ( acizi anorganici si organici, baze organice ),ionii se formeaza numai in m
omentul dizolvarii, de ex. HCl+ H2O H3O+ + Cl-. Ionii existenti in solutia de ele
ctrolit sunt inconjurati de molecule de solvent- solvatare.( dizolvarea are loc
numai daca fortele din retea sunt comensate de forte de solvatare echivalente ;
de ex. aa nu dizolva AgCl , din aceasta cauza ). Daca solventul este aa , fen
omenul se numeste hidratare; in solutia de NaCl :
Datorita volumului ionic mai mic, ionii ozitivi sunt mai hidratati decat ionii
negativi. In solutie, electrolitii sunt caracterizati de gradul de disociere .;
cest reprezint rportul dintre numrul de molecule disocite si numrul de mol
ecule dizolvte =n/n 0 1, =0- substnt nedisocit, =1- substnt totl disocit .
rdul de disociere pote fi exprimt si procentul, %=n/n 100, depinde de ntur s
ubstntei cre se dizolv si de concetrti solutiei . ABA++B- ; k=2c/ 1- ( lege d
ilutiei,Ostwld,1882 ): l electrolitii slbi 0, k= 2c. Dup vlore , electroliti
i sunt: electroliti tri ( >50%)
a) emulsii diluate, la cae faza dispesata epezinta 0,1% din volum b) emulsii
concentate, la cae faza dispesata atine 74 % din volum c) emulsii putenic
concentate ( elificate ) , la cae faza dispesata ocupa mai mult decat 74 % d
in volum Emulsiile diluate au ad de dispesie foate mae si se fomeaza faa
aent de emulsionae; paticulele fazei dispesate adsob ioni de electoliti di
n mediul de dispesie, deci pezinta incacae electica si mobilitate electofo
etica ( se deplaseaza sub influenta unui camp electic). Emulsiile
concentate sunt obtinute pin dispesie, picatuile sunt neunifome ( 0,1--1 ) s
i se ot observa la microsco; ele sedimenteaza usor : daca densitatea fazei dis
ersate este mai mica decat a fazei disersante, icaturile disersate se ridica
la surafata. Emulsiile uternic concentrate se caracterizeaza rin deformarea
icaturilor , cu formarea unor oliedri, searate rin filme subtiri; nu se sedi
menteaza si rezinta rorietati mecanice asemanatoare gelurilor. De exemlu, o
emulsie continand 95% hidrocarbura , oate fi taiata cu cutitul. In general , em
ulsiile sunt sisteme nestabile, deoarece au un exces de energie libera la interf
ata articulelor . Stabilitatea emulsiilor oate creste rin adaus de emulgatori
. Emulgatorul este agent activ de surafata ; daca este substanta solubila in a
a si insolubila in substante neolare, de ex. oleatul de sodiu este bun emulgato
r entru emulsiile de ti U/ A . Substantele usor
articulelor.
