1.

Care sunt situatiile in care se mai foloseste gaz-liftul continuu/eruptia artificiala

continua?
Erupţia artificială continuă se aplicǎ atunci când energia zǎcǎmântului nu mai este
suficientǎ pentru a lifta la suprafaţǎ fluidele produse de acesta. De cele mai multe ori acest
sistem de extracţie se aplicǎ imediat dupǎ ce sonda a încetat sǎ mai producǎ în erupţie
naturalǎ sau când debitul sondei în erupţie naturalǎ este prea mic. De asemenea, erupţia
artificialǎ continuǎ se mai foloseşte pentru a porni o sondă care ulterior va produce în
erupţie naturală precum și pentru a evacua apa din sondele de gaze inundate.
2. În ce condiţii se aplicǎ gaz-liftul continuu?

3. Care sunt componentele principale ale echipamentului de gaz-lift continuu?

-capul de eruptie(echipamentul de suprafata);
- garnitura de tevi de extractie, supape de gaz lift, niple, valva de circulatie laterala,
packer (echipamentul de fund)

4. Care este sursa principalelor probleme ale funcţionării instalaţiei de gaz-lift

pentru completare duală?
Principalele probleme ale funcţionării instalaţiei de gaz-lift pentru completare duală
sunt generate de faptul că gazele sunt injectate prin spaţiul inelar comun al celor
două garnituri de ţevi.
5. Care sunt dezavantajele instalaţiilor de gaz-lift de tip deschis?
 sonda produce în rafale;
 se acumulează lichid în coloană în timpul opririi sondei;

1
  fluctuaţiile din linia de injecţie a gazelor care apar în acest caz determină
variaţia nivelului de lichid în coloană ceea ce face ca lichidul să treacă prin
supapele de sub punctul de injecţie supunându-le la eroziune.
 fluidele produse de strat vin în contact direct cu coloana de exploatare pe o
distanţă mult mai mare decât intervalul perforat

6. Care sunt dezavantajele erupţiei artificiale continue?

 Necesită sursă de gaze şi instalaţii de comprimare a gazelor, în cazul în care
sursa de gaze de înaltă presiune lipseşte.
 Exploatarea unei singure sonde în gaz-lift pe un zăcământ este nerentabilă
deoarece este necesară construirea unei staţii de comprimare numai pentru
această sondă.
 Cantitatea de gaze injectate pentru a extrage un anumit debit de lichid
variază cu o serie de parametrii ca: presiunea din capul de erupţie, presiunea
în linia de injecţie, diametrul ţevilor de extracţie, proprietăţile fizice ale
fluidelor etc
 În cazul presiunilor dinamice de fund mici şi a debitelor mici de gaze
şi lichid nu se recomandă aplicarea erupţiei artificiale continue.
 Apar dificultăţi legate de gazele corozive
 În cazul formării criohidraţilor este necesar un tratament fie de deshidratare
a gazelor, fie de injecţie de metanol.
 Este necesară manipularea gazelor de înaltă presiune.

7. Ce gaze se folosesc în cazul erupţiei artificiale continue?

În cazul erupţiei artificiale gazele utilizate pot fi: gaz metan, azot[2] sau bioxid de
carbon[3], însǎ în majoritatea cazurilor se utilizeazǎ gaz metan.

8. Care sunt principalele componente ale sistemului de gaz-lift prezentat în figura 4?

conducte de inalta presiune, separator gaze-titei, statiile de compresoare, conducte
de joasa presiune, instalaia de deshidratare, instalatia de incalzire

9. Care sunt avantajele erupţiei artificiale continue?

 Nu are componente în mişcare.
 Poate să lifteze şi solide fără să afecteze supapele.
 Prezenţa gazelor libere produse de strat este benefică.
 Instalarea supapelor poate fi realizată cu ajutorul instalaţiei de operat cu sârma.
 Frecvenţa intervenţiilor este relativ mică.
 Se aplică în sonde verticale şi în sonde deviate.
 Este o metodă de liftare artificială flexibilă, adică se poate adapta la evoluţia
debitului, impurităţilor, raţiei gaze-lichid şi presiunii dinamice de fund fără
schimbarea echipamentului de fund.

2
  Echipamentul de fund şi de suprafaţă este simplu şi necostisitor.
 Adâncimile sondelor exploatate prin erupţie artificială variază de la câteva sute de
metrii până la câteva mii de metrii(3000 m).
 Există posibilitatea efectuării tratamentelor contra coroziunii, emulsiilor, spumei,
depozitării de săruri şi parafine prin adăugarea unor produse specifice fiecărui
tratament în gazele injectate.
 Se aplică în cazul sondelor cu diametru mic şi în cazul completărilor multiple.
 Se aplică atât în cazul sondelor onshore cât şi offshore.
 S-au realizat o serie de programe pentru proiectarea instalaţiei de gaz-lift şi de
supraveghere a acesteia.
 Se pretează foarte bine la automatizare, aceasta fiind deja aplicată în diverse
câmpuri petroliere.

10. Ce presupune gaz-liftul continuu?

Erupţia artificialǎ continuǎ sau gaz-liftul continuu presupune injectarea în mod
continuu a gazelor comprimate prin spaţiul inelar și mai departe în ţevi, direct în coloana
de fluide produse de strat, care se deplaseazǎ prin ţevile de extracţie, în scopul reducerii
densitǎţii acestora şi implicit a presiunii dinamice de fund.
11. De câte tipuri sunt instalaţiile de erupţie artificială continuă?
Instalaţiile de erupţie artificială continuă sunt de mai multe tipuri și anume:
instalaţii de tip deschis(fig.5a); instalaţii de tip semiînchis(fig.5b); instalaţii de tip
închis(fig.5c).

II
12. Ce sunt supapele de gaz-lift și cum se monteazǎ în garnitura de ţevi?
3
Supapele de gaz-lift sunt dispozitive care se montează în mandrinele intercalate în
garnitura de ţevi de extracţie la anumite adâncimi determinate prin calcul.Mandrinele in
care se monteaza supapele de gaz-lift se intercaleaza intre doua bucati de teava, iar
constructia lor depinde de tipul supapei si te tipul completarii sondei(simpla sau duala).

13. De câte tipuri sunt supapele de gaz-lift?

Supapele de gaz-lift sunt de mai multe tipuri in fct de constructia acestora, cele mai
utilizate fiind cele cu burduf si cu sau fara arc, fixe sau mobile

14. De care tip este supapa Nova și ce caracteristici are?

Tip orificiu. având o construcţie specială care o face să elimine efectul presiunii din
ţevile de extracţie asupra debitului de gaze injectate şi să atingă debitul critic la o
scădere a presiunii de numai 10% sau chiar mai puţin
1815- datorie
15. În cazul unei supape de gaz-lift acţionate de presiunea fluidului din ţevile de
extracţie de cine este generatǎ forţa principală de deschidere?
forţa principală de deschidere este generată de presiunea fluidului din ţevile
de extracţie la adâncimea de fixare a supapei respective. Când supapa este închisă,
presiunea gazelor din coloană acţionează sub tijă pe aria Av, iar presiunea fluidului
din ţevile de extracţie acţionează pe aria Ab − Av.

16. În cazul supapelor acţionate de presiunea gazelor injectate prin coloană care sunt
elementele active?
• Forţa de compresiune a arcului şi presiunea din dom şi burduf care
acţionează pe aria burdufului Ab generând forţele care tind să închidă supapa.
- Presiunea de injecţie a gazelor acţionează pe aria Ab-Av, iar presiunea
fluidului din ţevile de extracţie acţionează pe suprafaţa bilei din capătul tijei,
aria Av , generând astfel forţele care tind să deschidă supapa. Aceste forţe
depind de presiunea de injecţie a gazelor şi presiunea din ţevile de extracţie la
nivelul supape

17. Cum se definesc supapele neechilibrate?

 neechilibrate (când presiunea de deschidere este mai mare decât
presiunea de închidere). în acest caz deschiderea şi închiderea
supapelor sunt influenţate de presiunea fluidelor din ţevile de extracţie.

18. Cum se clasificǎ supapele dupǎ modul de fixare în mandrine?

• Dupǎ modul de fixare în mandrine, supapele de gaz-lift sunt:
----convenţionale (fixe) care se montează de la suprafaţă pe exteriorul
mandrinelor convenţionale şi pentru a căror extragere este necesară extragerea
tubingului;
----mobilecare sunt introduse prin tubing şi fixate în mandrinele laterale cu
ajutorul instalaţiei de operat cu sậrma şi a dispozitivului de lansare (kickover tool).
Pentru extragerea lor nu este necesară extragerea tubingului, această operaţie
4
 realizându-se tot cu ajutorul instalaţiei de operat cu sậrma şi a dispozitivului de
lansare

19. De câte tipuri sunt supapele de gaz-lift dupǎ presiunea care le acţioneazǎ?
- supape acţionate de presiunea fluidelor produse de sondă (Production Pressure
Operating – P.P.O.) caracterizate de efectul de coloană;
- supape acţionate de presiunea din coloana sondei (Injection Pressure Operated –
I.P.O.) caracterizate de efectul de tubing.

20. Care sunt avantajele supapelor acţionate de presiunea din ţevi?

- se folosesc în cazul instalaţiilor de gaz-lift pentru completare duală deoarece
minimizează interferenţa dintre cele două garnituri de ţevi;
- se pretează a fi folosite în special la instalaţiile de gaz-lift intermitent;
- nu sunt prea mult influenţate de fluctuaţiile de presiune din coloana sondei;
- pentru aceiaşi presiune de injecţie se poate ajunge la un punct de injecţie situat la
adâncime mai mare decât în cazul supapelor acţionate de presiunea gazelor
injectate prin coloană.

21. Care sunt sunt componentele unei supape de gaz-lift?

- Domul supapei care este încărcat cu azot la o anumită presiune;
- Burduful este conectat la dom şi permite expandarea sau contractarea volumului de
azot din dom, reprezentând în acelaşi timp mijlocul prin care se transmite mişcarea
tijei supapei;
- Tija supapei este prevăzută la capătul inferior cu o bilă care se aşează pe scaunul
supapei în condiţiile închiderii supapei, întrerupând astfel trecerea gazelor prin
supapă;
- Arcul care în unele cazuri poate lipsi asigură o forţă care tinde să menţină valva
închisă;
- Duza cu un anumit diametru este instalată pentru a regla debitul de gaze care trece
prin supapă în cazul în care dimensiunea standard a orificiului supapei este mai
mare decât ar fi necesar;
- Supapa de reţinere este montată la partea inferioară a supapei de gaz-lift şi are rolul
de a împiedica trecerea fluidului din ţevi în coloană în timpul operaţiilor de injecţie
sub presiune în strat.

III
22. Ce reprezintǎ pdtester și cum se determinǎ?
Presiunea de deschidere în tester, edtecter se determină tot din echi- librul de forţe
care tind, pe de o parte, să deschidă supapa şi cele care, pe de altă parte, tind să închidă
supapa. Prin urmare, presiunea de deschidere în tester este dată de relaţia: pdtester=pb/1-R
-unde pb reprezintă presiunea în burduful supapei la suprafaţă (la temperatura de 150C)
5
23. Care sunt parametrii unei supape de gaz-lift?
• presiunea de deschidere la suprafaţă şi la adâncimea de amplasare a supapei;
• presiunea de închidere la suprafaţă şi la adâncimea
de amplasare a supapei;
• presiunea în tubing în dreptul supapei;
• presiunea de deschidere în tester;
• debitul de gaze care trece prin supapă;
• diametrul orificiului supapei;
• temperatura la adâncimea de fixare a supapei

24. În funcţie de ce parametri se determinǎ diametrul real al orificiului unei supape

de gaz-lift?
În funcţie de debitul de gaze care trece printr-o supapă, Qg, presi- unea în
aval de supapă, pt şi presiunea în amonte de supapă, pdL, se poate determina
diametrul real al orificiului supapei, Φr din nomograma, care are la bază ecuaţiile
Thornhill-Craver.

25. Ce reprezintǎ casing effect factor?

casing effect factor reprezintă scăderea presiunii de deschidere (bar) din ţevi
corespunzătoare unei creşteri de presiune în coloană de 1 bar.

26. În ce condiţii are loc curgerea sonicǎ, respectiv subsonicǎ a gazelor prin supapa de
gaz-lift?
Pentru curgerea subsonică a gazelor prin supapă, care are loc dacă raportul
dintre presiunea din ţevile de extracţie şi presiunea de deschidere a supapei la
adâncimea ei de fixare este mai mare de 0,55 (pt/pdL>0.55) relaţia pentru
determinarea debitului de gaze care trece prin supapă este:

Pentru curgerea supersonică a gazelor prin supapă, care are loc atunci când
raportul dintre presiunea din ţevile de extracţie şi presiunea de deschidere a
supapei la adâncimea ei de fixare este mai mic de 0,55 (pt/pdL<0.55) debitul
de gaze care trece prin supapă se determină cu relaţia:

6
27. În ce condiţii presiunea de închidere a supapei este egalǎ cu presiunea din burduf
la temperatura din sondǎ?
pil=pbt atunci cand supapa e fara arc. Egalitatea pleaca din relatia
piL=pbt+pa(1-R)

28. Cum se determinǎ presiunea de deschidere a unei supape de tip IPO fǎra arc?
Pentru a determina presiunea de deschidere, respectiv presiunea de
închidere a unei supape acţionate de presiunea gazelor injectate prin coloana
sondei, se consideră supapa închisă la momentul imediat dinainte de deschiderea
supapei, respectiv se consideră supapa deschisă la momentul imediat dinainte de
închiderea supapei.
Presiunea de deschidere a supapei, la adâncimea ei de fixare edL, se
determină din echilibrul de forţe care acţionează asupra supapei chiar în momentul
deschiderii, aceasta considerându-se închisă.

