Cap. 13.

Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor

DETERMINAREA ÎN LABORATOR A REZISTENȚEI LA FORFECARE A

PĂMÂNTURILOR

Încercarea de compresiune monoaxială (Stas 8942/6-75)

Considerații teoretice
Încercarea de compresiune monoaxială se aplică terenurilor argiloase cu excepția celor cu
neomogenitate accentuată (prezentând concrețiunti, separațiuni nisipoase etc.)
Încercarea se efectueaza de regulă pe epruvete netulburate. Ea se poate aplica și epruvetelor
saturate sau celor uscate la aer, precum și epruvetelor de material tulburat (remaniat sau compactat).
În acest caz, dacă epruvetele au practic aceeași porozitate și umiditate cu cele naturale, încercarea
poate servi la stabilirea sensivit ății pământului.
Încercarea la compresiune monoaxială poate fi considerată ca efectuându-se în regim
nedrenat, astfel incât, în cazul pământurilor argiloase saturate sau aproape saturate se admite relatia:
pc  2cu (13.9)

unde: cu - coeziunea aparentă a pământului ;

pc - rezistența pământului la compresiune monoaxială.
Metoda constă în aplicarea în mod continuu, asupra epruvetei de p ământ a unei încărcări

axiale, uniform
-Rezistencrescatoare , pentrumonoaxial
ța la compresiune a se stabili:
ă , pc :
-Deformația axială specifică  corespunzatoare atingerii rezistenței la compresiune
monoaxială.

Pregătirea probelor

Din materialul care urmează a fi supus incercării se extrage o epruvet ă cu ștanța metalică
cilindrică prevazută cu cuțit și prelungitor, unsă în prealabil la interior cu ulei și vaselină. După
indepartarea cuțitului și a prelungitorului se niveleaz ă cele doua baze si se scoate epruveta din
stanță îndepărtându-se cele două bucăti ale acesteia prin alunecare pe direc ția generatoarei.

Diametrul epruvetelor cilindrice este de minimum 35 mm, iar inal țimea de minimum 70
mm. În cazul pământurilor ce conțin particule de dimensiuni mari , diametrul epruvetelor poate fi
sporit până la cel mult 100 mm, iar in ălțimea se va alege astfel incat raportul intre ea și diametru să
fie egal cu 2.

Raportul între dimensiunea particulei celei mai mari din materialul supus încercării și
diametrul epruvetei este de maximum 1/10, în mod exceptional 1/8, caz în care se va face mențiune
specială în buletinul de încercare.

Pentru pământurile care nu se pretează la luarea de epruvete cilindrice (ex: marne), se pot
fasona epruvete prismatice cu baza patrat ă, având laturile curprinse între 40 si 100 mm, cu p ăstrarea
unui raport egal cu 2 între înalțime și latura bazei. Epruvetele trebuiesc supuse încercării imediate
după preparare, pentru a nu-și modifica practic nici umiditatea și nici structura.

1
 Geotehnica – îndrumător de laborator

Fig.1.1 Forma epruvetei pentru încercarea de compresiune monoaxială

Aparatură și materiale necesare

Aparatura necesara incercarii se compune din (Fig.1.2) :

-aparat pentru aplicarea încărcării axiale, cu viteza de deformare impusa sau cu viteza de
încărcare impusă .
Aparatul poate fi de diferite tipuri: el trebuie s ă permită o deformație axială specifică de cel
puțin 20 %. Sensibilitatea lui trebuie s ă fie de minium 102 N / mm2 pentru eforturi și de 0,01 mm
pentru deformații;
-ștanța cilindrică din metal alcatuită din două bucăți egale, tăiate pe generatoare, cu
conicitate de 2%, diametrul cresc ând de la cuțit spre prelungitor. Grosimea peretelui ștanței nu
trebuie să depasească 5% din diametrul interior;
-dispozitiv cu coarda, cuțite, spatule etc., pentru fasonarea epruvetelor;
-șubler cu vernier pentru m ăsurarea epruvetelor cu precizie de 0,1 mm;
-cronometru
-aparatură pentru determinarea umidității pământului

