Stratul suport al pardoselilor

industriale
• Executarea corectă a stratului suport este un factor
foarte important pentru exploatarea in bune
conditii a pardoselilor.

• Stratul suport poate să fie elastic sau rigid.

• Pardoselile executate pe pământ, pe strat suport

elastic sau rigid, se vor executa numai după o
prealabilă cercetare şi pregătire a pământului, care
trebuie să îndeplinească condiţii fizice si
mecanice minimale.
 1. Stratul suport rigid

• Stratul suport rigid este reprezentat de pardoseli vechi de

beton, planșee de beton și beton armat peste care se va
așeza noua pardoseală.

• O importanță foarte mare în calitatea pardoselilor noi este

reprezentată de stratul suport vechi care trebuie să fie
foarte bine realizat.
2. Stratul suport elastic

• Stratul suport elastic este reprezentat de pardoselile care se

așează pe pământ.

• Stratul suport elastic nu poate fi realizat decât după executarea

eventualelor consolidări ale terenului de fundare (în cazul
terenuri slabe de fundare), după asigurarea descărcării apelor
de suprafață la debușee sigure și după încheierea lucrărilor de
cotă zero (fundații, canalizări, conducte etc).
Structura pardoselilor industriale
3. Tipul materialului folosit pentru stratul suport elastic

• Pamanturi coezive;
• Pamanturi necoezive;
• Pamanturi coezive/necoezive stabilizate.

In Romania (Transilvania) in general se folosesc pamanturi necoezive,

deoarece sunt usor de gasit si costurile sunt relativ mici.

Sursa pamanturilor puse in opera este un factor foarte important care trebuie
luat in considerare. Astfel trebuie sa fie cunoscuta roca (mineralul) de
provienenta a acestuia si de asemenea trebuie sa respecte o serie de cerinte
minimale conform STAS 9864-74.
3.Tipul materialului folosit pentru stratul suport elastic

BALASTIERA VS CARIERA
In general se opteaza pentru balastiere, chiar daca piatra sparta prevenita din
cariera are caracteristici mai bune decat materialul din cariera. Partea superioara a
stratului suport (ultimii 25-30cm) se pot executa din piatra sparta.

BLOCAJ DE PIATRA
In cazul in care terenul pe care se aseaza stratul suport este slab (argila moale,
mal) se va impana cu un refuz de ciur (63…300mm).

De asemenea se poate utiliza un geotextil anticontaminant/separator, care sa aiba

si un rol drenant.
3. Tipul materialului folosit pentru stratul suport elastic

CURBA GRANULOMETRICA
• Granulozitatea materialului trebuie să fie continuă, reprezentată sub forma
unei curbei granulometrice bine gradate;
• Factorul de curbură granulometrică 1<Cc <3 ;
• Coeficientul de uniformitate granulometrică Cu > 15;
4. Pregatirea terenului pe care se aseaza pardoseala

• îndepărtarea stratului de pământ vegetal;

• nivelarea pământului;
• compactarea pământului prin batere manuală sau mecanică conform
normativelor in vigoare (cilindru Lis, clindru cu picior de oaie, etc);
• în cazul în care, se produc denivelări la compactare, acestea se vor
completa cu pământ care se va recompacta local;
• pământurile argiloase şi cele cu conţinut mare de praf nu se vor compacta
în stare uscată. Ele se vor compacta numai după ce s-a realizat umiditatea
optimă de compactare (12-20% pentru argile şi 10-14% pentru pământuri
prăfoase, conform STAS 1913/13). Compactarea se face cu picior de oaie;
• executarea umpluturilor sub pardoseli se va face în straturi succesive,
aduse la umiditatea optima, bine compactate, de 15...20 cm grosime. Se va
folosi pământ fără resturi vegetale sau alte impurităţi.
5. Verificarea compactarii stratului suport elastic

• Verificarea compactarii se face la cerinta:

- Executantului;
- Proiectantului;
- Beneficiarului;
- Statului Roman.

