Obtinerea si utilizarea

compusilor macromoleculari

1
 COMPOZITIA COMPUSILOR ORGANICI

Compusii organici sunt alcatuiti dintr-un numar relativ mic de

elemente chimice, numite elemente organogene.
Elementele organogene, in ordinea decrescatoare a
frecventei sunt:
C,H,O,N,Cl,S,P,Br,I,F,Si,
metale (Na, Li, Mg, Fe, Co, Cu, Zn, Pb)

Toti compusii organici contin carbon in molecula, motiv

pentru care chimia organica este denumita ca fiind chimia
compusilor carbonului. Majoritatea substantelor organice contin
hidrogen in molecula (exista cca. 600 compusi organici fara
hidrogen).
Compozitia compusilor organici se determina prin analiza
elementala. Prin analiza elementala calitativa se identifica
elementele organogene, iar prin analiza elementala cantitativa se
determina proportia elementelor care intra in compozitia
substantei analizate. 2
Principiul analizei elementale organice consta in transformarea
compusilor organici in compusi anorganici (proces de mineralizare
sau de dezagregare), care se identifica si se dozeaza prin metode
specifice chimiei anorganice.

Identificarea carbonului si a hidrogenului dintr-un compus organic

se face prin oxidarea acestora, folosind oxidul de cupru sau
dioxidul de mangan care au rol de oxidanti si de catalizatori.

Substanta (C,H) + CuO → CO2 + H2O + Cu

C6H12O6 + 12 CuO → 6CO2 + 6H2O + 12 Cu
glucoza

Identificare C si H
-CO2 se identifica sub forma de BaCO3 sau
CaCO3,
- H2O se identifica sub forma de picaturi pe
peretii eprubetei.
3
Pentru identificarea azotului, sulfului si halogenilor, substanta
organica se mineralizeaza cu sodiu, cand se formeaza compusi
anorganici, usor de identificat prin reactii simple si specifice.

Substanta(C,H,N,S,X) + Na →NaCN + Na2S+ NaX

Ionul cian se identifica sub forma de albastru de Berlin, ionul

sulfura se identifica sub forma de sulfura de plumb, iar ionul
halogenura sub forma de halogenura de argint.

4
 Formule brute si formule moleculare

Din datele analizei elementale calitative si cantitative se

determina formula procentuala si formula bruta (empirica).

Exemplu: 40%C; 6,66%H; 53,34%O si masa molara 60 g/mol

Formula bruta indica felul si raportul numeric dintre atomii

componenti: (CH2O)n

Formula moleculara sau reala reprezinta tipul si numarul real al

atomilor componenti dintr-o molecula C2H4O2.
Formula moleculara este fie egala, fie multiplu intreg al formulei
brute.

Oxigenul organic se determina indirect, prin diferenta.

5
 STRUCTURA COMPUŞILOR ORGANICI
Structura reprezintă modul de aranjare a atomilor în spaţiul
molecular.

Legături chimice în compuşii organici.

Legătura covalentă
Majoritatea legăturilor chimice din compuşii organici sunt de
natură covalentă.
Teoria electronică a covalenţei
Fizicianul german Kössel şi chimistul american Lewis au arătat
independent unul de celălalt că în transformările chimice ale
atomilor intervin electronii stratului de valenţă (ultimul strat).
Realizarea configuraţiei stabile de dublet sau de octet se poate
face în două moduri:
a) Prin transfer de electroni de la metal la nemetal, cu formare
de ioni, între care apar atracţii electrostatice, realizându-se
legătura electrovalentă (ionică):
Li + F  Li+ + F-  LiF 6
 .. ..
b) prin punerea în comun de electroni, realizându-se legătura

H . + .F. . H . . F. .
covalentă (covalenţă).

H F
Aceasta este o legătură chimică propriu-zisă pe care ne-o putem
explica prin atracţia celor două nuclee pozitive pentru de electronii
dintre ele:

C H sau C H C Cl sau C Cl

C N sau C N
C C sau C C

C O sau C O O H sau O H

7
ETENA FORMALDEHIDA FORMALDIMINA

8
 Legatura covalenta in compusii organici
1. Atomii de carbon şi hidrogen realizează cu preponderenţă
covalenţe în detrimentul legăturii ionice, datorită electroneutralităţii
lor şi volumului atomic mic care permite întrepătrunderea orbitalilor
(apropierea avansată a atomilor).
- ionul C4+ nu există datorită disproporţiei mari dintre sarcină şi
volum;
-ionul C4- există în carburile metalice, în absenţa apei (de
ex:Al4C3)

-ionul H+ există numai legat covalent de moleculele de apă în

soluţii apoase (ion hidroniu) şi apare în reacţiile protolitice;
- ionul H- (hidrură) se întâlneşte în hidruri metalice, în absenţa
apei (NaH, CaH2).

9
2. Atomul de carbon prezintă capacitatea unică de a crea catene de
carbon de diferite forme şi dimensiuni. Siliciul formează catene a
căror stabilitate este cu 50% mai mică decât a atomului de carbon
(datorită volumului mare). De asemenea, vecinii din perioada a doua
formează legături slabe datorită repulsiilor dintre electronii
neparticipanti:

3. Dacă un atom legat covalent posedă electroni care nu au participat

la realizarea covalenţei (electroni neparticipanţi) poate genera cu
aceştia legături coordinative sau poate exercita efecte electronice:

10
4. Nu se poate face o distincţie netă între chimia anorganică şi
chimia organică în ceea ce priveşte natura legăturilor. De exemplu în
chimia anorganică se întâlnesc ioni complecşi formaţi prin
covalenţă:

În chimia organică
apar
ioni în substanţe
ionice
si în intermediari de
natură ionică.