R/1-R= tubbing effect factor

pbt-pres in burduf
pa- pres necesara pt a invinge forta de compresiune a arcului de a deschide supapa
coresp țev. de extrctie
pt-pres din țev de extr in dreptul supapei
R-rap dintre aria orific. supapei si aria burdufului

29. Care sunt parametrii supapelor cu burduf?

• presiunea de deschidere la suprafaţă şi la adâncimea de amplasare a supapei;
• presiunea de închidere la suprafaţă si la adancimea de amplasare a
supapeiș
• presiunea în tubing în dreptul supapei;
• presiunea de deschidere în tester;
• debitul de gaze care trece prin supapă;
• diametrul orificiului supapei;
• temperatura la adâncimea de fixare a supapei.

30. Ce reprezintǎ tubing effect factor?

R/(1-R) repr scaderea presiunii de deschidere (bar) cresp. unei cresteri de presiue
in tevile de extractie de 1 bar
IV
31. De cine depinde factorul F utilizat în relaţia de determinare a presiunii de fund a
gazelor?
unde F este un factor care depinde de densitatea relativă a gazelor şi adân-
cime, determinat la temperatura de 27 0C, iar T este temperatura, în grade Kelvin

32. Care supapă se amplasează în punctul de injecţie?

7
 Punctul de injecţie este caracterizat de adâncimea ℎinj şi presiunea pinj; la
adâncimea sa amplasându-se supapa de lucru

33. Cum se traseazǎ curbele gradient de deasupra punctului de injecţie?

Curba gradient de deasupra punctului de injecţie se determină pornind de la
presiunea din capul de erupţie pCE şi considerând mai multe intervale de presiune egale;
căderea de presiune pe fiecare interval fiind ∆p. Pe fiecare interval de presiune se utilizează
o teorie de ascensiune a fluidelor prin ţevile de extracţie în vederea determinării distanţei,
∆ℎ corespunzătoare căderii de presiune ∆p.
Numărul intervalelor de presiune considerat este limitat de condiţia ca ∑ ∆ℎi ≥ H,
unde H reprezintă adâncimea şiului ţevilor de extracţie.
De asemenea, raţia gaze –lichid considerată pentru curba gradient de deasupra
punctului de injecţie va fi raţia gaze-lichid totală, RGLT determinată cu relaţia:
RGLT = RGLp + RGLinj

unde RGLp reprezintă raţia gaze-lichid proprie a sondei determinată pe baza datelor de la
etalonarea sondei, iar RGLinj este raţia gaze-lichid injecţie determinată pe baza debitului de
gaze injectate şi debitul de lichid al sondei presupus a fi extras.

34. Cum se traseazǎ curbele gradient de sub punctul de injecţie?

Curba gradient de sub punctul de injecţie se trasează în funcţie de tipul curgerii sub
punctul de injecţie. Prin urmare:
• dacă presiunea în punctul de injecţie pinj este mai mare decât presiunea de
saturaţie, pcat, atunci curgerea fluidelor prin ţevile de extracţie este monofazică(lichid), iar
curba gradient se trasează pe baza următoarei relaţii:

unde: pd este presiunea dinamică de fund, Pa;

pinj −presiunea în punctul de injecţie, Pa;

qS −densitatea lichidului, kg/m3;

ℎinj −adâncimea punctului de injecţie, m;
v −viteza lichidului, m/s;
h −coeficientul de rezistenţă hidraulică;
di −diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
H −adâncimea şiului ţevilor de extracţie, m;
g −acceleraţia gravitaţională, g=9,81 m/s2.

• dacă presiunea în punctul de injecţie pinj este mai mică decât presiunea de saturaţie,
atunci curgerea fluidelor prin ţevile de extracţie este bifazică(lichid şi gaze), iar curba
gradient de sub punctul de injecţie se trasează pornind de la presiunea din punctul de
injecţie şi considerând mai multe intervale de presiune egale. Pe fiecare interval de
presiune se utilizează o teorie de ascensiune pentru determinarea distanţei Δℎ. Numărul
intervalelor de presiune este dictat de îndeplinirea condiţiei ca:
Σ Δℎj ≥ (H − ℎinj)

8
 Dacă presiunea dinamică de fund este mai mică decât presiunea de saturaţie, atunci
curba gradient de sub punctul de injecţie se va trasa pornind de la presiunea dinamică de
fund şi considerând mai multe intervale de presiune egale pe care se aplică o teorie de
ascensiune ţinând seama de raţia gaze-lichid proprie a sondei.

35. Cum se determinǎ presiunea de fund a gazelor?

Dacă se cunoaşte presiunea la suprafaţă a gazelor, pcg, presiunea de fund a
gazelor, pfg se determină cu relaţia:

unde zn reprezintă factorul de abatere al gazelor

qrg −densitatea relativă a gazelor;
H −adâncimea sondei
g −acceleraţia gravitaţională

Aceasta se mai poate calcula si din relatia presiunii medii: , unde se

aplica un procedeu de incercare si eroare.Prin urmare, se estimeaza mai intai pres de fund a
gazelor, pfge cu rel: p = p ∙ (1 + 0,82 ∙ 10–4H)
fge cg

36. De ce parametri depind curbele gradient de deasupra punctului de injecţie?

Curbele gradient de deasupra şi de sub punctul de injecţie se determină ţinând
seama de tipul curgerii, raţiile gaze-lichid şi presiunile în capul de erupţie şi în
punctul de injecţie

37. De ce parametri depind curbele gradient de sub punctul de injecţie?

Curbele gradient de deasupra şi de sub punctul de injecţie se determină ţinând
seama de tipul curgerii, raţiile gaze-lichid şi presiunile în capul de erupţie şi în
punctul de injecţie

38. Cum se determinǎ tipul curgerii sub punctul de injecţie?

Dacă presiunea în punctul de injecţie pinj este mai mare decât presiunea de saturaţie,
pcat, atunci curgerea fluidelor prin ţevile de extracţie este monofazică(lichid).
Dacă presiunea în punctul de injecţie pinj este mai mică decât presiunea de saturaţie,
atunci curgerea fluidelor prin ţevile de extracţie este bifazică(lichid şi gaze).
În cazul în care presiunea dinamică de fund este mai mare decât presiunea de
saturaţie, atunci curgerea este monofazică

39. Cum se determinǎ coordonatele punctului de injecţie?

Coordonatele punctului de injecţie se determină pe baza variaţiei presiunii gazelor
injectate prin coloană şi curbelor gradient de deasupra şi de sub punctul de injecţie.

40. Cum se determinǎ curbele gradient de deasupra punctului de injecţie?

9
 Curbele gradient de deasupra şi de sub punctul de injecţie se determină ţinând
seama de tipul curgerii, raţiile gaze-lichid şi presiunile în capul de erupţie şi în punctul de
injecţie.
Curba gradient de deasupra punctului de injecţie se determină pornind de la
presiunea din capul de erupţie pCE şi considerând mai multe intervale de presiune egale;
căderea de presiune pe fiecare interval fiind ∆p. Pe fiecare interval de presiune se utilizează
o teorie de ascensiune a fluidelor prin ţevile de extracţie în vederea determinării distanţei,
∆ℎ corespunzătoare căderii de presiune ∆p.

V
41. Care sunt componentele sistemului de producţie în cazul unei sonde în erupţie
artificialǎ?
Analiza nodală sau corelaţia de funcţionare strat-sondă presupune împărţirea
sistemului de producţie în două componente şi analiza performanţelor fiecărei componente
separat, urmând ca apoi să se găsească un punct unic de funcţionare a sistemului care să
satisfacă ecuaţiile curbelor de comportare ale celor două componente ale sistemului.
Împărţirea sistemului de producţie în cele două componente se poate realiza la
nivelul perforaturilor, la nivelul capului de erupţie, etc. în funcţie de complexitatea
acestuia.
Componenţa cea mai simplă a unui sistem de producţie în cazul unei sonde
exploatate prin gaz-lift continuu cuprinde: stratul productiv, perforaturile, ţevile de
extracţie şi capul de erupţie. În acest caz nodul sau punctul de divizare a sistemului de
producţie se alege la media perforaturilor. Prin urmare, în amonte de nod se află stratul
productiv, iar în aval de nod se află ţevile de extracţie şi capul de erupţie

42. Unde se alege nodul de analizǎ în sistem?

nodul sau punctul de divizare a sistemului de producţie se alege la media
perforaturilor. Prin urmare, în amonte de nod se află stratul productiv, iar în aval de nod se
află ţevile de extracţie şi capul de erupţie
43. Ce presupune analiza nodalǎ?
Analiza nodală sau corelaţia de funcţionare strat-sondă presupune împărţirea
sistemului de producţie în două componente şi analiza performanţelor fiecărei componente
separat, urmând ca apoi să se găsească un punct unic de funcţionare a sistemului care să
satisfacă ecuaţiile curbelor de comportare ale celor două componente ale sistemului
44. Cum se determinǎ curbele de comportare ale echipamentului în cazul unei sonde
în erupţie artificialǎ continuǎ?
Curba de comportare a echipamentului se determină ţinând seama de debitul de
gaze injectate, precum şi de presiunea de injecţie a gazelor. Pentru determinarea acestei
curbe se consideră mai multe debite de injecţie în funcţie de capacitatea sursei de gaze şi
minim trei debite de lichid, QS1, QS2, QS3.
10
 Pentru fiecare debit de injecţie şi cele trei debite de lichid considerate se determină
raţiile gaze-lichid de injecţie şi totale, după care se trasează trei curbe gradient de deasupra
punctelor de injecţie, utilizând una din teoriile de ascensiune.

45. Cum se determinǎ punctul de funcţionare strat – sondǎ?

Perechile de valori (presiuni dinamice de fund, debite de lichid) se reprezintă grafic
pe diagrama pe care s-a reprezentat curba de comportare a stratului. La intersecţia celor
două curbe se citesc coordonatele punctului de corelaţie de funcţionare strat-sondă
corespunzător debitului de injecţie
46. Cum se realizeazǎ analiza nodalǎ pe cale graficǎ?
Realizarea pe cale grafică a corelaţiei de funcţionare strat-sondă sau analizei nodale
în cazul unei sonde în erupţie artificială continuă presupune determinarea curbei de
comportare a stratului şi curbei de comportare a echipamentului, precum şi stabilirea
coordonatelor punctului de corelaţie de funcţionare strat-sondă, aflat la intersecţia dintre
cele două curbe.
VI
47. Ce reprezintǎ curba de comportare a sondei în gaz-lift continuu?
Curba de comportare a unei sonde în gaz-lift continuu se determinǎ pe baza datelor
rezultate de la analiza nodalǎ. Aceasta corespunde unui anumit timp din perioada de
exploatare a sondei respective şi reflectă performanţele sondei la timpul respectiv

48. Care sunt parametrii care influenţeazǎ curba de comportare a sondei în gaz- lift
continuu?
Curba de comportarea a sondei în gaz-lift continuu este influenţatǎ de o serie de
parametri ca: presiunea de zǎcǎmânt, eficienţa curgerii, indicele de productivitate,
diametrul ţevilor de extracţie, teoria de ascensiune utilizatǎ pentru determinarea curbelor
gradient, presiunea la suprafaţǎ a gazelor, presiunea în capul de erupţie, fracţia de apǎ etc.

49. Cum influenţeazǎ presiunea din capul de erupţie curba de comportare a sondei în
gaz-lift?
Dacǎ presiunea în capul de erupţie scade, performanţele sondei în gaz-lift continuu
cresc, curba de comportare deplasându-se spre debite mai mari în condiţiile în care se
considerǎ aceleași valori pentru debitele de injecţie. Acest fapt are loc deoarece o datǎ cu
scǎderea presiunii din capul de erupţie, scade și presiunea dinamicǎ de fund a sondei
permiţând stratului sǎ producǎ un debit de lichid mai mare.
50. Cum se distribuie cantitatea de gaze limitatǎ la un grup de sonde în gaz-lift?
Cantitatea disponibilǎ de gaze pentru injecţie este limitatǎ, fiind necesar ca aceasta
sǎ se distribuie sondelor în mod eficient în funcţie de performanţele acestora. Prin urmare,
problema alocǎrii unui anumit debit de injecţie pentru fiecare sondǎ este o problemǎ de
optimizare.

