GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator

Anul III, semestrul 1

L2 - Analiza granulometrică
(cernere şi sedimentare)

STASURI
1. STAS 1913/5-85, Teren de fundare. Determinarea granulozității.
2. SR EN ISO 14688-1:2005, Cercetări și încercări geotehnice. Identificarea și
clasificarea pământurilor. Partea 1: Principii pentru o clasificare.
3. SR EN ISO 14688-2:2005, Cercetări și încercări geotehnice. Identificarea și
clasificarea pământurilor. Partea 1: Identificare și descriere

SCOP / UTILITATE
Această încercare de laboratorul se realizează cu scopul de a stabili mărimea
particulelor, proporția relativă a fiecărei fracțiuni cu dimensiuni bine definite ce constituie un
anumit pământ în vederea identificării şi clasificării acelui pământ. Procedeul cernerii se
utilizează pentru particulele mai mari iar procedeul sedimentării pentru determinarea
distribuției particulelor fine. Alcătuirea unui pământ, distribuția diferitelor dimensiuni ale
granulelor afectează proprietățile fizice şi mecanice ale pământului.

Analiza granulometrică a pământurilor are aplicații directe în domeniul construcțiilor:

➢ pământul ca material de construcție – pământurile utilizate pentru construirea

digurilor, în plus față de alte specificații, trebuie să se încadreze în limitele stabilite prin curbele
de distribuție a dimensiunilor particulelor;
➢ pământul ca material de construcție – pământurile utilizate la realizarea straturilor
rutiere trebuie să respecte anumite specificații iar pentru aceasta trebuie să se cunoască
distribuția granulometrică;
➢ filtre de drenaj - specificația de clasificare pentru un strat de filtru trebuie să fie
asociată într-un anume fel cu clasificarea terenului adiacent sau cu următorul strat filtrant;
➢ compactarea dinamică - într-o anumită situație, caracteristicile slabe ale pământului
pot fi îmbunătățite prin compactare dinamică, iar fezabilitatea acestui procedeu poate fi
indicată pe baza analizei granulometrice.

SUPORT TEORETIC
Procedeul tehnic prin care se sortează şi se individualizează, sub formă de repartiție
procentuală, particulele dintr-o probă de pământ se numeşte analiză granulometrică. În funcţie
de dimensiunile şi forma particulelor ce alcătuiesc pământul acestea pot fi împărţite în trei
categorii principale, trei fracțiuni granulometrice.

Prin fracţiune granulometrică se înţelege cantitate de material (mi) exprimată în (%) din
masa totală uscată (m) a unei probe, ce are particule cu dimensiuni (di) cuprinse între două
limite date (d1 < di < d2).
 Analiza granulometrică a pământurilor: cernere şi sedimentare
Lucrarea 2

Figura 1 – Principalele fracţiuni granulometrice

Principalele fracţiuni granulometrice utilizate pentru caracterizarea pământului sunt:

fracţiunea nisip, fracţiunea praf şi fracţiunea argilă.

Fracţiunea pietriş (Gr) este constituită din particule solide ce au diametrul cuprins
între 60 mm şi 2,00 mm (SREN 14688). Este utilizat ca material de construcţie şi este format
din bucaţi de rocă cu particule de quartz, feldspaţi şi alte minerale. Este foarte permeabil, în
stare naturală este în general afânat.
Fracţiunea nisip (Sa) este constituită din particule solide ce au diametrul cuprins între
0,063 mm şi 2,00 mm (SREN 14688). Culoarea particulelor variază de la alb până la galben
închis şi uneori de la culoarea brună şi până la culoarea neagră, în funcţie de prezenţa unor
amestecuri. În stare curată, uscată sau saturată, este foarte permeabilă, prezintă o ascensiune
capilară redusă, ce creşte odată cu micşorarea particulelor, şi nu posedă coeziune.
Fracţiunea praf (Si) este constituită din particule fine aproximativ sferice, cu
dimensiunile cuprinse între 0,002 mm şi 0,063 mm. Fracţiunea praf prezintă o permeabilitate
mică, o ascensiune capilară semnificativă şi un potenţial de umflare-contracţie mic sau chiar
nul. Este fracţiunea cea mai sensibilă la îngheţ-dezgheţ.
Fracţiunea argilă (Cl) este constituită din particule de formă aciculară, plată şi solzoasă,
cu dimensiunea mai mică decât 0,002 mm. Fracţiunea argilă, este practic impermeabilă,
prezintă o viteză a ascensiunii capilare foarte redusă şi un potenţial de umflare - contracţie
mare sau foarte mare.
Metodele de determinare a fracţiunilor granulometrice se diferenţiază funcţie de
dimensiunile fracţiunii granulometrice predominante (STAS 1913/5-85):
➢ metoda cernerii prin ciururi, pentru pământuri cu granule mai mari de 2,00 mm;
➢ metoda cernerii pe site, pentru pământuri cu granule între 2,00 şi 0,08 ÷ 0,05 (0,063) mm;
➢ metoda sedimentării cu areometrul sau metoda sedimentării cu pipeta, pentru
pământuri cu granule mai mici ca 0,08 ÷ 0,05 (0,063) mm;
➢ metoda combinată (cernere + sedimentare), pentru pământuri cu plaje întinse ale
granulaţiei.

