GP 125 2014 PDF

PARTEA I
Anul 182 (XXVI) — Nr. 788 bis LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE Miercuri, 29 octombrie 2014
SUMAR
Pagina
Anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării

regionale și administrației publice, nr. 1.340/2014
pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid de
proiectare privind lucrările subterane cu aplicații în
hidrotehnică și transporturi. Alcătuire constructivă, calculul
sprijinirii și cămășuielii. Indicativ GP 125—2014” ............ 3–43
2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI,PARTEA I, Nr. 788 bis/29.X.2014
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
ORDIN
pentru aprobarea reglementării tehnice „Ghid de proiectare
privind lucrările subterane cu aplicații în hidrotehnică
și transporturi. Alcătuire constructivă, calculul sprijinirii
și cămășuielii. Indicativ GP 125—2014”*)
În conformitate cu prevederile art. 10 și art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995
privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, ale art. 2 alin. (3) și (4)
din Regulamentul privind tipurile de reglementări tehnice și de cheltuieli aferente
activității de reglementare în construcții, urbanism, amenajarea teritoriului și
habitat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 203/2003, cu modificările și
completările ulterioare,
având în vedere Procesul-verbal de avizare nr. 2/2014 al Comitetului tehnic
de specialitate nr. 7 — Construcții hidrotehnice și hidroedilitare și Procesul-verbal
de avizare nr. 1/2014 al Comitetului tehnic de coordonare generală,
în temeiul art. 4 pct. II lit. e) și al art. 12 alin. (7) din Hotărârea Guvernului
nr. 1/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice, cu modificările ulterioare,
viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale și administrației

publice, emite prezentul ordin.
Art. 1. — Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid de proiectare privind
lucrările subterane cu aplicații în hidrotehnică și transporturi. Alcătuire constructivă,
calculul sprijinirii și cămășuielii. Indicativ GP 125—2014”, prevăzută în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 2. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I,
și intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.
p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice,

Shhaideh Sevil,
secretar de stat
București, 21 iulie 2014.

Nr. 1.340.
*) Ordinul nr. 1.340/2014 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din
29 octombrie 2014 și este reprodus și în acest număr bis.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 788 bis/29.X.2014 3
Anex
Ghid de proiectare privind lucrrile subterane cu aplicaii în hidrotehnic i transporturi.
Alctuire constructiv, calculul sprijinirii i cmuielii. Indicativ GP 125-2014
CUPRINS
1. Obiectul ghidului.
2. Domeniul de aplicare.
3. Definiii i terminologie.
4. Clasificarea masivelor de roc.
4.1. Sistemul RQD.
4.2. Sistemul RMR.
4.3. Sistemul Q.
5. Stabilizarea excavaiilor subterane.
5.1. Mecanisme de instabilitate.
5.2. Diagrama convergen – fretare.
6. Sisteme de sprijinire - clasificare i alctuire.
6.1. Clasificare.
6.2. Alegerea sistemului de sprijinire.
6.3 Adaptarea în execuie a sprijinirilor la situaiile din teren.
7. Calculul sprijinirilor.
7.1. Calculul sprijinirilor elastice prin metoda convergen – fretare.
7.2. Calculul sprijinirilor prin metoda bolii de surpare
8. Elemente specifice cavernelor subterane.
9. Elemente specifice galeriilor hidrotehnice sub presiune.
Anexa nr.1: Referine tehnice.
Anexa nr.2: Exemplu de calcul a unei sprijiniri elastice-anex informativ.
4 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 788 bis/29.X.2014
Lista figurilor
Nr. crt. Denumire

Figura nr.1 Diagrama convergen – fretare.
Figura nr.2 Clasificarea sprijinirilor în funcie de diagrama convergen-fretare.
Figura nr.3 Sisteme de sprijinire: (A) cu ancore i pri-beton; (B) cu cintre metalice.
Figura nr.4 Grafic de alegere a sistemului de sprijinire în funcie de indicele Q.
Figura nr.5 Urmrireab –stabilizrii
msur; excavaiei
reprezentarea prin msurtori:
deplasrilor a –funcie
msurate în echiparea seciuni de
de timp.
Figura nr.6 Caracteristica rocii în cazul comportrii elastice.
Figura nr.7 Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare a rocii.
Figura nr.8 Formarea bolii de surpare.
Figura nr.9 Caracteristica sprijinirii.
Figura nr.10 Sprijinirea cu ancore: a - schema sprijinirii; b – rezultatele încercrii de
smulgere a unei ancore.
Figura nr.11 Trasarea caracteristicii sprijinirilor combinate.
Figura nr.12 Notaii pentru relaiile de calc.
Figura nr.13 Faze de execuie la excavarea i sprijinirea bolii:
a – cu galerie direcional central; b – cu galerii direcionale la cuzinei.
Figura nr.14 Necesarul de ancorare, exprimat prin raportul p anc / r , în funcie de
unghiul de frecare intern pe discontinuiti.
Figura nr.15 Recomandri privind lungimea ancorelor din zona bolii.
Figura nr.16 Prevenirea alunecrilor progresive interstrat:
a – mecanismul de instabilitate; b – notaii
Figura nr.17 Definirea reaciunii elastice a rocii.
Figura nr. A1 Diagrama de convergen-fretare pentru analiza stabilitii galeriei din
exemplul numeric.
Lista tabelelor
Nr. crt. Denumire

Tabelul nr.1 Calitatea masivului în funcie de RQD.
Tabelul nr.2 Indici corespunztori parametrilor caracteristici.
Tabelul nr.3 Clase de roc departajate prin RMR.
Tabelul nr.4 Caracterizarea orientrii tunelului în raport cu discontinuitile.
Tabelul nr.5 Coreciile indicelui RMR.
Tabelul nr.6 Factorul de reducere al eforturilor pentru roci masive.
Tabelul nr.7 Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RQD.
Tabelul nr.8 Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RMR.
Tabelul nr.9 Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de indicele Q.
Tabelul nr.CF1 Calculul coordonatelor caracteristici rocii.
1. Obiectul ghidului
(1) Ghidul de proiectare al lucrrilor subterane cu aplicaii în hidrotehnic i transporturi se refer la

tunele, galerii i caverne subterane realizate în roc. Ghidul trateaz alctuirea constructiv i
calculul sprijinirilor excavaiilor subterane. Capitole speciale se refer la specificul cavernelor
subterane i la specificul galeriilor de aduciune a apei sub presiune.
(2) În cadrul ghidului:
a) se prezint clasificarea masivelor de roc cu aplicabilitate în proiectarea lucrrilor
subterane.
b) se stabilesc metodele de stabilizare a conturului excavat.
c) se definesc sistemele de sprijinire a excavaiilor în roc i modul de alegere a acestora.
d) se detaliaz modul de calcul al sprijinirilor pentru galerii i tunele.
e) se prezint elementele specifice care caracterizeaz cavernele subterane în roc i
galeriile hidrotehnice sub presiune.
(3) Ghidul servete la asigurarea unei abordri (principii, metode i modele) unice a problemelor de
siguran a digurilor.
2. Domeniul de aplicare
(1) Ghidul se aplic la alegerea i verificarea prin calcul a sprijinirilor excavaiilor pentru tunele i
galerii realizate în roc.
(2) Ghidul se adreseaz proceselor de decizie inginereasc în domeniul sprijinirilor excavaii lor
subterane prin furnizarea unei corelri directe între caracteristicile masivului de roc i tipul de
sprijinire adecvat.
(3) Ghidul servete unei abordri unitare a conceptelor privind stabilitatea lucrrilor subterane ca
fenomen de interaciune între masa de roc i structurile de sprijinire.
(4) Ghidul se aplica i pentru proiectarea i calculul cmuielilor galeriilor sub presiune.
(5) Prezentul ghid se adreseaz tuturor factorilor implicai în procesul investiional: proiectani,
verificatori de proiecte, experi tehnici atestai, executani, responsabili tehnici cu execuia,
investitori, proprietari, administratori i utilizatori, personalul responsabil cu exploatarea obiectivelor,
operatori/ageni economici, precum i autoritilor administraiei publice i organismelor de verificare
i control (verificarea i/sau expertizarea proiectelor, verificarea, controlul i/sau expertizarea
lucrrilor), din domeniul construciilor hidrotehnice i domeniul apelor.
3. Definiii i terminologie
Masivul de roc eterogen i discontinuu este mediu de construcie i parte integrant a lucrrii
subterane.
Clasificarea masivelor de roc reprezint departajarea acestora în funcie de gradul de
fragmentare i de anumii parametri caracteristici.
Sistemele de clasificare caracterizeaz comportamentul la excavare al masivului de roc i au ca
principal element prezena i caracterul discontinuitilor.
Lucrrile de sprijinire, denumite în continuare sprijiniri, sunt lucrrile care intervin în procesul de
reechilibrare a rocii, prevenind surprile i asigurând securitatea lucrrii, atât în faza de execuie,
cât i în perioada de exploatare.
Stabilizarea excavaiei subterane este rezultatul unui proces de interaciune între masa de roc i
structurile de sprijinire.
Mecanismul de cedare a conturului excavat este modalitatea prezumat prin care fragmentele de
roc din conturul excavat devin instabile sub greutatea proprie, iniiind surparea.
Structura lucrrii subterane cuprinde golul excavat, lucrrile de sprijinire/cmuire care asigur
stabilitatea excavaiei i masa de roc înconjurtoare.
Deplasare de convergen sau prescurtat convergen este deplasarea conturului excavat ctre
gol în procesul excavrii.
Fretarea este împiedicarea deplasrilor de convergen dat, dup caz, de prezena frontului sau
de sprijinire.
Diagrama convergen-fretare este redarea grafic a efectul tridimensional creat de front i
împiedicarea parial a deplasrilor de convergen.
Caracteristica rocii reprezint relaia dintre deplasarea de convergen produs i efortul normal
pe contur.
Caracteristica sprijinirii reprezint relaia dintre deplasarea radial impus sprijinirii de deplasarea
de convergen a rocii i presiunea normal exercitat de sprijinire pe contur.
Sistemul de sprijinire este ansamblul lucrrilor inginereti care asigur stabilizarea conturului
excavat.
Sprijinirea de tip elastic, denumit i sprijinirea cu ancore, cu pri-beton sau cu ancore i pri-
beton, este sprijinirea care devine activ din momentul instalrii, se deformeaz odat cu roca i
contribuie la reechilibrarea masivului de roc.
Sprijinirea rigid, denumit i sprijinirea cu cintre metalice, este sprijinirea care devine activ
numai dup surparea conturului excavat, când roca începe s exercite presiuni asupra extradosului
cintrelor.
Bolta de surpare este extinderea spre cheie a conturului excavaiei prin prbuirea ctre gol,
datorit forelor gravitaionale, a fragmentelor de roc ce se desprind ca urmare a ruperilor locale în
masa de roc.
Politica sprijinirilor este procesul de predimensionare, adaptare i corectare a sistemelor de

