ANALIZA GRANULOMETRICĂ A SOLULUI

Faza solidă minerală a solului se găseşte în diferite grade de dispersitate, de la fragmente

grosiere de rocă până la particule coloidale.
Fragmentele mai mari – pietriş, pietre formează scheletul solului, iar particulele mai fine
alcătuiesc solul propriu-zis. Raporturile cantitative dintre particulele solului de diferite dimensiuni
variază de la un sol la altul, de la un orizont la altul şi definesc compoziţia granulometrică sau
textura solului.
Pentru definirea compoziţiei granulometrice, particulele elementare sunt grupate în mai
multe categorii denumite fracţiuni granulometrice. Principalele fracţiuni granulometrice sunt nisipul,
praful şi argila.
Particulele primare ale solului pot diferi mult in mărime. Unele sunt destul de mari pentru a fi
văzute cu ochiul liber, iar altele sunt destul de mici pentru a prezenta proprietăţi coloidale.
Termenul textura solului este o expresie a mărimii predominante, sau a şirului de mărimi a
particulelor şi are semnificaţii cantitative şi calitative.
Cantitativ, se refera la proporţiile relative ale diferitelor mărimi ale particulelor în solul
analizat.
Calitativ, textura solului se referă la mărimea particulelor, fie ele grosiere, medii sau fine.
Metodele obişnuite de caracterizare a mărimii, cunoscute ca fracţiuni texturale sau fracţiuni
granulometrice: nisip (2- 0,02 mm), praf (0,02- 0,002 mm) şi argila (sub 0,002 mm).
Argila este fracţiunea granulometrica cu rolul principal în determinarea unui număr însemnat
de însuşiri fizice şi chimice ale solului, ca urmare îndeosebi a dimensiunii reduse a particulelor, a
numărului foarte ridicat de particule în unitatea de volum şi mai ales a ariei superficiale specifice
foarte mari, care îi conferă caracterul de parte activă a matricei solului.
Argila este practic singura fracţiune granulometrica, care pe lângă partea organică a solului,
prezintă însuşiri cum sunt: absorbţia apei şi a cationilor schimbabili, adeziunea, plasticitatea,
contracţia şi gonflarea, căldura de umezire, coeziunea şi capacitatea de formare a elementelor
structurale, prin agregarea particulelor elementare ale solului. Argila conferă solului permeabilitate
şi aeraţie redusă.
Nisipul are însuşiri diametral opuse cu cele ale argilei. Dimensiunile particulelor elementare
sunt comparativ mai mari, numărul de particule pe unitatea de volum a solului este mic, iar aria
superficială specifică foarte mică. Această fracţiune granulometrică imprima solului însuşiri de
permeabilitate şi aeraţie bune, capacitate de reţinere a apei redusă, iar reţinerea elementelor
nutritive, căldura de umezire, coeziunea, adezivitatea, gonflarea şi contracţia, plasticitatea şi
capacitatea de formare a elementelor structurale sunt foarte reduse sau chiar nule.
Praful ocupa un loc intermediar între argilă şi nisip, atât în ceea ce priveşte mărimea
particulelor elementare, cât şi însuşirile solului pe care le determină.
Pentru diferitele scopuri curente se impune o interpretare rapidă, simplificată a alcătuirii
granulometrice a solului. De aceea s-a recurs la procedeul separării unor clase texturale (ale
materialului fin), definite prin conţinuturi limită ale fracţiunilor granulometrice. Sistemul I.C.P.A
recunoaşte şase clase texturale ale materialului fin al solului, divizate în 23 de subclase.

1
Grupe de clase; clase şi Conţinutul (%)
subclase texturale Argila Praf Nisip
Granulometrie grosiera
Nisip Sub 6 Sub 33 Peste 62
Nisip lutos 6-12 Sub 33 56-94

Granulometrie mijlocie

Lut nisipos
- lut nisipos mediu 13-20 Sub 33 48-87
- lut nisipos prăfos Sub 20 33-50 30-67
- praf Sub 20 Sub 50 Sub 50

Lut
- lut nisipo-argilos 21-32 Sub 15 54-70
- lut mediu 21-32 15-32 23-52
- lut prăfos 21-32 33-72 Sub 47

Granulometrie fina

Lut argilos
- argila nisipoasa 33-45 Sub 15 41-67
- lut argilos mediu 33-45 15-32 23-52
- lut argilo-pafos 33-45 33-67 Sub 35

Argila
- argila lutoasă 46-60 Sub 33 8-32
- argila prăfoasă 46-60 33-54 Sub 22
- argila medie 61-70 Sub 40 Sub 40
- argilă fina Peste 70 Sub 30 Sub 30

Clasele texturale se definesc în principal prin conţinutul de argilă, conţinuturile de

praf şi de nisip, fiind, cu puţine excepţii, doar indicative. Cele şase clase texturale se
utilizează în studiile pedologice curente. În definirea subclaselor texturale se folosesc drept
criterii, pe lângă conţinutul de argilă, conţinuturile de praf şi de nisip, precum şi cele de
nisip fin şi de nisip grosier.
Pentru scopuri în care este suficientă o clasare mai simplă, cele şase clase texturale
pot fi grupate două câte două, rezultând trei grupe de clase.
În majoritatea solurilor, textura pământului fin este suficientă pentru a defini
comportarea fizică a solului. Principalele cazuri în care alcătuirea părţii solide a solului
este mai complexă sunt următoarele:
 Sedimente carbonice, cu peste 40% carbonat de calciu;
 Materiale organo-minerale şi organice, limitele de conţinut de materie organică
variind în funcţie de conţinutul de argilă al solului;
 Soluri scheletice, pietrişuri şi roci compacte fisurate.

