CHIMIE : CURS 3

ÎNVELIŞUL ELECTRONIC AL ATOMILOR.

Modelele atomice
MODELUL ATOMIC DALTON - 1803

MODELUL ATOMIC THOMPSON – 1904

MODELUL ATOMIC RUTHERFORD – 1911

MODELUL ATOMIC BOHR – SOMMERFELD – 1913

MODELUL ATOMIC SCHRÖDINGER - 1926

1
 MODELUL ATOMIC DALTON (1803)

- atomul este o bila solida care nu putea fi divizata in parti componente,

- atomii aceluiasi element au aceeasi masa,
- atomii elementelor diferite au mase diferite,
- atomii diferitelor elemente se combina in proportii diferite pentru a forma
compusi (legea proportiilor multiple).

Modelul Dalton – modelul mingii de biliard

2
 MODELUL ATOMIC THOMPSON (1904)
Descoperirea razelor catodice (electronii) si stabilirea cã electronii sunt
încarcati cu sarcinã electricã negativã, l-au determinat pe J.J. Thompson sã
propunã, în anul 1904, primul model al atomului.
Problema: mentinerea în acelasi atom a electronilor implicã neutralizarea lor,
respectiv existenta unei sarcini pozitive.
Solutie: a considerat atomul ca fiind o structurã sfericã cu o sarcinã electricã
pozitivã distribuitã uniform, prin care se miscã electronii.
Model denumit Tarta cu stafide, aluatul fiind asociat cu sfera încãrcatã cu
sarcinã electricã pozitivã distribuitã uniform, iar stafidele reprezentâ electronii
încãrcati cu sarcinã electricã negativã.
Modelul atomic propus a avut o viatã foarte scurtã, fiind infirmat de
descoperirile ulterioare.

Sir Joseph John

Thomson 3
 MODELUL ATOMIC RUTHERFORD (1911)
1911- Rutherford propune pentru atom un model planetar: un nucleu
încărcat pozitiv (masă mare), înconjurat de un nor de electroni negativ (masă
foarte mică);
- raza nucleului 10-4Å (10-14 m);
- raza norului de electroni 1Å (10-10m).
- Concepţia lui Rutherford nu reuşeşte să explice comportarea gazelor aflate
la presiune joasă, faţă de descărcările electrice.
- nu a reuşit să explice spectrul atomului de hidrogen în domeniul vizibil.

Ernest Rutherford
4
 MODELUL ATOMIC BOHR – SOMMERFELD (1913)
- 1913 - N. Bohr a elaborat teoria structurii atomului de hidrogen, pornind
de la modelul atomului lui Rutherford, teoria cuantică a lui M.Planck (E = h · υ)
şi extinsă de A. Einstein (E= h · υ = Ei + ½ m · v2)
- Bohr a propus un model al atomului în care electronii se rotesc in jurul
nucleului pe traiectorii bine definite, numite orbite.
În acest model, atomul este format din:
- electroni (sarcină negativă);
- nucleu format din protoni (sarcina pozitivă) şi neutroni (sarcina zero).

Postulatele lui BOHR

1. Electronul se roteste in jurul nucleului (fara
a emite sau absorbi energie radianta), doar
pe anumite orbite circulare, permise,
stationare;
2. In miscarea sa pe orbita permisa,
electronul nu emite si nu absoarbe energie
radianta intr-un spectru continuu de
frecventa, ci numai discontinuu, Niels Bohr
corespunzator unor tranzitii electronice
Arnold Sommerfeld
care determina liniile spectrale. 5
Spectrul atomului de
hidrogen

6
 MODELUL ATOMIC SCHRÖDINGER (1926)
E. Schrödinger a explicat fenomenele legate de
structura atomului prin principiile mecanicii cuantice,
înlocuind noţiunea de orbită cu orbital, zonă în care
electronul se roteşte cu maximă probabilitate în jurul
nucleului.
Amplitudinea undei (ψ) este introdusă în ecuaţia de
undă a lui Schrödinger:
Δ2ψ + 8π m/h2 (ETot – Epot) ψ = 0
m - masa particulei,
Etot - energia totală a particulei,
Epot - energia potenţială particulei. Erwin Schrödinger

Orbitalii atomului sunt caracterizaţi de :

-număr cuantic principal, n, cu valori n = 1, 2, 3, ...., n.
Marime cuantificata: energia nivelului Bohr
- număr cuantic azimutal, l, cu valori l = 0, 1, 2, 3, 4, 5,........, n-1. Orbitalii se
numesc: s, p, d, f, g, h. Marime cuantificata: modulul momentului cinetic orbital
-număr cuantic magnetic, m, cu valori m= 0, ±1, ± 2, ± 3.
Marime cuantificata: proiectia pe axa Oz a momentului cinetic orbital
-numar cuantic de spin, s: s=1/2 (electronul este un fermion - particula cu spin
semiintreg). 7
Marime cuantificata: modulul momentului cinetic de spin
8
9
 STRATURI ELECTRONICE.
SUBSTRATURI ELECTRONICE.
ORBITALI ATOMICI.
NUMERE CUANTICE.