sprijinire pe baza msurrii efectelor create de sprijinirile propuse.
Caverna subteran este o excavaie ale crei dimensiuni sunt cu mult mai mari decât cele ale
tunelelor sau galeriilor.
Galeria direcional este o galerie realizat în avans în zona bolii cavernei; galeria direcional
poate fi central, de la care excavaia se lrgete spre cuzinei, concomitent cu ancorarea, fie
lateral, poziionat în zona cuzineilor, de la care excavaia bolii se face ctre zona central.
Cmuiala definitiv pentru tunele sau caverne subterane este structura de rezisten final,
care asigur stabilitatea pe termen lung a excavaiei subterane i, în acelai timp, funcionalitatea
lucrrii.
Interaciunea cmuial - masiv de roc este procesul prin care roca exercit presiuni pe
extradosul cmuielii, datorate formrii bolii de surpare sau, în cazuri speciale, umflrii sau
curgerii lente a rocii, iar roca exercit la extrados reaciuni proporionale cu deplasrile ctre masiv
ale cmuielii.
Cmuiala galeriilor sub presiune este ansamblul structural compus din inelul de beton armat i
din coroana de roc injectat din vecintatea acestuia.
Reaciunea elastic este presiunea exercitat de masivul de roc pe extradosul cmuelii
galeriilor sub presiune, fiind mobilizat de deformarea ctre masivul de roc a cmuielii supuse
presiunii interioare a apei.
4. Clasificarea masivelor de roc
(1) Comportarea masivelor de roc ca medii de construcie a lucrrilor inginereti, depinde esenial
de gradul de fragmentare a rocii de ctre discontinuiti i de gradul de alterare a rocii în zona
acestora. Sistemele de clasificare a masivelor de roc au, deci, ca principal element
discontinuitile, crora, dup caz, li se asociaz i anumii parametri caracteristici.
(2) Dat fiind faptul c determinarea parametrilor caracteristici i prezentarea acestora se face prin
procedee standardizate, clasificrile masivelor de roc prezint avantajul c pot conduce la decizii
inginereti bazate pe experiena lucrrilor de acelai tip realizate în roci similare.
Detalii privind procedeele standardizate prin care se determin parametrii caracteristici precum i
indicii de casificare sunt prezentai în standardul SR EN ISO 14689-1:2004: Cercetri i încercri
geotehnice. Denumire i clasificarea rocilor. Partea 1: Denumire i descriere. Referiri sunt i în
SR EN 1997-2:2007-Eurocod 7: Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i încercarea
terenului.
4.1. Sistemul RQD
a) Indicele RQD (Rock Quality Designation) se bazeaz pe analiza carotelor recuperate din foraje
de studii.
b) Indicele RQD se definete ca fiind expresia procentual a raportului dintre suma lungimilor
fragmentelor de carot care au lungimea mai mare sau egal cu 10 cm i lungimea forajului din
care s-a extras carota :
RQD =
 fragmente recuperate  10 cm  100% . (1)
lungimea carotata
c) Clasificarea rocilor în funcie de indicele RQD este prezentat în tabelul nr.1.
Tabelul nr.1. Calitatea masivului în funcie de RQD
RQD (%) 0 – 25 25 – 50 50 – 75 75 – >90
90
Calitatea Foarte Slab Acceptabil Bun Foarte
masivului slab bun
de roc
d) Procedura de determinare a indicelui RQD este foarte sensibil la calitatea echipamentului i la

gradul de calificare a personalului. Se va avea în vedere ca la extragere sau manipulare s nu se
rup carota, modificând lungimea fragmentelor.
4.2. Sistemul RMR
a) Clasificarea RMR (Rock Mass Rating) ine cont de cinci parametri caracteristici :
 rezistena la compresiune uniaxial a rocii intacte ;
 indicele RQD ;
 interspaiul dintre rosturi (discontinuiti) ;
 caracteristicile rosturilor (rugozitate, alterarea feelor, deschidere, material de umplutur) ;
 prezena apei subterane.
b) Fiecruia dintre parametri caracteristici i se ataeaz un indice numeric parial. Valorile indicilor
pariali sunt determinate conform tabelului nr.2.
Tabelul nr.2. Indici corespunztori parametrilor caracteristici

Parametri Descriere i valori numerice
Rezistena
punctual /
Rezistena  10 MPa 4  10MPa 2  4MPa 1  2MPa 
uniaxial  250 MPa 100  250MPa 50  100MPa 25  50MPa 1  25 MPa
5-25 1-5 <1
Indice n1 15 12 7 4 2 1 0
(%)
RQD 90 – 100 75 – 90 50 – 75 25 – 50 < 25
Indice n2 20 17 13 8 3
Interspaiul
dintre discon- >2 m 0,6 – 2 m 20 – 60 cm 6 – 20 cm <6
tinuiti
Indice n3 20 15 10 8 5
Perei uor ru– Perei uor Perei lii sau Umplutur
Rosturi
Caracteristica discontinue goi deschidere rugoi deschi– <umpluturi slab
rosturilor fr <1mm fr dere <1 mm cu 5 mm sau >5 mm
separaie alterri alterri deschideri sau deschi–
1-5 mm deri > 5mm
Indice n4 30 25 20 10 0
Apa subteran
(l/min,10m) 0 < 10 10-25 25-125 >125
Raport u /  0 < 0,1 0,1-0,2 0,2-0,5 >0,5
Aspect uscat umezit umed picurri debiteaz
Indice n5 15 10 7 4 0
c) Indicele RMR se evalueaz prin sumarea indicilor numerici pariali.

d) Pe baza valorii indicelui RMR rocile se clasific în 5 clase, dup domeniile indicate în tabelul
nr.3.
Tabelul nr.3. Clase de roc departajate prin RMR
5
RMR =  ni 0….25 25… 40 40 …- 60 60… 80 80… - 100
1
Clasa V IV III II I
Caracterizare Foarte Slab Medie Bun Foarte
slab bun
Coeziune c < 0,1 0,1…-0,12 0,12…-0,3 0,3… -0,4 > 0,4
(Mpa)de
Unghi
frecare < 15 15… -25 25… -35 35… 45 > 45
interioar  
e) Pentru fiecare clas din tabelul nr.3 se atribuie i estimri globale ale coeziunii i unghiului de
frecare interioar pentru masivul de roc.
f) Indicele global RMR poate fi corectat în funcie de orientarea stratificaiei i cderea

discontinuitilor în raport cu direcia de avans a tunelului sau galeriei.
g) Caractrizarea situaiei lucrrii în funcie de direcia i orientarea discontinuitilor rezult din
tabelul nr.4.
Tabelul nr.4. Caracterizarea orientrii tunelului în raport cu discontinuitile
Direcia stratificaiei Cderea discontinuitilor Caracterizarea
fa de sensul excavrii
Perpendicular pe axa Cderea 450 ... 900 foarte favorabil
galeriei în sensul excavrii
Cderea 200 ... 450 favorabil
în sensul excavrii
Cderea 450 ... 900 acceptabil
invers fa de sensul excavrii
Cderea 200 ... 450 defavorabil
invers fa de sensul excavrii
Paralel cu axa galeriei Cderea 500 ... 900 foarte defavorabil
Cderea 200 ... 450 acceptabil
Oricare Cderea 00 ... 200 defavorabil
g) Coreciile indicelui global RMR în funcie de orientarea stratificaiei i cderea discontinuitilor
sunt cele din tabelul nr.5.
Tabelul nr.5. Coreciile indicelui RMR
Orientarea i Foarte Foarte
cderea favorabil Favorabil Acceptabil Defavorabil defavorabil
Tipul
lucrrii
Excavaii 0 -2 -5 -10 -12
subterane
4.3. Sistemul Q
a) Clasificarea Q ine cont de ase parametri caracteristici :


indicele RQD
 numrul ; de rosturi ( Jn) ;
de familii
 rugozitatea pereilor discontinuitilor cu efect direct asupra stabilitii (Jr) ;
 gradul de alterare a pereilor discontinuitii i eventual prezena umpluturii (Ja) ;
 prezena apei ( Jw) ;
 factorul de relaxare a eforturilor (SRF).
b) Indicele de calitate Q al masivului de roc se determin din expresia :