Legendă:
1 – Probă de pământ 4 – Traductor de forță

2 – Celula în care se montează 5 – Traductor de deplasare

proba
3 – Dispozitiv de aplicare a forței
verticale

Fig.1.2 Schița aparatului pentru compresiune monoaxială

2
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor

Efectuarea încercării

Epruveta se cântăreste și se pune în poziție verticală, în contact cu cele dou ă plăci de bază
ale aparatului unse în prealabil cu ulei sau cu vaselină.
Epruveta se supune solicit ării de compresiune P in mod continuu și uniform, cu o viteza de
deformare de circa 1 mm pe minut.
Încercarea se oprește la ruperea epruvetei sau la atingerea deformației axiale specifice
ε = 20% în cazul când epruveta cedează prin umflare continuă fără a se rupe.
Pentru urmărirea comportării epruvetelor în timpul incercării, se recomand ă să se
efectueze citiri atât ale incărcării cât și ale deformației din 30 în 30 de secunde în primele 3 minute,
apoi din minut în minut pâ nă la rupere.
După încercare, pe buletinul de incercare din Tabelul... se face o schi ță cu modul de rupere
a epruvetei, notându-se valoarea unghiului de înclinare al planului de rupere cu orizontala (α ).
Se determină imediat dupa încercare umiditatea și greutatea volumică a epruvetei.

Exprimarea și interpretarea rezultatelor

Rezisten ța la compresiune monoaxială reprezintă efortul unitar total corespunzator ruperii

epruvetei prismatice sau cilindrice, libera lateral și se calculează cu relația:
p
pc    cr (13.10)
A

Unde pcr – încărcarea de rupere în kN;

2

A – aria transversală a epruvetei, inAm , determinate cu rela ția:

A 0
(13.11)

1
100

h
în care A este aria secțiunii transversale inițială a epruvetei, iar
0
  100 , Δh fiind scurtarea
h0
epruvetei și h0 înalțimea inițială a epruvetei.

Pentru fiecare determinare se vor efectua încercări paralele pe cel pu țin trei epruvete.
Valoarea rezistenței la compresiune monoaxială este media aritmetică a valorilor obținute pe cel
putin trei epruvete, cu condiția ca aceste valori s ă nu difere cu mai mult de 20% fa ță de medie.
Determinările al căror rezultat diferă cu mai mult de 20% față de medie, se anulează și se refac.
Rezultatele obținute se trec în formularul de încercare ().
În cazul cand se supun incerc ării epruvete din același pământ, atât în stare netulburată cât și
în stare tulburată se determină și senzitivitatea materialului St ,cu ajutorul relației:
pcn
st  (13.12)
pcr

unde pcn și pcr sunt valori ale rezistenței la compresiune monoaxială a epruvetelor din material
netulburat, respectiv tulburat, având aceeași umiditate și porozitate.

3
 Geotehnica – îndrumător de laborator
Din punct de vedere al senzitivit ății S r pământurile coezive se clasifica conform Tabelului
13.4 .

Tabelul 1.1. Interpretarea rezultatelor în urma încercării de compresiune monoaxială.

h A0 pcr pcr
  A  
h h0  A
1
Timpul 100 Obs.
citirii cm  cm m 
2
 kN   kPa
Epruveta Nr.
Sec. Min. 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
30
60
90
120
150
180
4
5
6

pcr
pc 
Rezistența la compresiune monoaxială A

Tabelul 1.2. Alegerea adâncimii de fundare.