• Metodele de verificare a compactarii conform normativelor in vigoare sunt:

- incercarea Proctor.
- incercarea cu placa statica conform STAS 8942/3-90;
- incercarea cu placa statica conform STAS 2914-4/89;

• Pe langa acestea se ma utilizeaza si incercarea cu placa statica conform DIN

18134, ONORM B 4417 si incercarea cu placa dinamica (Zorn).
5.1. Încercarea PROCTOR
• Pentru o compactare eficientă trebuie determinaţi parametri
optimi:
- umiditatea optimă de compactare, wopt,;
- densitatea maximă în stare uscată, ρdmax .
5.1. Încercarea PROCTOR

• În faza premergătoare executării lucrărilor de compactare de

tip pernă se fac încercări de compactare PROCTOR pentru
determinarea caracteristicilor de compactare. Aceste încercări
stabilesc relaţia dintre natura pământului, umiditate (w), lucrul
mecanic specific de compactare (L) şi greutatea volumică în
stare uscată (γd).

• De pe diagrama de compactare se reţine valoarea umidităţii

optime de compactare (wopt) căreia îi corespunde greutatea
volumică în stare uscată maximă (ρdmax).
5.1. Încercarea PROCTOR

Gradul de compactare, D, se calculează cu relaţia:

unde:
• γd - greutatea volumica în stare uscată, determinată in situ (pe fiecare
strat 25cm, 1 buc la 500mc);
• γdmax - greutatea volumică maximă în stare uscată, determinată în
laborator pe probe din pământul utilizat în lucrare.
5.2. Încercarea cu placa conform STAS 8942/3-90

• Metoda directă pentru determinarea caracteristicilor de

deformaţie prin determinarea modului de deformaţie
liniară prin încercări pe teren cu placa (STAS 8942/3-90).

• Aceasta metodă se utilizează pentru determinarea

compresibilitǎţii şi portanţei, respectiv a tasărilor (s) şi a
modului de deformaţie liniară (E) si a coeficientului de
pat.
5.2. Încercarea cu placa conform STAS 8942/3-90

• Pe baza datelor încercării, se întocmesc grafice centralizatoare

cuprinzând:
- variaţia presiunii nete pe placă p, cu timpul t;
- variaţia tasării stabilizate s, în funcţie de timpul t;.
- variaţia tasării stabilizate s, faţă de presiunea netă pe placă, p.
 5.2. Încercarea cu placa conform STAS 8942/3-90

• Pentru cazurile curente în valorile presiunii nete şi ale tasării reprezentate în graficele
menţionate nu se includ presiunea de preîncărcare şi tasarea corespunzătoare acesteia.
• Valoarea modulului de deformaţie liniară E al stratului de pământ încercat, se determină cu
relaţia:

unde :
ω- coeficient adimensional care depinde de forma plăcii și anume :
pl - presiune limită
d- diametrul sau latura plăcii
sl- tasarea corespunzătoare presiunii din diagrama presiune-tasare
μ- coeficient de deformare laterală (coefientul lui Poisson)
 5.3. Încercarea cu placa conform STAS 2914-4/89

• Incercarea consta in aplicarea unor incarcari verticale, in trepte, pe o placa rigida asezata
pe o suprafata de incercat si masurarea tasarii acestei suprafete, dupa fiecare treapta de
incarcare.

• Se efectueaza trei determinari in locuir diferite dar la aceleasi niveluri, asupra acelorasi
pamanturi sau materiale, aflate in aceeasi stare fizica

• Pentru interpretarea rezultatelor se va calcula deformatiile relative efective s’

corespunzatoare fiecarei trepte de incarcare cu relatia:
s’=s/d
Unde:
s – tasarea medie determinata;
d – diametrul placii de incarcare.
 5.3. Încercarea cu placa conform STAS 2914-4/89

• In cazul in care incercarea se efectueaza asupra unui mediu semiinfinit omogen si

izotrop, se calculeaza modulul de deformatie liniara Edc cu relatia:
Edc=p/s’
Unde:
• p – presiunea de incarcare;
• s’-deformatia relativa efectiva.