 RQD   Jr   Jw 
Q=  . .   .   (2)
 Jn   Ja   SRF 
c) Factorii produsului ce definete indicele Q au fiecare o semnificaie fizic distinct. Raportul RQD
/ Jn caracterizeaz dimensiunile blocurilor, raportul Jr / Ja caracterizeaz rezistena la forfecare
interblocuri, iar raportul Jw / SRF caracterizeaz efortul efectiv pe contactul dintre blocuri.
d) Fiecruia dintre indici i se atribuie o valoare numeric, pe criterii cantitative sau calitative.
e) Pentru RQD valoarea numeric este dat de relaia ( 1), c u s ingura corec ie c pentru RQD <
10 se atribuie RQD = 10 (%).
f) Pentru numrul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui parial Jn se atribuie pe baza
inventarului discontinuitilor din amplasament :
 Roc cu foarte puine rosturi (N1) Jn = 0,5 … 1
 O familie de rosturi (N2,a) Jn = 2
O familie de rosturi însoit de rosturi rare pe alte
direcii (N2,b) Jn = 3
 Dou familii de rosturi (N3,a) Jn = 4
 Dou
direciifamilii
(N3,b)de rosturi însoite de rosturi rare pe alte Jn = 6
 Trei familii de rosturi (N4) Jn = 9
 Patru sau mai multe familii de rosturi însoite de
rosturi i pe alte direcii care fragmenteaz masivul în
blocuri de dimensiuni reduse (N5) Jn = 15
 Roc foarte fracturat Jn = 20
g) Pentru rugozitatea pereilor valorile numerice ale indicelui parial Jr se atribuie în funcie de
continuitatea i aspectul feelor rostului :
 Rosturi discontinue Jr = 4
 Rosturi neregulate, ondulate Jr = 3
 Rosturi lise, ondulate Jr = 2
 Rosturi splate, ondulate Jr = 1,5
 Rosturi plane, neregulate Jr = 1,5
 Rosturi plane, lise Jr = 1,0
 Rostrui plane, splate Jr = 0,5
În cazul rosturilor cu material de umplutur alctuit din minerale argiloase, în grosime suficient ca
s împiedice contactul dintre fee, se atribuie o valoare Jr = 1. În oricare dintre situaiile anterioare,
dac interspaiul mediu dintre rosturi este mai mare de 3 m, Jr se majoreaz cu o unitate.
h) Pentru gradul de alterare valorile indicelui Ja se evalueaz difereniat pentru trei cazuri
distincte, definite de contactul dintre feele rosturilor :
1. Feele rostului sunt în contact :
 Rosturi cimentate, cu liant cuaritic sau similar Ja = 0,75
 Rosturi cu perei nealterai, cu pete numai în suprafa Ja = 1,0
 Rosturi cu perei uor alterai, având umpluturi cu
mineralecurigide
 Rosturi sau cu particule
fee acoperite nisipoase
de argile prfoasefr
sauargil
nisipoase Ja 2,0
Ja = 3,0
Rosturi cu fee acoperite de minerale argiloase cu caolinit,
talc, mic, gips sau grafit în grosimi de maxim 1 … 2 mm Ja = 4,0
2. Feele rostului intr în contact la forfecri de maxim 10 cm :

 Rosturi cu umplutur din nisip sau roci dezintegrate Ja = 4,0
 Rosturi cu material de umplutur din minerale
puternic consolidate cu grosime < 5 mm Ja = 6,0
 Rosturi cu material de umplutur mediu sau slab consolidat,
din minerale argiloase cu grosime < 5 mm Ja = 8,0
 Rosturi cu umpluturi din argile cu proprieti
de umflare, de tip montmorillonit, cu grosime < 5 mm Ja= 8,0..12,0
3. Feele rostului nu sunt în contact :

 Rosturi cu zone sau benzi de roc dezintegrat Ja = 6,0
 Rosturi
Rosturi cu
cu umplutur din fragmente
umplutur din de roc
materiale argiloase,
Ja = 6,0…8,0
în funcie de gradul de consolidare Ja=8,0…12,0
 Rosturi cu umplutur din argile nisipoase
sau prfoase, fr înmuiere Ja = 5,0
 Rosturi cu umplutur argiloas Ja=13,0…20,0
g) Pentru influena dat de prezena apei valorile indicelui Jw se determin în funcie de afluxul
de ap la deschiderea excavaiei sau/i în funcie de presiunea apei interstiiale. Astfel :
 Excavaii uscate sau cu aflux minor de ap, local
sub 5 l /min ; presiune interstiial < 0,1 MPa Jw = 1,0
 Aflux mediu de ap, cu splri ocazionale ale
rostului; presiune interstiial în gama 0,1 – 0,25 MPa Jw = 0,66
 Aflux mare de ap :
presiune interstiial mare în gama 0,25-1 MPa Jw = 0,5
 Aflux mare de ap, cu splarea materialului din rost ;
presiuni interstiiale în gama 0,5 – 1 MPa Jw = 0,33
 Aflux foarte mare de ap la deschiderea
excavaiei cu diminuare în timp ;
presiune interstiial > 1 MPa Jw= 0,1…0,2
 Aflux foarte mare de ap, constant în timp Jw= 0,05..0,1
h) Pentru factorul de reducere a eforturilor , valorile indicelui parial SRF se determin diferit, în
trei situaii posibile.
1. În cazul în care excavaia în roc intersecteaz o zon slab, susceptibil de a produce
surpri :
- Zone slabe extinse, coninând argile sau roci descompuse SRF = 10,0
 Zone cu multiple rupturi prin forfecare SRF = 7,5
- O singur zon slab, cu coninut argilos SRF= 2,5…5,0
 O singur zon de forfecare în roc masiv SRF = 2,5
2. În cazul rocilor masive, în funcie de starea de efort in situ (efort principal 1 ), comparat cu
rezistenele la compresiune (  c ) i la întindere (  t ), conform tabelului nr.6.
Tabelul nr.6. Factorul de reducere al eforturilor pentru roci masive

Caracteristica  c /1 t /1 SRF
RMR redus > 200 > 13 2,5
Eforturi medii 200 … 10 13 … 0,5 1,0
Eforturi mari 10 … 5 0,5 … 0,3 0,5 … 2,0
Roci mediu 5 … 2,5 0,3 … 5 … 10
fracturate 0,15
Roci puternic < 2,5 < 0,15 10 …
fracturate 20
3. În cazul rocilor cu dilatan major sau cu potenial de umflare :

 împingerea muntelui este moderat SFR = 5 … 10
 împingerea muntelui este ridicat SFR = 10 … 20
 umflarea rocii este moderat SFR = 5 … 10
 umflarea rocii este semnificativ SFR = 10 … 15
5. Stabilizarea excavaiilor subterane
(1) În procesul de excavare starea de efort preexistent în masiv este perturbat, iar în zona golului
creat apar concentrri de eforturi. Roca din vecintatea conturului excavat poate deveni instabil i
pot apare surpri, uneori de mare amploare. Lucrrile de sprijinire sunt cele care trebuie s intervin
în procesul de reechilibrare a rocii, prevenind surprile i asigurând securitatea lucrrii, atât în faza
de execuie, cât i în perioada de exploatare .
5.1. Mecanisme de instabilitate
a) În cazul rocilor omogene i izotrope instabilitatea conturului excavat este generat de

concentrrile de efort care apar în zona conturului ca urmare a redistribuirii eforturilor iniiale din
masiv.
b) Creterea eforturilor tangeniale în vecintatea conturului excavat poate conduce uneori la

expulzarea unor fragmente de roc sau chiar a unor blocuri de roc din contur. Instabilitatea are un
caracter fragil, cu cedare instantanee, favorizat de combinaii defavorabile ale discontinuitilor
preexistente.
c) În cazul rocilor stratificate apar mecanisme de cedare specifice. În cazul rocilor cu stratificaie
înclinat, afectat de fisuraia perpendicular pe stratificaie, conturul excavat devine instabil prin
desprinderea de blocuri cauzat în principal de câmpul gravitaional. Dac stratificaia este
orizontal, atunci la cheie se produce încovoierea unor lespezi de roc, care se rup succesiv prin
întinderea fibrei inferioare cu propagare spre masiv. Dac stratificaia este vertical cedarea se
produce prin flambarea unor coloane verticale la perei urmat de formarea unei boli de surpare, ca
urmare a cedrii naterilor.
d) În cazul în care masivul de roc este afectat de plane de discontinuitate major, însoite adesea
de fisuraie, în cheie are loc o surpare prin cedarea naterilor i cderea de blocuri de roc sub
propria greutate. La cheie, sau în zona pereilor laterali, apar blocuri de roc instabile, care se pot
desprinde din conturul excavat.
5.2. Diagrama convergen - fretare
(1) Structura unei lucrri subterane cuprinde golul excavat, lucrrile de sprijinire/cmuire care
asigur stabilitatea excavaiei i masa de roc înconjurtoare. Excavarea este un proces care se
desfoar în spaiu i în timp, iar redistribuirea eforturilor iniiale din masiv i interaciunea dintre
masa de roc (care sufer deformaii) i structurile de sprijinire (care tind s limiteze aceste
deformaii i se încarc odat cu propria deformare) sunt, de asemenea, fenomene ce evolueaz
pe msura progresului excavrii.
a) Deplasarea conturului excavat ctre gol în procesul excavrii poart denumirea de deplasare de
convergen sau prescurtat convergen.
b) Împiedicarea deplasrilor de convergen se numete fretare. Frontul excavaiei împiedic parial