51. Cum influenţeazǎ presiunea de zǎcǎmânt curbele de comportare a sondei în gaz-

lift?

11
 Se observǎ cǎ pe mǎsurǎ ce presiunea de zǎcǎmânt scade, performanţele sondei în
gaz-lift continuu scad, curba de comportare a acesteia deplasându-se spre debite de lichid
din ce în ce mai mici, în condiţiile în care debitele de injecţie au aceleași valori.

52. Dacǎ indicele de productivitate al unei sonde scade, care este tendinţa curbei de
comportare asondei în gaz-lift continuu?

53. Ce reprezintǎ debitul optim al unei sonde în gaz-lift continuu?

Este debitul pentru care de multe ori se prefera alegerea lui pentru functionarea
sondei .

54. Ce reprezintǎ debitul maxim al unei sonde în gaz-lift continuu?

55. Care sunt datele utilizate pentru trasarea curbei de comportare a sondei în gaz-lift
continuu?
Pentru trasarea curbei de comportare a unei sonde în gaz-lift continuu este necesar
sǎ se realizeze mai întâi analiza nodalǎ. Pe baza analizei nodale rezultǎ perechile de valori
(Q′S, Qinj) care se reprezintă grafic pe o diagramă debit de lichid= f(debit de injecţie)
rezultând curba de comportare a unei sonde în erupţie artificială continua.

56. Care sunt parametrii care se determinǎ de pe curba de comportare a sondei în

gaz-lift continuu?
De pe curba de comportare a sondei în erupţie artificială continuă se pot citi
urmǎtorii parametrii: debitul maxim de lichid, QNas şi debitul de injecţie corespunzător,
QinjN , precum şi debitul optim de lichid, Qopt şi debitul de injecţie corespunzător
acestuia, Qinjo .

VII
57. Care sunt metodele de determinare a adâncimilor de fixare a supapelor?
Adâncimile de fixare ale supapelor se pot determina atât pe cale grafică cât
şi pe cale analitică

58. Dacă sonda nu este omorâtă, de unde se porneşte pentru stabilirea adâncimilor de
fixare ale supapelor?
Dacă sonda nu este omorâtă, adâncimile de fixare ale supapelor se
determină pornind de la nivelul static, unde în locul dreptei de omorâre a sondei se
va trasa, pornind de la nivelul static, dreapta de variaţie a presiunii fluidului din
sondă

59. Ce presupune metoda analitică de amplasare a supapelor ?

12
 Metoda analitică de amplasarea a supapelor presupune rezolvarea ecuaţiilor
echilibrului de presiuni coloană-ţevi scrise pentru fiecare supapă. Ecuaţia
echilibrului de presiuni coloană-ţevi din dreptul primei supape este:

60. Cum se aleg presiunile de închidere, respectiv deschidere ale supapelor de pornire
şi de ce?
Presiunile de inchidere ale supapelor se vor alege astfel: se va citi intersectia
dreptelor paralele si echidistante( cu o distanta dintre ele de 2-3 bari) cu axa
presiunilor, incepand de la stanga si pana la dreapta psg( dreapta de variatie a
presiunii gazelor in coloanal). In cazul presiunilor de deschidere ale supapepor, se
incepe tot de la dreapta, dar de data aceasta se va incepe citirea de la a doua pana la
dreapta de -3 bar.

61. Când gazele descoperă supapa de lucru cum sunt supapele de deasupra acesteia?
Acestea sunt omorate

62. Cum se determinǎ adâncimile de fixare ale supapelor și care sunt datele
necesare ?
Adâncimile de fixare ale supapelor se pot determina atât pe cale grafică cât şi pe
cale analitică.
Pentru aceasta este necesar să se cunoască debitul de lichid care trebuie extras, debitul de
gaze injectate corespunzător acestui debit, presiunea dinamică de fund şi presiunea la
suprafaţă a gazelor, nivelul de lichid din coloană şi tipul supapelor (acţionate de presiunea
din coloana sondei sau de presiunea fluidelor produse de sondă).

63. Ce reprezintǎ presiunea pt?

Presiuna din tubing din dreptul fiecarei supape

VIII
64. Din ce motiv se folosesc supapele pentru pornirea sondei?
Se începe operaţia de pornire a sondei prin injectarea în coloana sondei printr-o duză
reglabilă, gazele sub presiune. Supapele de gaz-lift fiind deschise, permit trecerea fluidului
din spaţiul inelar în ţevile de extracţie şi mai departe la suprafaţă.

65. Ce operaţii se executǎ înainte de pornirea sondei în gaz-lift continuu?

Înaintea începerii operaţiei de pornire a sondei, toate supapele sunt deschise,
ca urmare a presiunii fluidului din ţevi și coloanǎ care acţioneazǎ asupra
elementelor active ale supapei, asigurând comunicaţia spaţiul inelar- ţevi.

66. Ce se întâmplǎ când gazele descoperǎ supapa a doua?

13
 În momentul în care gazele pătrund şi prin supapa a doua (aceasta având
diametrul orificiului mai mare decât prima supapă), are loc o cădere de presiune în
coloană ceea ce determină închiderea supapei 1.

67. Ce se întâmplǎ când gazele descoperǎ supapa de lucru?

Pe măsură ce gazele pătrund în spaţiul inelar, presiunea în coloana sondei
creşte treptat până când gazele ajung să descopere prima supapă la o presiune la
suprafaţă. Presiunea în coloană este menţinută constantă la valoarea respectiva.

68. Cum sunt supapele de gaz-lift la începutul operaţiei de pornire a sondei în gaz-
lift?
Supapele de gaz-lift sunt deschise, permit trecerea fluidului din spaţiul inelar în
ţevile de extracţie şi mai departe la suprafaţă.

69. Cum sunt supapele 1 și 2 atunci când gazele intrǎ prin supapa 3?
sunt inchise, deoarece are loc o cadere de presiune in coloanal, cee ace determina
inchiderea fiecareia, pe rand.

70. Ce înseamnǎ cǎ sonda este omorâtǎ?

Aceasta operatie se realizeaza prin introducerea in gaura de sonda a unui fluid cu o
anumita densitate, astfel incat presiunea exercitata de aceasta coloana de fluid
asupra stratului productiv sa fie mai mare decat presiunea fluidelor continute in
strat

71. Cum s-au ales presiunile de închidere, respectiv de deschidere ale supapelor și din
ce motiv?
Presiunile de deschidere şi de închidere la suprafaţă ale supapelor au fost alese
astfel încât să nu se producă fenomenul de interferenţă între supape. Prin urmare, s-a
urmărit ca la un moment dat gazele să pătrundă numai printr-o supapă şi nu prin mai multe
în acelaşi timp. Astfel, presiunea de deschidere a unei supape este egală cu presiunea de
închidere a celei de deasupra ei

72. Cum variazǎ diametrele orificiilor supapelor?

Diametrele orificiilor supapelor sunt din ce în ce mai mari pornind de la suprafaţă;
supapa de lucru având cel mai mare diametru al orificiului.

73. Ce se întâmplǎ când gazele pǎtrund prin prima supapǎ?

În timp ce gazele pătrund în ţevi prin prima supapă, presiunea în tubing la nivelul
supapei respective scade continuu ca urmare a scǎderii densitǎţii fluidului de deasupra
acestei supape, iar nivelul lichidului din spaţiul inelar este continuu împins în jos, astfel
încât gazele ajung să descopere la un moment dat şi cea de-a doua supapă. Din cauza
scǎderii presiunii în tubing în dreptul supapei 1, presiunea coloanei de lichid din tubing și
din coloanǎ de sub supapa 1 scade devenind mai micǎ decât presiunea,

14
IX
74. În ce condiţii se aplică erupţia artificială intermitentă?
 presiunea stratului este mică;
 debitul de lichid este mic; indicele de productivitate IP € 1
m3/zi.bar;
 presiune statică relativ mare şi indice de productivitate scăzut;
 presiune statică mică şi indice de productivitate mare.
75. Care sunt avantajele erupţiei artificiale intermitente?
 Permite obţinerea un debit de lichid mai mare decât în cazul în care sonda ar
produce în gaz-lift continuu.
 Producţia obţinută poate fi controlată prin modificarea debitului de gaze injectate,
volumului de gaze injectate şi frecvenţa ciclurilor.
 Atunci când între dopul de lichid şi gazele care liftează acest dop de lichid se
interpune un corp solid(plunger sau pig), eficienţa sistemului creşte considerabil,
precum şi adâncimea până la care poate fi aplicată această metodă de gaz-lift
intermitent.
 Se pretează la automatizare aceasta fiind deja aplicată în diferite câmpuri petroliere.
 Nu are componente în mişcare(gaz-liftul intermitent cu sau fără cameră de
acumulare).
 Solidele din fluidele produse nu afectează supapele
 Se poate utiliza până la abandonarea sondei, schimbând tipul instalaţiei de la cea cu
acumulare pe ţevi, la cea cu acumulare în cameră.
 Prezenţa gazelor libere produse de strat este benefică.

76. Care sunt dezavantajele erupţiei artificiale intermitente?

- Nu se recomandă la sondele de mare adâncime şi echipate cu tubing de diametru
mic.
- Are un randament mult inferior faţă de gaz-liftul continuu deoarece energia gazului
comprimat în spatele dopului de lichid este pierdută atunci când acesta ajunge la
suprafaţă.
- La suprafaţă ajunge aproximativ 70% din dopul de lichid în cazul gaz-liftului
intermitent convenţional, respectiv cu cameră de acumulare.
- Modelarea ascensiunii dopului de lichid prin ţevile de extracţie este mai dificilă
decât modelarea ascensiunii fluidelor bifazice prin ţevile de extracţie cu diferite
unghiuri de înclinare în cazul gaz- liftului continuu.
- Instalaţia de gaz-lift intermitent este mai costisitoare decât în cazul gaz-liftului
continuu.
- Necesită sursă de gaze şi instalaţii de comprimare a gazelor, în cazul în care sursa
de gaze de înaltă presiune lipseşte.
- Exploatarea unei singure sonde în gaz-lift pe un zăcământ este nerentabilă deoarece
este necesară construirea unei staţii de comprimare numai pentru această sondă.
- Debitul instantaneu de gaze injectate necesar pentru a lifta dopul de lichid la
suprafaţă este mare.

15
77. Ce se întâmplă în perioada de destindere a gazelor?
presiunea în ţevile de extracţie scade scurgându-se la separator, simultan cu
deplasarea în jos a unei părţi din dopul de lichid şi cu pătrunderea unui volum de
fluid din strat în sondă; supapa de lucru fiind închisă, iar supapa fixă fiind deschisă.

78. Câte tipuri de instalaţii de gaz-lift intermitent cunoaşteţi?

- instalaţiile de gaz-lift intermitent fără cameră de acumulare sau convenţionale
- instalaţiile de gaz-lift intermitent cu cameră de acumulare(fig.4);
- instalaţii de gaz-lift intermitent cu plunger(plunger lift);
- instalaţii de gaz-lift intermitent cu „pig”(pig lift).

79. Care sunt accesoriile camerei de acumulare?

ventil programator, supapele de pornire, supapa de descarcare, supapa de lucru,
packerele, supapa fixa, supapa de comunicatie

80. Prin ce se caracterizează supapele de gaz-lift intermitent?

Supapele de gaz-lift intermitent la fel ca şi supapele de gaz-lift continuu permit
pătrunderea gazelor din spaţiul inelar în ţevile de extracţie.

81. Care sunt perioadele unui ciclu de gaz-lift intermitent și ce se întâmplǎ în cadrul
fiecǎrei perioade?
- perioada de acumulare: fluidul provenit din strat se acumulează în ţevi sau în
camera de acumulare, supapa de lucru fiind închisă;
- perioada de injecţie sau de liftare: dopul de lichid acumulat în perioada anterioară
este liftat la suprafaţă de gazele injectate prin spaţiul inelar care pătrund în ţevi prin
supapa de lucru care în această perioadă este deschisă;
- perioada de destindere a gazelor:presiunea în ţevile de extracţie scade scurgându-
se la separator, simultan cu deplasarea în jos a unei părţi din dopul de lichid şi cu
pătrunderea unui volum de fluid din strat în sondă; supapa de lucru fiind închisă, iar
supapa fixă fiind deschisă.

82. Care sunt componentele principale ale unei supape pilot?

E alc din 2 parti componente principale:
- supapa de gaz-lift convenţională prevăzută cu un orificiu secundar;
- supapa cu piston prevăzută cu un orificiu principal al cărui diametru este mai mare
decât cel al orificiului secundar

X
83. Cum se determinǎ înǎlţimea dopului de lichid?
Pentru determinarea înălţimii dopului de lichid acumulat în perioada de
acumulare este necesar să se pornească de la condiţia ca presiunea sub dop în
momentul în care acesta începe să se ridice trebuie să fie aproximativ 60-70% din
presiunea de deschidere a supapei de lucru la adâncimea ei de fixare, pdL

84. Care sunt metodele de determinare a adâncimilor de fixare a supapelor?

16
 Adâncimea de fixare a supapei de lucru se stabileşte ţinând seama de
adâncimea de fixare a packerului sau de adâncimea la care se află camera de
acumulare.

