6

Punerea în producţie a sondelor

Obiective

Punerea în producţie a sondelor prin circulaţie

Punerea în producţie a sondelor prin denivelare cu piston;
Punerea în producţie a sondelor prin denivelare cu gaze;
Punerea în producţie a sondelor prin denivelare cu azot;
Aplicaţii

6.1 Punerea în producţie prin circulaţie

Operaţia de punere în producţie prin circulaţie presupune înlocuirea

treptată a noroiului din sondă cu un fluid mai uşor care să permită pornirea
sondei.
Echipamentul de suprafaţă şi de adâncime(fig. 6.1) utilizat în cadrul
acestei operaţii este format din: capul de erupţie; haba(habe) şi legăturile
acestora cu capul de erupţie; agregat(agregate) şi legăturile acestora la capul
de erupţie şi ţevile de extracţie.
Înainte de realizarea operaţiei de punere în producţie se circulă fluidul
din sondă pentru curăţirea eventualelor depuneri, precum şi pentru
omogenizarea acestuia.
În timpul operaţiei de punere în producţie, dacă în sondă se află fluidul
de foraj cu densitatea mai mică de 1300 kg/m3 atunci acesta se va înlocui
direct cu apă sărată, iar apa sărată se va înlocui cu ţiţei, dacă este cazul, pentru
a provoca afluxul fluidului din strat în gaura de sondă.

42
 Ȋ- Ȋnchis
D- Deschis

Fig.6.1 Schema echipamentului utilizat la punerea

în producţie prin circulaţie.

Dacă fluidul de foraj din sondă are densitatea mai mare de 1300 kg/m3
atunci înlocuirea acestuia cu apa sărată se va face treptat prin diluare până se
ajunge la apă curată, dupa care apa se înlocuieşte cu ţiţei dacă este cazul.
Pentru a determina densitatea fluidului cu care trebuie înlocuit noroiul
se porneşte de la condiţia de pornire:

pc ≥ ρ l ⋅ g ⋅ H (6.1)

Din această condiţie rezultă :

pc
ρl ≤ (6.2)
gH

unde p c reprezintă presiunea de zăcămant, Pa;

H - adâncimea sondei, m;
ρ l -densitatea lichidului, kg/m3;
2
g - acceleraţia gravitaţională g = 9,81 m/s .
Presiunea maximă la agregat se determină cu relaţia:

Hv 2
p max = (ρ n − ρ a )gH + λ ρn (6.3)
2d i

43
 unde: λ reprezintă coeficientul de rezistenţă hidraulică care se
determină în funcţie de regimul de curgere. Prin urmare, este necesar să se
determine mai întai numărul Reynolds cu relaţia:
ρ n vd i
Re = (6.4)
µn

Viteza noroiului din ţevile de extracţie, v se determină cu relaţia:

4q
v= (6.5)
π d i2

unde q este debitul de pompare, m3/s.

Dacă Re >2300 regimul de curgere este turbulent, iar λ se determină cu
relaţia:
0.3164
λ= (6.6)
Re 0.25

Dacă Re < 2300 regimul de curgere este laminar iar λ se determină cu relaţia:

64
λ= (6.7)
Re

Punerea în producţie prin circulaţie a sondelor de mare adâncime

După perforarea sondei, la gura sondei rămâne acelaşi echipament
format din două prevenitoare de erupţie montate unul deasupra celuilat,
Prevenitorul inferior este cu închidere pe ţevi(Cameron LD), iar cel superior
este cu închidere pe total(Cameron U). Înainte de punerea în producţie a
sondei prin circulaţie se fac o serie de operaţii pregătitoare ca:
• Se introduce curăţătorul extensibil de coloană pentru curăţarea
depunerilor şi se circulă fluidul din sondă pentru omogenizare.
• Se introduce packerul permanent şi se fixează deasupra
perforaturilor la aproximativ 10m.
• Se introduce garnitura de ţevile împreună cu toate dispozitivele
ce constituie echipamentul de fund al sondelor de mare adâncime
(nipluri, valve, etc vezi figura 13a. de la paragraful III.3.2) până
la aproximativ 1m deasupra packerului.