Preciitarea
totala
a
fazei
diserse
se
numeste
coagulare.Imbatranirea coloidului ( autocoagularea ) nu e determinate de factori
externi; ea este determinate de : ciocniri uternice dintre articulele de colo
id micsorarea stratului difuz ( trecerea antiionilor in interiorul stratului de
alunecare) recristalizarea nucleului micelei Stabilitatea coloidului oate crest
e daca se mareste stratul difuz rin adaus de ioni, care se adsorb la surafata
nucleului, sau devin antiioni. Factorii de coagulare a coloizilor liofobi sunt :
temeratura ridicata , agitatia mecanica si cresterea concetratiei fazei diser
se. Electrolitii chiar in urme ot roduce reciitarea coloidului. Potrivit teo
riei micelare,solii liofobi sunt formati din 2 arti: micela si lichidul intermi
celar. Micela este formata din nucleu si arte ionogena. Nucleul este insolubil
indizolvant si este format din atomi si molecule neutre ( Au , Ag , S , As2O3 ,
Fe(OH)3 , AgI ). Partea ionogena este formata din 2 straturi : de adsorbtie si d
e difuzie. Micela este rerezentata de o formula micelara : {[ nucleu ] n K+( nx )A-}
xA- sau {[nucleu]A- (n-x) K+}xK +, unde:K+ -cation monovalent,iar A- - anion mon
ovalent. De exemlu : {[Fe(OH)3]nFe3+3(n-x)OH-}3xCl- sau {[AgI]n I- (n-x )Ag+}x
Ag+ . Coloizii de asociatie ( micelari ) sunt: acizi grasi , alcooli sueriori (
insolubili in aa ), saunuri ,sulfonati de alchil- aril, care cu aa formeaza
rin agitare disersii coloidale.In cazul acestora, artea neolara ( radicalul
hidrocarbonat ) se asociaza rin forte van der W aals, iar artea olara (ionica
)se orienteaza sre moleculele de aa. Micela coloidala de saun hidrofila In u
lei orientarea moleculelor este inversa. Se obtin soluri si geluri in functie de
concetratia fazei disersate. Coloizii macromoleculari sunt disersii molecular
e ( solutii ) , dar Na+ --contraion . hidrofoba .
moleculele sunt mari ; au dimensiuni in domeniul coloidal ( sunt olimeri ) . Ac
esti soli liofili au urmatoarele rorietati: sunt stabili ,se formeaza sontan
rin dizolvare ,rocesul lor de formare este reversibil ( solul se reface cand s
e adauga mediu de disersie, ex. aa ); stabilitatea acestora se datoreste adsor
btiei de solvent de catre macromolecula. Nu au sarcina electrica, sau aceasta de
inde de H( solutii de roteine ). Exemle de coloizi
Br2 = 2Na Br
S arurile metalelor alcaline cu acizii , HCl , H2 SO4 , etc.
se obtin indirect ,cu toate ca aceste metale au otentiale de oxidare foarte os
itive fata de H ,reactiile fiind foarte exoterme are loc arinderea hidrogenului
,care arde in oxigenul din aer cu exlozie. Utilizari : Na (toit) este transor
tor de caldura in reactoare nucleare . Se mai utilizeaza la obtinerea cauciuculu
i : 3 kg Na / 1tona cauciuc , de asemanea se mai oate folosi si la obtinerea la
milor cu vaori de Na . termometrie ,aliaje cu Pb si Na si K formeaza aliaje e
ntru
Ca entru industria constructoare de masini
,aliaje cu Hg ( amalgame ) la obtinerea sodei caustice. Calciul este situate in
grua a doua rinciala a sistemului eriodic ,
Calciul este un metal moale ,usor ;in aer isi ierde luciul datorita oxidarii su
erficiale ,este bun conducator de electricitate .Calciul este un metal 2Ca + O2
reactiv; arde in aer cu formare de Ca O si Ca3 N2 (azotura ) = 2 Ca O si 3Ca + N
2 = Ca3 N2
Reactioneaza usor cu aa Ca + 2 HOH = Ca ( OH )2 + H2 , Ca O + HOH =Ca (OH )2 +
Q Calciul reactioneaza la cald cu halogenii, sulful, , azotul . Ca + X2 = Ca X2
Ca + S = Ca S
3Ca + N2 = Ca3 N2 Cu hidrogenul reactioneaza la 400 C formand o hidrura ionica :
Ca + H2 Ca H2 ( Ca2+ 2 H- ).CaO are temoeratura de toire foarte ridicata (2575C
) Este utilizat la catusirea cutoarelor incustriale . Ca C O3 - calcarul ,se u
tilizeaza la obtinerea varului nestins, Ca O , care la randul lui se utilizeaza