producerea deplasrilor de convergen prin masa de roc neexcavat i, ca urmare, prezena
frontului are efect de “fretare”. Pe msur ce efectul de fretare indus de frontul excavaiei descrete
în timp ce excavaia progreseaz, în spatele frontului sprijinirea instalat intervine la rîndul ei în
împiedicarea deformaiilor mobilizînd un nou efect de fretare.
c) Efectul tridimensional creat de front i împiedicarea parial a deplasrilor de convergen pot fi
puse în eviden printr-o reprezentare grafic denumit diagrama convergen - fretare (figura nr.1).
În ordonat se reprezint efortul radial normal pe conturul excavat. Sunt dou abscise. Prima
corespunde deplasrilor de convergen u r , iar a doua poziiei frontului, respectiv poziiei sprijinirii.
Legend:
r - efortul normal pe conturul excavat  0 - efortul iniial din masivul de roc
r,f - cota parte din efortul iniial existent ps - presiunea exercitat de sprijinire
la momentul activrii susinerii ur - deplasarea de convergen
ur,f- deplasarea de convergena produs u r,s - deplasarea spre gol a sprijinirii
pîn la activarea susinerii ur,max - deplasarea de convergen
d - distana fa de front a sprijinirii maxim la reechilibrare fr sprijinire
D - distana fa de front unde nu se mai resimte influena frontului
Figura nr.1. Diagrama convergen - fretare

d) Curba nr.1 din diagrama convergen - fretare, denumit curba caracteristic a rocii, reprezint
relaia dintre deplasarea radial produs i efortul radial pe contur. Când frontul este situat chiar în
dreptul seciunii, deplasarea radial este ur , f , iar efortul radial  r , f este o cot parte din efortul
iniial 0 . Pe msur ce frontul avanseaz, efectul de fretare dat de roca neexcavat descrete.
Dac masivul de roc are capacitatea de a se reechilibra singur, se atinge o situaie de echilibru
dat de u r  u r, max i  r  0 . Dac îns, datorit deplasrilor de convergen excesive excavaia
devine instabil (ramura 3 a curbei nr.1), atunci contribuia sprijinirii este absolut necesar.
e) Curba nr.2 din diagrama convergen - fretare, denumit curba caracteristic a sprijinirii, reprezint
relaia dintre deplasarea radial impus sprijinirii de deplasarea de convergen a rocii i presiunea
radial exercitat de sprijinire pe contur, p s , care se opune deplasrii radiale.
f) Intersecia
care celor
sprijinirea dou
preia curbede
efectul dinfretare
diagrama convergen
indus pân acum- fretare corespunde
de front, situaiei
deplasarea de echilibru,se
de convergen în
stabilizeaz la ur , s , iar pe conturul excavat interaciunea roc-sprijinire este caracterizat de
presiunea de fretare p s .
6. Sisteme de sprijinire - clasificare i alctuire
6.1. Clasificare
a) În funcie de efectele structurale ale sprijinirilor sunt dou sisteme:

 sprijinirea de tip elastic, cu ancore, cu pri-beton sau cu ancore i pri-beton, care devine
activ din momentul instalrii, se deformeaz odat cu roca i contribuie la reechilibrarea
masivului de roc;
 sprijinirea rigid, cu cintre metalice, care devine activ numai dup surparea conturului
excavat; roca rmas stabil este un element pasiv în raport cu sprijinirea i exercit încrcri
asupra cintrelor la deformarea ctre conturul excavat.
b) Suportul grafic al clasificrii este dat de diagrama convergen-fretare din figura nr.2, iar
alctuirea constructiv este schiat în figura nr.3.
Figura nr.2. Clasificarea sprijinirilor în funcie de diagrama convergen-fretare

A
B
Cintru metalic
Torcret
Plas de
armare
Rigol Ancore
Ri o l 
Figura nr.3. Sisteme de sprijinire: (A) cu ancore i pri-beton; (B) cu cintre metalice
6.2. Alegerea sistemului de sprijinire
a) Dimensionarea lucrrilor de sprijinire este posibil numai în cazul rocilor omogene, neafectate de
discontinuiti. Complexitatea de comportare a maselor de roc a impus formularea unor reguli
empirice de alegere i predimensionare a sistemelor de sprijinire, având la baz clasificrile uzual
folosite pentru masivele de roc: RQD, RMR, i Q.
6.2.1. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de RQD
Tabelul nr.7. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RQD
Calitatea Metoda de Sistemul de sprijinire
rocii excavaie Ancorare pri-beton Cintre metalice
Foarte bun Forare Ocazional Ocazional, local Ocazional

0...0,2 B
RQD > 90 Explozivi Ocazional Local, 6...8 cm Ocazional
0...0,3 B
Bun Forare Ocazional sau Local, 6...8 cm La 1,5...2 m

la 1,5...2 m 0...0,4 B
75<RQD<90 Explozivi În ah, la 1,5..2 m La cheie i lateral La 1,5...2 m
8...10 cm 0,3...0,4 B
Acceptabil Forare În ah, la 1,2..2 m La cheie, 6..8 cm La 1,5... 2 m

50<RQD<75 Explozivi În ah, la 1..1,5 m La cheie i lateral 0,4...1 B
La 1,2...1,5 m
10 cm 0,6...1,3 B
Slab Forare În ah, la 1..1,5 m Contur, 8..10 cm La 1,0...1,2 m

combinat cu 1,0...1,6 B
ancore
25<RQD<50 Explozivi În ah, la 0,6..1,2 m Contur, 10 cm La 0,6...1,2 m

combinat cu 1,3...2 B
ancore
Contur, 10 cm
Foarte slab Forare În ah, la 0,6..1,2 m combinat cu cintre La 0,5 m
Contur, 10..12 cm 1,6...2,2 B
RQD<25 La 0,5 m
combinat cu cintre
Explozivi În ah, la 1 m 2,0...2,4 B
b) Recomandrile sintetizate în tabelul nr.7 sunt valabile pentru galerii i tunele circulare cu R =
1,5... 6 m. Sunt tratate separat cerinele de susinere i încrcrile în funcie de modalitatea de
excavare, cu main de forat la seciune plin sau cu explozivi.
c) În cazul sprijinirii cu cintre înalimea bolii de surpare se exprim ca o cot x din limea B a
excavaiei, iar împingerea vertical a muntelui este pm   r  x  B , unde  r este greutatea specific
a rocii.
6.2.2. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de RMR
d) Recomandrile se refer numai la tunelele i galeriile excavate cu explozivi, cu deschideri între 6
i 12 m. Sinteza recomandrilor este redat în tabelul nr.8.
Tabelul nr.8. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de RMR
Clasa
rocde Excavarea Ancorare Sistemul de sprijinire
pri-beton Cintre metalice
I
Foarte bun La seciune plin Nu este necesar sprijinirea, cu
RMR: 81-100 avans: 3 m excepia unor ancore locale
II La seciune plin Local, la cheie Ocazional, nu
Bun avans: 1-1,5 m l anc  3 m 5 ... 6 cm
sprijinire la 10..15m la 2...2,50 m
RMR: 61-80 de front
III În dou trepte În ah, la La cheie nu
Medie avans: 1,50-3 m 1,50 ... 2 m 6 ... 10 cm
sprijinire la avans l anc  3...3,5 m La perei 3 cm
RMR: 41-60 la 6 m de front plas la cheie
IV În dou trepte În ah, la La cheie Cintre uoare
Slab avans: 1-1,5 m 1 ... 1,5 m 10...15 cm sau medii, la
sprijinire imediat l anc  3...4,5 m La perei 1,5 m
RMR: 21-40 dup avans plas pe contur 10 cm
V În mai multe trepte În ah, la La cheie Cintre medii
Foarte slab avans: 0,5-1,5 m 1 ... 1,5 m 15...18 cm sau grele, la
sprijinire imediat l anc  4,5...6 m plas pe La perei 12 cm 0,75 m, cu
RMR < 20 dup avans pri- beton contur În front 5 cm palplane
dup pucare ancore în vatr
6.2.3. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de clasificarea Q

e) În funcie de indicele Q i de dimensiunile excavaiei subterane sunt definite 38 de categorii de
sprijinire. În lucrarea de fa s-au reinut numai sistemele de sprijinire (cu numerotarea srcinal)
specifice galeriilor i tunelurilor (deschideri sub 6 ... 10 m).
f) Sinteza recomandrilor este prezentat în tabelul nr.9 i în figura nr.4.
Tabelul nr.9. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de indicele Q

Categoria Deschi- Presiune Sistemul de
sprijinirii Q RQD/Jn Jr/Jn derea de sprijinire
(m) fretare
(MPa)
17 10-4 >30 - 3,5...9 0,1 - ancorare ocazional, ancore libere
sau betonate
10-30 - “ “ - ancorare sistematic, ancore
libere sau betonate, la 1..1,5 m
<10 - >6 “ - ancorare sistematic, ancore li–
bere sau betonate, la 1..1,5 m i
pri-beton 2..3 cm
<10 - <6 “ pri-beton 3...5 cm
21 4-1 >12,5 <0,75 2...6 0,15 - ancorare sistematic, ancore
libere sau betonate, la 1 m i
pri-beton 2...3 cm
- pri-beton 3...5 cm
<12,5 <0,75 “ “ ancorare sistema–tic, ancore
- >0,75 “ “ libere sau betonate, la 1 m
22 4-1 10-30 >1 4-10 0,15 - ancorare sistematic, la 1 m i
plas
<10 >1 “ “ - pri-beton 3...8 cm
<30 <1 “ “ - ancorare siste–matic, la 1 m i
pri-beton cu plas de armare
3...5 cm
>30 - “ “ - ancorare siste–matic, la 1 m
25 1-0,4 >10 >0,5 1,5...4 0,225 - ancorare sistematic la 1 m i
pri-beton pe plas armare 5 cm
<10 >0,5 “ “ - idem, ancore cu plas