44
• Se înlocuieşte fluidul de perforare cu fluid de packer care se
circulă, după care se coboară ţevile până când locatorul G se
aşează pe packer.
• Se verifică fixarea packerului prin lăsarea pe acesta a unei părţi
din greutatea garniturii de ţevi (3000-5000 daN). Dacă packerul
nu alunecă, înseamnă că este bine fixat în coloană, iar garnitura
de ţevi se retrage astfel încât locatorul G să se afle la 1 m
deasupra pakerului.
• Se execută proba de etanşeitate a niplurilor în packer, închizând
prevenitorul U pe ţevi şi crescând presiunea în spaţiul inelar până
la 100-150 bar. Dacă în urma probei, rezultă că niplurile
etanşează în packer, se scurge presiunea, se retrag niplurile
deasupra packerului, se montează bucata de ţeavă lustruită la
exterior şi agăţătorul.
• Se coboară garnitura de ţevi astfel încât locatorul G să se afle
deasupra packerului la aproximativ 1m, după care se repetă proba
de etanşare a niplurilor în packer.
• Se montează în agăţător un dop sau o supapă de contrapresiune
pentru a închide sonda pe ţevi în timpul demontării prevenitorului
U cu închidere pe total.
• Se demontează prevenitorul U, iar în locul său, peste prevenitorul
cu închidere pe ţevi, Cameron LD cu acţionare manualǎ, se
montează sistemul bonetă- agăţător pentru susţinerea și etanșarea
ţevilor de extracţie şi capul de erupţie.
• Se extrage dopul sau supapa de contrapresiune din agăţător, după
care se execută proba de presiune în coloană şi în ţevi. pentru
verificarea etanşeităţii packerului.
• Deasupra ventilului de pistonat al capului de erupţie se montează
instalaţia de operat cu sârma, după care se execută proba de
presiune a capului de erupţie.
• Se deschid ventilul principal şi cel de pe braţul cu duza reglabilă
ale capului de erupţie.
• După finalizarea operaţiilor pregătitoare se trece la operaţia
propriu-zisă de punere în producţie prin circulaţie.
• Se deschide valva de circulaţie laterală cu ajutorul dipozitivului
D2 introdus prin ţevile de extracţie cu ajutorul instalaţiei de
operat cu sârma;

45
 • Se înlocuieşte treptat fluidul din ţevile de extracţie cu un fluid de
densitate mai mică, închizând valva de circulaţie laterală după
fiecare treaptă, scurgând presiunea diferenţială şi făcând o pauză
de 12-24 h pentru observarea modului de comportare a sondei.
Dacă sonda nu porneşte după înlocuirea integrală a fluidului din ţevi cu
apă se trece la denivelarea cu piston sau cu azot. Dacă nici aşa sonda nu
porneşte, se trece la efectuarea unei operaţii de stimulare a sondei.
Dacă nici în urma stimulării sonda nu porneşte, se înlocuieşte fluidul
din sondă cu fluid de foraj care are densitatea egală cu a fluidului de foraj cu
care s-a forat sonda, după care se lansează un dop în packerul permanent. De
asemenea, pentru siguranţă se poate fixa deasupra packerului un dop de
coloană peste care se face un dop de ciment.
Se reperforează mai sus, reluându-se procedura de punere în producţie
prin circulaţie.