la obtinerea varului stins , Ca ( OH )2 baza relativ tare . marmura ) se utilize
aza in constructii . Magneziul ( Mg ) exista in natura numai in combinatii ( Mg
O magnezie ,Mg CO3 -magnezit sau magnezita ) Magnezita este refractara ,este util
izata in metalurgie , in industria cimentului , in electrotehnica , in industria
CaCO3 cristalizat (
Metlele de tip d sunt situte in Sistemul Periodic intre grupele dou princip
l si trei principl si formez 3 serii de cte 10 elemente, 4 serie est
e incomplet. . Aceste elemente u configurti invelisului exterior de form (
n-1 ) d110 ns2 cest nefiind respectt de ctre tote ,dtorit unor slturi e
lectronice s d ; de ex. Z( Cu ) = 29 1ss, 2s2 , 2p6 , 3s2 , 3p6 , 4s2 , 3d9 4s13d
10. Metlele din grupeleIVb-VIIIb u in stre elementr si ionic orbitli ( n1 ) d prtil ocupti cu electroni , fiind considerte elemente trnzitionle ve
ritbile .; cele din grup II-b u configurti exterior d10 s2 , tt in st
re elementr ct si in combintii cu N. O. =1 su N.O.=2 ; nu sunt considerte
elemente trnzitionle veritbile . Metlele din grup-b (Cu ,Ag ,Au ) cu config
uratia d10 ns1 ,desi in stare eementara nu sunt eemente tranzitionae veritabi
e ,anumite specii ionice Cu2+ ( 3d9 ) si Au3+ (5d8 ) satisfac aceasta cerinta .
Proprietati fizico- chimice Metaee tranzitionae sunt soide ,cu exceptia Hg
, singuru meta ichid . Ee constituie o grupare deosebita fata de metaee s
si p din grupee principae. n stare soida formeaza retee metaice compacte s
i au tendinta de poimorfism .; in genera metaee de a inceputu seriior , c
ristaizeaza in reteaua hexagonaa ,cee
Pentru o persoana aduta este : Fe18 mg , Zn15mg , Cu3 mg , Mn3 mg , Mo0,25 mg , Cr0,2
mg ,Co--1g ; acestea se adauga unor elemente din gruele rinciale si vitaminel
or . .
Cursul 8 . GRUPA A V- A A SISTEMULUI PERIODIC AZOTUL SI FOSFORUL
Grua a V-a a Sistemului Periodic curinde elementele : N, P, As , Sb , Bi . Ato
mii acestor elemente au 5 electroni e stratul exterior,configuratia acestuia fi
ind n s2 3 . Azotul si fosforul sunt nemetale tiice .In conditii normale ( 0 C
, 1 atm . ) azotul este un gaz cu molecula diatomica , N2 , In tim ce fosforul
se rezinta in stare solida ,in 3 stari alotroice ( alotroia este forma de exi
stenta a unui element in natura ) : fosforul alb are retea moleculara formata di
n molecule de P4. Prin incalzire fosforul alb trece in modificatii olimere mai
stabile fosfor rosu si fosfor negru ( Pn ). Structura moleculei de azot este urma
toarea : : N N: Moecua de azot este
foarte stabia , datorita energiei de egatura foarte mari ( -942,2 kj/mo ) si
+
2 HNO3 . Se obtine acid azotic 50 % . Acidul azotic este un oxidant
. Fosforul formeaza cu oxigenul mai multi oxizi ;cei mai imortanti sunt : P2 O3
si P2 O5 ,care dimerizeaza P4 O6 + 3 HOH =2 H3 PO4 ( la cald ) . Fosforul forme
aza mai multi acizi : acidul ortofosforic ( H3 PO4 )este cel mai imortant. Stru
ctura acestui acid este urmatoarea : HO-PO
Acidul fosforic este un acid de tarie mijlocie ;in solutie aoasa ionizeaza in3
trete : H3PO4 + H2 O==H2PO4- + H3 O+ H2PO4- +H2O==PO42- + H3O HPO4- + H2O==PO43
K1>K2 >K3 K1 K2 K3
Acidul fosforic se obtine industrial rin tratarea fosfatilor naturali
cu acid sulfuric Ca3 (PO4)2 + H2 SO4 = 3Ca SO4 + 2 H3 PO4 Acidul fosforic indust
rial contine imuritati,acid sulfuricsi fosfati naturali; deoarece urificarea s
e face greu, acidul imur se utilizeaza la obtinerea fosfatului secundar de amon
iu ,care este ingrasamant chimic .Acidul ur este siroos din cauza untilor de
H dintre molecule ; fiind foarte utin volatile ,scoate HCl si HNO3 din sarurile
lor .Fosfatii secundari de Ca ,Na ,K servesc ca ingrasaminte chimice .Fosfatii
mai sunt utilizati ca medicamente, detergenti ,.
