Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

11. DETERMINAREA COMPRESIBILITĂŢII

PĂMÂNTURILOR PRIN ÎNCERCAREA EDOMETRICĂ
STAS 8942/1-89

11.1. Consideraţii teoretice

Compresibilitatea este proprietatea pământurilor de a se

deforma sub acţiunea unor solicitări exterioare de compresiune.
În laborator caracteristicile de compresibilitate ale pământurilor
necesare pentru calculul tasărilor, se determină cu ajutorul unui
aparat numit edometru.
Determinarea compresibilităţii în laborator constă în urmărirea
deformaţiei pe verticală a unor probe de pământ sub efectul
încărcărilor pe verticală. Încercarea astfel susţinută va conduce la
aflarea deformaţiei pe verticală a probelor de pământ, în condiţiile în
care deformaţiile laterale ale probei sunt împiedicate.

Încercarea în laborator se realizează prin:

 Încercarea la compresiune-tasare;
 Încercarea la compresiune-porozitate;
 Încercarea la compresiune-consolidare.

11.2. Încercarea la compresiune-tasare

Această incercare constă în stabilirea relaţiei care există între

presiunea verticală cu care se încarcă proba cilindrică de pământ şi
tasarea specifică.
Curba de compresiune - tasare se stabileşte pentru determinarea
caracteristicilor de deformaţie necesare pentru stabilirea tasării
construcţiei şi depinde de natura şi starea pământului.

73
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

11.2.1. Aparatura necesară

Aparatura necesară pentru determinarea în laborator a

compresibilităţii pământurilor este alcătuită din:
- edometru (fig. 11.1), aparat care prezintă următoarele
componente : placă de bază (1) prevăzută cu o piatră poroasă
filtrantă (2) şi un locaş în care se introduce ştanţa cilindrică (3) cu
epruveta de pământ; un piston de încărcare (4) prevăzut cu o placă
poroasă filtrantă (5); un cilindru clopot (6) de ghidare a pistonul fixat
pe placa suport (7) şi trei şuruburi de presiune (8);
- pentru evacuarea apei în timpul încercării, ca şi pentru
inundarea probei prin partea inferioară, respectiv cea superioară,
placa de bază este prevăzută cu un orificiu (9) la care se poate
racorda o pâlnie (10) şi respectiv (11) pentru cilindru-clopot:
- edometru mai conţine o piuliţă (12), pentru împiedicarea
umflării epruvetei, precum şi un comparator (13) necesar măsurării
tasării epruvetei de pământ sub încărcarea aplicată;
- ştanţa metalică are formă cilindrică, având dimensiunile
uzuale de d = 70 mm şi h = 20 mm;
-dispozitivul de încărcare constă dintr-un jug (3) centrat pe
pistonul de încărcare a probei, legat de o pârghie (1) pe care se
aşează plăcile de încărcare (2), echilibrată prin contragreutăţi fixe (4)
şi culisate (5);
-setul de plăci de încărcare care permite realizarea
următoarelor trepte de încărcare: 10, 20, 50, 100, 200, 300, 500 şi
1000 kPa;
-balanţă tehnică cu capacitatea de 500N;
-etuvă termoreglabilă la 1050C;
-exicator cu clorură de calciu anhidră;
-ceas de laborator;
-sticle de ceas;
-cuţite de laborator cu lamă dreaptă pentru nivelarea probelor;
-presă pentru scos probele din ştuţuri.

74
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

Fig. 11.1 - Edometru

11.2.2. Pregătirea probelor

Încercările se execută pe probe cu structura nederanjată,

prelevate din monoliţi sau din carote recoltate din foraje în ştuţuri.
Din monoliţi probele se extrag astfel:
- se înlătură parafina de pe faţa superioară a monolitului
aşezat în poziţia de strat, se nivelează şi se aşează ştanţa;
- cu un cuţit de laborator se decupează proba din masa
monolitului în jurul ştanţei, pe adâncimea de 4…5 cm;
- se apasă ştanţa, evitând îmclinarea acesteia, până la
umplerea ei completă şi parţial a gulerului prelungitor;
- se desprinde proba din monolit prin decupare treptată.

Din ştuţuri, epruvetele se extrag pe la partea inferioară a

acestora.
În cazul pământurilor plastic-vârtoase sau tari, se procedează
ca în cazul prelevării probei din monoliţi, diferenţa constând in faptul
că pământul va fi împins afară din ştuţ cu presa, pe măsură ce proba
pătrunde în ştanţă.