Starea de sensivitate a pamanturilor St

Insensitive <2
Moderat sensitive 2...4
Sensitive 4...8
Foarte sensitive 8 . . . 16
Cu actiune moderat rapida 16 . . . 32
Cu actiune destul de rapida 32 . . . 64
Cu actiune rapida >64

În continuare se determină parametrii rezistenței la forfecare astfel (Fig.1.3):

În sistemul de axe  0 se trasează un cerc cu diametrul egal cu pc ' tangent în srcine la axa 0 .
Din centrul acestui cerc se duce raza CT care face unghiul 2α cu axa 0 .
In punctul T se duce tangenta la cerc, care reprezint ă dreapta intrinsecă a pământului. Se
obține la intersecția cu axa 0 coeziunea pământului, iar inclinarea ei față de orizontală dă unghiul
frecării interne. Se pot folosi de asemenea rela țiile obținute geometric :

4
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor

Fig.1.3 Interpretarea rezultatelor testului de compresiune monoaxială

u  2  90 (13.13)
1 sin u
cu  pc (13.14)
2cos u

Exemplu de calcul
În urma unei încercări de compresiune monoaxială pe o probă de argilă cu diametrul de 4cm
și înălțimea de 8cm s-au obținut următoarele rezultate: P  0,65 kN, deformația longitudinală în
momentul ruperii este h  1cm , iar unghiul   50 .
Tabelul 1.3. Înregistrarea rezultatelor.
h A0 pcr pcr
  A  
h h0  A
1
100 Obs.
cm  cm m2   kN   kPa
Epruveta Nr. 1
10 1,25 0,001435 0,65 453 -

Fig.1.4 Reprezentarea grafică a rezultatelor

u  2 90 10
1  sin u
cu  p c kPa
190
2cos u

5
 Geotehnica – îndrumător de laborator

Înceracrea de compresiune triaxială

Considerații teoretice
Metoda de determinare a caracteristicilor rezisten ței la forfecare prin compresiune triaxial ă
se aplica probelor de material av ând structura naturală sau fiind compactate la o indesare și
umiditate impusă.
Dimensiunea maximă a fracțiunilor care alcătuiesc epruveta ce urmeaz ă a fi incărcată nu
trebuie să depășească 1/6 din diametrul acesteia , fiind condiționată de dimensiunile aparatului
folosit.
În funcție de situația din teren și de tipul parametrilor necesari obținuți în urma încercării
încercarea de compresiune triaxială se poate realiza: a. în sistem neconsolidat- nedrenat, b. în sistem
consolidat- nedrenat și în sistem consolidat- drenat.
În funcție de sistemul în care se realizează încercarea etapele unei încercări de compresiune
triaxială sunt următoarele:
a. Încercarea de tip U-U
a1. Etapa de saturare       0 
2 3 1

a2.Etapa de rupere  2   3   1 

b. Încercarea de tip C-U

b1.Etapa de saturare  2   3   1  0 
b2.Etapa de consolidare       0 
2 3 1

b3.Etapa de rupere      
2 3 1

c. Încercarea de tip C-D

c1.Etapa de saturare  2   3   1  0 
c2.Etapa de consolidare       0 
2 3 1

c3.Etapa de rupere      
2 3 1

Încercarea de compresiune triaxială presupune supunerea unei epruvete de pământ la o

presiune hidrostatică înainte și în timpul forfecării. Sistemul de încărcare a probei pornește de la
același sistem ca și în cazul încercării monaxiale, ceea ce presupune în etapa de rupere aplicarea
unei forțe verticale asupra epruvetei până la rupere. Încercarea de compresiune triaxială este o
încercare complexă ceea ce presupune înregistrarea pe tot parcursul încercării a următoarelor date:
presiunea apei din pori, deformația de volum, deformația axială, presiunea  , valoarea forței
3

axiale.

Pregătirea probelor
Pentru fiecare determinare se folosesc minium trei epruvete din acelasi material, cu aceeasi
forma cilindrica si aceleasi dimensiuni.
Dimensiunile uzuale ale epruvetelor ,functie de marimea fractiunilor component sunt
conform tabelului 13.4 . De regula raportul dimensiunilor epruvetelor sa fie : H/d = 2 – 2,5.
Epruvetele cu structura naturala se recolteaza din monoliti sau din stuturi ,prelevate din
teren.