2
 Variaţia pe profil a alcătuirii granulometrice datorită proceselor pedologice,
respectiv levigării argilei din orizonturile superioare spre cele inferioare, se pune în
evidenţă prin calculul indicelui de diferenţiere texturală:”

Arg .iluviala
Idt 
Arg .eluviala

Unde: Idt= indicele de diferenţiere texturală.

După valorile indicelui de diferenţiere texturală, solurile se clasifică conform tabelului:

Apreciere Valori Idt
Sol nediferenţiat textural Sub 1,3
Sol slab diferenţiat textural 1,3 - 1,5
Sol mediu diferenţiat textural 1,6 – 2,0
Sol puternic diferenţiat textural 2,1 – 2,5
Sol foarte puternic diferenţiat Peste 2,5

Efectuarea analizei granulometrice

a. Scopul lucrării: determinarea dimensiunilor particulelor unui amestec polidispers şi

repartizarea diferitelor mărimi de particule în amestec
b. Pregătirea lucrării: pentru analiza granulometrică se utilizează un utilaj de cernere,care
este format din mai multe suprafeţe de cernere având mărimea deschiderilor în ordine
descrescătoare faţă de suprafaţa pe care se alimentează materialul de analizat (se pot folosi
pentru experiment site manuale cu ochiuri de diferite mărimi). Fiecare clasă obţinută se
colectează separat.
c. Desfăşurarea lucrării:
- Se conectează la reţea motorul de acţionare al sitei,
- Amestecul supus analizei a cărui masă „m” se cunoaşte, se alimentează sita cu
ochiurile cele mai mari,
- Se menţine utilajul în regim de funcţionare până când are loc separarea totală pe
fracţiuni,
- Se deconectează motorul de la reţea şi se cântăreşte fiecare fracţiune granulometrică
în parte. Dacă s-au utilizat 3 site se vor obţine 4 clase cu masele m1, m2, m3, m4.
- Se măsoară laturile (diametrul) ochiurilor sitelor folosite, l1 > l2 > l3
- Se raportează masa fracţiunilor rezultate la masa iniţială a amestecului, obţinându-se
în procente din masa totală de amestec, repartizarea particulelor pe fracţiuni
granulometrice.

m1
Repartizarea pe fracţiuni, % = 100
m

Rezultatele se trec în tabelul alăturat,

Se reprezintă curba integrală (cumulativă), în care se reprezintă cernutul şi refuzul (în
procente din masa totală), funcţie de dimensiunile ochiurilor sitei (mm) şi se interpretează.
Masa de Lungimea
Nr. Masa fracţiunilor Repartizarea pe
material ochiurilor
crt rezultate (kg) fracţiuni, %
analizat (kg) sitei (mm)
1 m l1 m1 (refuz) m1/m·100
2 l2 m2 (refuz) m2/m·100

3
 3 l3 m3 (refuz) m3/m·100
4 m4 (cernut) m4/m·100

Se repetă lucrarea şi pentru alte materiale şi se face comparaţia.

Exploatarea utilajului:
► 1.Pornirea:
- conectarea la reţea în gol apoi alimentarea cu material.

► 2.Oprirea:
- deconectarea de la reţeaua electrică după separarea
materialului.

► 3.Supravegherea funcţionării:
- instalaţiile de alimentare cu material şi de evacuare a fracţiunilor;
- funcţionarea fără vibraţii;
- lagărele trebuie să aibă o temperatură sub 60 oC;
- sistemul de acţionare – motor, mecanism cu excentric, dispozitiv vibrator – trebuie să
funcţioneze fără întreruperi;
- la apariţia oricărei defecţiuni utilajul se opreşte imediat prin deconectarea motorului de la
reţea.

► 4.Întreţinerea curentă:
- verificarea stării de uzură a sitelor şi înlocuirea celor deteriorate;
- întinderea perfectă a sitelor şi fixarea pe cadru ;
- înlocuirea tuturor organelor de asamblare care prezintă uzuri;
- controlul montajului corect al apărătorului de protecţie;
- asigurarea ungerii cu lubrifianţi a lagărelor.

Măsuri de protecţie a muncii:

Pentru evitarea accidentelor se iau următoarele măsuri:
 să nu se atingă utilajul în timpul funcţionării,
 să nu se introducă mâinile sau alte obiecte în interiorul utiljului cât timp acesta
funcţionează,
 orice intervenţie să se execute numai după ce utilajul a fost în prealabil deconectat
de la reţea.

4
5