• In cazul in care incercarea se efectueaza asupra unui mediu neomogen si stratificat, se

calculeaza modulul de deformatie liniara echivalent Edc,echivalent cu relatia:
Edc echiv=(α*p)/s’
Unde:
• α – coeficient in functie de numarul de straturi ale mediului incercat;
• p – presiunea de incarcare;
• s’-deformatia relativa efectiva.
 5.4. Încercarea cu placa conform DIN 18134

• Metoda de incercare cu placa statica (P.L.T.), normata de codul DIN 18134 se poate
descrie pe scurt printr-o încercare aplicată în trepte de încercare a terenului ce se studiază,
o descărcare a acestuia tot în trepte de descărcare , după care procesul se repetă.

• Efortul normal de compresiune sub placă ( notat cu σ0 ) se va reprezenta grafic în raport cu

tasarea înregistrată ( s ), pentru fiecare treaptă de încărcare, obținându-se astfel curba de
presiune-tasare ( încarcare –tasare).

• Modulul de deformație liniară ,Ev, este un parametru ce exprimă deformația caracteristică a

terenului și se calculează în funcție de curba de presiune-tasare obținută atăt la primul ciclu
de încărcare (Ev1) cât și pentru al doilea ciclu de încărcare (Ev2).

• Acest parametru se poate defini ca fiind gradientul secantei dintre punctele aflate pe curba
de compresiune-tasare, corespunzătoare 0.3·σ0max și 0.7· σ0max.
 5.4. Încercarea cu placa conform DIN 18134

• Calculul modului de deformație liniară pentru primul și al doilea ciclu de încărcare se va

realiza pe baza curbei de presiune-tasare. Această curbă va fi exprimată sub forma unui
polinom de grad 2.
• Pentru determinarea coeficienților se va trata curba de presiune-tasare ca o curbă de
regresie obținută în urma unui experiment statistic, încercarea cu placa statică în cazul de
față, ignorandu-se valoarea s=0 mm.
 5.4. Încercarea cu placa conform DIN 18134

• Modulul de deformație se poate defini ca fiind gradientul secantei dintre punctele aflate pe
curba de compresiune-tasare, corespunzătoare 0.3·σ0max și 0.7· σ0max , unde σ0max reprezintă
valoarea maximă a efortului unitar de compresiune sub talpa plăcii de încărcare pentru
ciclul de încărcare considerat.
 5.4. Încercarea cu placa conform DIN 18134

• Modulul de deformație se poate defini ca fiind gradientul secantei dintre punctele aflate pe
curba de compresiune-tasare, corespunzătoare 0.3·σ0max și 0.7· σ0max , unde σ0max reprezintă
valoarea maximă a efortului unitar de compresiune sub talpa plăcii de încărcare pentru
ciclul de încărcare considerat.
 5.5. Încercarea cu placa conform O-NORM B 4417

• Încercarea cu placastatică se poatedescriepescurtprintr-o încercareaplicatăîntrepte de

încarcare a terenuluice se studiază, o descărcare a acestuia tot întrepte de descărcare ,
după care procesul se repetă.
• Se vafolosi ca șidispozitiv de încarcare o placa de încercarecirculară. Efortul normal de
compresiunesub placă ( notat cu σ0 ) se vareprezentagraficînraport cu tasareaînregistrată
( s ), pentrufiecaretreaptă de încărcare, obținându-se astfelcurba de presiune-tasare
( încarcare –tasare).
• Modulul de deformaţieliniarăeste un
parametrucecaracterizeazădeformabilitateapământului.