6.2 Punerea în producţie prin denivelare cu piston

Punerea în producţie prin denivelare cu piston presupune evacuarea

unui anumit volum de lichid din sondă astfel încât presiunea coloanei de fluid
rămasă în sondă să devină egală sau mai mare cu presiunea de zăcămant.
Această metodă este utilizată atunci când sondele nu pornesc la înlocuirea
noroiului cu apă sărată sau cu ţiţei şi unde nu sunt condiţii pentru punerea în
producţie prin denivelare cu gaze comprimate. De asemenea, pistonarea se
poate aplica până la adâncimea de 2000 m.
Echipamentul folosit la punerea în producţie prin denivelare cu
piston(fig.6.2) este format din: capul de erupţie, haba, troliul, instalaţia de
ridicare, cablul, burlanul de pistonat, cutie de etanşare, prevenitor de erupţie
pe cablu(pentru sonde cu adâncimi mai mari de 2000m), pistonul, ţevile de
extracţie.
În cazul efectuării operaţiei de pistonare la sondele de mare adâncime
echipamentul montat deasupra capului de erupţie este format dintr-un
ansamblu de dispozitive şi anume: cutia de etanşare, dispozitivul de siguranţă
cu închidere automată, burlanul de pistonat, dispozitivul capcană, dispozitivul
de suspendare, prevenitorul de erupţie pe cablu, piesa de legătură cu ventilul
de pistonat al capului de erupţie. Toate aceste dispozitive sunt acţionate
hidraulic de la un panou de control montat pe o sanie transportabilă în
apropierea găurii de sondă.

46
 Iniţial sonda este plină cu apă sărată, iar pistonul se coboară sub nivelul
de lichid 100-200 m după care se extrage la suprafaţă aducând un volum de
lichid V1 :

πd i2
V1 = hs (8)
4

Fig.6.2. Schema echipamentului utilizat la punerea în producţie prin pistonare.

unde hs reprezintă adâncimea de scufundare a pistonului în lichid.

Numărul de marşuri, n efectuate cu pistonul pentru pornirea sondei se
determină pe baza volumului de lichid adus pe un marş, V1 şi volumul total de
lichid, V care trebuie extras din sondă:
V
n= (6.8)
V1

Volumul total de lichid, V care trebuie extras din sondă se determină cu

relaţia:

47
 π ( Di2 − d e2 + d i2 )
V= ∆h (6.9)
4

în care ∆h reprezintă denivelarea care trebuie realizată pentru ca sonda

să pornească aceasta determinându-se din condiţia de pornire:

pc ≥ (H − ∆h )ρ l g (6.10)

pc
∆h ≥ H − (6.11)
ρl g

unde ρ l reprezintă densitatea fluidului din sondă, care în acest caz este apă
sărată, kg/m3.

6.3 Punerea în producţie prin denivelare cu gaze

comprimate

Punerea în producţie prin denivelare cu gaze comprimate se aplică acolo

unde există posibilitatea racordării la o reţea de conducte de gaze.
Echipamentul folosit la punerea în producţie prin denivelare cu gaze
comprimate este format din(fig.6.3):
• capul de erupţie;
• linia de gaze racordată la spaţiul inelar al sondei;
• haba;
• ţevile de extracţie.
Această metodă presupune injectarea gazelor comprimate prin spaţiul
inelar la o anumită presiune în scopul evacuării din sondă a unui volum V de
lichid, astfel încât presiunea coloanei de lichid rămas în sondă să fie egală sau
mai mică decât presiunea de zăcământ şi să permită pornirea sondei.
Prin urmare, gazele injectate în sondă împing lichidul din spaţiul inelar
în ţevile de extracţie şi mai departe la suprafaţă. Pe măsură ce lichidul este
evacuat din sondă, presiunea pe strat scade continuu permiţând la un moment
dat pornirea sondei.
Dacă presiunea gazelor disponibile este mai mică decât presiunea
coloanei de lichid din sondă, atunci se injectează gaze prin spaţiul inelar la o
anumită presiune pentru a evacua o parte din volumul de lichid din sondă.

48
După aceea se scurg gazele, obţinându-se o coloană de lichid mai mică, ceea
ce favorizează pornirea sondei.

Fig.6.3. Schema echipamentului utilizat la punerea

în producţie prin denivelare cu gaze comprimate.

În acest caz pentru determinarea presiunii gazelor injectate în coloană în

scopul evacuării unui volum de lichid V se procedează astfel:
• se determină denivelarea ∆h care trebuie realizată pentru ca
sonda să pornească (din condiţia de pornire, relaţia11):
pc
∆h ≥ H − (6.12)
ρl g

• se determină presiunea de injecţie a gazelor prin spaţiul inelar,

pg
:

p g = ρ l ghg (6.13)

unde hg reprezintă diferenţa dintre nivelul lichidului din ţevi şi nivelul

lichidului din spaţiul inelar în timpul inecţiei de gaze, aceasta fiind
proporţională cu presiunea de injecţie a gazelor.