În urma efectuării analizei granulometrice, prin una sau alta din metodele recomandate,
se obţin fracţiuni granulometrice, deci cantităţi de material ( mi ) exprimate (%) din masa totală
uscată ( md ) a probei, ce au particule cu dimensiuni (di) cuprinse între două limite date (d1 < di
< d2).
11
 GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator
Anul III, semestrul 1

METODA CERNERII
Metoda constă în separarea pe fracţiuni granulometrice, cu ajutorul sitelor şi ciururilor
a pământurilor necoezive; convențional diametrul granulei se consideră egal cu diametrul
ochiului sitei prin care trec granulele.

Aparatura necesară:

➢ set ciururi (cu cutie și capac) din tablă cu ochiuri rotunde sau pătrate: 20; 10;5 mm,
conform STAS 1078/73;
➢ set site (cu cutie și capac) din țesătură de sârmă cu ochiuri pătrate: 2,0; 1,0; 0,5; 0,25;
0,1; 0,08; 0,05 mm, conform STAS 1077/67;
➢ șubler sau șabloane cu ochiuri rotunde pentru stabilirea diametrelor particulelor cu
dimensiuni mai mari decât ochiurile sitelor sau ciururilor;
➢ mașină de cernut adaptată sitelor și ciururilor;
➢ balanță tehnică cu precizia 0,01 g;
➢ cântar comercial cu precizia de cântărire 0,5 g;
➢ etuvă sau instalația de uscare cu temperatura constantă de 105 ± 20C;
➢ capsule de porțelan, pensule pentru curățat, linguri, spatule, carbonat de litiu.

Desfăşurarea lucrării:

1. Proba se usucă în etuvă la 1050C până la masă constantă. Cantitatea de material md

utilizată pentru realizarea încercării este funcţie de natura pământului (tabelul 1).
2. Sitele se aşază în ordinea descrescătoare a ochiurilor având talgerul la partea
inferioară. Numărul de site este de 6 iar dimensiunile ochiurilor sitelor sunt date în tabelul 2.

3. Se aşază materialul pe sita superioară, se acoperă cu capacul şi se începe cernerea, timp

de 10 minute.
4. Cernerea se consideră terminată daca scuturând fiecare sită deasupra unei hârtii ceea
ce trece prin sită nu reprezintă mai mult de 1% din fracțiunea materialului cernut.
5. Fracţiunile rămase pe fiecare sită şi în cutie se cântăresc, iar dacă suma lor diferă cu
mai mult de 1% din masa totală încercarea se repetă. Dacă materialul din cutie reprezintă mai
mult de 10% din cantitatea totală încercarea se completează cu metoda sedimentării.

Tabelul 1

Denumirea pământului Cantitatea de pământ luataă în

analiză md
Bolovăniş 5,0 kg
Pietriş 2,0 kg
Pietriş cu nisip 1,0 kg
Nisip mare şi mijlociu 0,4...0,5 kg
Nisip fin 0,1...0,2 kg
Nisip argilos 0,07...0,1 kg
Argilă grasă 0,07 kg
 Analiza granulometrică a pământurilor: cernere şi sedimentare
Lucrarea 2

Figura 2 – Realizarea încercării

Interpretarea rezultatelor:
Rezultatele analizei granulometrice prin cernere se înscriu într-un formular standard
ce cuprinde (tabelul 2):
➢ prima coloană: dimensiunile ochiurilor sitelor sau ciururilor în (d) mm;
➢ a doua coloană: cantităţile de material mi rămase pe fiecare sită;
➢ în a treia coloană se calculează şi se notează valorile procentuale ale maselor mi, faţă
de masa totală, md, a materialului utilizat.
➢ în ultima coloană se înscriu procentele fracţiunilor granulare cu dimensiuni mai mici
decât dimensiunea sitei, calculat faţă de masa iniţială a probei uscate.

Figura 3 – Interpretarea rezultatelor

13
 GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator
Anul III, semestrul 1

METODA SEDIMENTĂRII
Analiza granulometrică prin metoda sedimentării se bazează pe aplicarea legii lui
Stokes, lege care permite determinarea vitezei de cădere a particulelor într-un lichid, funcţie de
diametrul acestora.

Pentru realizarea încercării se utilizează o suspensie pământ iniţial omogenă, iar

datorită sedimentării se produce o variaţie a densităţii, ce este proporţională cu variaţia
vitezelor de sedimentare a granulelor şi care la rândul lor sunt funcţie de diametrul acestora şi
de densitate.

