Protecţia aluminiului prin oxidare electrochimică

( Aloxare )

In condiţii atmosferice obişnuite aluminiul se acoperă cu un strat foarte subţire de Al 2 O 3

care îl protejează împotriva coroziunii.
Grosimea peliculei de oxid formate nu depăşeşte 0,02 – 0,04 mm. Pentru ridicarea
rezistenţei la coroziune , pelicula se îngroaşă artificial prin oxidare chimică sau electrochimică.
Stratul de oxid depus este foarte aderent, rezistent şi dens.
Oxidarea electrochimică a aluminiului se efectuează în soluţie de acid sulfuric, acid cromic
sau acid oxalic. Rezultatele cele mai bune se obţin în acid sulfuric. Grosimea peliculei depuse
electrochimic ajunge la câteva zeci de u şi în unele cazuri până la 100-200 u.
In baie se găsesc următorii ioni :

2
H 2S O 4 
 2 H+ + SO4

H 2O H   HO 

Obiectul de aluminiu supus oxidării formează anodul, iar catodul este o placă de plumb.
Reacţiile care se petrec la electrozi sunt următoarele:

(+) 6 HO- 

6e
 6 HO 6 HO 
 3 H 2 O + 3 O;

(-) 6 H+ 
6e
  6H  3 H 2
6H 

2 Al + 3 O 
 Al 2 O 3

Dacă după electroliză pelicula se prelucrează suplimentar prin introducere în apă fierbinte
sau în soluţie apoasă de cromat , în pori se formează oxidul de aluminiu hidratat şi respectiv
oxicromatul de aluminiu. (Al 2 O 3 .Cr O 4) care au un volum mai mare de cât Al 2 O 3 şi închid porii ;
astfel proprietăţile protectoare cresc ştiinţific. Oxicromatul are şi o acţiune pasivantă asupra
aluminiului astfel că are loc o creştere suplimentară a proprietăţilor protectoare ale peliculei.
In soluţiile apoase de închidere a porilor se pot adăuga diferite substanţe colorate pentru a da
un aspect mai plăcut metalului.

Aparatură şi substanţe

Plăcuţe de aluminiu, hârtie de şmirghel, hârtie de filtru, baie de degresare, baie de decapare,
baie de aloxare, băi de colorare. Se foloseşte o instalaţie de electroliză.

Modul de lucru

Trei plăcuţe din aluminiu cu dimensiunile 50 x 20 x 1 mm se supun unei prelucrări după

cum urmează: şlefuire cu hârtie de şmirghel, spălare cu apă distilată, uscare cu hârtie de filtru,
degresare preliminară în petrol lampant timp de 3-5 minute la 60 – 70 o C într-o soluţie ce conţine
NaOH (8-12 g/l), Na 3 P O 4 (40-50 g/mol ), Na 4 Si O 4 (25-30 g/mol ). După degresare plăcuţele se
spală cu apă caldă şi apă şi se supun decapării prin lustruire electrochimică într-o baie care conţine
H 2 S O 4 98 % - 275 g/ şi Cr O 3 – 50 g/mol timp de 3 – 5 minute la o densitate de curent de 10 A
/ dm 2 . Pentru decapare prin lustruire electrochimică, plăcuţele din aluminiu constituie catodul iar
anodul este format dintr-o placă de oţel. După decaparea electrochimică se spală iarăşi în modul
arătat mai sus, se usucă cu hârtie de filtru şi se introduc în baia de aloxare care conţine H 2 S O 4
180-200 g/mol . Durata procesului de oxidare este de 20-60 minute la temperatura de 25 – 30 o C şi
la densitatea de curent de 2-4 A/ dm 2 .
După aloxare plăcutele se spală cu apă distilată, se usucă prin tamponare cu hârtie de filtru şi
apoi la etuvă timp de 5-10 minute.
Una din plăcuţe se introduce în apă distilată încălzită la 92 – 98 o C timp de 15 minute pentru
umplerea porilor, după care se scoate, se usucă cu hârtie de filtru şi se introduce în etuvă la 100 –
120 o C .
Pe această plăcuţă şi pe încă una aloxată fără tratament suplimentar se determină stabilitatea
la coroziune a peliculei protectoare în modul următor:
In trei puncte situate pe diagonală se pune cu pipeta câte o picătură din soluţia care conţine 3
g K 2 Cr 2 O 7 , 25 m l HCl (d = 1,16) şi 75 m l apă distilată.
Se măsoară timpul până când culoarea picăturii se schimbă din galben în verde. Se consideră
pelicula suficient de rezistentă daca timpul de schimbare a culorii picăturii nu este
-3-
mai mic de 5 minute la temperatura de 18 – 21 o C , 3,5 minute la 22 –26 o C şi 2,5 minute la 27 – 32
o
C.
A treia plăcuţă se supune colorării prin introducerea, pe rând, în soluţiile I şi II indicate mai
jos, cu spălări intermediare. Culoarea se alege după preferinţă din tabela 7.

Culoarea ce se obţine Soluţia I Soluţia II

Albastru Ferocianură de potasiu Clorură ferică
10-50 g/l 1-100 g/l
Brun Ferocianură de potasiu Sulfat de cupru
10-50 g/l 10-100 g/l
Negru Acetat de cobalt Ferocianură de potasiu
50 – 100 g/l 15-25 g/l
Galben Bicromat de potasiu Acetat de plumb
50-100 g/l 100-200 g/l
Galben auriu Tiosulfat de sodiu Permanganat de potasiu
10-50 g/l 10-50 g/l

Rezultatul determinărilor şi observaţiilor vizuale sau la microscop cu privire la aspect,

aderenţa, uniformitate etc, se prezintă într-un tabel.

Plăcuţa Timpul de rezistenţă a Culoarea obţinută Caracterizarea

peliculei, minute caracterizare aspectului vizual
şi microscopic
Aloxată

Aloxată şi tratată
suplimentar
Colorată