6
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor

Tabelul 1.4. Dimensiuni uzuale ale epruvetelor pentru încercarea de forfecare triaxială
Diametrul D Înălțimea H
[mm] [mm]
38 78
50 100
100 200

Epruvetele compactate la o indesare si umiditate impusa , se pregatesc conform STAS

1913/13-83, prin compactare manuala direct in stanta sau prin compactare mecanica in cilindrul
Proctor.
Forma epruvetelor rezultate prin compactare se rectifica , astfel ca ele sa aiba dimensiunile
din tabelul 13.4. Dupa rectificare, epruvetele se cantaresc si se masoara cu sublerul astfel :
-Diametrul la capete si la mijloc :
-Inaltimea in trei pozitii , la 120 .
Media acestor masuratori va constitui diametrul respectiv inaltimea epruvetei.

Aparatură și materiale necesare

Aparatura pentru determinarea caracteristicilor rezistentei la forfecare prin compresiune
triaxiala este alcatuita conform fig..:

Legendă:
1 – Piston pt. aplicarea forței verticale
2 – Traductor de forță
3 – Rigidizări pt.celula triaxială
4 – Capac celulă triaxială
5 – Pereții celulei triaxiale
6 – Inele pentru etanșare
7 – Pietre poroase
8 – Proba de pământ
9 – Valva pt. presiunea apei din pori
10 – Valvă pt. depresurizare
11 – Valvă pentru drenaj
12 – Traductor de deplasare
13 – Capac depresurizare
14 – Sistem de introducere a apei în pori
15 – Valva pt.presiunea apei din celulă
16 – Valva pt. presiunea din sistemul “back -pressure”
17 – Traductor de volum
18 - Manometru

7
 Geotehnica – îndrumător de laborator
Fig.1.5 Schița aparatului pentru compresiune triaxială

Pentru a elimina posibilele erori, circuitele care intră în componența aparatului triaxial
trebuie verificate atât inainte de fiecare incercare cât și după finalizarea incercării.

a).Verificarea sistemului care asigură presiunea în celula triaxială

Înainte de inceperea verificărilor canalele de conexiune trebuie să fie pline cu apă deaerată.
Pentru a verifica sistemul de presiune care comunică cu celula triaxială se introduce presiune în
celulă șiintrodusă.
valorea se verifică valoarea acesteia. Presiunea trebuie să se mențină in limita de ±0,5% față de

b)Pregatirea sistemului de “Back-pressure”

Pentru verificarea acestui circuit toate canalele trebuie să fie umplute cu apă deaerată. În
cazul verificărilor de rutină se introduce presiune în sistem până la 750 kPa și se inregistrează
deformatiile de volum după aproximativ 5 minute .De asemenea daca diferența între două citiri nu
depășește 0,1 ml se poate trece la următoarea verificare.

c)Pregatirea sistemului de transmitere a presiunii apei din pori

Prin intermediul acestui sistem se transmit la computer date cu privire la valoarea presiunii
apei din pori pe tot parcursul incercării.
Valoarea presiunii apei din pori in anumite etape ale incercării influentează semnificativ
rezultatele încercării. Astfel este foarte important ca în sistem să nu existe decât apa deaerată,
prezența aerului în sistem putând genera erori foarte mari în ceea ce privește datele transmise la
computer cu privire la valoarea preasiunii apei din pori. Acest lucru poate compromite întreag
încercare, valoarea presiunii apei din pori influențând în mod direct rezultatele finale ale în cercării
de compresiune triaxială.
Pentru verificarea sistemului se monteaza celula triaxială și se deschide capacul de
depresurizare al celulei și se umple celula cu apă deaerată dinspre valva pentru depresurizare fără ca
în celulă să extiste probă montată.
Pentru verificarea de rutină a sistemului de transmitere a presiunii apei din pori se introduce
presiune de la sursa de apă deaerată prin valva pentru depresurizare se inchide apoi valva. Se
verifică dacă presiunea introdusă este egală cu presiunea transmisă la computer.