85. Cum se determinǎ volumul de gaze necesar liftǎrii dopului?

Pentru determinarea volumului de gaze în condiţii normale, VO necesar
liftării dopului de lichid, se pleacă de la legea gazelor și rezultǎ urmatoarea relaţie:

În relaţia de mai sus pn reprezintă presiunea medie a gazelor din ţevi în

momentul în care dopul a ajuns la suprafaţă, aceasta fiind dată de relaţia:

unde pcd reprezintă presiunea sub dop în momentul în care acesta a ajuns la
suprafaţă, iar ptv este presiunea în ţevi la nivelul supapei de lucru atunci când dopul
de lichid a ajuns la suprafaţă.
d 2∗( L−hd )
Volumul Vt este volumul tevilor, Vt=n* *m^3
4
Tn- temperatura medie în sondă, K ;
zn- factorul de abatere al gazelor pentru pn şi Tn

86. Cum se determinǎ timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent?

Timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent are următoarele componente:
timpul de acumulare; timpul de injecţie; timpul de destindere a gazelor.
Timpul de acumulare se determină ţinând seama de următoarele aspecte:
afluxul fluidului din strat în gaura de sondă și acumularea lichidului în coloană nu
începe de la nivelul HO, corespunzător bazei camerei de acumulare, ci de la un nivel
HO′ stabilit pe baza volumului de lichid pierdut din dopul iniţial şi a refacerii
presiunii sub supapa fixă în perioada de injecţie şi de destindere a gazelor.
87. Cum se determinǎ debitul unei sonde în gaz-lift intermitent?
Debitul sondei exploatată prin gaz-lift intermitent se determină ţinând
seama de numărul de cicluri dintr-o zi şi volumul dopului de lichid adus la
suprafaţă. Dacă se cunoaşte timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent, se poate
determina numărul de cicluri, n: n=86400/T
Prin urmare, volumul de lichid adus la suprafaţă într-o zi sau debitul sondei,
QS se determină cu relaţia:

88. Cum se determinǎ numǎrul de cicluri?

Dacă se cunoaşte timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent, se poate
determina numărul de cicluri, n: n=86400/T

89. Care sunt parametrii unei instalaţii de gaz-lift intermitent?

Parametrii unei instalaţii de gaz-lift intermitent sunt: înălţimea dopului de lichid,
lungimea camerei de acumulare, volumul de gaze necesar liftării dopului de lichid la
17
suprafaţă, debitul de gaze şi raţia gaze- lichid consumată, timpul unui ciclu de gaz-lift
intermitent, debitul sondei exploatată prin gaz-lift intermitent, adâncimile de amplasare şi
caracteristicile supapelor.

90. Ce înseamnǎ atunci când VO = ∆VO?

Atunci când cele două volume de gaze sunt egale( VO = ∆VO) înseamnă că supapa
de lucru are o diferenţă mare de presiune între presiunea de deschidere şi presiunea de
închidere, astfel încât sonda funcţionează numai pe baza gazelor acumulate în spaţiul
inelar.

91. Din ce se compune timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent?

Timpul unui ciclu de gaz-lift intermitent are următoarele componente: timpul de
acumulare; timpul de injecţie; timpul de destindere a gazelor

92. Prin ce metode se amplaseazǎ supapele de gaz-lift intermitent?

Metoda grafica, respective analitica, ţinând seama de gradientul de descărcare,
gradientul static precum şi de nivelul lichidului în coloană

XI

93. Cum se realizeazǎ reglarea și controlul injecţiei de gaze cu duzǎ?

În acest caz, duza care poate fi fixă sau reglabilă se montează pe linia de
gaze înainte de intrarea în coloană. Această metodă de reglare şi control a injecţiei
de gaze se aplică atunci când debitul de gaze disponibil este mai mic decât debitul
de gaze instantaneu necesar liftării dopului de lichid la suprafaţă. Gazele se vor
injecta continuu prin duză şi se vor înmagazina în spaţiul inelar al sondei. volumul
de gaze, ∆V0 din spaţiul inelar rezultat din destinderea gazelor între presiunea de
deschidere şi presiunea de închidere a supapei de lucru.

94. Cum se realizeazǎ reglarea și controlul injecţiei de gaze cu duzǎ și regulator de

presiune?
Reglarea şi controlul injecţiei de gaze cu ajutorul duzei şi regulatorului de
presiune montate în serie se aplică atunci când diametrul orificiului duzei trebuie să
fie foarte mic, ceea ce ar conduce la formarea criohidraţilor, spaţiul inelar este mic,
iar V0 > ∆V0.
Montajul duză şi regulator de presiune previne formarea criohidraţilor prin
utilizarea unei duze cu orificiul suficient de mare.

95. Cum se realizeazǎ reglarea și controlul injecţiei de gaze cu ventil programator?

Reglarea şi controlul injecţiei de gaze cu ajutorul unui ventil programator
(fig.5) este cea mai des folosită la sondele în gaz-lift intermitent.
Ventilul programator sau controlerul este programat să permită injecţia
gazelor în spaţiul inelar şi mai departe prin supapa de lucru în ţevile de extracţie la
anumite intervale de timp prestabilite

18
96. Cum se aleg presiunile de închidere, respectiv deschidere ale supapelor de pornire
şi de ce?
Se menţionează că presiunile de deschidere şi de închidere la suprafaţă ale
supapelor au fost alese astfel încât să nu se producă fenomenul de interferenţă între
supape (presiunea de deschidere a unei supape este egală cu presiunea de închidere
a celei de deasupra ei).

97. Când gazele descoperă supapa de lucru cum sunt supapele de deasupra acesteia?
supapele de deasupra acesteia sunt inchise.

98. Cum se realizeazǎ pornirea unei sonde în gaz-lift intermitent?

La fel ca în cazul pornirii sondei în gaz-lift continuu, iniţial sonda poate fi
plină cu fluid de omorâre sau lichidul în sondă se află la nivelul static( în cazul stratelor
foarte depletate). După introducerea echipamentului de gaz-lift intermitent în gaura de
sondă, se trece la descărcarea sondei sau la pornirea acesteia.
Se începe operaţia de pornire intermitentă a sondei. Ventilul programator
sau controlerul instalat pe linia de intrare a gazelor în spaţiul inelar se deschide şi permite
injectarea în coloana sondei a gazelor comprimate care împing fluidul din spaţiul inelar în
jos. Acesta trece în ţevile de extracţie prin supape (acestea fiind deschise) şi mai departe
ajunge la suprafaţă unde se recuperează într-o habă. Până când gazele ajung să descopere
prima supapă pornirea sondei are loc ca în cazul gaz-liftului continuu.

99. Care sunt metodele de control și reglare a injecţiei de gaze?

- Reglarea şi controlul injecţiei de gaze cu duză.
- Variaţia presiunii la suprafaţă în coloană şi în ţevi în cazul reglării şi controlului
injecţiei de gaze cu duză.

100. Cum sunt presiunile de deschidere și de inchidere ale supapelor?

Presiunea de deschidere a unei supape este egală cu presiunea de închidere a celei
de deasupra ei

XII
101. În ce condiţii se aplicǎ pompajul continuu cu prǎjini?
Pompajul continuu cu prajini, la fel ca erupţia artificială face parte din
categoria metodelor de liftare artificială care se aplică atunci când energia stratului
a scăzut şi nu mai este suficientă pentru aducerea ţiţeiului la suprafaţă. Pe de altă
parte, acest sistem de extracţie este cel mai vechi şi mai des utilizat, în raport cu
celelalte sisteme de extracţie, atât în Romania cât şi în ţările cu industrie petrolieră
dezvoltată.

102. Ce se întâmplǎ la sfârșitul cursei descendente?

Sfarsitul cursei descendente incepe odata cu momentul cand pistonul incepe
sa se deplaseze in jos. Dacă volumul de gaze aspirate este mare, la coborârea
pistonului, presiunea ţiţeiului şi gazelor de sub acesta nu creşte suficient pentru a
putea deschide supapa mobilă. În acest caz pompa este blocată cu gaze şi nu
produce, însǎ presiunea la aspiraţia pompei crește depăşind la un moment dat
presiunea din cilindrul pompei, deschizând supapa fixă şi permiţând astfel unei
19
 cantităţi de fluid să pătrundă în cilindrul pompei. O dată cu creşterea cantităţii de
fluid din cilindrul pompei, la următoarele curse descendente, presiunea sub piston
va creşte, iar supapa mobilă se va deschide pentru a permite pistonului să coboare
prin fluid

103. Ce se întâmplǎ la începutul cursei descendente?

La începutul cursei descendente, (fig. 4.b) fluidul din cilindrul pompei este
comprimat, iar presiunea de sub piston devine mai mare decât cea de deasupra
acestuia, determinând deschiderea supapei mobile. În acest timp, supapa fixă se
închide, iar greutatea fluidului se transferă de pe piston, respectiv de pe prăjini, pe
ţevile de extracţie, determinând alungirea acestora.

104. Care sunt componentele echipamentului de suprafaţǎ?

Unitatea de pompare- compus din frana, motor, transmisia prin curele,
reductor, manivele, biele, contragreutati, balansier, lagar central, capra de sustinere,
rama de baza, capul balansierului sau capul de cal.
Capul de pompare- se montează pe flanşa coloanei de exploatare sau a
ultimei coloane tubate şi are următoarelele funcţii: susţine garnitura de ţevi de
extracţie, etanşează spaţiului inelar, etanşează prăjina lustruită; dirijează fluidele
din ţevi şi gazele din spaţiul inelar în conducta de amestec şi mai departe la parcul
de separatoare, menţine o contrapresiune în ţevi în cazul stratelor semieruptive,
permite omorârea, închiderea sondei, precum şi efectuarea unor operaţii speciale
Tija polizata- Tija polizată(prăjina lustruită) este suspendată de capul
balansierului prin intermediul jugului, punţii şi şarnierei și face legătura dintre
acesta şi garnitura de prăjini de pompare.

105. Ce rol are capul de pompare?

Capul de pompare- se montează pe flanşa coloanei de exploatare sau a
ultimei coloane tubate şi are următoarelele funcţii: susţine garnitura de ţevi de
extracţie, etanşează spaţiului inelar, etanşează prăjina lustruită; dirijează fluidele
din ţevi şi gazele din spaţiul inelar în conducta de amestec şi mai departe la parcul
de separatoare, menţine o contrapresiune în ţevi în cazul stratelor semieruptive,
permite omorârea, închiderea sondei, precum şi efectuarea unor operaţii speciale

106. Ce rol are motorul unitǎţii de pompare?

Motorul asigură puterea necesară funcţionării instalaţiei de pompare. Mişcarea de
rotaţie a motorului este transmisă reductorului prin intermediul transmisiei prin curele
trapezoidale. La rândul său, reductorul reduce viteza de rotaţie primită de la motor.

107. Cum se suspendǎ prǎjina lustruitǎ de capul balansierului?

Asa cum se oberva in schema instalatiei de pompaj cu prajini, prăjina lustruită şi
întreaga garnitură de prăjini se suspendă de capul balansierului cu ajutorul jugului, punţii şi
şarnierei

108. Cum se modificǎ lungimea cursei?

20
lungimea cursei fiind reglată schimbând poziţia butonului bielei în alt alezaj de pe corpul
manivelei.

109. Ce se întâmplǎ în pompǎ la începutul cursei descendente?

La începutul cursei descendente, (fig. 4.b) fluidul din cilindrul pompei este
comprimat, iar presiunea de sub piston devine mai mare decât cea de deasupra acestuia,
determinând deschiderea supapei mobile

110. Ce rol are reductorul?

Reductorul reduce viteza de rotaţie transmisǎ de la motor.

111. Care sunt funcţiile capului de pompare?

Capul de pompare se montează pe flanşa coloanei de exploatare sau a ultimei
coloane tubate şi are următoarelele funcţii: susţine garnitura de ţevi de extracţie, etanşează
spaţiului inelar, etanşează prăjina lustruită; dirijează fluidele din ţevi şi gazele din spaţiul
inelar în conducta de amestec şi mai departe la parcul de separatoare, menţine o
contrapresiune în ţevi în cazul stratelor semieruptive, permite omorârea, închiderea sondei,
precum şi efectuarea unor operaţii speciale.

XIII
112. Ce rol are baioneta Donţov?
Baioneta Donţov se intercaleazǎ în garnitura de prǎjini aproape de adâncimea de
fixare a pompei, în cazul în care se utilizează o pompǎ introdusǎ cu garnitura de prǎjini.
Rolul acesteia este de a permite extragerea prăjinilor de pompare de deasupra ei, atunci
când are loc ruperea prǎjinilor sau se efectueazǎ o operaţie de deparafinare; pompa şi
prăjinile de sub baionetă rămânând în sondă.