26 1-0,4 - - 3...7 0,225 - ancorare sistematic la 1 m i
pri-beton pe plas de armare,
ochiuri de 5...7,5 cm
30 0,4- >5 - 2...6 0,3 - ancorare sistematic la 1m i
pri-beton 5 cm
0,1 <5 “ “ - ancorare sistematic la 1 m i

pri-beton pe plas de armare,
ochiuri de 5...7,5 cm
g) Recomandrile referitoare la ancorare trebuie adaptate corespunztor în cazul rocilor la care,
datorit eforturilor mari pe contur, exist tendina desprinderii de fragmente. De obicei, distana
dintre ancore scade la 0,8 m i se utilizeaz ancore uor pretensionate prin strîngerea piuliei.
h) Outilizeaz
Se modalitate
un echivalent de alegere
parametru adiional, preliminar
intitulat a sprijinirii
“dimensiunea se bazeazD epe
echivalent”, graficulsedin
. Acesta figuraprin
obine 4.
împrirea dimensiunii semnificative a lucrrii subterane – deschidere, diametru sau înlime – la un
coeficient denumit ESR (Equivalent Support Ratio).
i) Valorile coeficientului ESR sunt alese în funcie de scopul excavaiei subterane i de gradul de
siguran cerut lucrrilor de sprijinire:
 Galerii de studii, excavaii temporare. ESR = 3-5
 Galerii hidrotehnice, tunele pilot, galerii direcionale
ale unor caverne. ESR = 1,6
 Depozite subterane, tunele rutiere sau de cale ferat
de mici dimensiuni, castele de echilibru, tunele de acces. ESR = 1,3
 Centrale hidroelectrice subterane, tunele de mari
proporii, intersecii de galerii, caverne ale aprrii civile. ESR = 1,0
Figura nr.4. Grafic de alegere a sistemului de sprijinire în funcie de indicele Q.

j) Tipurile de sprijinire, a cror numerotare apare în figura nr.4 sunt:
(1) - nesprijinit;
(2) - ancorare ocazional;
(3) - ancorare sistematic;
(4) - ancorare sistematic i pri-beton nearmat sau, dup caz, armat cu plasa, în
grosime de 4-10 cm;
(5) - ancore i pri-beton armat cu fibre de 5-9 cm;
(8) - ancore, pri-beton armat cu fibre  15 cm i cintre uoare;
(9) - cmuial de beton armat.
k) Sprijinirea prin ancorare utilizeaz de obicei ancore libere pe gaura de foraj, blocate în
adâncimea forajului, fie prin despicare, fie prin sistemul conexpan. Acestea prezint avantajul unei
instalri rapide i nu necesit o tehnologie dificil.
l) Ancorele sunt confecionate din fier beton cu diametrul de 25 sau 30 mm. Lungimea este uzual
cuprins între 2 i 4 m, dar cel mai adesea, dac nu sunt condiii geologice speciale, se utilizeaz
ancore de 2,50 m lungime. În mod normal, lungimea trebuie s fie proporional cu deschiderea
excavaiei, pentru a mri grosimea inelului de roc autoportant pe msur ce deschiderea crete.
O recomandare empiric, frecvent utilizat, specific lungimea ancorei la 1 / 4  1 / 3 din deschidere.
6.3 Adaptarea în execuie a sprijinirilor la situaiile din teren
a) La execuia lucrrii subterane se impune adaptarea continu a sprijinirii la condiiile din front.
Adaptarea se face pe baza experienei dar, în egal msur, i pe baza msurrii efectelor create
de sprijinirile
poart denumireapropuse. Procesul
de “politica de predimensionare, adaptare i corectare a sistemelor de sprijinire
sprijinirilor”.
b) Pe msur ce frontul avanseaz se stabilesc seciuni de msur care se echipeaz cu sisteme
de monitorizare a deplasrilor rocii i ale eforturilor de contact între roc i sprijinire. Seciunile de
msur corespund unor zone caracteristice cu condiii geologice similare i cu parametri
geomecanici asemntori.
c) Echiparea minim a unei seciuni de msur cuprinde reperi pentru msurarea convergenei i
extensometre de foraj. Direciile de msur sunt radiale, cel puin una la cheie i câte una la nateri.
d) Deplasrile de convergen sunt principalul indicator al stabilizrii sistemului roc-sprijinire.
Msurarea lor se face cu distometru cu fir de invar tensionat sau, mai simplu, cu banda de oel.
e) Deplasrile de convergen, ca i cele de la extensometre, se msoar la anumite intervale de
timp i se reprezint pe grafice care au în abscis timpul (figura nr.5). Frecvena msurtorilor se
reduce în timp, de la o msurtoare la câteva ore, la o msurtoare la câteva zile i apoi la una la
câteva sptmâni.
f) Dac deplasrile se stabilizeaz în timp (cazul-din figura nr.5) înseamn c ansamblul roc-
sprijinire a atins o nou stare de echilibru i deci c sprijinirea propus este potrivit. Dac exist
tendina de amplificare în timp a deplasrilor (cazul nr.2-din figura nr.5) atunci, pe de o parte trebuie
intervenit cu armoferme sau cintre în zona deja sprijinit, iar pe de alt parte, în zonele urmtoare
ce urmeaz a fi sprijinite se va reconsidera sprijinirea propus, îndesind ancorele, mrind lungimea
acestora, îngroând pri-betonul etc.
Figura nr.5. Urmrirea stabillizrii excavaiei prin msurtori: a – echiparea seciuni de msur;
b – reprezentarea deplasrilor msurate în funcie de timp.
g) Pe baza datelor obinute în seciunea de msur se face validarea sprijinirii propuse sau se
procedeaz la corectarea acesteia. Decizia este extrapolat pentru întreaga zon caracteristic.
h) În cazul tunelelor sau galeriilor de mari dimensiuni, realizate în roci mai slabe, aplicarea
simultan a sprijinirii odat cu deschiderea golului impune excavarea în trepte sau cu galerii
direcionale. Dup excavarea unei trepte sau odat cu progresul galeriilor direcionale, se
procedeaz la ancorarea conturilor care sunt comune cu cele ale excavaiei finale i la aplicarea de
pri-beton.
i) In cazul unor deplasri de convergen mari, datorit croroa nu se mai poate asigura gabaritul
interior al galeriei, se recurge la reprofilarea conturului.
j) Adaptarea tehnologiei de excavare la condiiile rocii, la dimensiunile excavaiei i la posibilitatea
de reechilibrare a acesteia dup excavare este parte integrant a politicii sprijinirilor.
7. Calculul sprijinirilor
(1) Stabilirea soluiei de sprijinire a excavaiilor subterane este bazat în principal pe înelegerea
fenomenelor de interaciune, pe intuiie i pe experien. În cadrul fazelor de proiectare se impune
îns dimensionarea lucrrilor de sprijinire. Dimensionarea servete organizrii tehnologice a
execuiei i, în special, estimrii costurilor proiectelor. Datorit dificultilor de modelare prin calcul a
fenomenelor i de determinare prin încercri a multitudinii de parametri care intervin în calcule,
dimensionarea sprijinirilor are numai un caracter preliminar i orientativ.
7.1. Calculul sprijinirilor elastice prin metoda convergen - fretare

(1) Calculul sprijinirilor elastice se refer la verificarea unei soluii de sprijinire propuse având la
baz caracteristicile rocii, presiunea de fretare necesar echilibrrii masivului i capacitatea
portant a sprijinirii.
a) Etapele de calcul sunt:
- trasarea curbei caracteristice a rocii pe baza proprietilor mecanice ale acesteia;
- stabilirea unei anumite alctuiri a sprijinirii, pentru care se traseaz curba ei caracteristic.
- definirea noii stri de echilibru la intersecia dintre cele dou curbe caracteristice i
determinarea presiunii de fretare necesare.
- compararea presiunii de fretare necesare cu presiunea maxim care poate fi exercitat de
sprijinire i validarea sau invalidarea sprijinirii propuse:
i. dac presiunea de fretare necesar este egal sau apropiat de presiunea capabil a sprijinirii
atunci sprijinirea propus este satisfctoare;
ii. dac presiunea de fretare necesar este mai mare decât presiunea capabil a sprijinirii atunci
sprijinirea se suplimenteaz.
7.1.1. Curba caracteristic a rocii
a) Caracteristica rocii în cazul comportrii liniar elastice este o dreapt (figura nr.6). În dreptul
frontului efortul radial are valoarea aproximativ  r, f  0,7  0 . Deplasarea maxim are valoarea:
dat de relaia nr.(2).
u r , max  1   
0
R (2)
E
unde: 0 este efortul iniial din masiv;
E este modulul de elasticitate al rocii;
 este coeficientul Poisson al rocii.
Figura nr.6. Caracteristica rocii în cazul comportrii elastice

b) Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare (elastoplastice sau elasto fragil plastice) are trei
zone, departajate de intrarea în stadiu plastic (punctual B în figura nr.7, caracterizat de parametrul
 e) i de declanarea surprii (punctual C în figura nr.7, caracterizat de parametrul  lim).
Figura nr.7. Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare a rocii

c) În cazul comportrii neliniare criteriul de plasticizare este criteriul Mohr - Culomb:
1 , k p  3  c p (3)
unde:
1  sin  2 c cos 
k p  1  sin  ; c p  1  sin  (4)
cu  - unghiul de frecare intern al rocii i c - coeziunea.
iar 1 i  3 reprezint eforturile principale maxime i minime.
d) Parametrul e care definete intrarea în zona plastic este dat de expresia:
1  c 
e  k p  1  p  (5)
k p 1  0 
iar ramura BC a curbei caracteristice (figura nr.7) se construiete dând valori  în domeniul 0,60 ...
0,95 i calculând ordonata (1-) 0 i abscis
 e u re, max   R p   1 
ur  2      1 (6)
 1   R  
n 2  c /  0 
 p  1
p n
p
unde: R p  R   si (7)
1    k p 1 kp 1
iar  este dilatana rocii.