11
 Teoria cuantică a covalenţei

Teoria cuantică a covalenţei are la bază ideea că electronii în

vecinătatea a două sau mai multor nuclee îşi modifică funcţia de undă
prin deformarea orbitalilor atomici (O.A.) care prin întrepătrundere
generează orbitali moleculari (O.M.). Matematic teoria orbitalilor
moleculari se realizează prin metoda L.C.A.O. (combinaţia liniară a
orbitalilor atomici), metodă în care se obţin tot atâţi orbitali moleculari
câţi orbitali atomici au participat la combinare.

Orbitalul molecular de legătură are un puternic caracter de atracţie

şi valoare energetică mică. Orbitalul molecular de antilegătură are
caracter de repulsie, valoare energetică ridicată şi este ocupat cu
electroni numai în stările excitate ale moleculei.
12
 După modul de întrepătrundere al O.A. la formarea O.M.L., legăturile
covalente pot fi:
• legatura covalenta de tip σ – prin combinarea O.A. monoelectronici
de-a lungul axei de simetrie: permite rotatia liberă în jurul ei, nu se
modifica gradul de intrepatrundere a orbitalilor atomici si
influenteaza geometria moleculei (unghiul de valenta, lungimea
legaturii).

• legatura covalenta de tip π - prin suprapunerea laterală a O.A.

monoelectronici. Legatura rigidă, nu permite rotatia liberă în jurul ei
si este mai slaba decat legatura simpla.

 
C H C Cl
Orbitali de legatura in hidrocarburi
a. legatura C-H σ sp3 -s,
Orbitali de legatura: b. legatura C-C σ sp3 –sp3
legatura σ sp3-s legatura σ sp3 -p 13
 HIBRIDIZAREA

Elementele organogene pot participa la formarea legăturilor covalente:

• în stare fundamentală (H, X, N, S);
• în stare hibridizată (C, O, N, S)
În compuşii organici C este tetracovalent, N trivalent, O şi S divalenti, H
şi X monovalenti.

Hibridizarea reprezintă procesul complex de reorganizare a

orbitalilor atomici de valentă, proces care are loc la atom numai în
momentul formării legăturii chimice şi constă în:
• decuplarea unei perechi de electroni din stratul de valentă şi promovarea
unui electron pe un orbital de energie apropiată;
• egalarea orbitalilor din punct de vedere energetic şi al formei,
transformându-se în orbitali atomici hibrizi (O.H.).

Orbitalii hibrizi:
• au o orientare diferită în spatiu fată de cei din care provin,
dependentă de tipul de hibridizare
• au formă bilobară, cu lobii inegali.
14
 Tipuri de hibridizări: elementele organogene C, O, N, S prezintă 3 tipuri de
hibridizări: sp3, sp2 şi sp

Tipul de hibridizare dictează:

• geometria şi simetria moleculelor formate
• electronegativitatea atomilor hibridizati (în eV)
• tăria legăturilor covalente formate cu orbitalii hibrizi

Configuratiile electronice ale atomului de carbon in stare fundamentala

si in diferite stari de hibridizare 15
Hibridizarea sp (liniara sau digonala) consta in contopirea unui orbital s cu un
orbital p, cand rezulta 2 orbitali hibrizi echivalenti cu simbolul sp. Cu acesti orbitali
carbonul stabileste doua legaturi σ. Cei doi orbitali p puri sunt perpendiculari intre
ei si perpendiculari pe planul legaturii σ. Cu acesti orbitali carbonul stabileste
doua covalente π. Cei doi orbitali hibrizi sp sunt coliniari, formand intre ei unghi de
1800..

Hibridizarea sp (digonala)

Exemple de compusi in care carbonul este hibridizat sp:

HC≡CH, HC≡N, O=C=O

Acetilena

16
Hibridizarea sp2 (trigonala) consta in contopirea unui orbital s cu doi orbitali p
cand rezulta trei orbitali hibrizi identici cu simbolul sp2. Acesti trei orbitali au o
distributie trigonala, unghiul de valenta fiind de 1200. Cu acesti orbitali hibrizi
carbonul stabileste trei covalente simple, iar cu orbitalul p pur ramas stabileste o
covalenta π.

Carbonul trigonal formeaza legaturi duble de forma: C=C; C=O; C=N; C=S

Hibridizare sp2 (trigonala)

17
Hibridizarea sp3 (tetraedrica) consta in contopirea unui orbital s cu trei
orbitali p si rezulta patru orbitali hibrizi echivalenti cu simbolul sp3. Cu acesti
orbitali distribuiti tetraedric (unghiul de valenta este 109028’ sau 109,50)
carbonul stabileste patru covalente simple.

Hibridizare sp3 (tetraedrica)

18
 CATENE DE CARBON

Din cauza caracterului electroneutru si a volumului atomic

redus, atomii de carbon se unesc intre ei prin legaturi covalente
simple ori multiple si formeaza lanturi sau catene.
Catenele hidrocarbonate saturate contin numai legaturi
covalente σ, iar catenele nesaturate contin cel putin o legatura
multipla.

19