113. Ce rol au scraperele?

Curăţitoarele de parafină(scrapere)(fig.5), se intercalează în garnitura de prăjini în locul
mufelor de îmbinare din două în două prăjini de pompare, până la o adâncime în jur
de 1000m.
Scraperele se monteazǎ între douǎ prǎjini în locul mufei de îmbinare.

114. Ce rol are garnitura de prǎjini?

Garnitura de prăjini de pompare este suspendatǎ de prǎjina lustruitǎ și face legǎtura
dintre aceasta și pistonul pompei, având urmǎtoarele componente: prăjinile de pompare,
curăţitoarele de parafină și baioneta Donţov, care poate lipsi în cazul utilizǎrii pompelor
introduse cu ţevile de extracţie. Prin urmare, garnitura de prăjini de pompare transmite
mişcarea rectilinie–alternativă de la balansierul unităţii de pompare și prǎjina lustruitǎ, la
pistonul pompei de adâncime.

115. Care sunt solicitǎrile garniturii de ţevi?

21
 Garnitura de ţevi de extracţie este supusǎ, în timpul unui ciclu de pompare,
urmǎtoarelor solicitări: greutatea proprie şi greutatea echipamentelor de adâncime incluse
în garnitura de ţevi, forţa de presiune a lichidului din interiorul garniturii de ţevi și
greutatea prăjinilor în cazul ruperii accidentale a acestora.

116. La ce cursǎ flambeazǎ garnitura de ţevi?

Flambeaza la cursa ascendenta. Flambarea duce la pierderea coaxialitǎţii garniturii
de ţevi cu garnitura de prăjini de pompare și la apariţia punctelor de contact dintre acestea.
Acest fenomen se poate evita dacǎ garnitura de ţevi de extracţie se ancoreazǎ la partea
inferioarǎ, în stare de tensiune.

117. Care sunt solicitǎrile garniturii de prǎjini?

Solicitarile statice si variabile
118. Care este diferenţa dintre pompele introduse cu prǎjini și cele introduse cu
ţevile de extracţie?
Prima diferenta dintre cele doua este data de numarul si tpul de supape: in cazul
tevilor de extractive, pot fi cu supape simple, cu o supapa simpla si una dubla, iar la
prajinile de pompare cu supapa duble, cu supape simple si dupape de gaze si nisip.
A doua diferenta e data de felul fixarii pompei: la tevile de extractive, fixarea e
direct la tevile e extractive, pe cand la prajinile de pompare poate fi fie cu dispozitiv
mecanic, fie cu cupe, in functiede numarul de supape.
O a treia e data de locul fixarii pompei: la tevi se face doar la partea inferioara a
garniturii de tevi, iar la prajini fie la partea inferioara, fie la partea superioara, depinzand de
caz.

119. Care sunt avantajele pompelor introduse cu ţevile de extracţie?

Se poate înlocui pistonul şi supapa fixă fără a extrage pompa la suprafaţă.

120. Care este componenţa echipamentului de adâncime în cazul unei sonde în

pompaj cu prǎjini?
pompa de adancime cu piston
garnitura de ţevi de extracţie;
dispozitivul de fixare al ţevilor de extracţie(opţional);
garnitura de prăjini de pompare;
baioneta Donţov(opţional);
separatorul de gaze

22
121. Care sunt tipurile de pompe de adâncime cu prǎjini?

122. Care sunt solicitǎrile garniturii de ţevi în cazul pompajului continuu cu

prǎjini?
Urmǎtoarelor solicitări: greutatea proprie şi greutatea echipamentelor de adâncime
incluse în garnitura de ţevi, forţa de presiune a lichidului din interiorul garniturii de ţevi și
greutatea prăjinilor în cazul ruperii accidentale a acestora.

123. Din punctul de vedere al îmbinǎrilor, de câte tipuri sunt prǎjinile?

Prǎjinile de pompare sunt prevǎzute cu cepuri la ambele capete, îmbinarea acestora
realizându-se prin mufe deteșabile (Mufa de imbinare sau prajina de pompare). De
asemenea, prǎjinile pot fi continue, fǎra îmbinǎri. Prǎjinile sunt confecţionate din oţeluri
aliate sau din fibrǎ de sticlǎ.

XIV
124. Ce presupune cinematica unitǎţilor de pompare?
Cinematica unităţilor de pompare presupune stabilirea legilor de variaţie a lungimii
cursei, vitezei şi acceleraţiei punctului de suspendare a garniturii de prăjini în funcţie de
timp sau de unghiul de rotaţie al manivelei.

125. Ce ipoteze are teoria cinematicǎ exactǎ?

- lungimea braţului posterior al balansierului, b este finită în raport cu raza manivelei,
r (r/b ≠ 0);
- lungimea bielei, l este finită în raport cu raza manivelei, r(r/l ≠ 0);
- viteza unghiulară este constantă ω = const.

126. Cum se realizeazǎ studiul cinematicii unitǎţilor de pompare?

Studiul cinematicii unităţilor de pompare se poate realiza prin intermediul a trei
teorii cinematice care diferă între ele prin gradul de precizie şi anume:

127. Cum variazǎ acceleraţia punctului B în funcţie de unghiul de rotaţie al

manivelei în cazul teoriei cinematice aproximatice?

23
128. Cum variazǎ acceleraţia punctului A în funcţie de cursa în cazul teoriei
cinematice exacte?
Se observă că variaţia acceleraţiei în funcţie de cursă este reprezentată printr-o
curba asimetrică care arată că alegerea sensului de rotaţie al manivelei este important
pentru funcţionarea unităţii de pompare.
Astfel, dacă manivela se roteşte spre stânga sau spre dreapta cu acelaşi unghi faţă
de punctul mort superior, acceleraţiile sunt diferite, iar sarcina maximă în prăjina lustruită
va avea valori diferite.

129. Cum variazǎ acceleraţia punctului A în funcţie de unghiul de rotaţie al

manivelei în cazul teoriei cinematice exacte?
La inceput aceasta creste, urmand o scadere a acceleratiei odata cu atingerea
unghiului de rotatie de 120 grade sub 0, aproape de -1,4. Mai apoi are loc o crestere
treptata. ajungand inapoi la valori positive, pana la 1,5

130. Care sunt ipotezele teoriei cinematice aproximative?

În cazul cinematicii aproximative se fac următoarele ipoteze:
- lungimea braţului posterior al balansierului, b este infinită în raport cu raza
manivelei, r (r/b = 0);
- lungimea bielei, l este finită în raport cu lungimea manivelei, r (r/l ≠ 0);
- viteza unghiulară este constantă ω= const.

131. Care sunt ipotezele teoriei cinematice elementare?

În acest caz se considerǎ următoarele ipoteze:
- lungimea braţului posterior al balansierului, b este infinită în raport cu lungimea
manivelei, r (r/b = 0);
- lungimea bielei, l este infinită în raport cu lungimea manivelei, r (r/l = 0);
- viteza unghiulară este constantă ω = const.

132. Care sunt concluziile în urma comparǎrii celor trei teorii cinematice?
 teoria cinematicii elementare oferă relaţii simple care au o precizie suficientă
pentru calculele uzuale în special pentru calculul cursei;
 teoria cinematică aproximativă permite calculul mai exact al vitezelor şi
acceleraţiilor atunci când este necesar;
 teoria cinematică exactă se foloseşte atunci când se cere un grad ridicat de
precizie pentru determinarea acceleraţiei.

XV
133. Ce presupune fenomenul de sincronism?
Atunci când frecvenţele impulsurilor forţate şi cele ale oscilaţiilor libere sunt egale
sau multiple una faţă de alta şi în concordanţă de fază, oscilaţiile sunt sincrone,
conducând la mărirea sarcinii în garnitura de prăjini[1][4][5]. De aceea, este necesar să se
24
stabilească un număr de curse la prăjina lustruită astfel încât fenomenele de sincronism să
nu se producă.

134. Cum se determinǎ frecvenţele periculoase?

Din relaţia de sus rezultă, pentru determinarea frecvenţelor periculoase nI

următoarea ecuaţie:

135. Cum se determinǎ frecvenţele nepericuloase?

Frecvenţele nepericuloase ni se determină ca medie geometrică între frecvenţele
periculoase:

136. Care sunt sarcinile statice ce acţioneazǎ asupra prǎjini lustruite?

Sarcinile statice, Ps, sunt date de:
• greutatea proprie a garniturii de prăjini scufundată în lichid Ppb;
• greutatea coloanei de lichid Pl care acţionează asupra secţiunii brute a pistonului;
• forţa de flotabilitate datorită submergenţei dinamice Ph care are în
general o valoare mică şi deci se poate neglija.

137. Care sunt sarcinile dinamice ce acţioneazǎ asupra prǎjini lustruite?

Sarcinile dinamice, Pd apar apar din cauza variaţiei ca mărime şi ca sens a
acceleraţiei maselor în mişcare. Ele sunt date de forţele de inerţie a garniturii de prăjini şi a
coloanei de lichid şi forţele datorită vibraţiilor din garnitura de prăjini. Vibraţiile apar ca
urmare a preluării şi înlaturării relativ bruşte a greutăţii coloanei de lichid de pe piston.
Forţele de inerţie sunt date de relaţia: Pd = N ∙ a

unde m reprezintă masa în mişcare, iar a este acceleraţia acesteia.

138. Cum se determinǎ sarcina totalǎ la cursa descendentǎ?

La cursa descendentă va exista un moment în care sarcina totală în prăjina

lustruită va avea o valoare minimă Pmin.
Pentru a compensa erorile care se fac prin neglijarea acestor forţe, în
calculul sarcinii maxime la prăjina lustruită se ia în considerare numai forţele de
inerţie ale garniturii de prăjini admiţând în locul acceleraţiei medii valoarea
minimă amin la cursa descendentă.
25
 amin se va nota cu mdesc si va reprezenta factorul dinamic la cursa descendenta

139. Cum se determinǎ sarcina totalǎ la cursa ascendentǎ?

La cursa ascendentă va exista un moment în care sarcina totală în prăjina

lustruită va avea o valoare maximă Pmax.
Pentru a compensa erorile care se fac prin neglijarea acestor forţe, în
calculul sarcinii maxime la prăjina lustruită se ia în considerare numai forţele de
inerţie ale garniturii de prăjini admiţând în locul acceleraţiei medii, valoarea
maximă a acceleraţiei la cursa ascendentă, amax,
amax se va nota cu masc si va reprezenta factorul dinamic la cursa ascendenta

140. Ce impulsuri primește garnitura de prǎjini?

 impulsul dat de capul balansierului care induce în garnitura de prăjini oscilaţiile
forţate care au perioada Tƒ, respectiv frecvenţa Fƒ:

unde n reprezintă numărul de curse duble pe minut;

 impulsul de la începutul cursei ascendente când are loc închiderea supapei mobile a
pistonului şi transferarea greutăţii coloanei de lichid din ţevile de extracţie pe
piston, induce în garnitura de prăjini oscilaţiile naturale;
 impulsul de la începutul cursei descendente, când are loc deschiderea supapei
mobile şi transferarea greutăţii coloanei de lichid de pe garnitura de prăjini pe
ţevile de extracţie, induce de asemenea în garnitura de prăjini oscilaţii naturale.

141. Când are loc fenomenul de sincronism?

Atunci când frecvenţele impulsurilor forţate şi cele ale oscilaţiilor libere sunt egale
sau multiple una faţă de alta şi în concordanţă de fază.

142. Care sunt sarcinile care acţioneazǎ în prǎjina lustruitǎ în timpul unui ciclu de
pompare?
În cursul unui ciclu de pompare, asupra prăjinii lustruite acţionează două tipuri de
sarcini şi anume:sarcinile statice și sarcinile dinamice.

XVI
143. Cum se dimensioneazǎ garnitura de prǎjini prin metoda rezistenţelor
maxime admisibile?
Principiul acestei metode constă în determinarea punctului în care efortul unitar
maxim din prăjinile cu diametrul cel mai mic ales este egal cu efortul unitar admisibil al
oţelului din care sunt confecţionate prăjinile. Deasupra acestui punct se consideră prăjinile
cu un diametru standardizat imediat superior, determinându-se un alt punct în aceleaşi

26
condiţii. În continuare se procedează în mod asemănător până când suma lungimilor
tronsoanelor determinate devine mai mare decât adâncimea de fixare a pompei. Prin
această metodă de dimensionare se obtine o garnitură de prăjini mai uşoară, realizându-se
economie de material şi micşorarea sarcinii în prăjina lustruită.

144. Cum se dimensioneazǎ garnitura de prǎjini prin metoda eforturilor

unitare egale?
În cazul acestei metode se consideră o garnitură de prăjini tronsonată cu un număr
de tronsoane(mai mic sau cel mult egal cu trei) pentru care se

27
consideră că eforturile unitare în secţiunile superioare ale tronsoanelor sunt egale. De
asemenea, acestea trebuie să fie mai mici sau cel mult egale cu rezistenţa admisibilă a
oţelului din care sunt confecţionate prăjinile.