e) Curba caracteristic se modific atunci cînd zona plastic se extinde i apare bolta de surpare.
Înalimea bolii de surpare este (figura nr.8):
b
hbs 
2f
Figura nr.8. Formarea bolii de surpare

unde b = 2R este deschiderea excavaiei, iar f este coeficientul de trie a rocii.
f) Delimitarea zonei de valabilitate a curbei caracteristice este dat de  lim, care rezult din
egalitatea:
n
 p 
R  R  1  lim   R  hbs
p
(8)
g) Dup apariia bolii de surpare, materialul desprins acioneaz asupra sprijinirii cu o presiune
maxim pm   r  hbs , unde  r este greutatea specific a rocii.
7.1.2. Curba caracteristic a sprijinirii
a) Caracteristica sprijinirii (denumit i curba efectului de fretare) este relaia dintre creterea
deformaiei radiale,  u r i sporul de efort radial exercitat de sprijinire asupra conturului excavat,
 p s . Conform figurii nr.9, relaia are abscis iniial u r, a , care ine seama de momentul instalrii i
de interspaiul dintre conturul excavat i sprijinire (ca la armoferme) i are forma general:
k s  ur
 p s , (9)
R
în care k s este rigiditatea sprijinirii, iar R raza echivalent a golului excavat.
Figura nr.9. Caracteristica sprijinirii

b) Rigiditatea sprijinirii cu torcret are expresia:
Et e
ks  (10)
(1   t ) 2 R
unde: e este grosima torcretului, Et este modulul de elasticitate al torcretului, iar t este coeficientul
Poisson al acestuia.
c) Relaia (10) este valabil numai dac inelul de pri-beton se închide în vatr. Dac inelul rmâne
deschis, rigiditatea acestuia se reduce corespunztor.
d) Valoarea maxim a presiunii de fretare exercitat de sprijinirea cu torcret se limiteaz la:

e
p t ,max   c ,t , (11)
R
unde c,t este rezistena la compresiune a torcretului. În evalurile numerice îns, se alege uneori
c,t  6Mpa, limitare care reduce riscul de voalare a inelului de torcret. Dei torcretul se muleaz pe
o plas de armare, efectul acesteia se neglijeaz, dat fiind faptul c inelul lucreaz în compresiune.
e) Ancorarea conturului excavat se face cu ancore nebetonate, blocate la capul dinspre masiv i
fixate pe faa excavaiei cu plcue. La fixare, prin rotirea pe filet a plcuei, se obine, pe lâng
blocare i o pretensionare a ancorei.
e) Rigiditatea sprijinirii cu ancore are expresia:
R 1
ks   (12)
er e L 4l
Q
 d 2 Ea
unde, conform figurii nr.10, semnificaia termenilor este:
R - raza excavaiei;
eerL -- distana
distana dintre
dintre ancore
ancore în
pelungul
contur;tunelului;
d - diametrul ancorei;
l - lungimea efectiv a ancorei;
Ea - modulul de elasticitate al ancorei;
Q este factorul de proporionalitate aferent încercrii de zmulgere a ancorei (conform
diagramei i notaiilor din figura nr.10,b):
(u2  u2, e )  (u1  ue,1 )

Q (13)
Ta 2  Ta1
Figura nr.10. Sprijinirea cu ancore: a - schema sprijinirii;

b – rezultatele încercrii de smulgere a unei ancore.
f) Valoarea maxim a presiunii de fretare exercitat de sprijinirea cu ancore se limiteaz la:
Ta , r
p s , max  , (14)
er e L
unde Ta , r este fora maxim din ancor la smulgere, determinat prin încercri proprii sau asimilat
pe baza datelor din literatura de specialitate referitoare la încercri de smulgere pentru acelai tip
de roc i aceleai dimensiuni ale ancorei.
g) Trasarea curbei sprijinirii în cazul sistemelor de sprijinire combinate (torcret i ancore) ine seama
de faptul c instalarea elementelor sprijinirii se face secvenial. Dac se noteaz cu u r , a1
deplasarea radial suportat de roc pân când devine activ componenta nr.1 a sistemului de
sprijinire i cu ur , a 2 deplasarea radial la contur pân când devine activ componenta nr.2 (figura
nr.11), atunci se pot scrie relaiile:
Figura nr.11. Trasarea caracteristicii sprijinirilor combinate.
R
u r  u r , a1  ps pentru u r, a1  u r  u r , a 2 (15,a)
k s1
R
ur  ur ,a 2  ps pentru ur  ur , a 2 (15,b)
k s1  k s 2
Deplasarea radial maxim pe care o poate prelua sistemul de sprijinire este egal cu deplasarea
maxim admisibil pentru prima component a sistemului.
h) Valorile maxime ale presiunilor de fretare bazate pe date experimentale i msurtori în execuie
sunt:
 pentru sprijinirea cu torcret, cu grosimi cuprinse între 5 i 20 cm, presiunea de fretare poate
ajunge la 0,5 MPa în tunele/galerii circulare cu diametrul sub 4 m, respectiv pân la 0,2 MPa
în cazul tunelelor/galeriilor circulare cu diametrul de 10 m.
 pentru sprijinirea cu ancore, în funcie de distana dintre ancore, lungimea acestora i

rezistena rocii în zona de ancorare, presiunile de fretare variaz între 0,05 MPa i 0,2 MPa;
7.2. Calculul sprijinirilor prin metoda bolii de surpare
(1) Metoda bolii de surpare se aplic la calculul sprijinirilor rigide, cu cintre grele. Cintrele i plasa
sau elementele longitudinale pozate pe extradosul cintrelor (între acestea i conturul excavat)
trebuie s preia încrcrile date de roca desprins din contur – surpri sau blocuri.
(2) În prezentul ghid relaiile de calcul se bazeaz pe teoria bolii de surpare a lui Protodiaconov,
care asimileaz roca – considerat puternic fisurat i fragmentat de excavarea cu exploziv - cu
un mediu pulverulent. Deasupra excavaiei se formeaz o bolt de surpare, iar materialul de peste
bolt îi transmite încrcrile ctre pereii laterali, printr-o zon comprimat, denumit bolt de
descrcare (figura nr.12). Încrcarea vertical este egal cu greutatea materialului surpat, iar
Încrcarea orizontal este dat de împingerea activ exercitat pe pereii laterali.
Figura nr.12. Notaii pentru relaiile de calcul

a) Înlimea bolii de surpare se evalueaz în funcie de deschiderea b a excavaiei:
b
h (16)
2f
unde f reprezint coeficientul de frecare intern, denumit coeficient de trie sau coeficient
Protodiaconov.
f
b) Mrimeaînluifuncie
asimilare, se de
evalueaz
condiiilepegeologice
baza datelor culese
reale. în terenînpentru
Încadrarea baza galerii
de dateexcavate, prin
i selecia
coeficientului de trie, se recomand s se realizeze de inginerul geolog. Cu titlul informativ, sunt
prezentate valorile lui f pentru câteva tipuri de roci.
Roca Granite Calcare Conglomerate Calcare Marne

fisurate argiloase
f  10 8 4 2 1
În multe situaii se utilizeaz i o evaluare estimativ a coeficientului de trie f = Rc / 10, în funcie
de rezistena la compresiune a rocii Rc , unde Rc este exprimat în MPa.
c) Ordonata maxim a împingerii verticale asupra sprijinirii i respectiv împingerea medie sunt date
de expresiile:
b  rb
p v , max   r p v , med  (17)
2 f 3f
d) Împingerea lateral total are valoarea:

1
 H ( 2 q   r H ) tg 2 ( 45   / 2) , (18)
2
care se poate distribui liniar (cu distribuie trapezoidal sau constant pe înlimea excavaiei).
Valoarea unghiului de frecare interioar  rezult din   arctg f . Presiunea lateral este mult mai
mic decât presiunea vertical. Ea nu apare decât în roci moi (cu f  2) , în care este posibil
formarea planurilor de alunecare.
e) În cazul rocilor stratificate sau cu planuri de i stuozitate bine definite teoriile bazate pe bolta de
surpare sunt practic neaplicabile. Încrcarea transmis sprijinirilor rigide depinde de direcia i
cderea planurilor de discontinuitate, de frecvena i distana dintre acestea i de efectele induse de
excavarea cu explozivi. Încrcarea vertical este exprimat sub forma greutii înlimii coloanei de
roc ( pv   r  h ). Valoarea coloanei h nu poate depi h  0,5 b în cazul stratificaiei/ i stuozitii
orizontale, respectiv h  0,25 b în cazul stratificaiei/ i stuozitii verticale.
8. Elemente specifice cavernelor subterane
a) Excavarea cavernelor nu se face la seciune plin ci etapizat, în faze succesive, care asigur
condiii de stabilitate mult mai bune. Datorit deschiderilor i înlimilor mari, se excaveaz iniial
bolta cavernei, într-o succesiune care s permit permanent controlul stabilitii.
b) Pentru sprijinirea din zona bolii se utilizeaz curent dou variante privind secvenele de excavare
i sprijinire (figuravariant
- În prima nr.13): (figura nr.13,a) se realizeaz iniial o galerie direcional central, sprijinit
cu pri-beton, dup care excavaia se lrgete spre cuzinei, concomitent cu ancorarea;
- În a doua variant (figura nr.13,b), excavarea se începe cu dou galerii direcionale în zona
cuzineilor, sprijinite prin ancorare. Deschiderea excavaiei bolii se face ctre zona central,
utilizând roca neexcavat de sub bolt pentru suportul cofrajului bolii.
Figura nr.13. Faze de execuie la excavarea i sprijinirea bolii:

a – cu galerie direcional central; b – cu galerii direcionale la cuzinei.
c) Deschiderea excavaiei bolii, în lungul cavernei se face în sistemul cu lamele campioane

alternante, pstrând între ele roca neexcavat cu rol de suport. Excavarea lamelelor rmase se
face numai dup execuia bolii de beton armat aferent lamelelor excavate, care are astfel i rol de
sprijinire pentru excavarea din a doua faz.
d) Instalarea ancorrii se face imediat dup fiecare etap de deschidere a excavaiei din zona bolii,
cât de repede permite tehnologia de excavare. În cazul rocilor cu RQD  50% , aa cum sunt cele
din amplasamentele marilor caverne subterane, predimensionarea ancorrii se face admiând c
presiunea de fretare pe care trebuie s o asigure la limit ancorarea este de panc  (0,1...0,2)  r B ,
unde  r este greutatea specific a rocii, iar B este deschiderea cavernei.
e) În cazul în care roca este fragmentat cu rosturi lise, cu frecare redus, dimensionarea ancorrii
se face în funcie de unghiul de frecare pe discontinuiti, conform graficului din figura nr.14.
Figura nr.14. Necesarul de ancorare, exprimat prin raportul p anc / r ,