10
Straturile electronice se notează începând de la nucleul atomului spre
exterior, cu iniţialele: K, L, M, N, O, P, Q.

Nivelul energetic al structurilor electronice – determinat de numărul cuantic

principal, n.
Numărul cuantic n poate avea valorile n = 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 şi se numesc
stratul K, L, M, N, O, P, Q.
Electronii cu acelaşi număr cuantic principal se găsesc la aceeaşi distanţă
de nucleu formând un strat electronic.
Electronii cu numărul cuantic principal n = 1 constituie stratul K,
n = 2 stratul L, n = 3 stratul M etc.
Stratul electronic K se află cel mai aproape de nucleul atomic şi are nivelul
energetic cel mai mic.
Cu cât valorile lui n sunt mai mari, stratul de electroni se află la o distanţă
mai mare de nucleu, legătura dintre electronii existenţi în acel strat şi
nucleul atomului este mai slabă.
Numărul straturilor electronice ai unui element chimic este egal cu numărul
perioadei din sistemul periodic din care face parte acel element.
Ex: atomii elementelor cu 4 straturi electronice se află în perioada 4 a
sistemului periodic.
11
Energia straturilor electronice creşte de la K la Q.

Numărul maxim de electroni dintr-un strat este egal cu 2n2.

n = 1, 2 * 12 = 2 electroni în stratul K;
n = 2, 2 * 22 = 8 electroni în stratul L;
n = 3, 2 * 32 = 18 electroni în stratul M;
n = 4, 2 * 42 = 32 electroni în stratul N
.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..

12
 Structura straturilor electronice

Straturile electronice ale atomilor sunt alcătuite din substraturi, iar

substraturile alcătuite din orbitali.

Substraturile electronice se notează în ordine crescătoare a energiei lor, cu

literele: s, p, d, f.

Stratul K poate fi asimilat cu substratul 1s.

Stratul L poate fi asimilat cu substraturile 2s şi 2p.
Stratul M poate fi asimilat cu substraturile 3s, 3p şi 3d.
Stratul N poate fi asimilat cu substraturile 4s, 4p, 4d şi 4f.

Substraturile sunt alcătuite din orbitali.

Orbitalul = traiectoria circulara sau eliptică de mişcare a electronului sau

orbitalul = domeniul de prezenţă a electronului sau a “norului electronic”
extins din jurul nucleului atomic.

13
 • Substratul s are 1 orbital

• Substratul p are 3 orbitali

• Substratul d are 5 orbitali

• Substratul f are 7 orbitali

În cadrul unui substrat, orbitalii sunt orientaţi în spaţiu după anumite

geometrii în funcţie de tipul substratului (s, p, d, f).

Orbitalii pot fi monoelectronici sau bielectronici functie de

ocuparea cu unul sau doi electroni.

14
Orbitalii s
- notat 1s,
- simetrie sferică,
- orbitalul ocupat de electronul atomului de hidrogen.

Orbitalii p
-forma nu este simetrică, ci bilobară.

15
Orbitalii d
- fiecare strat principal are cinci orbitali cu forme mai complexe, tetralobare;

16
Orbitalii f
- fiecare strat principal are sapte orbitali cu forme complexe, octalobare;

17
18
 SISTEMUL PERIODIC.

LEGEA PERIODICITĂŢII ELEMENTELOR.

19
Jöns Jacob Berzelius şi Antoine Lavoisier - la sfârşitul secolului al XIX-lea, prima
clasificare a elementelor în metale şi nemetale.
Johann Wolfgang Dobereiner - clasificarea elementelor în triade, pe baza
proprietăţilor fizico-chimice asemănătoare; triadele conţineau metale alcaline: Li,
Na, K sau halogeni, Cl, Br, I.
John Alexander Reina Newlands – 1864 a enunţat regula octavelor: dacă se
ordonează elementele în ordinea crescătoare a maselor atomice, la fiecare al
optulea element proprietăţile sunt asemănătoare.
În acelaşi an Louis Meyer a prezentat pentru prima dată un tabel periodic
incomplet.

Dimitri Mendeleev a formulat una dintre cele mai importante legi din istoria
chimiei: legea periodicităţii.
Enunţ: proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor, care se manifestă în
proprietăţile substanţelor simple şi compuse pe care le alcătuiesc, sunt într-o
dependenţă periodică de masele lor atomice.