Metoda constă în măsurarea, la diferite intervale de timp, cu ajutorul unui areometrul,

densitatea acestei suspensii de pământ.

Pregătirea probelor:

➢ granulozitatea se determină pe o probă de pământ a cărei masă este de 75...100 g.

➢ proba de pământ se introduce într-o capsulă, după care se usucă în etuvă la
temperatura de 1050C, până la masă constantă, conform STAS 1913/1-82. După uscare, capsula
cu proba de pământ se lasă să se răcească la temperatura mediului ambiant.
➢ din materialul uscat se ia o cantitate de material care se cântărește cu precizia 0,01 g.
➢ această masă constituie masa inițială a probei, md. Pentru pământuri care conțin
materii organice, se realizează inițial oxidarea chimică cu circa 100 cm3 apă oxigenată 6%.
Determinarea conținutului de materii organice se realizează conform STAS 7107/1-85.

Aparatura necesară:

➢ areometru de tip Casagrande, etalonat la 200C, cu interval de citiri între 0,995. . .1, 030,
cu precizia de 0,0005;
➢ termometru cu interval de citire 0. . .400C (precizie 0,50C);
➢ cilindri gradați cu volumul de 1000 cm3, ¸si diametrul interior 60 mm;
➢ cronometru;
➢ capsule de porțelan sau sticlă cu diametrul 120 mm;
➢ sticle de ceas cu diametrul de 100 mm;
➢ exicator;
➢ etuvă termoreglabilă cu posibilitatea de reglare a temperaturii la 105±200C;
➢ agitator manual sau electric;
➢ spatulă, cuțit, răzătoare, pensulă;
➢ pahar Berzelius de 500 cm3;
➢ carbonat de litiu anhidru;
➢ apă oxigenată soluție 6%;
➢ soluţie diluată de silicat de sodiu 4,4%, densitate 1,04 g/cm3;
➢ soluție de hexametafosfat de sodiu: 40 g de hexametafosfat de sodiu dizolvat în 1000
cm de apă distilată.
3

Desfăşurarea lucrării:

➢ se trece materialul printr-o sită din țesătură din sârmă cu ochiuri pătrate cu latura de
0,063 mm. Folosind apă potabilă și prin pensulare, se reține pe sită numai fracțiunea mai mare
 Analiza granulometrică a pământurilor: cernere şi sedimentare
Lucrarea 2

de 0,063 mm. Materialul reținut pe sită se colectează într-o capsulă și se usucă în etuvă la
temperatura de 105±200C până la masă constantă, după care se cântărește; dacă materialul
reținut este mai mare de 10%din masa inițială a probei, atunci se va executa și operațiunea de
cernere, în completare.
➢ cantitatea de pământ trecută prin sită, se toarnă într-un cilindru gradat, suspensia
completându-se cu apă distilată până la diviziunea 1000 cm3. Se menționează că pentru
desfacere se va folosi o cantitate de apă limitată, pentru a nu depăși în final cantitatea totală de
suspensie de 1000 cm3. În caz contrar se va lăsa suspensia să se evapore (apa), până la volumul
de 1000 cm3.
➢ pentru omogenizarea suspensiei se astupă cilindrul cu podul palmei și se agită de
câteva ori, apoi se introduce agitatorul cu disc perforat.
➢ imediat după terminarea omogenizării se introduce areometrul în suspensie și se fac
citirile la următoarele intervale de timp: 30 sec, 1 min, 2 min, 4 min, 30 min, 60 min, 120 min,
240 min.

Interpretarea rezultatelor:

Rezultatele analizei granulometrice prin metoda sedimentării se înscriu într-un

formular standard (tabel 2) ce cuprinde:

Tabel 2

➢ Coloana 1: timpul de sedimentare [min];

➢ Coloana 2: temperatura suspensiei citita şi medie, 0C;
➢ Coloana 3: citirile reduse pe areometru;
➢ Coloana 4: corecţia de temperatură;
➢ Coloana 5: citirile corectate pe areometru;

15
 GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator
Anul III, semestrul 1

- citirile pe tija areometrului se fac la partea superioara a meniscului deoarece, datorita

opacitatii suspensiei supusa operatiunilor experimentale, partea inferioara a meniscului este
greu vizibila.

Figura 4 – Citirile pe areometru şi corecţia de temperatura

- astfel este necesara introducerea unei corecţii de menisc, ∆R, stabilita experimental.
Întrucât valorile înscrise pe areometru cresc înspre parte inferioara a tijei acestuia, corectia de
menisc va fi întotdeauna pozitiva.
- pentru a se tine seama de diferența între temperatura de tarare a instrumentului si
temperatura la care se fac determinările, se introduce o corecție de temperatura, Ct. Valorile
corecției Ct se stabilesc experimental sau se calculează şi se prezintă în final sub formă de grafic
(Figura 4).
- astfel, citirea reala – sub forma de densitate redusa –, va fi:

- unde R’ este citirea pe tija areometrului, la partea superioara a meniscului, ∆R este 1.