d)Pregatirea celulei triaxiale si instalarea probei în aparat

Se aseaza stativul celulei triaxiale pe platanul presei. Se satureaza cu apa placile poroase
prin deschiderea robinetelor.
Deasupra placii poroase inferioare se aseaza o hartie de filtru umeda si deasupra acesteia
epruveta de pământ îmbracată într-o membrană de cauciuc. Peste epruvetă se aseaza o hartie de
filtru umedă .
Peste ansamblu format de placa poroasa inferioara, hartiile de filtru, epruveta și placa
poroasa superoară se așează capacul care este legat la sistemul de introducere a apei prin porii
probei. Cu ajutorul inelelor pentru etanșare se asigură capacul dispus în membrana de cauciuc peste
epruveta de pământ.
Se aseaza peste acest ansamblu clopotul celulei triaxiale ,fixandu-se de stativul celulei
triaxiale cu ajutorul rigidizărilor (3) (prezoane).

8
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor
Se așează pistonul (1) in contact cu capacul rigid conectat la sistemul de introducere a apei
prin probă.
Se deschide capacul pentru depresurizare (13) prin care se evacueaza aerul din celulela
triaxiala, iar apoi se deschide robinetul prin care se introduce apă deaerată în celula triaxială. Cand
apa curge prin orificiul pentru depresurizare (13), acesta se inchide mai intai si apoi se închide și
circuitul prin care apa intră în celulă.
După umplerea celulei triaxiale cu apă se verifică ca pistonul (1) să fie în continuare corect
așezat și centrat pe capacul rigid.
După aceste operațiuni, se setează citirile pe zero și se poate trece la prima etapă a încercării,
respectiv etapa de saturare.

Efectuarea încercării

Incercarea de compresiune triaxială în sistem consolidat -drenat (CD)

a. Etapa de saturare

Nevoia saturării probei este dată în special de importanța cunoasterii valorii presiunii apei
din pori în etapele următoare ale încercării.Cunoasterea acestei valori face posibil calculul
eforturilor efective și în final a parametrilor efectivi ai rezistenței la forfecare.

Încercarea de compresiune triaxială în sistem C -D începe cu etapa de saturare. În cadrul

acestei etape epruveta de pământ se saturează prin introducerea prin circuitul de “Back-pressure” de
apă sub presiune în probă. Acest procedeu este un procedeu controlat prin introducerea simultană de
apă sub presiune în celulă și în probă.

Prima treaptă a presiunii din celulă este de 50 kPa, iar în sistemul de “Back -pressure” de 30
kPa. Diferența între presiunea din celulă și presiunea și presiunea din “back -pressure” nu trebuie să
fie mai mare de 20 kPa sau valoarea presiunii efective dorite în etapa de rupere.De asemenea
această diferență nu trebuie să fie mai mică de 5 kPa.

După stabilizarea citirilor se înregistrează deformația de volum și presiunea apei din pori și
se calculează coeficientul de saturare B cu relația:

u u1  u0
B  (13.15)
 3  3
unde u0 - reprezintă valoarea presiunii apei din pori de la începutul stadiului de
saturare
u1 - reprezintă valoarea presiunii apei din pori de la finalul stadiului de saturare
 3 - reprezintă diferența dintre valorile efortului 3 de la începutul și finalul
stadiului de saturare

Etapa de saturare se consideră încheiată atunci când coeficientul B atinge valoarea de

saturație aferentă tipului de pământ încercat conform ().

După încheierea etapei de saturare se închid ambele circuite, atât cel de “back-pressure” cât
și circuitul de introducere a apei în celula triaxială și se trece la etapa următoare.

