Îndrumător de laborator geotehnică

Determinarea caracteristicilor de compactare – încercarea Proctor

DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DE
COMPACTARE - ÎNCERCAREA PROCTOR

Prin încercarea Proctor se urmăreşte a stabili, pentru un anumit lucru mecanic

specific de compactare (L), umiditatea optimă Wopt% care trebuie aplicată
pământului ce urmează a fi compactat, astfel încât acesta să fie adus la starea cea
mai îndesată care se poate obţine pentru acel lucru mecanic, caracteristică care se

defineşte prin greutatea volumică în stare uscată, maximă γ d max .

În funcţie de valoarea lucrului mecanic specific de compactare se deosebesc
două tipuri de încercări:
- încercarea Proctor normală în care : L= 6 dJ/cm3
- încercarea Proctor modificată în care : L= 27 dJ/ cm3
Încercarea Proctor normală. Se foloseşte în general pentru stabilirea
caracteristicilor de compactare ale terasamentelor de drumuri şi de cale ferată,
precum şi pentru terasamente la aeroporturi, locuri de parcare şi platforme auto.
Principiul metodei constă din compactarea cu acelaşi lucru mecanic specific de
compactare a unor probe de pământ cu diferite umidităţi optime, corespunzătoare
valorii maxime a greutăţii volumice în stare uscată a pământului compactat.
Lucrul mecanic specific de compactare se calculează cu formula:
mgh i n
L=
Aa
în care:
m - masa maiului în kg
g - acceleraţia gravitaţională 9,81 m/sec2
h1 - înălţimea de cădere a maiului în cm
n - numărul de lovituri
A - aria secţiuni cilindrului în cm2
a - grosimea stratului elementar de pământ compactat în cm
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea caracteristicilor de compactare – încercarea Proctor

Fig.16
Aparatul
Proctor

În funcţie de dimensiunea maximă a particulei de pământ se folosesc trei

mărimi de cilindri. Prin dimensiunea maximă a particulei de pământ se înţelege
mărimea diametrului de ciur prin care trece cel puţin 75% din material. Se
recomandă să se aleagă tipul de cilindru încât materialul să nu conţină particule cu
dimensiuni mai mari ca cea maximă corespunzătoare mărimii cilindrului.

Dimensiunea maximă a Diametrul interior al Înălţimea cilindrului Volumul

particulei de pământ cilindrului Cilindrului
Dmax h
[mm] d [mm] Vc
[mm] [cm3]
7,1 100 115 904
20,0 150 150 2649
31,5 250 275 13492

Aparatură
- Cilindri prevăzuţi cu urechi pentru prindere de placa de bază şi pentru
solidarizare cu inelul prelungitor
- mai pentru compactare – aparat Proctor
- balanţe tehnică
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea caracteristicilor de compactare – încercarea Proctor

- etuvă
- ciururi
- stropitor pentru apă
- capsule tarate și numerotate
Pregătirea probelor
Cantitatea de material necesară pentru o probă cât şi cantitatea totală de
material necesară se stabilesc în funcţie de dimensiunea maximă a particulei şi a
lucrului mecanic specific convenţional.
Cantitatea de material pregătită pentru o probă se întinde pe masa de lucru sau
într-o tavă, aproximativ 5 Kg material uscat.
În cazul materialelor coezive, în vederea asigurări unei umeziri uniforme se
recomandă ca pământul să fie astfel fărâmiţat încât să treacă cu uşurinţă prin ciurul
cu diametrul ochiului de 3,15 mm.
Se pune cantitatea de apă necesară cu ajutorul cilindrului gradat, în mod cât mai
uniform, sub formă de ploaie, cu ajutorul unui stropitor. După adăugarea apei se
asigură omogenizarea umidităţii prin amestecare manuală sau cu ajutorul unui
malaxor.
Se pregăteşte cilindrul metalic cu inel prelungitor şi se cântăreşte.
Mod de lucru
Proba de material se introduce în cilindru în straturi cu grosimi aproximativ
egale.
Loviturile necesare compactării unui strat, trebuie aplicate uniform pe toată
suprafața stratului de material aflat ăn cilindru, cu maiul Proctor, prin cădere liberă și
fără întererupere la intervale de 2 s.
Greutatea maiului este de 2,5 Kg pentru încercarea Proctor normală sau de 4,5
Kg pentru încercarea proctor modificată.
Pentru un punct de determinare, materialul ce se compactează în cilindru se
pune în straturi cu grosimi aproximativ egale (minimum trei straturi), care se
compactează fiecare în parte uniform, cu un număr de 25 lovituri ale maiului pentru
Proctor normal și 54 lovituri pentru Proctor modificat.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea caracteristicilor de compactare – încercarea Proctor