145. Cum se aleg diametrele tronsoanelor de ţevi?

In cazul primului tronson acesta va avea diametrul exterior egal cu cel din simbolul
pompei alese si se verifică dacă jocul radial dintre prăjini şi ţevi permite introducerea
coruncii în caz de rupere a prăjinilor de pompare.
In cazul celui de-al doilea tronson, se evită schimbarea diametrului tronsonului
de prăjini la acelaşi nivel cu schimbarea diametrului tronsonului de ţevi, deoarece
mufele prăjinilor vor lovi în reducţia de îmbinare a ţevilor ducând la uzura acesteia
(tronsonul 2 de ţevi va fi mai lung decât tronsonul de prăjini cu cel puţin 10 m).
Diametrul exterior al tronsonului 2 va fi imediat superior faţǎ de cel al tronsonului 1.

146. Care sunt forţele care acţioneazǎ în garnitura de prǎjini?

Solicitarile statice si solicitarile dinamice

147. Cum se alege oţelul pentru ţevi?

Oţelul pentru ţevi se alege de așa manierǎ încât efortul unitar admisibil al oţelului
sǎ fie mai mare decât valorea maximǎ a eforturilor unitare maxime calculate.

148. Cum se determinǎ efortul unitar maxim în tronsonul 1 al garniturii de

prǎjini?
σMax1 este efortul unitar maxim la partea superioară a tronsonului 1

149. Cum se determinǎ efortul unitar minim în tronsonul 1 al garniturii de

ţevi?

150. Care sunt metodele de dimensionare la solicitǎri statice ale garniturii de

prǎjini?
Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare se poate face pe baza solicitărilor
statice sau pe baza solicitărilor dinamice. În cele ce urmează se va prezenta dimensionarea
garniturii de prăjini ţinând seama de solicitările statice. În acest caz există două metode de
dimensionare şi anume:
 metoda eforturilor unitare maxime admisibile;
 metoda eforturilor unitare egale.

151. Care sunt forţele care acţioneazǎ în garnitura de ţevi?

Garnitura de ţevi este solicitată cel mai mult la cursa descendentă când are loc
transferarea greutăţii coloanei de lichid, Pl de pe prăjini pe ţevi. Forţele care acţionează în
garnitura de ţevi sunt:
 greutatea proprie;
28
  greutatea coloanei de lichid, Pl;
 greutatea coloanelor de lichid care acţionează pe suprafeţele
 At2 − At1 şi At1 − Ap .
 forţa de şoc care poate apare în cazul ruperii prăjinilor: 1,1 ∙ b ∙ Pp

XVII
152. Cum se determinǎ alungirile garniturii de prǎjini?
La începutul cursei ascendente supapa mobilă a pistonului este închisǎ, iar supapa
fixǎ a pompei se deschide, ceea ce permite ca greutatea coloanei de lichid din garnitura de
ţevi de extracţie, PS sǎ fie preluată de piston, respectiv de garnitura de prǎjini, ceea ce va
determina alungirea acesteia cu hp.

153. Cum se determinǎ alungirile garniturii de ţevi?

Sub acţiunea greutǎţii coloanei de lichid, PS , garnitura de ţevi se alungește cu ht

154. Cum se determinǎ cursa realǎ a pistonului în cazul vitezelor de pompare

mici?
Cursa reală a pistonului, Sr în cazul vitezelor de pompare mici și pentru garnitura
de ţevi, respectiv de prǎjini cu diametru unic, se determinǎ cu următoarea relaţie:

155. Ce reprezintǎ randamentul de scurgeri?

Randamentul de scurgeri, ηs apare ca urmare a scurgerilor care au loc prin spaţiul
dintre piston şi cămaşi sau cilindrul pompei. Acesta se poate determina în atelierul de
pompe sau se poate estima și cu ajutorul anumitor relaţii.

156. Ce reprezintǎ randamentul de cursǎ?

În literatura de specialitate sunt prezentate teorii şi rezultate ale cercetărilor
întreprinse privind randamentul de cursă, coeficientul de umplere al pompelor de extracţie
influenţat, de regulă, de prezenţa gazelor în lichidul aspirat de pompă, pierderile de lichid
prin spaţiul dintre piston şi cilindrul pompelor de extracţie, atât la pompele noi cât şi la cele
cu un grad avansat de uzară, dar nu sunt evidenţiate pierderile de lichid prin supape la
cursa ascendentă, respectiv descendentă a pistonului.

157. Cum se determinǎ debitul instalaţiei de pompare?

Acest debit este calculat în condiţiile de presiune și temperaturǎ existente la
adâncimea de fixare a pompei
Debitul instalaţiei de pompare, Qinct, se determinǎ cu relaţia:

29
158. Ce reprezintǎ randamentul volumetric?
În calculele practice η volumetric se determinǎ ca raport între debitul de lichid
produs la suprafaţǎ și debitul teoretic al pompei în condiţii de suprafaţǎ:

159. La ce cursǎ se alungește garnitura de prǎjini, respectiv de ţevi?

garnitura de prajini se alungeste la cursa ascendenta, iar cea de tevi la inceputul
celei descendente

160. Ce efect au forţele de inerţie de la sfârșitul cursei ascendente, respectiv

descendente asupra cursei reale a pistonului?
În consecinţǎ, cursa reală a pistonului se poate determina numai pe baza deformaţiilor
garniturii de prăjini şi garniturii de ţevi determinate de sarcinia lichidului, Pl şi a deplasǎrii
suplimentare a pistonului în pompǎ determinatǎ de forţele de inerţie.

XVIII
161. Cum se determinǎ distanţa de la centrul de rotaţie la centrul de greutate al
contragreutǎţilor în cazul echilibrǎrii pe manivelǎ?
Dacă se cunoaşte greutatea Gn atunci din ecuaţia de momente de mai sus se
poate determina distanţa dintre centrul de greutate al contragreutăţilor şi
centrul de rotaţie, R:
G
R= r
GN

162. Ce parametrii se determinǎ în cazul echilibrǎrii pe balansier?

În acest caz este necesar să se determine greutatea, Gb a contragreutăţii de echilibrare.
Pentru determinarea greutăţii Gb a contragreutăţii de echilibrare se scrie expresia
momentului celor două forţe, Gb şi G în raport cu punctul O: G ∙ b = Gb ∙ c
REZULTA

Deoarece punctul C se află în mişcare, iar în timpul unui ciclu îşi schimbă de două ori
sensul mişcării, greutatea Gb va induce o forţă de inerţie Gbi dată de relaţia:

30
163. Cum se verificǎ practic dacǎ o unitate de pompare este echilibratǎ?
Practic verificarea echilibrării unităţilor de pompare se realizează în şantier cu
ajutorul cleştelui volt-ampermetric, urmărindu-se ca la ambele curse consumul de curent să
fie acelaşi

164. Cum se determinǎ cuplul la reductor în cazul unitǎţilor de pompare

echilibrate?
Pentru unităţile echilibrate cuplul la reductor, C ∗ este dat de relaţia:

165. Cum se determinǎ cuplul la reductor în cazul unitǎţilor de pompare

neechilibrate?
Prin urmare, cuplul la reductor pentru unităţile neechilibrate este dat de relaţia:

166. Ce ipotezǎ a stat la baza calculelor de echilibrare a unitǎţilor de pompare?

Conform ipotezelor teoriei cinematicii elementare unghiul α = 0 .

167. Ce scop are echilibrarea unitǎţilor de pompare?

Dacă unitatea de pompare nu ar fi echilibrată atunci la cursa ascendentă motorul
este solicitat pentru a lifta greutatea prăjinilor plus greutatea lichidului. Pe de altă parte, la
cursa descendentă garnitura de prăjini coboară sub propria greutate, iar motorul trece în
regim de generator. În acest caz ar fi necesar să se utilizeze motoare supradimensionate şi
cu un randament scăzut, iar cuplul la reductor ar avea variaţii foarte mari.
Prin urmare, echilibrarea unităţilor de pompare are drept scop inducerea unei forţe,
G în bielă numită forţă de echilibrare efectivă. Aceasta are aceiaşi valoare la ambele
curse. În acest caz lucrul mecanic efectuat de balansier la cursa ascendentă, respectiv
descendentă este acelaşi.

168. Ce reprezintǎ cuplul la reductor?

Cuplul la reductor, C reprezintă momentul componentei tangenţiale, T în raport cu
axul de rotaţie al reductorului: C = T ∙ r

XIX

31
169. De câte tipuri sunt dinamometrele?
Dinamometrele sunt de mai multe tipuri şi anume: dinamometre
hidraulice;dinamometre mecanice;dinamometre electrice.

170. Cum aratǎ dinamograma care indicǎ lipsǎ de nivel?

Cilindrul pompei nu se umple complet la cursa ascendentă, iar la cursa
descendentă, pe porţiunea CC’ sarcina din garnitura de prăjini este aproape egală cu
sarcina maximă, deaorece pistonul întâlneşte lichidul în cilindrul pompei mult mai jos
decât ar trebui.
Dacă instalaţia de pompare se opreşte o perioadă de timp nivelul lichidului în
spaţiul inelar creşte, iar segmentul C’D’ se deplasează spre dreapta (segmentul C”D”).
Porţiunea CC’ reprezintă frecările dintre piston şi cilindrul pompei, prăjini- ţevi.

171. Cum aratǎ dinamograma care indicǎ griparea pistonului în pompǎ?

Griparea pistonului în pompă Griparea pistonului în pompă la
partea superioara
la partea inferioară

Griparea partiala a pistonului în pompă la partea superioara

172. Cum aratǎ dinamograma care indicǎ ruperea prǎjinilor de pompare?

Sarcinile în prăjina lustruită variază numai în funcţie de frecarea prăjinilor de
pompare şi a scraperelor de ţevile de extracţie. Sarcina minimă este mai mică decât cea
teoretică şi devine aproximativ egală cu sarcima maximă.

173. Cum aratǎ dinamograma care indicǎ un blocaj al pompei cu gaze?

Pompa nu mai aspiră şi nici nu mai refulează o perioadă de timp din cauza
blocajului cu gaze care este un fenomen reversibil.

32
174. Cum se verificǎ supapa de refulare a pompei?
Pentru proba etanşeităţii supapei de refulare se procedează la fel ca în cazul probei
supapei de aspiraţie cu deosebirea că unitatea de pompare se va opri la cursa ascendentă
după ce a efectuat 2/3 din cursă. Dacă au loc pierderi de lichid prin supapa de refulare
sau prin spaţiul dintre piston şi cilindrul pompei, liniile înregistrate se vor deplasa spre
sarcini mai mici . Această verificare a supapei de refulare nu este concludentă atunci când
în cilindrul pompei, sub piston se află gaze

33
175. Ce reprezintǎ o dinamogramǎ ?
Dinamograma reprezintă înregistrarea variţiei forţelor care acţionează în prăjina lustruită
în funcţie de cursa acesteia în timpul unui ciclu de pompare. Aceasta este reprezentată printr-o
curbă închisă, a cărei formă depinde de variaţia forţele care acţionează asupra prăjinii lustruite,
de viteza de pompare, de adâncimea de fixare a pompei, de diametrul pistonului,
Dinamograma teoretică.

176. Cum se procedeazǎ pentru proba supapei de aspiraţie a pompei?

Pentru proba etanşeităţii supapei de aspiraţie se procedează astfel[4][5]:
 se opreşte unitatea de pompare la cursa descendentă după ce a efectuat 2/3 din cursă. În
această poziţie sarcina coloanei de lichid PS este preluată de ţevile de extracţie;
 după ce unitatea de pompare s-a oprit se marchează pe dinamogramă o linie de sarcină
paralelă cu “linia zero”, distanţa dintre aceste linii fiind egală cu greutatea garniturii de
prăjini în lichid;
 operaţia se repetă de câteva ori la intervale de câte o secundă.
Dacă liniile înregistrate se suprapun supapa este etanşă. Dacă liniile înregistrate se
deplaseazǎ spre sarcini mai mari, rezultǎ cǎ sarcina PS se transferă treptat din nou pe piston, iar
prin supapa de aspiraţie au loc pierderi

XX
177. În ce situaţii se utilizeazǎ echometrul?

34
S

Echometrul este un sistem integrat desfăşurat la suprafaţă şi care permite efectuarea unei
analize complete a sondelor exploatate în special prin pompaj, dar şi în cazul altor situaţii aşa
cum se prezintă mai jos:
 Analiza funcţionării sondelor în pompaj pe baza măsurătorilor acustice în sondă,
dinamomentrărilor la prăjina lustruită, măsurătorilor ale presiunii din coloană la
suprafaţă, etc.
 Analiza funcţionării sondelor în gaz - lift. Prin înregistrarea şi urmărirea nivelului de
lichid în timpul pornirii sondei, concomitent cu înregistrarea şi urmărirea presiunii la
coloană şi în ţevile de extracţie, se obţin informaţii detaliate despre modul de funcţionare
a supapelor de gaz-lift.
 Cercetarea sondelor adânci de gaze, cu presiuni mari, la care spaţiul inelar este izolat de
ţevile de extracţie printr-un packer.