9
 Geotehnica – îndrumător de laborator

Tabelul 1.5. Valori orientative ale coeficientului B în funcție de consistență și gradul de saturație
Tipul de pământ în Gradul de saturație
funcție de consistență 100% 99,5% 99%
Pământuri moi 0,9988 0,992 0,986
Pământuri cu
0,9988 0,963 0,930
consistență medie
Pământuri tari 0,9877 0,69 0,51
Pământuri foarte 0,913 0,20 0,10
tari

b. Etapa de consolidare

Scopul etapei de consolidare este acela de a aduce proba la o stare de eforturi efective
necesară pentru etapa de rupere. Efortul efectiv la care este supusă proba în etapa de saturare este
de regulă mult mai mic decât efortul efectiv necesar pentru stadiul de rupere.
Astfel, în funcție de efortul efectiv  ' necesar la rupere se stabilesc: presiunea din celulă
3

necesară în etapa de saturare și de asemenea preasiunea necesară din circuitul de “back-pressure”.

Diferența între cele două presiuni reprezintă valoarea efortului efectiv necesar pentru etapa de
rupere.
În prima fază a acestei etape se crește presiunea în celulă la valoarea stabilită la începutul
încercării. După stabilizarea citirilor se trece la cea de -a doua fază a etapei de consolidare și se
introduce presiunea necesară pe circuitul de “back -pressure” deschizându-se valva circuitului care
face legătura
creșterea la o cu proba de
valoarea multpământ pentru
mai mare a permite
decât în etapadisiparea energiei
de saturare suplimentare
a presiunii cauzate
din celulă. de
După
stabilizarea citirilor se înregistrează valorile finale și se stabilesc parametrii necesari pentru etapa de
rupere.
Modificările de lungime și arie suferite de probă în urma consolidării datorită presiunilor la
care a fost supusă și a volumului de apă eliminat din pori se calculează astfel:
 2 Vc 
Ac  A 0  1   (13.16)
 3 V0 
unde Ac - reprezintă aria probei lafinalul procesului de consolidare
A - reprezintă aria probei la începutul procesului de consolidare
0

 1 Vc 
Lc  L 0  1   (13.17)
 3 V0 
unde Lc - reprezintă lungimea probei la finalul procesului de consolidare

L - 0

Cunoscândreprezintă lungimea
modificările probei
de volum la începutul
suferite se probăprocesului de consolidare
de la începutul procesului de saturare se
poate calcula deformația specifică de volum astfel:
Vc
v  x100% (13.18)
V0
Viteza de rupere se calculează ținând cont de condițiile de drenare precum și de comportarea
probei pe parcursul consolidării fapt ce va conduce la un anumit comportament în etapa de rupere și
în final la rezultate mai apropiate de realitate.
Relația de calcul pentru viteza de deplasare este următoarea:

10
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor
f xLc
v (13.19)
tf
unde f – reprezintă deformația specifică maximă în cazul încercării de forfecare triaxială
considerată  f  20%
tf
– reprezintă specific măsurat în [min] determinat în funcție de t 100
pe baza relației:
t f  F  t100 (13.20)
tf
– reprezintă reprezintă
curbei idealizate timpul teoretic aferent unei consolidări de 100% obținut pe baza
de consolidare
F - reprezintă un coeficient care depinde de condițiile de drenaj și tipul de încercare

Fig.1.6 Determinarea lui t100 necesar pentru calculul vitezei în etapa de rupere

c. Etapa de rupere

Etapa de rupere sau etapa de forfecare urmează imediat după etapa de consolidare. Astfel
această etapă presupune aplicarea unui efort axial suplimentar controlat până la ruperea probei.
Efortul axial suplimentar este transmis asupra probei prin intermediul pistonului (1) fixat
prin celula triaxială la partea superioară a epruvetei. Pentru aplicarea forței asupra pistonului este
nevoie de un dispozitiv cu motor a cărui viteză să poată fi setată de către utilizator. Astfel pozitia
pistonului fiind blocata, acesta fiind fixat pe un cadru metalic. dispozitivul așezat la baza celulei
triaxiale, va ridica epruveta împreună cu celula triaxială, forța de ridicare fiind transmisă la
computer prin intermediul traductorului de forță (2).
Înainte de începerea fazei de compresiune se va seta viteza necesară calculată pe baza
rezultatelor obținute în urma etapei de consolidare.