Mendeleev a aranjat cele 63 de element cunoscute pe vremea lui într-un tabel

numit Tabelul Periodic.

Tabelul Periodic pe care îl folosim conţine informaţii utile oricui vrea

să studieze şi să înţeleagă lumea materială în care trăieşte. 20
 John Dalton
(6 septembrie 1766 —
27 iulie 1844)

21
Dmitri Ivanovici
Mendeleev

22
23
24
25
Sistemul periodic al lui Mendeleev (1869) = clasificarea elementelor în
care se reflectă toate proprietăţile chimice şi o mare parte a
proprietăţilor fizice ale elementelor chimice şi compuşilor acestora.

Sistemul periodic este o “aranjare” a elementelor chimice în ordinea

crescătoare a maselor atomice (A), fiecărui element atribuindu-se un număr
de ordine care corespunde numărului Z al elementului respectiv.

Sistemul periodic cuprinde 18 grupe, din care 8 grupe principale şi 10

grupe secundare şi 7 perioade.

Coloanele verticale, grupele, conţin elemente cu proprietăţi chimice

asemănătoare, care au aceeaşi configuraţie electronica pe ultimul strat
(strat de valenţă).

Grupele sunt notate cu cifre arabe de la 1 la 18 (IUPAC, 1986). Notaţia

anterioară utiliza cifre romane I – VIII şi litera A (grupe principale ) sau B
(grupe secundare). Grupa a VIII- a B (grupele 8, 9, 10) conţine triada fierului
( Fe, Co, Ni) şi metalele platinice (Ru, Rh, Pd, Os, Ir, Pt).
26
Grupele secundare sunt formate din metale tranziţionale.
Şirurile orizontale ale sistemului periodic (cuprind elemente dintre
două gaze rare successive) = perioade.

Sistemul periodic cuprinde 7 perioade corespunzătoare celor 7 nivele energetice;

perioadele notate 1 – 7.

Perioada 1: H si He,
Perioada 2: (Li – Ne) şi perioada 3 (Na – Ar) conţine 8 elemente;
Perioada 4 (K – Kr) şi perioada 5 (Rb – Xe) conţine 32 elemente;
Perioada 6 conţine 32 elemente Cs – Rn (14 sunt lantanide cu electron distinctiv
pe orbital (n -1)d;
Perioada 7 incompletă, conţine actinide.

Landanidele (seria 4f) şi actinidele (seria 5f) se află în partea de jos a sistemului
periodic sub forma a două şiruri formate din 14 elemente.

Numărul perioadei în care se află un element este egal cu numărul de

nivele energetice (straturi) ocupate cu electroni sau cu valoarea
numărului cuantic principal “n” pentru stratul exterior al atomului
unui element.
27
 Informatii din tabelul periodic
Numar atomic Simbolul elementului

Denumirea elementului

Masa atomica

28
 Metale Nemetale

Starea de agregare la temperatura camerei

Semimetale

29
-Tabel Periodic: elementele aranjate în ordinea cresterii numarului
atomic Z.

- Z indica pozitia unui element în tabelul periodic; numarul de ordine al

elementului.

- Fiecare element difera de elementul precedent prin electronul

distinctiv.

-Pozitia unui element în Tabelul Periodic este determinata de

configuratia sa electronica.

-Numarul perioadei este egal cu numarul de straturi electronice.

-Numarul grupei este egal cu numarul de electroni de pe ultimul strat,

pentru elementele din grupele principale.

- Elementele din grupele secundare au pe ultimul strat un numar de

electroni egal cu numarul grupei (grupele 11 si 12) sau diferit de
numarul grupei.
30
În functie de tipul de orbital în care se gaseste electronul distinctiv
elementele se pot clasifica în grupe sau blocuri:

- toate elementele care au electronul distinctiv în orbital de tip s

formeaza blocul elementelor de tip s (format din elemente situate în
grupele principale 1 (IA) si 2 (IIA);

- toate elementele care au electronul distinctiv în orbital de tip p

formeaza blocul elementelor de tip p; format din elemente situate în
grupele principale 13(IIIA), 14(IVA), 15(VA), 16(VIA) si 17(VIIA);

- toate elementele care au electronul distinctiv într-un orbital de tip d,

al penultimului strat alcatuiesc blocul elementelor de tip d; se
numesc elemente tranzitionale;

- elementele la care electronul distinctiv ocupa un orbital de tip f al

antepenultimului strat alcatuiesc blocul lantanidelor (daca
electronul este în stratul 4 f) sau al actinidelor (daca electronul
distinctiv este într-un orbital de tip 5 f).
31
Blocuri de elemente

32