178. Cum este generat impulsul acustic?

Impulsul acustic este generat prin:
 Descărcarea gazelor la presiune ridicată (impuls pozitiv) din puşca de gaze în spaţiul
inelar când presiunea în coloană este mai mică de 6,90 bar. În acest caz se utilizează sursa
de gaze exterioară pentru a încărca puşca de gaze la o presiune mai mare decât presiunea
din coloana sondei. Presiunea din camera de volum, provoacă deschiderea rapidă a unei
supape de gaze generând astfel impulsul de gaze în spaţiul inelar. Acesta trebuie să fie
suficient de mare astfel încât reflexia undei de la nivelul de lichid să aibă o amplitudine
de cel puţin 10 ori mai mare decât zgomotul de fond.
 Evacuarea unui volum mic de gaze (impuls negativ) din spaţiul inelar în camera de
volum sau în atmosferă când presiunea în coloană este mai mare de 6,90 bar. În acest caz,
acţionând asupra solenoidului, gazele expandează din coloană în camera de volum sau
direct în atmosferă, generând astfel un impuls, care se propagă prin gazele din spaţiul
inelar

179. Cum se stabilește nivelul de lichid în sondǎ?

Nivelul lichidului din sondă este identificat în urma analizei amplitudinii semnalului
acustic, acesta corespunzând undei cu amplitudinea cea mai mare.

180. Ce date se folosesc pentru determinarea gradientului lichidului gazeificat din

sondǎ?
În cazul în care sonda produce gaze prin spaţiul inelar, se poate determina automat ritmul
de creştere a presiunii în coloană dp/dt, închizându-se ventilul de la coloană. O dată cu generarea
impulsului acustic, se începe şi înregistrarea presiunii la coloană din 10 în 10 secunde, timp de
aproximativ 5 minute.
Pe baza acestor date, precum şi a distanţei până la nivelul de lichid, se calculează debitul
de curgere a gazelor prin spaţiul inelar, permiţându-se astfel determinarea gradientului de
presiune al coloanei de lichid gazeificat.

181. Ce date se obţin din prelucrarea datelor rezultate din cercetarea sondei?

35
 adâncimea sondei, adâncimea de fixare a pompei, lungimea medie a unei bucăţi de ţeavă de
extracţie, proprietăţile fluidelor de zăcământ, temperatura de zăcământ
182. Cum se realizeazǎ dinamometrare sondei?
În scopul dinamometrării sondei se montează la nivelul punţii, traductori de sarcină şi
traductori de poziţie care sunt conectaţi la calculator. Se înregistrază sarcina la prăjina
lustruită, cursa de suprafaţă şi acceleraţia prăjinii lustruite(prin intermediul unui accelerometru
montat în celula de sarcină). Datele rezultate de la dinamometrarea sondei sunt colectate, afişate
şi stocate de către calculator ca perechi de valori sarcină - deplasare (sau acceleraţie) în funcţie
de timp (sau perioade de timp).

183. Prin ce se deosebește dinamograma de suprafaţǎ faţǎ de cea de adâncime?

Dinamograma de suprafaţă este generată pe baza datelor rezultate din dinamometrarea
sondei, iar cea de jos este dinamograma calculată imediat deasupra pompei.

184. Ce reprezintǎ echometrul ?

Echometrul este un sistem integrat desfăşurat la suprafaţă şi care permite efectuarea unei
analize complete a sondelor exploatate în special prin pompaj, dar şi în cazul altor situaţii:
 Analiza funcţionării sondelor în pompaj pe baza măsurătorilor acustice în sondă,
dinamomentrărilor la prăjina lustruită, măsurătorilor ale presiunii din coloană la
suprafaţă, etc.
 Analiza funcţionării sondelor în gaz - lift. Prin înregistrarea şi urmărirea nivelului de
lichid în timpul pornirii sondei, concomitent cu înregistrarea şi urmărirea presiunii la
coloană şi în ţevile de extracţie, se obţin informaţii detaliate despre modul de funcţionare
a supapelor de gaz-lift.
 Cercetarea sondelor adânci de gaze, cu presiuni mari, la care spaţiul inelar este izolat de
ţevile de extracţie printr-un packer.

185. Care este principiul de funcţionare al echometrului?

Aşa cum sugerează şi numele, principiul de funcţionare al echometrului presupune
generarea unei unde sonore la suprafaţă în spaţiul inelar şi înregistrarea reflexiilor acestei unde
de la mufele ţevilor de extracţie, de la diferitele obstacole şi de la nivelul lichidului din spaţiul
inelar.

186. Ce rezultǎ din prelucrarea datelor rezultate în urma cercetǎrii sondei?

Datele obţinute în urma cercetării sondei sunt înregistrate şi prelucrate. Din analiza şi
prelucrarea datelor obţinute din testele de refacere sau de scădere a presiunii se obţin o serie de
parametrii ca: factorul skin capacitatea de curgere, permeabilitatea efectivă, indicele de
productivitate, presiunea de zăcământ, raţia de productivitate, randamentul pompei, etc., necesari
pentru optimizarea regimului de funcţionare al sondei[5].

36
 De asemenea, programul include şi curbele tip necesare pentru interpretarea cantitativă a
datelor de cercetare neconcludente obţinute în cazul timpului de cercetare mic.

187. Ce parametri sunt afișaţi împreunǎ cu dinamogramele?

O serie de parametrii ca: sarcina maximă, respectiv minimă la prăjina lustruită, sarcina
lichidului care acţionează pe piston, puterea utilă la prăjina lustruită, debitul instantaneu al
pompei, lungimea cursei de suprafaţă, respectiv de adâncime, numărul de curse duble pe minut,
randamentul de umplere al pompei, presiunea de aspiraţie a pompei, etc.

XXI
188. Din ce este format echipamentul de suprafata al unei sonde in pompaj intermitent?
echipamentul de suprafaţă: capul de pompare, unitatea de pompare, prăjina lustruită,
dispozitiv automat pentru pornirea şi oprirea sondei;

189. Din ce este format echipamentul de adancime al unei sonde in pompaj intermitent?
echipamentul de adâncime: pompa, ţevile de extracţie, prăjinile de pompare, scapere,
baionetă Donţov( când se folosește pompa introdusǎ cu prǎjinile).

190. Care sunt avantajele pompajului intermitent?

 În cazul sondelor cu debit mic ( în general sub 5 m3/zi) permite obţinerea un debit de lichid
mai mare decât în cazul în care sonda ar produce în pompaj continuu.
 Producţia obţinută poate fi controlată prin modificarea frecvenţei ciclurilor.
 Se pretează la automatizare, aceasta fiind deja aplicată în anumite câmpuri petroliere.
 Instalaţia de pompaj intermitent este la fel cu cea pentru pompajul; continuu, diferenţa
constând în existenţa unor timere pentru pornirea, respectiv orpirea programată a instalaţiei.
 Se poate utiliza până la abandonarea sondei.
 Frecvenţa intervenţiilor este relativ mică.
 Se aplică în sondele verticale şi în sondele deviate.
 Este o metodă de liftare artificială flexibilă, în sensul că sonda o dată echipată, se poate
adapta la evoluţia parametrilor de zăcământ fără schimbarea echipamentului de fund.

191. Care este rolul unui controler?

Controlerele conţin un software pentru gestionarea funcţionǎrii instalaţiei de pompaj.
Pentru a decide oprirea instalaţia de pompare acest software colecteazǎ și proceseazǎ cel puţin 20
de perechi date privind sarcina și poziţia pe secundǎ și verificǎ condiţiile de orprire a
instalaţiei[1]. Dacǎ condiţiile de oprire sunt îndeplinite, sistemul comandǎ oprirea unitǎţii de
pompare pentru un timp predeterminat, dupǎ care aceasta repornește automat

192. Care sunt dezavantajele pompajului intermitent ?

37
  Necesită monitorizarea nivelului de lichid din sondă pentru a regla timpul de
acumulare şi funcţionare
 Solidele din fluidele produse afectează echipamentul de adâncime.
 Prezenţa gazelor libere produse de strat afectează în mod negativ funcţionarea
pompei de adâncime.
 În cazul pompajului intermitent se schimbă frecvenţa ciclurilor şi nu viteza de
pompare. De aceea când unitatea de pompare începe să funcţioneze apar în garnitura
de prăjini aceleaşi sarcini ca la pompajul continuu.
 Cât timp unitatea de pompare este în repaos, fluidul care vine din zăcământ se
acumulează în coloana sondei ducând la crearea unei contrapresiuni pe strat şi la
diminuarea afluxului.
 Pornirea unităţii de pompare necesită o utilizare maximă a sursei de putere. În faza de
pornire echipamentul de fund şi de suprafaţă este supus unui un şoc destul de mare.
 Dacă sonda produce cu nisip, în timpul perioadei de pauză acesta se depune şi
conduce la creşterea frecvenţei gripării pistonului.
 Este necesară motarea unui dispozitiv pentru pornirea şi oprirea automată a sondei.
În caz contrar eficienţa pompajului cu prăjini este mai scăzută.

193. Care sunt criteriile de selectare a opţiunii de oprire a instalaţiei?

Criteriile de selectare a opţiunii de orpire a instalaţiei şi durata perioadei de acumulare în
vederea maximizării producţiei sondei depind de:
 presiunea de zăcământ;
 caracteristicile afluxului fiecărei sonde;
 dimensiunile coloanei de exploatare şi a ţevilor de extracţie;
 debitul instalaţiei de pompare.

194. Cum se determinǎ timpul de funcţionare?

ultima fraza aici, bag

introducere de sus

38
195. Care sunt parametrii unei instalaţii de pompaj intermitent?
Parametrii unei instalaţii de pompaj intermitent sunt:
 perioada de acumulare;
 perioada de funcţionare;
 timpul total de funcţionare;
 numărul de cicluri dintr-o zi;
 debitul sondei;
 puterea şi energia consumată.

196. De la ce condiţie se pleacǎ pentru determinarea perioadei de funcţionare?

pleaca de la rel 1: Q = A(dℎ/dt) = IP(ec − e)
În această perioadă funcţionează simultan atât instalaţia de pompare cât şi stratul, iar
relaţia (1) devine:
Qp − IP(ec − e) = −A(dℎ/dt) sau Qp − IP ∙ qL ∙ g ∙ (Hc − ℎ) = −A(dℎ/dt)
197. Cum se determinǎ timpul unui ciclu de pompaj intermitent?
Un ciclu de pompaj intermitent T cuprinde o perioadă de acumulare, tac şi o perioadă de
funcţionare tf, fiind dat de relaţia:
T = tac + tf
Pentru a determina timpul cât trebuie să funcţioneaze pompa până când nivelul de lichid
ajunge la sorbul pompei, în relaţia (23) se pune condiţia ca: ℎ(T) = 0, rezultând:

e–[IP∙qL∙g/(Æ )](T–tac) = 1/{1 − ℎac/[Hc − Qp/(IP ∙ qL ∙ g)]}

Prin logaritmarea relaţiei (25) se obţine durata unui ciclu de pompaj intermitent, T:

T = tac + A/(IP ∙ qL ∙ g) ∙ ln[1 − ℎac/(Hc − Qp/(IP ∙ qL ∙ g))]

198. Cum se determinǎ numǎrul de cicluri de pompaj intermitent?

Numărul de cicluri pe zi se determină pe baza timpului total al unui ciclu. Prin urmare,
rezultă:
nc = 86400/T

199. Cum se determinǎ debitul instalaţiei de pompaj intermitent?

Debitul produs de o sondă într-o zi se determină cu relaţia: Q = Ttf ∙ Qp/86400 = nc ∙ tf ∙
Qp/86400

200. Cum variazǎ nivelul lichidului în sondǎ în perioada de acumulare?

În figura 2 se prezintă variaţia nivelului de lichid din coloana sondei, în funcţie de timp, pe
perioada unui ciclu de pompare.

39
 Fig. 2 Variaţia nivelului de lichid din coloana sondei în funcţie de timp

201. Cum se determina variaţia lichidului acumulat in spatiul inelar in timpul

perioadei de acumulare.
ℎ(t) = [(IP ∙ qL ∙ g ∙ Hc − Qp)/(IP ∙ qL ∙ g)]+[ℎac − (IP ∙ qL ∙ g ∙ Hc − Qp)/(IP
∙ qL ∙ g)] ∙ e–[IP∙qL∙g/(Æ )](t–tac)

202. Din ce se compune timpul unui ciclu de pompaj intermitent?

Un ciclu de pompaj intermitent T cuprinde o perioadă de acumulare, tac şi o perioadă de
funcţionare tf: T = tac + tf

XXII
203. Care sunt avantajele pompajului elicoidal?
 Investiţii mici, mentenanţă simplă şi necostisitoare.
 Costurile de instalare sunt mai mici decât la pompajul clasic cu prăjini deoarece se
elimină fundaţia necesară unităţilor de pompare cu balansier
 Instalarea este mai rapidă decât în cazul unităţilor de pompare cu balansier.
 Randament volumic, respectiv mecanic mare al pompei ( frecarea între rotor şi stator
este mică, iar slipajul este de asemenea este mic).
 Durata mare de funcţionare si siguranţă în funcţionare ( instalaţia de suprafaţă are
toate părţile în mişcare protejate).
 Nu se blochează cu gaze.
 Prăjinile de extracţie sunt supuse la o solicitare constantă, în comparaţie cu pompajul
clasic, unde sunt supuse la solicitări variabile.
 Este un sistem de extracţie flexibil (prin schimbarea vitezei de rotaţie se poate
extrage o gamă mare de debite de lichid fără a schimba echipamentul de adâncime)
 Se poate utiliza la sondele cu debite mici în locul pompajului intermitent, în special
acolo unde sonda produce cu nisip.
 Ţiţeiul cu procente mari de apă şi gaze, impurităţile solide, precum şi fluidele
vâscoase nu produc probleme în funcţionarea pompelor .
 Reduc emulsionarea fluidelor.
 Sensibilitate mică la coroziune.
 Debitează continuu şi constant, evitând astfel pulsaţiile şi reducând depunerile de
parafină şi a altor solide.
 Consum redus de energie electrică.
 Intre prăjini şi ţevile de extracţie uzura este mai mică decât în cazul pompajului
clasic cu prăjini.