➢ Coloana 6: diametrul granulelor ce au sedimentat la timpul t. Pentru aceasta se

utilizează Nomograma Casagrande iar modul de lucru este prezentat în Figura 5;
➢ Coloana 7: procentul mp din masa totala md ce a sedimentat în timpul t iar mp se
calculează cu formula.

unde ρs este densitatea scheletului (a particulelor de pământ).

Analiza granulometrică - interpretarea rezultatelor şi reprezentarea grafică

În urma efectuării analizei granulometrice se obțin fracțiuni granulometrice, deci
cantități de material mi, exprimate în % din masa totală a probei, ce au particule cu dimensiuni
di cuprinse între două limite date. Astfel datele obținute prin analiza granulometrică servesc la
reprezentarea grafică a distribuției procentuale pe fracţiuni granulometrice a particulelor,
reprezentare ce se face pe o diagramă semi-logaritmică printr-o: curbă de granulozitate;
histogramă; poligon sau curbă de frecvență.

Curba de granulozitate (A) sau curba granulometrică este reprezentarea uzuală a

compoziţiei granulometrice, ce se trasează pe un formular tip (fig.1.) şi care are în abscisă
 Analiza granulometrică a pământurilor: cernere şi sedimentare
Lucrarea 2

diametrul particulelor solide, la scară logaritmică, ce au diametrul mai mic decât dimensiunea
dată, şi în ordonată masa acestora, exprimată în procente din masa totală a probei uscate. Scara
logaritmică este reprezentată de logaritmul în baza 10 din diametrul particulei.

Figura 6: Reprezentarea grafica a rezultatelor analizei granulometrice: (A – curba

granulometrica; B –histograma; C – curba frecventelor relative)

Pe baza curbei granulometrice se determină fracţiunile de A% (argilă), P% (praf) şi N%

(nisip), pe baza cărora se identifică şi se clasifică pământurile cu ajutorul diagramei ternare.

Tot cu ajutorul curbei granulometrice se poate clasifica un pământ din punct de vedere
a uniformităţii lui.

d 60
Un =
d10

d60 - dimensiunea granulei corespunzătoare conţinutului de 60% pe curba de granulometrie a

pământului (fig.1.), în mm;

d10 - dimensiunea granulei corespunzătoare conţinutului de 10% pe curba de granulozitate a

pământului, numită şi diametru efectiv, în mm.

Pământurile se pot împărţi în următoarele categorii (STAS 1243-88):

➢ pământuri cu granulozitate foarte uniformă Un  5

➢ pământuri cu granulozitate uniformă 5  Un  15
➢ pământuri cu granulozitate neuniformă Un  15

Cu cât pământurile au o granulometrie mai neuniformă, cu atât capacitatea lor de

compactare creşte, prin umplerea spaţiilor dintre particulele mari cu particule mici. În acest
sens se consideră că un nisip cu Un  4 - 5 şi respectiv un pietriş cu Un  4 constituie un bun
material pentru realizarea terasamentelor .
17
 GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator
Anul III, semestrul 1

Student:

METODA CERNERII (STAS 1913/5-85)

Cantitatea de material uscat (md)

Dimensiunile ochiurilor Cantitatea rămasă pe sită/ciur Cantitate trecută pe sită/ciur (fracţiuni

sitei/ciurului (diametrul cu diametrul mai mic decât d) în [%]
particulelor), d [mm] [g] [%] faţă de md din cantitatea totală

Taler

METODA SEDIMENTĂRII (STAS 1913/5-85)

Corecția de menise △R
Cantitatea de material uscat md g

Densitatea scheletului ps g/cm3

Citiri reduse Fracțiuni cu

Citiri pe Temp Corecția Citiri Diametrul
Timpul pe diametrul mai
areometru citită de temp corectate granulelor
areometru mic decât d

t [min] R' R=R'+△R T [°C] Ct Rc=R+Ct d (mm) mp (%)

0,5
1
2
4

8
15
30
60
120
720
1440
 Nomograma pentru determinarea diametrelor particulelor la analiza prin sedimentare, metoda cu areometrul
Analiza granulometrică a pământurilor: cernere şi sedimentare
Lucrarea 2

19
 GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator
Anul III, semestrul 1

Student:
 Analiza granulometrică a pământurilor: cernere şi sedimentare
Lucrarea 2

Student:

SR EN ISO 1468-1:2004

21
 GEOTEHNICĂ - Caiet de laborator
Anul III, semestrul 1

Student:

STAS 1243-88