în funcie de unghiul de frecare intern pe discontinuiti.
f) Lungimea ancorelor din zona bolii se stabilete în funcie de deschiderea cavernei. În figura
nr.15, domeniul haurat servete pentru dimensionarea preliminar. În grafic se prezint i
tendina actual, bazat pe experiena lucrrilor executate în ultima perioad.
dimensionare preliminar
Figura nr.15. Recomandri privind lungimea ancorelor din zona bolii.

g) Excavarea zonei inferioare a cavernei propriu-zise se atac dup ce se betoneaz integral bolta,
cu rol de cmuial definitiv.
h) Dac prin excavarea pereilor cavernei se formeaz blocuri instabile, decupate de stratificaie,
ancorele sau ancorajele pretensionate trebuie astfel plasate încât s majoreze rezistena la
forfecare mobilizat pe suprafaa de alunecare (figura nr.16). Majoritatea ancorelor trebuie s
traverseze planul de alunecare, urmând s se reduc la minim ancorele ce traverseaz planurile de
separare. Orientarea primei categorii de ancore trebuie s formeze cu planul de alunecare un unghi
  15...300 , pentru a asigura rezistena la forfecare maxim.
Figura nr.16. Prevenireade

a – mecanismul alunecrilor progresive
instabilitate; interstrat:
b – notaii
i) Ancorarea trebuie s asigure o presiune normal, p s , care s menin rezistena la forfecare

interstrate. Mrimea acestei presiuni echivalente, date de ancorare, este:
t tg 
ps  , (19)
tg (   )
unde t este efortul tangenial la perete,  este unghiul de frecare între strate, iar  este
înclinarea stratelor fa de vertical.
9. Elemente specifice galeriilor hidrotehnice sub presiune
(1) Cmuiala galeriilor sau tunelelor (bolt, bolt-perei sau contur integral betonat) este tratat ca
fiind o structur hiperstatic. Reaciunile mobilizate pe conturul de rezemare a cmuielii se
evalueaz admiând c roca este un mediu continuu i elastic. La evaluarea încrcrii active
exercitate de roc, denumit împingerea muntelui, se face abstracie de efectul stabilizator al
sprijinirilor, care sunt considerate lucrri provizorii. Împingeriea muntelui se calculeaz conform
subcapitolul 7.2, referitor la evaluarea încrcrilor asupra sprijinirilor rigide.
(2) În cazul galeriilor sub presiune, fenomenele de interaciune au un caracter special, impus de
concepia diferit a cmuielilor acestor structuri. De aceast dat principala încrcare este dat
de presiunea interioar a apei. Principalul rol al cmuielii îl constituie asigurarea condiiilor de
curgere, cu rugozitate controlat, în timp ce presiunea interioar este transferat, în cea mai mare
msur, masivului de roc în care este realizat galeria.
a) Cmuiala galeriei sub presiune se realizeaz sub forma unui inel relativ subire din beton
armat, cu grosimi de 15...30 cm, care supus presiunii interioare, este solicitat la întindere i
fisureaz i o coroan de roc injectat cu lapte de ciment sub presiune în jurul cmuielii care
asigur etaneitatea.
b) Se admite ipoteza simplificatoare conform creia roca este un material continuu, elastic i
izotrop, caracterizat prin modulul de elasticitate (deformaie) Er i prin coeficientul Poisson  r .
c) Reaciunea elastic a rocii, q , este mobilizat de deformarea ctre masivul de roc a cmuielii
supuse presiunii interioare a apei, pi . (figura nr.17). Ea acioneaz în egal msur atât la
extradosul cmuielii, cât i pe conturul (suprafaa) excavat al rocii.
Figura nr.17. Definirea reaciunii elastice a rocii

Valoarea reaciunii elastice este:
2 (1   b ) pi
q (20)
R (a 2  1)  2a 2 (1   b )
unde notaiile sunt cele din figura nr.21, E i  semnific modulul de deformare i respectiv
coeficientul Poisson, cu indicii b - beton, r - roc, iar abrevierile sunt:
Re
a R , denumit grosimea relativ a cmuelii,
i
1   r Eb
R  , denumit rigiditat relativ cmuial-masiv.
1  b Er
d) În cazul rocilor mai puin deformabile ( R  5 ) cmuiala este puin solicitat, o bun parte din
presiunea interioar fiind preluat de masiv. Când roca este mai deformabil ( R  10) este raional
s se prevad cmuieli mai subiri pentru a majora transferul presiunii ctre masiv.
e) Grosimea inelului de beton al cmuelii se alege pe criterii constructive, la un minim tehnologic
raional, iar armarea are rol de control al fisuraiei inelului –întins centric – care trebuie s-i menin
o continuitate la limit, fr îns ca deschiderea fisurilor s fie o stare limit de dimensionare.
f) Injeciile de impermeabilizare/consolidare realizate la presiuni mari foreaz masa de roc s se

deplaseze ctre cmuiala de beton armat producând comprimarea acesteia; efectul, fiind
premergtor punerii galeriei sub presiune de ap, este denumit de precomprimare.
g) Efectul de precomprimare se include în calcule fiind asimilat cu exercitarea pe extrados a unei
presiuni suplimentare  pinj , cu   1 , unde pinj. este presiunea de injectare. Mrimea lui  depinde
de raportul E r / E dintre modulul de deformare al masei de roc i modulul de deformare a rocii
propriu-zise.  variaz între 0,1 pentru E r / E = 1 i 0,4 pentru E r / E = 0,1.
Anexa nr.1
Referine tehnice
A. Standarde:
Nr. Indicativ Denumire standard
crt.
1. SR EN ISO 14689-1:2004 Cercetri i încercri geotehnice. Denumire i clasificarea
rocilor. Partea 1: Denumire i descriere.
2. SR EN 1997-2:2007-Eurocod 7 Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i încercarea
terenului.
3. SR EN 1997-2:2007/NB:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i
încercarea terenului. Anexa naional
4. SR EN 1997-2:2007/AC:2010 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic. Partea 2: Investigarea i
încercarea terenului
Not:
1. Referinele datate au fost luate în considerare la data elaborrii prezentei reglementri tehnice.
2. La data utilizrii reglementrii tehnice se va consulta ultima form în vigoare a referinelor
legislative i tehnice.
Anexa nr.2 - anex informativ

Exemplu de calcul a unei sprijiniri elastice
1. Datele problemei
Pentru a se pune în eviden modul în care se dimensioneaz, respectiv se verific un sistem de

sprijinire prin metoda convergen – fretare (CF), în cele ce urmeaz se trateaz cazul unui tunel
ovoidal excavat în isturi cristaline uor alterate, la o adâncime H  40 m.
În anexa informativ se fac referiri la relaiile matematice dina prezentul ghid, cu respectarea
numerotrii acestora.
Forma excavaiei se asimileaz cu una circular cu raza echivalent
R  4 m. Masa de roc este caracterizat de:
 greutatea specific  r  27 kN/m3
 unghiul de frecare interioar   290
 coeziunea aparent c  0,12 MPa
 modulul de deformaie la descrcare E  1200 MPa
 dilatana  1,4
 efortul iniial din masiv, izostatic  0  1,08 MPa
 coeficientul de trie (Protodiaconov) f  0,65
2. Definirea caracteristicii rocii.

În prim instan se determina deplasarea elastic maxim teoretic, cu relaia nr.(2):
1  1  0,2
uemax  0 R   1,08  4  0,432  10  2 m  0,432 cm
E 1200
Parametrii caracteristici ai criteriului de plasticizare Mohr-Coulomb, conform relaiilor nr.(3) i (4) au
valorile:
1  sin 
kp   2,882
1  sin 
2 c cos 
cp   0,40
1  sin 
Cota  e din
determin cu deplasarea
relaia (5): elastic maxim teoretic care se realizeaz efectiv în stadiul elastic se
1  c  1  0,4 
e   k p 1  p0   1,882    0,58
k p 1    3,882  1,08 
i de aici:
ure   e uemax  0,58  0,432  0,250 cm.