75
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

11.2.3. Desfăşurarea încercării

Operaţiile necesare pentru pregătirea edometrului în care se

va efectua încercarea, epruveta fiind la umiditatea naturală, sunt
următoarele:
- echilibrarea dispozitivului de încărcare;
- verificarea planeităţii şi constanţei diametrului ştanţelor:
- verificarea funcţionării normale a comparatorului;
- uscarea pietrelor poroase, filtrante pentru epruvetele cu
umiditate scăzută şi saturarea cu apă în cazul epruvetelor
extrase de sub nivelul hidrostatic;
- se aşează un filtru de hârtie deasupra pietrei poroase;
- se aşează proba şi se verifică ca aceasta să se sprijine pe
piatra poroasă filtrantă;
- peste probă se aşează un al doilea disc de hârtie de filtru
- se montează cilindru-clopot împreună cu pistonul de
încărcare, menţinut în poziţie ridicată;
- se strâng piuliţele de fixare şi se dă drumul pistonului :
- se aşează edometru sub jugul de încărcare astfel încât
tiranţii jugului să nu atingă locaşele de ghidare;
- se montează ceasul comparator;
- se aplică prima treaptă de încărcare şi se aduce
comparatorul la zero, această treaptă se menţine 30 min.
Încercarea propriu-zisă începe prin aplicarea treptei de
încărcare următoare şi prin declanşarea ceasului. Citirile pe
comparator se fac la intervale de timp de 1 min, 30min, 1h, 2h, 3h,
4h şi din oră în oră până la stabilizare; se consideră că s-a atins
consolidarea dacă după 3 citiri consecutive la intervale de o oră, nu
diferă cu mai mult de 0,01mm.
După stabilizarea tasării sub treapta de încărcare aplicată se
trece la o nouă treaptă de încărcare şi se fac citirile la aceleaşi
intervale de timp.
După aplicarea ultimei trepte de încărcare şi stabilizarea
tasării sub aceasta, se descarcă proba până la treapta iniţială,
înregistrându-se tasarea finală.
Rezultatele determinării se trec într-un buletin de încercări şi
se reprezintă în graficul semilogaritmic (anexă).

76
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

Se execută numai pe probe saturate şi imersate în tot timpul

determinării. Pregătirea aparatului se face la fel ca în cazul
încercării de compresiune-tasare.
Se aplică prima treaptă de încărcare, se imersează proba şi
se aduce comparatorul la zero. Nivelul apei în vasul de imersare se
păstrează pe cât posibil la nivelul superior al probei. Durata de
menţinere a primei trepte este, în general, de 24 ore şi se poate
prelungi până la 48 ore în cazul argilelor cu permeabilitate foarte
scăzută.
După aplicarea următoarei trepte de încărcare se începe
încercarea efectivă. Citirile se fac la 10s, 15s, 30s, 1min, 2min, 4min,
15min, 30min, 1h, 2h, 4h şi 8h până la consolidare.

11.2.4. Calculul şi interpretarea rezultatelor

Tasarea specifică se defineşte ca fiind raportul dintre tasarea

citită la comparator şi înălţimea iniţială a probei:
h
 100% 11.1
h0
Δh – tasarea epruvetei în cm;
h0 – înălţimea iniţială a epruvetei în cm.
Curba de compresiune – tasare (fig.11.2) se va obţine prin
punctele de intersecţie determinate de tasările specifice ε%
reprezentate pe ordonată şi presiunile corespunzătoare aplicate pe
orizontală.

Fig.11.2

77
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

Cu valoarea tasării specifice finale, la stabilizarea deformaţiilor

şi cu cea a încărcării sub care sub s-a produs tasarea se obţin
coordonatele unui punct în diagrama compresiune-tasare. Unind
punctele corespunzătoare tuturor treptelor de încărcare se obţine
curba de compresiune-tasare.
Pe baza măsurătorilor din încercarea de consolidare se
construiesc curbe de compresiune-consolidare în care în abscisă se
trece timpul, la scară logaritmică, iar în ordonată tasarea specifică,
fiecare curbă corespunde unei trepte de încărcare.
Pe baza curbei de compresiune-tasare se calculează
următoarele mărimi:
- Modulul de deformaţie edometric M (kPa), care reprezintă
cotangenta unghiului pe care îl face tangenta la curba de
compresiune cu orizontala, în cazul reprezentării în coordonate
liniare ( tasare specifică - încărcare) şi este dat de relaţia:
p p p
M  2 1 11.2
 h   2  1
 
 h 
Coeficientul de compresibilitate volumică mv (1/kPa),
definit prin relaţia:
 h 
 
h  
mv     2 1 11.3
p p 2  p1
În mod obişnuit intervalul p se ia între 200-300 kPa.
- Coeficientul de compresibilitate liniară , definit prin relaţia:
av = mv( 1 + eo) (11.4)

Din curba de compresiune-consolidare se va determina:

- Coeficientul de consolidare cv , definit prin relaţia:
2
T50% H 50
cv  %
11.5
t 50%
unde:
T 50% - factorul timp, egal cu 0,197, pentru punctul
corespunzător unei consolidări de 50%;

78
Geotehnică - Îndrumător pentru lucrări de laborator

H 50% - mărimea distanţei parcurse de apă, egală cu

jumătatea grosimii epruvetei, corespunzătoare unei consolidări
primare de 50%.
t 50% - timpul corespunzător unor consolidări primare de
50%, în sec.
h  1  h  
H 50%  0 1     11.6 
2  100  h 0  50% 
h0 – înălţimea iniţială a probei
(Δh/h0)50% – tasarea specifică la o consolidare primară de 50%
determinată pe curba de tasare specifică-timp.
Curba de compresiune – porozitate (fig. 11.3) se determină
prin reprezentarea pe ordonată a indicilor porilor (e), iar pe abscisă a
presiunilor p, în kPa.

Fig. 11.3

Se calculează indicele de compresibiliate Cc cu relaţia:

e p
Cc    ( e1  e 2 ) log 2 11.7
 log p p1

e1 – indicele porilor corespunzător presiunii p 1

e2 – indicele porilor corespunzător presiunii p 2

79