Se pot de asemenea utilize valori orientative ale vitezelor de rupere în funcție de tipul de
pământ conform ():
Tabelul 1.6. Valori orientative ale vitezei de rupere în funcție de tipul de pământ
Viteza Tip Pământ
v=0,001 mm/min Argile cu plasticitate mare
v=0,01 mm/min Argile cu plasticitate redusă
v=0,1 mm/min Nisipuri

După setarea viteze de rupere, circuitul de introducere a presiunii apei în celulă rămâne
deschis pentru menținerea presiunii constante în celulă. Pentru încercarea de tip C -D circuitul de
drenaj “back-pressure” ramâne deschise pentru a permite apei din porii probei să se dreneze pe toată
perioada etapei de rupere.

11
 Geotehnica – îndrumător de laborator
Se consider că ruperea s-a produs dacă forța suplimentară aplicată prin piston asupra probei
ajunge la o valoare maximă după care descrește sau în cazul în care se atinge deformația specific
  20% .
La sfârșitul etapei de rupere, pentru calculul parametrilor de forfecare se înregistrează: forța
la rupere, valoarea presiunea apei din pori la rupere, deformația de volum la rupere și de asemenea
deformația de lungime.

Incercarea de compresiune triaxială în sistem consolidate -nedrenat (CU)

a. Etapa de saturare
Etapa de saturare pentru realizarea unei încercări de compresiune triaxială în

b. Etapa de consolidare
Etapa de consolidare pentru realizarea unei încercări de compresiune triaxială în sistem C -U
se desfășoară în același mod cu etapa de saturare pentru cazul încercării de tip C-D.

c. Etapa de rupere
Etapa de rupere se desfășoară condierând aceeași parametric și aceleași prevederi ca și în
cazul încercării de tip C-D cu particularitatea că circuitul de “back-pressure” rămâne închis pe toată
perioada ruperii pentru a nu permite apei să iasă din porii probei.
Ca și o consecință a acestei perticularități, deformația de volum în etapa de rupere va fi
egală cu zero.

Incercarea de compresiune triaxială în sistem neconsolidat-nedrenat

(UU)

a. Etapa de saturare
Etapa de saturare pentru realizarea unei încercări de compresiune triaxială în sistem C -U se
desfășoară în același mod cu etapa de saturare pentru cazul încercării de tip C -D.

b. Etapa de rupere
Imediat după etapa de saturare se trece la etapa de rupere care se va desfășura după aceeași
parametric ca și în cazul înecrcării de tip C-U.

13.1.1. Exprimarea și interpretarea rezultatelor

Cu datele inregistrate în urma încercării se calculeaza pentru fiecare epruveta urmatoarele

valori conform Tabelului :

Tabelul 1.7. Prelucarea rezultatelor în urma încercării de compresiune triaxială

Tip Proba:
Proba Vo ΔVc Lo Lc = Lo [1-1/3*
ΔVc/Vo] ΔVc/Vo] ΔL
Ao Ac = Ao [1-2/3* ε = ΔL/ΔLc As = Ac / (1-ε)

1.1
1.2
1.3

12
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor
Tabelul 1.8. Prelucarea rezultatelor în urma încercării de compresiune triaxială
Proba Pinitial Prupere (σ1-σ3)m=(Pr-Pi)/As Cor. 1Cor. 2 σ3 (consolidare) σ1-σ3=(σ1-σ3)m- cor 1-cor 2 σ1=σ3+(σ1-σ3) ub σ1' σ3'

1.1
1.2
1.3

Fig.1.7 Determinarea corecției de membrană pentru o probă cu diametrul de 38mm

cu o grosmime de 2mm (cor.1)
Tabelul 1.9. Valori pentru corecțiile de drenaj în funcție de diametrul probei  dr (cor.2)