Sufu formeaza un numar mare de oxiacizi ; unii nu exista in stare ibera , dar
anionii or sunt in saruri , atii au fost izoati in stare soida. Dintre aces
tia ,cei mai intaniti sunt : H2 S2 O3 ( acid tiosufuric ) ; sarurie ui se nu
mesc tiosufati, ex. Na2 S2O3 ; H2S2O4 acid ditionos , sarurie ui se numesc di
tioniti , H2S2O6 acid ditionic , sarurie se numesc ditionati , acizi poitionic
i ( acid tetrationic H2S4O6 , sarurie se numesc tetrationati Acid. peroxodisuf
uric , H2S2O8 ( contine in structura ui o egatura peroxidica O-O- ) .
Curs 10 RUPA A V a A HAOEN
rupa a V-a A cuprinde eementee : F ,C , Br , , At . Datorita faptuui ca
primee 4 eemente formeaza usor saruri cu metaee de tip s , acestea s-au numi
t haogeni . Atomii acestor eemente au 7 eectroni pe utimu strat ( ns2, np5
) ; sunt nemetae tipice : caracteru nemetaic scade in grupa de sus in jos ,od
ata cu cresterea razei ionice si scaderea actiunii nuceuui asupra stratuui de
vaenta . X+ e- X- Cea mai mare afinitate pentru eectroni o are F , datorita v
oumuui atomic mic . Haogenii formeaza egaturi ionice cu eementee cu caract
er metaic pronuntat si egaturi covaente cu nemetaee si cu metaee de tip p
sau d .n majoritatea combinatiior , atomii de haogeni formeaza egaturi chim
ice cu orbitai fundamentai; C ,Br , , formeaza egaturi coordinative cu oxi
genu :
CO-, CO-2, CO-3 CO-4 n ionu hipocorit oxigenu este asociat coruui, , H
CO HC + [O] ; in ceiati ioni : corit, corat, percorat, C formeaza 1,2,3 c
ovaente coordinative ; inionii de mai sus C are N.O. +1,+3, +5, +7. Bromu nu
prezinta starea de oxidare +7 . Fuoru (F2), este un gaz gaben deschis foarte
reactive;reactivitatea ui se datoreste atat eectronegativitatii pronuntate (4)
,cat si egaturii sabe FF, expicate prin repusia inveisurior eectronice a c
eor 2 atomi, datorita razei atomice mici. Energia de egatura CC este mai mare
,aceasta egatura fiind mai stabia, datorita tendintei de formare a egaturii
rin intreatrunderea unui orbital d liber al unui atom de Cl cu un orbital oc
uat cu e- al celuilalt atom(Cl ---Cl). La Br si I, energia de legatura scade fat
a de Cl ,datorita razelor lor mai mari ,legatura nu se mai oate forma. Datorita
scaderii reactivitatii in grua ,un halogen oate sa-I scoata e cei care urmea
za dua el din combinatiile lor. Halogenii au caracter oxidant; acesta scade in
grua de sus in jos. Aceasta variatie exlica conditiile formarii hidracizilor:
F2 reactioneaza exloziv cu H2 la intuneric si la temeratura negativa, Cl2 reac
tioneaza cu H2 la lumina sau la 150C, iar reactia de formare a HI, uternic endot
erma este reversibila H2+X2 2HX, X(F,Cl,Br ) H2+I2=2HI In igrua a VII-a caracter
ul reducator creste de sus in jos(I2 este cel mai reducator) 3I2 + 10 HNO3 6HIO3
+ NO +2H2O , HIO3-acid iodic
2I2
+
2HOH