40
  Având echipament de suprafaţă silenţios şi de gabarit redus se pot utiliza atât în
mediul urban cât şi în mediul offshore

204. Care este rolul motorului?

Motorul în majoritatea cazurilor, este electric de tip asincron cu rotorul în scurtcircuit.
Motoarele electrice au turaţii de 750 rot/min, 1000 rot/min şi 1500 rot/min.
Acesta porneste echimanetul de suprafata, facand posibila miscarea curelelor, urmand ca
fiecare component sa isi faca treaba.

205. Care este rolul prǎjinii lustruite?

Prăjina lustruită face legătura între arborele de ieşire al reductorului şi garnitura de
prăjini de pompare, trecând prin cutia de etanşare. De asemenea, permite manevrarea pe verticală
a echipamentului de fund.

206. Care sunt funcţiile capului de antrenare?

 transmite mişcarea de rotaţie de la sistemul de antrenare la prăjinile de pompare,
respectiv la rotorul pompei, prin intermediul prăjinii lustruite
 preia forţa axială de la prăjinile de pompare (forţă dată de greutatea prăjinilor, greutatea
lichidului şi greutatea rotorului).

207. Cum poate fi acţionatǎ pompa elicoidalǎ?

Din punctul de vedere al modului de acţionare al rotorului pompei există două sisteme de
pompaj elicoidal şi anume:cu acţionarea rotorului prin rotirea prăjinilor de la suprafaţă sau cu
acţionarea rotorului prin intermediul unui motor submersibil[4][6], cel mai utilizat fiind primul
sistem.

208. Care este rolul sistemului de frǎnare?

Sistemul de frânare poate fi mecanic, hidraulic sau centrifugal; acesta prevenind
mișcarea în sens antiorar a garniturii de prǎjini la oprirea unităţii de antrenare. Aceastǎ mișcare a
garniturii de prǎjini se poate produce din cauza tensiunii remanente din garnitura de prăjini de
pompare care tinde să rotească în sens antiorar axul reductorului de turatie şi să producă
deşurubarea prăjinilor de pompare

209. Care sunt variantele constructive ale sistemului de acţionare?

Sistemele de acţionare cu viteză fixă au următoarele variante constructive:
 cu motor electric, roţi pentru curele şi curele de transmisie; schimbarea vitezei de rotaţie
realizându-se prin schimbarea diametrului roţii de antrenare sau prin înlocuirea motorului
electric cu un alt motor cu turaţie diferită faţă de a celui existent.
 cu motor electric, reductor de turaţie, roţi pentru curele şi curele de transmisie;
schimbarea vitezei de rotaţie realizându-se prin schimbarea diametrului roţii de antrenare,
prin înlocuirea motorului electric cu un alt motor cu turaţie diferită faţă de a celui existent
sau prin schimbarea raportului de reducere al reductorului;
 cu motor electric şi reductor de turaţie; schimbarea vitezei de rotaţie realizându-se prin
înlocuirea motorului electric sau prin schimbarea raportului de reducere a reductorului

41
210. Care sunt componentele sistemului de acţionare?
motorul, reductorul de turaţie, sistemul de frânare, sistemul de etanşare și transmisia prin
curele

211. Care sunt componentele echipamentului de suprafaţǎ al unei instalaţii de pompaj

elicoidal?
Echipamentul de suprafaţă este format din: sistemul de acţionare, capul de antrenare,
prǎjina lustruitǎ și capul de pompare

212. Care sunt dezavantajele pompajului elicoidal?

 Prăjinile de pompare sunt solicitate atât la tracţiune cât şi latorsiune.
 În cazul în care fluidul aspirat de pompă este vâscos şi conţine un procent mare de
nisip, oprirea pompei trebuie evitată, deaorece la repornirea acesteia momentul de
torsiune în prăjini poate fi suficient de mare ca să provoace ruperea prăjinilor.
 Analiza şi controlul funcţionării pompei pot fi realizate numai pe
 baza datelor de producţie şi a nivelului de lichid din spaţiul inelar.

 Tipul elastomerului din care este confecţionat statorul trebuie să fie ales, astfel încât
aceasta să fie compatibil cu fluidele produse de sondă.

 Limitarea adâncimii maxime de fixare a pompei elicoidale de către rezistenţa

prăjinilor.

 Existenţa riscului deteriorării pompei ca urmare a lipsei de nivel în cazul unei

submergenţe mici şi a unei capacităţi de aspiraţie a acesteia mai mari decât afluxul
fluidului din strat.

213. Care este rolul sistemului de acţionare?

Sistemul de acţionare are rolul de a realiza mişcarea de rotaţie a prăjinilor de pompare,
respectiv a rotorului pompei elicoidale fiind format din urmărtoarele componente
principale:motorul, reductorul de turaţie, sistemul de frânare, sistemul de etanşare și transmisia
prin curele.

42
214. Care este rolul transmisiei prin curele?
Transmisia prin curelele trapezoidale dintre motorul electric si reductor are rolul de a
realiza turaţii diferite la prajină lustruită.

XXIII
215. Care sunt componentele echipamentului de adâncime?
Echipamentul de adâncime al sistemului de pompaj elicoidal se compune din:
 separatorul de gaze;
 ancora de torsiune;
 pompa elicoidală (rotor+ stator);
 garnitura de prăjini de pompare;
 centrorii nerotativi;
 garnitura de ţevi de extracţie

216. Care este principiul de funcţionare al pompei elicoidale?

Datorită configuraţiei geometrice ale elementelor pompei, principiul de funcţionare al
pompei este relativ simplu. Prin urmare, când rotorul se află în interiorul statorului, din cauza
profilelor acestora, în pompă se formează o serie de cavităţi identice, separate şi etanşe.
În cazul în care, rotorul este rotit în interiorul statorului, aceste cavităţi separate şi etanşe
se deplasează de la aspiraţie pompei la refulare acesteia, realizându-se astfel transportul fluidul
aspirat prin pompă şi refularea acestuia în ţevile de extracţie (fig. 4).
Pentru ca o pompă să funcţioneze, este necesar să aibă o lungime minimă egală cu
lungimea unui pas, având în acest caz un singur etaj sau o treaptă. Numărul de paşi este egal cu
numărul de etaje sau de trepte.
Rotaţia rotorului în interiorul statorului este o combinaţie de două mişcări şi anume:
rotaţia rotorului în jurul axei sale şi o rotaţie excentrică în jurul axei statorului.

217. Care este rolul garniturii de prǎjinii?

Prăjinile de pompare au rolul de a transmite mişcarea de rotaţie de la capul de antrenare
la rotorul pompei. De asemenea, cu ajutorul lor se introduce şi se fixează rotorul în stator.
Garnitura de prăjini de pompare poate fi alcătuită din prăjini cu acelaşi diametru (garnitură
unică) sau din tronsoane de prăjini cu diametru diferit (garnitură combinată).

218. Care sunt solicitǎrile prǎjinilor în cazul pompajului elicoidal?

În cazul pompajului cu pompe elicoidale, prăjinile de pompare nu sunt supuse la solicitări
variabile ca în cazul pompajului clasic. Astfel, dacă la pompajul clasic sarcinile din garnitura de
prăjini de pompare variază între un maxim şi un minim în timpul unui ciclu de pompare, la
pompajul cu pompe elicoidale sarcina totală odată preluată rămâne relativ constantă în timpul
funcţionării pompei.
Sarcinile care acţionează asupra prăjinilor de pompare în cazul pompajului elicoidal sunt
date de:
 greutatea proprie a garniturii de prăjini scufundată în lichid,

43
  greutatea coloanei de lichid care acţionează pe secţiunea transversală a
rotorului pompei,
 momentul de torsiune necesar a fi transmis la pompă şi momentul de
încovoiere (după pierderea stabilităţii).
Rezultă că, în cazul pompajului elicoidal, prăjinile de pompare sunt supuse la:
• întindere,
• torsiune
• încovoiere

219. Cum se determinǎ solicitǎrile la tracţiune ale garniturii de prǎjini?

Solicitarea la tracţiune este generată de greutatea proprie a garniturii de prăjini de
pompare scufundată în lichid, b ∙ Pp şi greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie, PS.
Efortul unitar de tracţiune este dat de relaţia: ot = (PS + b ∙ Pp)⁄ap
Greutatea coloanei de lichid din ţevile de extracţie, PS este dată de relaţia: PS = (At − ap)qS ∙
g ∙ Hp
Factorul de flotabilitate, b se determină cu relaţia: b = 1 − (qS⁄qo)
Greutatea prăjinilor în aer, Pp se determină cu relaţia: Pp = qp ∙ Hp

220. Care este rolul ancorei de torsiune?

Ancora de torsiune(fig.1) se utilizează pentru preluarea momentului reactiv dat de
frecarea dintre rotorul şi statorul pompei şi previne deşurubarea ţevilor de extracţie[5][8][9].
Acestea pot fi simple sau duble.
De asemenea, ancora contribuie la centrarea şi fixarea pompei şi/sau a porţiunii
inferioare a garniturii de ţevi de extracţie în coloana de exploatare a sondei.

221. Care este rolul garniturii de ţevi de extracţie?

Cu ajutorul garniturii de ţevi de extracţie se introduce statorul pompei elicoidale. De
asemenea, ţevile de extracţie asigură ascensiunea fluidelor refulate de pompă către suprafaţă.

222. Care sunt solicitǎrile garniturii de ţevi?

Ţevile de extracţie utilizate la pompajul elicoidal sunt supuse la următoarele solicitări[1]
[9]:
 greutatea proprie şi a echipamentului de adâncime;
 greutatea lichidului din interiorul ţevilor;
 greutatea prăjinilor de pompare în cazul ruperii accidentale a acestora;
 momentul de torsiune transmis ţevilor de extracţie prin intermediul statorului în timpul
funcţionării pompei şi cauzat de mişcarea de rotaţie a rotorului în stator; ducând la
apariţia unor eforturi suplimentare în ţevi;
 frecările existente în punctele de contact ale ţevilor cu coloana de exploatare sau cu
garnitura de prăjini de pompare care accentuează uzura ţevilor de extracţie.

223. Care este rolul centrorilor nerotativi?

44
 Centrorii nerotativi se utilizează în sondele deviate pentru micşorarea frecărilor şi
prevenirea spargerii ţevilor de extracţie cauzate de mufele de îmbinare dintre prăjinile de
pompare

224. Care este condiţia ca o pompǎ sǎ funcţioneze?

Pentru ca o pompă să funcţioneze, este necesar să aibă o lungime minimă egală cu
lungimea unui pas, având în acest caz un singur etaj sau o treaptă. Numărul de paşi este egal cu
numărul de etaje sau de trepte.

225. Care sunt principalele componente ale pompei elicoidale?

Elementele principale ale acesteia sunt rotorul şi statorul.

226. Care sunt solicitǎrile ţevilor de extracţie în cazul pompajului elicoidal?

Ţevile de extracţie utilizate la pompajul elicoidal sunt supuse la următoarele solicitări[1][9]:
 greutatea proprie şi a echipamentului de adâncime;
 greutatea lichidului din interiorul ţevilor;
 greutatea prăjinilor de pompare în cazul ruperii accidentale a acestora;
 momentul de torsiune transmis ţevilor de extracţie prin intermediul statorului în timpul
funcţionării pompei şi cauzat de mişcarea de rotaţie a rotorului în stator; ducând la
apariţia unor eforturi suplimentare în ţevi;
 frecările existente în punctele de contact ale ţevilor cu coloana de exploatare sau cu
garnitura de prăjini de pompare care accentuează uzura ţevilor de extracţie.

227. Care este condiţia de funcţionare a unei pompe elicoidale?

Pentru ca o pompă să funcţioneze, este necesar să aibă o lungime minimă egală cu
lungimea unui pas, având în acest caz un singur etaj sau o treaptă. Numărul de paşi este egal cu
numărul de etaje sau de trepte.

45