Diametrul Probei [mm] Corecții de drenaj [kPa]

38 10
50 7
70 5
100 3,5
150 2,5

Eforturile effective 1 ' și  3

' se calcuează astfel:
1 '  1 ub (13.21)
 3 '  3  ub
 (13.22)
unde ub - reprezintă presiunea apei din pori la momentul ruperii
1 și  - reprezintă eforturile totale calculate conform ()
3

Cu valorile calculate anterior si inregistrate in tabelul () și în tabelul (), se traseaza functie cu

deformatia specifica axiala ε , urmatoarele diagrama de efort deviator :
Cu ajutorul diagramei trasate se stabileste pentru fiecare epruveta momentul cedarii care
corespunde efortului deviator maxim (  3   1 ). Cu aceste valori se construieste cercul lui Mohr
pentru fiecare proba, (Fig.1.9), centrul si raza stabilindu-se cu relațiile urmatoare :

-centrele cercurilor pentru reprezentarea in eforturi totale :

1 3
C0  (13.23)
2

- centrele cercurilor pentru reprezentarea in eforturi efective :

 1 '  3 '
C0 '   ub (13.24)
2

13
 Geotehnica – îndrumător de laborator

Dreptele intrinseci (Fig.1.9) sunt infasuratoarele cercurilor lui Mohr. Pe baza reprezentării
grafice se determină parametrii de forfecare ai pământului obținându-se:

a. pentru încercarea de forfecare triaxială de tip C-D:

- unghiul de frecare internă efectiv  '
- coeziunea cu valoarea efectivă c '

b. pentru încercarea de forfecare triaxială de tip C-U:

- unghiul de frecare internă cu valoare totală  cu
- coeziunea cu valoarea totală c cu

c. pentru încercarea de forfecare triaxială de tip U-U:

- unghiul de frecare internă cu valoare aparentă u
- coeziunea cu valoarea aparentă c u

Fig.1.8 Curba de efort deviator – deformație specifică

Fig.1.9 Determinarea parametrilor de forfecare prin construcția cercurilor lui Mohr

14
 Cap. 13. Determinarea în laborator a rezitenței la forfecare a pământurilor
Exemplu de calcul
În urma unei încercări de compresiune triaxială executate în sistem consolidat-drenat pe o
probă de material necoeziv de dimensiunile 5 cmx 10cm s-au înregistrat următoarele rezultate:

Tabelul 1.10. Prelucarea rezultatelor în urma încercării de compresiune triaxială

Proba Vo ΔVc Lo Lc = Lo [1-1/3*ΔVc/Vo] Ao Ac = Ao [1-2/3*ΔVc/Vo] ΔL ε = ΔL/ΔLc As = A c / (1-ε)

1.1 196,25 0,50 10,00 9,99 19,63 19,59 20,00 0 ,20 24,49
1.2 196,25 1,89 10,00 9,97 19,63 19,50 20,00 0 ,20 24,39
1.3 196,25 3,79 10,00 9,94 19,63 19,37 19,90 0 ,20 24,22

Tabelul 1.11. Prelucarea rezultatelor în urma încercării de compresiune triaxială

Proba Pinitial Prupere (σ1-σ3)m=(Pr-Pi)/As Cor. 1Cor. 2 σ3 (consolidare) σ1-σ3=(σ1-σ3)m- cor 1-cor 2 σ1=σ3+(σ1-σ3) ub σ1' σ3'

1.1 87,77 732,47 263,20 5,00 7,00 200,00 251,20 451,20 108,00 343,20 92,00
1.2 83,11 1232,00 470,98 5,00 7,00 300,00 458,98 758,98 113,00 645,98 187,00
1.3 149,13 2347,00 907,30 5,00 7,00 500,00 895,30 1395,30 110,00 1285,30 390,00

Fig.1.10 Determinarea unghiului de frecare internă prin construcția cercurilor lui

Mohr

15