Înainte de introducerea materialului necesar unui nou strat, se scarifică cu un

cuțit de laborator suprafața stratului compactat, pentru realizarea înfrățirii acestora.
Nivelul superior al ultimului strat compactat trebuie să depăşească marginea
cilindrului, dar nu cu mai mult de 5 mm, astfel ca după scoaterea inelului prelungitor
materialul să se poată nivela cu un cuţit la nivelul cilindrului. Se perie materialul
căzut pe placa de bază şi se cântăreşte cilindrul cu material (m1). Se scoate
materialul din cilindru ajutorul unui piston, iar pentru determinarea umidităţii medii
a materialului se iau minim trei probe.
Determinarea umidităţii se face după metodele cunoscute iar ca valoare se ia
media celor trei determinări.
Pe o probă de material se efectuează maximum trei compactări.
Cantităţile de apă care se adaugă probelor de material pentru încercările
succesive de compactare sunt cele corespunzătoare unei creşteri a umidităţii cu
1…2% pentru pământurile necoezive şi cu circa 3…4% pentru pământuri coezive.
Încercarea de compactare se efectuează de 6-10 ori, umiditatea materialului variind
într-un interval de 10-24 %.
Determinarea se termină după două sau trei încercări de compactare, de la
încercarea la care masa totală a cilindrului cu material compactat a început să scadă.
Pentru fiecare încercare de compactare se determină greutatea volumică
naturală (γ) şi greutatea volumică în stare uscată (γd ) a materialului, cu formulele:
mm • g
γ= kN/m3
V

γ
γd = kN/m3
w
1+
100

în care:
mm - masa materialului (m1-m2)
m1 - masa cilindrului cu placa de bază umplut cu material
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea caracteristicilor de compactare – încercarea Proctor

m2 - masa cilindrului
g - acceleraţia gravitaţională standard
V - volumul materialului compactat
W - umiditatea medie a materialului
Pentru controlul aliurii curbei de compactare se trasează curba de saturaţie cu
ajutorul formulei:

[kN/m3]
γs
γd =
w
1+ γs
100
Toate datele din timpul efectuării încercării se trec în formularul de lucru în
laborator, iar după obținerea rezultatelor se raportează fiecare punct de determinare
într-un sistem de coordonate, unde pe axa orizontală se trece umiditate, iar pe axa
verticală greutatea volumică în stare uscată.
Se trasează o linie geometrică (parabolă), care unește toate punctele de
determinare și se interpretează grafic, adică se determină umiditatea din vârful
parabolei, ca fiind umiditatea optimă de compactare, raportată la greutatea volumică
în stare uscată maximă.
 Îndrumător de laborator geotehnică
Determinarea caracteristicilor de compactare – încercarea Proctor

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV

FACULTATEA DE CONSTRUCTII
LABORATOR DE GEOTEHNICA

CARACTERISTICI DE COMPACTARE - INCERCAREA PROCTOR NORMAL

( 6dj / cm3 )
Santier
Proba: argilă
Cota

proba nr. 1 2 3 4 5 6 7
capsula nr. 14A 4B 11B 7B 27A 25A 1B
probb umeda+tara A (g) 213.35 231.47 205.64 205.93 214.82 200.97 215.72
proba uscata+tara B (g) 205.87 219.04 194.95 192.71 198.01 185.42 195.90
tara C 133.88 133.90 136.90 134.09 133.93 133.91 136.95
A-B 7.48 12.43 10.69 13.22 16.81 15.55 19.82
B-C 71.99 85.14 58.05 58.62 64.08 51.51 58.95
umiditatea w = ((A-B) / (B-C))*100 % 10.39 14.60 18.42 22.55 26.23 30.19 33.62

proba umeda + tara cilindru D 5374.20 5431.40 5509.00 5613.60 5636.20 5598.40 5562.60
tara cilindrului E 3906.00 3906.00 3906.00 3906.00 3906.00 3906.00 3906.00
greutatea vulumica γw 15.29 15.89 16.69 17.78 18.02 17.62 17.25
greutatea vulumica uscata γd 13.85 13.86 14.10 14.51 14.27 13.54 12.91
curba de saturatie φd = φs /
1+(w/100)*φs 20.50 18.85 17.56 16.35 15.40 14.50 13.80