Di2 − d e2 + d i2
hg = ∆h (6.14)
Di2 − d e2

49
6.4 Punerea în producţie prin denivelare cu azot
Denivelarea cu azot la sondele echipate cu packer(fig.6.4):
• se calculează presiunea de pompare necesară la capul de erupţie
şi volumul de azot lichid necesar pentru operaţie;
• se montează instalaţia de pompare a azotului pe poziţie şi se
montează legăturile la cisternă şi la sondă şi la coşul de gaze;
• se deschide valva de circulaţie laterală;
• se înlocuieşte fluidul din sondă cu apă;
• se pune converterul în funcţiune;
• se probează linia de injecţie a azotului gazos în sondă, la
presiunea maximă de lucru;
GN2

Apa

Di

de

H di
50 m

Valva de circulatie
laterala

Packer

Fig.6.4 Schema sondei cu packer

la care se aplică punerea în producţie cu azot.

• se pompează în ţevile de extracţie volumul de azot gazos calculat,

până la adâncimea de circa 50m deasupra valvei de circulaţie
laterală şi se măsoară la habă volumul de apă ieşit din coloană.

50
 Este necesar să se evite pătrunderea azotului gazos în spaţiul
inelar deoarece bulele de azot migrează la suprafaţă cu o viteză
300-500 m/h , iar prin destindere determină presiuni suplimentare
în capul coloanei;
• după pomparea azotului gazos în ţevile de extracţie, se opreşte
converterul şi se închide ventilul de pe braţul capului de erupţie;
• se închide valva de circulaţie laterală;
• se deschide sonda pe duza fixă sau reglabilă la coşul de gaze şi se
urmăreşte comportarea acesteia
• se calculeaza volumul V1 al fluidului care trebuie dislocuit din
ţevile de extracţie cu azot gazos, până la 50 m deasupra valvei de
circulatie laterală;
p
• se calculeaza presiunea hidrostatica f , exercitata de fluidul din
spatiul inelar la adancimea de 50 m deasupra valvei
• se determină presiunile de pompare la capul de erupţie, ps din
diagrama din figura 6.5.

Fig.6.5. Diagrama pentru determinarea presiunii

de injecţie la suprafaţă a azotului gazos.

• se calculează presiunea şi temperatura medie ale coloanei de azot din sondă;

ps + p f
pm = (6.15)
2

ts + t f
Tm = + 273,15 (6.16)
2

51
 unde t s este temperatura azotului gazos la ieşirea din converter
0 t
( t s = 25 − 50 C ), iar f este temperatura de fund a sondei.

• se determină volumul de azot gazos necesar punerii în producţie a

sondei:
p m V1 T0
V g (GN 2 ) = ⋅ (6.17)
Tm p0

• volumul de azot lichid (LN2)

V (LN 2 ) = V g (GN 2 ) ⋅ 1,5443 (6.18)

• volumul total de azot lichid

Vtotal (LN 2 ) = V (LN 2 ) + 10%V (LN 2 ) + 200l
(6.19)

unde 10% din volumul de azot lichid se consideră pentru compensarea

pierderilor, iar 200 l sunt necesari pentru răcirea pompei triplex.

6.5 Aplicaţii
I.La o sondă la care se aplică punerea în producţie prin circulaţie se
cunosc următoarele date:
• adâncimea sondei, H = 2200 m;
• diametrul interior al coloanei de exploatare, Di = 0,127 m;
• diametrul exterior al ţevilor de extracţie, d e = 2 7 / 8 in (0,073m);
• diametrul interior al ţevilor de extracţie, d i = 2,5 in (0,0635m);
• densitatea noroiului, ρ n = 1275 kg/m3;
• viscozitatea noriului, µ n = 30 ⋅ 10 Pa.s;
−3

• presiunea de zăcământ, p c = 175 bar;

• debitul de pompare al noroiului, q n = 0,5 m3/min.
Să se determine:

52
 • Densitatea fluidului cu care trebuie înlocuit noroiul din sondă
pentru ca sonda să pornească;
• Să se stabilească programul de punere în producţie;
• Presiunea maximă la agregat şi numărul de agregate necesare
punerii în producţie.