Unde:
• d - diametrulplăcii ;
• - variațiaîncarcării ;
• - variațiatasăriicorespunzătoare cu .
 5.5. Încercarea cu placa conform O-NORM B 4417

• Orice încercarea cu placa se va concretiza prin realizarea digramei de compresiune-

tasare:

• ”1” - Primul ciclu de încărcare; ”2” - Ciclu de descărcare; ”3” - Ciclu 2 de încărcare;
”4” –Preîncărcare,; ”5” -Treapa de încarcare.
 5.6. Încercarea cu placa dinamica

• Incercarea cu placa dinamica se foloseste pentru determinari pe stratul de forma si/ sau
stratul de baza si pentru straturi de baza din material granular, in domeniul
constructiilor de drumuri, fiind o metoda rapida de evaluare a modulului de deformatie
dinamica Evd in MN/m2.

• Acest modul arata capacitatea portanta a stratului de forma, a stratului de baza, a

straturilor de material granular, materiale reciclate, materiale de umplutura, straturilor
stabilizate/tratate si straturi de pamant.

• Este utilizata in mod special pentru incercari pe pamanturi cu granulozitate grosiera

pana la dimensiunea maxima de 63mm diametru.

• Acesta se poate folosi in locul testului cu placa statica si ofera urmatoarele avantaje:
- Nu este nevoie de un camion pentru contra-incarcare ca si in cazul testului cu placa
statica.
- Se pot face masuratori si in locuri mai stramte, ex. umpluturi pentru santuri, umpluturi
in jurul structurilor, gropi de foraj, sau alte puncte greu accesibile.
5.6. Încercarea cu placa dinamica

• Modulul de deformatie dinamic se calculeaza cu formula:

• Unde:
s- media celor trei varfuri de deformatie;
σ- incarcarea;
r- raza placii de incarcare.

• Valorile de referinta dintre modulul static de deformatie Ev2 si

modulul dinamic de deformatie Evd se calculeaza cu relatia:
5.6. Încercarea cu placa dinamica

• Relatia dintre gradul de compactare D si modulul dinamic de

deformatie Evd este conform tabelului:
 Concluzii

Gradul de compactare – D

• Este greu de utilizat in practica;

• Este prevazut in normativele romanesti;
• Nu functioneaza in cazul valorilor Ev2 mari (Ev2>120,150 kPa);
• Este necesara existenta unui laborator permanent pe santier pentru a
se putea face incercarile.
 Concluzii

Modulul de deformatie liniara E

• Valoarea calculata conform STAS 2914-4/89 poate fi utilizata in

proiectare pentru sarcini “mai ciclice” si ca valoare de control;

• Valoarea calculata conform STAS 8942 poate fi utilizata in

proiectare pentru sarcini “mai permanente” si ca valoare de control.
 Concluzii

Raportul Ev2/Ev1

• In Romania nu are acoperire legala (nu exista un stas care se prevada incercarea);

• Verifica elasticitatea materialului pus in opera;

• Pentru un terasament ideal – FARA DEFORMATII REMANENTE trebuie ca

raportul Ev2/Ev1=1;

• Nu este neaparat o valoare a unui modul de deformatie liniara a pamantului cat o

marime pentru verificarea compactarii teresamentului si al caracterului elastic al
acestuia prin impunerea unei valori minime a Ev2 si a a unei valori maxime a
raportului Ev2/Ev1.
Concluzii

Raportul Ev2/Ev1

• Se va prevedea determinarea modulului de deformaţie liniară

pe ramura de reîncărcare Ev2, atât la terenul de fundare cât şi la
cota superioară a stratului suport pardoseală.

• Valorile Ev2minim si raportul Ev2/Ev1 maxim se impun prin

proiectare in functie de cerintele pentru pardoseala (incarcare
utila si deformatii maxime acceptabile).
Concluzii

Raportul Ev2/Ev1

a. Pardoseli cu incarcari normale:

• Ev2>125MN/mm2;
• Raportul Ev2/Ev1<2.50.

b. Pardoseli cu incarcari mari:

• Ev2>160MN/mm2;
• Raportul Ev2/Ev1<2.20.
Concluzii

Evd

-In Romania nu are acoperire legala (nu exista un stas care se

prevada incercarea);

- incercarea de placa dinamica se aplica prea rapid, nu se

simuleaza perfect incarcarea reala.