Pe baza acestor prime valori se determin coordonatele punctelor A i B ale caracteristicii rocii
(vezi figura nr.7 i figura nr.A1):
Figura nr.A1.
Diagrama de convergen-fretare pentru analiza stabilitii galeriei din exemplul numeric.
  r, A  0,7  0  0,756 MPa

A
ur , A  0,3  0,432  0,129 cm
  r, B  (1   e )  0  0,453 MPa

B 
u r, B  u re  0,250 cm
Pentru trasarea poriunii BC a caracteristicii, care corespunde comportrii elasto-fragil plastice, se

determin o serie de perechi de valori  r , u r , dând valori parametrului  în domeniul (0,60 ... 0,95).
Relaiile de calcul nr.(7) pentru determinarea razei zonei plastice, respectiv nr.(6) pentru evaluarea
deplasrii radiale, se rescriu sub forma:
n
 p 
Rp  R  
1   
i:
  Rp   1    R  2, 4 
u r  A 2      1  A 2  p   0,4 ,
  R     R  
unde:
2  c p / 0
p  0,419
k p 1
1
n  0,531
k p 1
 e u re, max
A  0,104
 1
În tabelul nr.A1 sunt prezentate rezultatele calculelor pentru cele patru valori caracteristice ale
parametrului  care au servit la trasarea zonei BC a curbei caracteristice.
Tabelul nr.CF.1. Calculul coordonatelor caracteristici rocii
 0,419 
0,531   R p  2,4 
 r  (1  )  0 R p  R   u r  0,104 2    0,4
 1     R  

(MPa) (m) (cm)
0,7 0,324 4,776 0,360
0,8 0,216 5,923 0,575
0,9 0,108 8,559 1,33
0,95 0,054 12,300 3,12
Limita de la care comportarea plastic genereaz formarea bolii de surpare (punctul C al
caracteristicii) se determin din condiia (8), care se rescrie sub forma:
n
 p 
R    R  hbs
1  
unde înlimea bolii de surpare are valoarea calculat conform relaiei (16):
b 8
hbs    6,25 m .
2f 2  0,65
Din relaia de condiie rezult:
p 0,419
1     0,07
1/ n 1,883
 R  hbs   10,25 
   
 R   4 
Coordonatele punctului C vor fi:
 r  0,07  0  0,0756 MPa
  10,25  2,4 
u r  0,104  2    0,4  2,53 cm
  4  
Ramura DE a caracteristicii rocii este o paralel la axa ur i are ordonata:

kN
p s   r  hbs  27  6,25  168  0,168 MPa
m2
Caracteristica complet a rocii ABCDE se poate urmri în figura nr. A1.
3. Determinarea caracteristicii sprijinirii
În conformitate cu ipoteza comportrii liniar elastice a sprijinirii, caracteristica acesteia este o

dreapt a crei ecuaie este:
u r  u r, a
ps  k s .
R
Pentru fiecare tip de sprijinire trebuie deci determinat rigiditatea k s i deplasarea liber a rocii ur , a
pân vine în contact cu sprijinirea. În continuare sunt analizate, pe rând, dou tipuri de sprijinire.
4. Verificarea sprijinirilor propuse
4.1. Sprijinirea cu pri beton .
Se admite realizarea unui inel de torcret cu grosimea e  10 cm . La momentul întririi, caracteristicile

elastice ale materialului sunt Et  20000 MPa i  sb  0,16 . Din relaia (10) rezult:
Esb e 20000  0,1
ks    595 MPa ,
(1   sb ) R 0,84  4
iar de aici dreapta caracteristic:
p s  1,48  ur (MPa)
cu u r exprimat în centimetri.
În diagrama convergen-fretare din figura nr.A1 aplicarea torcretului se face la 2 m în spatele

frontului ( x  d  2 m) , iar contactul cu roca este imediat ( u r, a  0) .
Echilibrarea excavaiei se obine în punctul de intersecie a caracteristicii sprijinirii cu caracteristica

rocii, E1 . Din diagram rezult p s  0,28 MPa.
inând seama c presiunea maxim ce poate fi exercitat de pri beton nu poate depi valoarea
determinat conform relaiei (11):
e 0,1
p ssb, lim   c, sb  6 MPa  0,15 MPa,
R 4
rezult c torcretul nu este o sprijinire fezabil decât dac este asociat i cu ancorare.
4.2. Sprijinirea cu ancore
Ancorarea se realizeaz cu ancore nebetonate, cu lungimea l  2 m, din bare de oel cu diametrul

d  25 mm, dispuse într-o reea de eR  e L  1  1 m2. Din încercrile de smulgere au rezultat fora
maxim din ancor, Ta , smulgere  220 kN, i coeficientul de proporionalitate din relaia (13),
u
Q  0,12 mm/kN.
Ta
Rigiditatea sprijinirii se calculeaz conform relaiei (12):

R 1 4 1
ks      32 MPa.
er e L 4l 1 4 ,2
Q  0,12
 d 2 Ea 3,14  ( 0,025) 2  210 000
Pe baza acesteia se exprim apoi ecuaia dreptei caracteristice:

ks
ps  u r  0,08 u r (MPa),
R
cu u r exprimat în centimetri,
i în acest caz, instalarea ancorelor se face la 2 m în spatele frontului, iar efectul de interaciune se
manifest imediat ( ur , a  0 ). Origina caracteristicii sprijinirii în diagrama convergen-fretare din
figura nr.A.1 este aceeai ca în cazul sprijinirii cu pri-beton.
Echilibrarea excavaiei se obine în punctul E 2 , de intersecie între caracteristica sprijinirii cu ancore

i caracteristica rocii. Din grafic rezult p s  0,09 MPa.
inând seama c presiunea maxim ce poate fi exercitat de ancore poate atinge valoarea limit
determinat conform relaiei (14):
Ta , smulgere
, lim 
p sanc  0,22 MPa
lr lL
rezult c ancorarea asigur o sprijinire adecvat a golului excavat.
În mod similar se poate face analiza sprijinirii combinate ancore i torcret. O asemenea variant se
impune în cazul în care excavaia va rmâne descoperit o perioad lung de timp, pân la
instalarea cmuielii definitive, deci existând riscuri legate de alterarea rocii i coroziunea
ancorelor.
EDITOR: GUVERNUL ROMÂNIEI
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,
IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București
&JUYDGY|636132]
și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București
(alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro
Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1 ,
bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72
Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 bis/29.X.2014 conține 44 de pagini. Prețul: 22,00 lei ISSN 1453—4495
Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului.

GP 125 2014 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GP 125 2014 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARTEA I

Anexa la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

viceprim-ministrul, ministrul dezvoltării regionale și administrației

p. Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice,

București, 21 iulie 2014.

Nr. crt. Denumire

Nr. crt. Denumire

(1) Ghidul de proiectare al lucrrilor subterane cu aplicaii în hidrotehnic i transporturi se refer la

Politica sprijinirilor este procesul de predimensionare, adaptare i corectare a sistemelor de

4. Clasificarea masivelor de roc

d) Procedura de determinare a indicelui RQD este foarte sensibil la calitatea echipamentului i la

Tabelul nr.2. Indici corespunztori parametrilor caracteristici

c) Indicele RMR se evalueaz prin sumarea indicilor numerici pariali.

f) Indicele global RMR poate fi corectat în funcie de orientarea stratificaiei i cderea

a) Clasificarea Q ine cont de ase parametri caracteristici :

b) Indicele de calitate Q al masivului de roc se determin din expresia :

2. Feele rostului intr în contact la forfecri de maxim 10 cm :

3. Feele rostului nu sunt în contact :

Tabelul nr.6. Factorul de reducere al eforturilor pentru roci masive

3. În cazul rocilor cu dilatan major sau cu potenial de umflare :

5. Stabilizarea excavaiilor subterane

a) În cazul rocilor omogene i izotrope instabilitatea conturului excavat este generat de

b) Creterea eforturilor tangeniale în vecintatea conturului excavat poate conduce uneori la

b) Împiedicarea deplasrilor de convergen se numete fretare. Frontul excavaiei împiedic parial

Figura nr.1. Diagrama convergen - fretare

6. Sisteme de sprijinire - clasificare i alctuire

a) În funcie de efectele structurale ale sprijinirilor sunt dou sisteme:

Figura nr.2. Clasificarea sprijinirilor în funcie de diagrama convergen-fretare

Foarte bun Forare Ocazional Ocazional, local Ocazional

Bun Forare Ocazional sau Local, 6...8 cm La 1,5...2 m

Acceptabil Forare În ah, la 1,2..2 m La cheie, 6..8 cm La 1,5... 2 m

Slab Forare În ah, la 1..1,5 m Contur, 8..10 cm La 1,0...1,2 m

25<RQD<50 Explozivi În ah, la 0,6..1,2 m Contur, 10 cm La 0,6...1,2 m

6.2.3. Alegerea sistemului de sprijinire în funcie de clasificarea Q

Tabelul nr.9. Recomandri pentru sistemele de sprijinire în funcie de indicele Q

<10 >0,5 “ “ - idem, ancore cu plas

0,1 <5 “ “ - ancorare sistematic la 1 m i

Figura nr.4. Grafic de alegere a sistemului de sprijinire în funcie de indicele Q.

7.1. Calculul sprijinirilor elastice prin metoda convergen - fretare

7.1.1. Curba caracteristic a rocii

Figura nr.6. Caracteristica rocii în cazul comportrii elastice

Figura nr.7. Caracteristica rocii în cazul comportrii neliniare a rocii

d) Parametrul e care definete intrarea în zona plastic este dat de expresia:

iar  este dilatana rocii.

Figura nr.8. Formarea bolii de surpare

7.1.2. Curba caracteristic a sprijinirii

Figura nr.9. Caracteristica sprijinirii

d) Valoarea maxim a presiunii de fretare exercitat de sprijinirea cu torcret se limiteaz la:

(u2  u2, e )  (u1  ue,1 )

Figura nr.10. Sprijinirea cu ancore: a - schema sprijinirii;

f) Valoarea maxim a presiunii de fretare exercitat de sprijinirea cu ancore se limiteaz la:

Figura nr.11. Trasarea caracteristicii sprijinirilor combinate.

 pentru sprijinirea cu ancore, în funcie de distana dintre ancore, lungimea acestora i

Figura nr.12. Notaii pentru relaiile de calcul

Roca Granite Calcare Conglomerate Calcare Marne

d) Împingerea lateral total are valoarea:

8. Elemente specifice cavernelor subterane

Figura nr.13. Faze de execuie la excavarea i sprijinirea bolii:

c) Deschiderea excavaiei bolii, în lungul cavernei se face în sistemul cu lamele campioane

Figura nr.14. Necesarul de ancorare, exprimat prin raportul p anc / r ,

Figura nr.15. Recomandri privind lungimea ancorelor din zona bolii.

Figura nr.16. Prevenireade