II.La o sondă la care se aplică punerea în producţie prin denivelare cu

piston se cunosc următoarele date:
• adâncimea sondei, H = 2300 m;
• diametrul interior al coloanei de exploatare, Di = 0,127 m;
• diametrul exterior al ţevilor de extracţie, d e = 2 7 / 8 in (0,073m);
• diametrul interior al ţevilor de extracţie, d i = 2,5 in (0,0635m);
• densitatea apei sărate, ρ a = 1100 kg/m3;
• adâncimea de scufundare a pistonului în lichid, hs = 150 m.
Să se determine:
1. Denivelarea care trebuie realizată pentru ca sonda să poată porni;
2. Numărul de marşuri efectuate cu pistonul pentru realizarea
denivelării determinate la punctul a.

III. La o sondă la care se aplică punerea în producţie prin denivelare cu

gaze se cunosc următoarele date:
• adâncimea sondei, H = 2200 m;
• diametrul interior al coloanei de exploatare, Di = 0,127 m;
• diametrul exterior al ţevilor de extracţie, d e = 2 7 / 8 in (0,073m);
• diametrul interior al ţevilor de extracţie, d i = 2,5 in (0,0635m);
• densitatea apei sărate, ρ a = 1100 kg/m3;
• presiunea de zăcământ, pc = 200 bar.
Să se determine:
1. Denivelarea care trebuie realizată pentru ca sonda să pornească;
2. Presiunea gazelor necesară pentru realizarea denivelării de la
punctul a. în condiţiile injectării gazelor prin ţevi, respectiv prin
spaţiul inelar.

53
 IV.La o sondă la care se aplică punerea în producţie prin denivelare cu
azot se cunosc următoarele date:
• adâncimea de fixare a packerului permanent H p = 4200 m;
• adâncimea de fixare a valvei de circulaţie laterală H v = 3700 m;
• diametrul interior al coloanei de exploatare, Di = 0,127 m;
• diametrul exterior al ţevilor de extracţie, d e = 2 7 / 8 in (0,073m);
• diametrul interior al ţevilor de extracţie, d i = 2,5 in (0,0635m);
• densitatea apei sărate, ρ a = 1100 kg/m3;
Să se determine:
a. Presiunea de injecţie prin tubing a azotului gazos;
b. Volumul de azot lichid necesar punerii în producţie a sondelor.

Bibliografie
1. Al-Sherhri, A.M., Abdulmohsin, Y.A.,El- Zefzafy, I.M., Al-Mulhim, A.K., Al-
Khalifah, H.A.: Utilization of Onsite Nitrogen Generation Technology as
Replacement for Conventional Liquid Nitrogen for Unloading Wells: A Novel and
Cost Effective Alternative with Less Carbon Footprint on the Environment,
International Petroleum Technology, Doha, Qatar, January 2014.
2. Maldonado, B.: Special design strategies vital as HPHT completion edge toward
500oF, 30000 psi, Drilling Contractor, p.66-70, September/october 2005.
3. Marcu, M..: Extracţia petrolului.Noţiuni fundamentale, Editura Universitǎţii
Petro-Gaze din Ploiești, 2012.
4. Ioachim, G., Popa, C.: Exploatarea zǎcǎmintelor de ţiţei, Editura Tehnicǎ,
București, 1979
5. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia petrolului și gazelor asociate, vol.1, Editura
Tehnicǎ, București, 1993.
6. Shouidice, S.P.: Liquid Nitrogen Developments and Applications in Drilling and
Completion Operations, Journal of Canadian Petroleum Technology, p158-164,
1964.
7. Tocan, I.:Extracţia petrolului. Pregătirea sondelor pentru exploatare şi punere în
producţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998.
8. Zhang, R., Wang, Z., Guan, S., Fang, M., Zhang, X.: Induced flow by Coiled
Tubing Gas Injection in Depleted Gas Wells: Modeling and Applications, Journal
of Natural Gas Science and Engineering, No.24 p.272-278, 2015.

54