==4HI+O2
echilibrul
este
delasat
sre
stanga,datorita O2,care oate oxida HI. X2+ HOH== HX + HXO ( hioacid ) , X-Cl ,
Br. La temerature camerei ,halogenii au molecule diatomice ; cu cresterea masei
atomice ,starea de agregare variaza de la gaz( F2 gaz galben-deschis, Cl2 gaz gal
ben verzui,)la lichid (Br2-lichid brun), aoi la solid,I2(cristale albastru viole
t). Halogenii reactioneaza cu majoritatea metalelor si nemetalelor.Clorul este u
n element rerezentativ al gruei halogenilor ;denumirea lui vine de la cuvantul
grecesc chloros=verde.In stare libera se afla in cantitati mici in natura,in ga
zelle vulcanice; combinat, se gaseste sub forma de cloruri (NaCl, KCl, MgCl2, Ca
Cl2) in aa de mare si in zacaminte, uneori alaturi de alteminerale. In laborato
r,dar si in industrie, clorul se obtine rin electroliza solutiei aoase de NaCl
. 2NaCl+2H2O eiectriliza 2NaOH+H2 +Cl2 Intrucat in satial catodic se obtine Na OH(
soda caustica),acesta este searate de cel anodic rintrun erete desartitor num
it diafragma, dar care ermite circulatia electrolitului ( este oros ) Industri
al se mai foloseste rocedeul cu catod de mrrcur(Hg );acesta formeaza un amalgam
cu Na. Na Hg + HOHNa OH+Hg+H2 ; este imiedecata astfel formarea unor rodusi se
cundari ( Na ClO hioclorit de Na ). In laborator
clorul se oate obtine din HCl ,rin urmatoarea reactie chimica: 4HCl + MnO2 MnC
l2+ 2HOH + Cl2 Mn4+ +2e- Mn2+ reducere Cl- --e- Cl0 oxidare
MnO2 este oxidant ( oxideaza Cl- la Cl0 ; in locul MnO2 se ot utilize: KMnO4 ,
KClO3 . Cl2 reactioneaza cu majoritatea metalelor , chiar si cu aurul :metalele c
u valenta variabila formeaza cloruri in treata de valenta suerioara : Fe + 3/2
Cl2 FeCl3
EXERCITII APLICATIVE
1. Pentru 3 elemente A,B,C energiile de ionizare variaza in ordinea : IB>IC>IA ;
ordonati aceste elemente in sensul cresterii caracterului metalic: a) b) concre
tizati entru 3 elemente din aceeasi grua. Concretizati entru 3 elemente din a
ceeasi erioada .
2) Precizati tiul de legatura chimica din ionul hidroniu ( H3O+) ; exlicati as
emanarea lui structurala cu amoniacul ( NH3 ). 3) Care din atomii urmatori forme
aza ioni cu sarcina 1+ ? a) Cs b) Zn c) Fe d )Cu . 4)Cel mai tare acid este : H3
PO4 , H2SO4 , HCl, HClO4 5) Molecula BF3 are geometrie lana ; molecula NH3 are
geometrie iramidala. Exlicati de ce. 6) Stabiliti coresondenta dintre substan
tele 14 si tiul de retea cristalina ad : 1 SiF4 2 I2 3 MgO 4 NH4+ a) ionica b) io
nica c) coordinativa d) moleculara
BIBLIOGRAFIE
1) Gheorghiu , C. , Antonescu , L. , Zalaru , F. Bucuresti,1982 2) Marculetiu, V
.T. - Alicatii de calcul in chimia generala, Lit.I.P.Bucuresti, 1970 3) Nenites
cu, C.D. -Chimie generala E.D.P. Bucuresti , 1980 . 4) Negoiu, D., -Chimie anorg
anica, vol. ,,,Editura Tehnica, Chimie , E.D.P.