Lucrarea nr.

8. Dimensionarea garniturii de prǎjini

și dimensionarea garniturii de ţevi
8.1 Dimensionarea garniturii de prăjini
Dimensionarea garniturii de prăjini de pompare se poate face pe baza
solicitărilor statice sau pe baza solicitărilor dinamice. În cele ce urmează se
va prezenta dimensionarea garniturii de prăjini ţinând seama de solicitările
statice. În acest caz există două metode de dimensionare şi anume:
• metoda eforturilor unitare maxime admisibile;
• metoda eforturilor unitare egale.
Metoda eforturilor unitare maxime admisibile
Principiul acestei metode constă în determinarea punctului în care
efortul unitar maxim din prăjinile cu diametrul cel mai mic ales este egal
cu efortul unitar admisibil al oţelului din care sunt confecţionate prăjinile.
Deasupra acestui punct se consideră prăjini de un diametru standardizat
imediat superior, determinându-se un alt punct în aceleaşi condiţii. În
continuare se procedează în mos asemănător până când suma lungimilor
tronsoanelor determinate devine mai mare decât lungimea totală.
Prin această metodă de dimensionare se obtine o garnitură de prăjini
mai uşoară, realizându-se economie de material reducându-se sarcina în
prăjina lustruită. Pe de altă parte, cresc deformaţiilor elastice ale garniturii
de prăjini şi se micşorează cursa reală a pistonului pompei.

49
 Pentru determinarea lungimii primului tronson de prăjini se pune
condiţia ca:
σ max1 ≤ σ a (8.1)

unde σ max1 este efortul unitar maxim la partea superioară a

tronsonului 1. Dacă se explicitează σ max1 şi se consideră egalitate între
acesta şi σ a rezultă:

Pl + l p1 q p1 (b + masc )
=σa
a p1

iar lungimea primului tronson l p1 este dată de relaţia :

σ a ⋅ a p1 − Pl
l p1 = (8.2)
q p1(b + masc )

Pentru determinarea lungimii tronsonului 2 se pune condiţia ca:

σ max2 ≤ σ a

Prin urmare la egalitate rezultă:

Pl + l p1 q p1 (b + masc ) + l p 2 q p 2 (b + masc )
=σa
a p2

iar lungimea celui de-al doilea tronson l p2 este:

σ a ⋅ (a p 2 − a p1 )
l p2 = (8.3)
q p 2(b + masc )

Procedând în mod similar se obţine şi lungimea tronsonului trei care

se poate determina cu relaţia:
σ ad ⋅ (a p 3 − a p 2 )
l p3 = (8.4)
q p 3(b + masc )

50
 Dacă ∑ l pi > L atunci surplusul ∆ lp = ∑l pi − Lf (Lf fiind adâncimea
de fixare a pompei) se scade din fiecare tronson proporţional cu ponderea
tronsonului respectiv în lungimea totală.
Lungimea corectată a tronsoanelor va fi:

 
 ∆l p 
l '
= l p1 ⋅  l −  (8.5)
∑
p1
 l pi 
 

 
 ∆l p 
l '
= l p2 ⋅  l −  (8.6)
∑
p2
 l pi 
 

 
 ∆l p 
l '
= l p3 ⋅  l −  (8.7)
∑
p3
 l pi 
 

8.2 Variaţia eforturilor unitare în garnitura de

prăjini
Pentru determinarea variţiei eforturilor în garnitura de prăjini se
determină efortul unitar maxim, σi max la partea superioară a fiecărui tronson
şi efortul unitar minim, σi min la partea inferioară a fiecărui tronson (fig.8.1).
Tinând seama de forţele care acţionează în garnitura de prăjini eforturile
unitarea respective se calculează cu relaţiile:
Pl
σ1 min = (8.8)
a p1

Pl + l 'p1 ⋅ q p1(b + masc )

σ1 max = (8.9)
a p1

Pl + l 'p1 ⋅ q p1(b + masc )

σ 2 min = (8.10)
a p2

51
  2

Pl + (b + masc )


∑ l 'pi ⋅ q pi 


σ 2 max = 1
(8.11)
a p2

 2

Pl + (b + masc )


∑ l 'pi ⋅ q pi 


σ 3 min = 1
(8.12)
a p3

 3

Pl + (b + masc )


∑ l 'pi ⋅ q pi 


σ 3 max = 1
(8.13)
a p3

σmax3 σ
l'p3
ap3, qp3
σmin3
σmax2
l'p2
ap2, qp2

σmin2
σmax1
l'p1
ap1, qp1
L σmin1
Pl

Ap

Fig. 8.1 Schema garniturii de prăjini şi diagrama de eforturi.

52
 8.3 Dimensionarea garniturii de ţevi
În alegerea ţevilor de extracţie, în afara calcului de rezistenţă, se ţine
seama, dimensionând de la suprafaţă spre talpa sondei de adâncimea de
depunere a parafinei şi de posibilitatea de prindere a prăjinilor de pompare
cu corunca, în eventualitatea în care acestea s-au rupt la puţ.
Astfel pentru a permite deparafinarea mecanică a ţevilor de extracţie
se impune un diametru constant pe o adâncime de circa 1000 m. Prin
urmare, lungimea trosonului 2, lt 2 este egală cu 1000m, iar lungimea
tronsonului 1, lt1 este:

lt1 = L − lt 2 (8.14)

De asemenea, se evită schimbarea de diametru la prăjini la acelaşi

nivel cu schimbarea de diametru la ţevi, deoarece mufa prăjinilor va lovi în
reducţia de îmbinare a ţevilor ducând la uzura acestora. Distanţa minimă
între aceste nivele va fi de minim 10 m (tronsonul de ţevi va fi mai mare
decât tronsonul de prăjini cu cel puţin 10 m).
Diametrele trosoanelor de ţevi se stabilesc de jos în sus ţinând seama
de pompa alesă. Prin urmare, primul tronson va avea diametrul exterior
egal cu cel din simbolul pompei alese. Diametrul exterior al celui de-al
doilea tronson va fi imediat superior. De asemenea, se verifică dacă jocul
radial dintre prăjini şi ţevi permite efectuarea instrumentaţiilor cu corunca
în caz de rupere a prăjinilor de pompare.

8.4 Variatia eforturilor unitare în garnitura de

ţevi
Garnitura de ţevi este solicitată cel mai mult la cursa descendentă
când are loc transferarea greutăţii coloanei de lichid, Pl de pe prăjini pe
ţevi.
Forţele care acţionează în garnitura de ţevi sunt:
• greutatea proprie;
• greutatea coloanei de lichid, Pl ;
• greutatea coloanelor de lichid care acţionează pe suprafeţele
( At 2 − At1 ) şi (At1 − A p ) (fig.8.2).

53
 • forţa de şoc care poate apare în cazul ruperii prăjinilor: 1,1Pp b .

Odată stabilite aceste forţe se pot determina eforturile unitarea

maxime şi minime în garnitura de ţevi.

σmax2 σ

lt2 At2,at2,qt2

10 m σmin2
σmax1

lt1 At1,at1,qt1

L
σmin1

At

Pl
at

Fig. 8.2 Schema garniturii de ţevi şi diagrama de eforturi.

Pl + (At1 − A p ) ⋅ L ⋅ ρl ⋅ g + 1,1 ⋅ Pp ⋅ b
σ t1min = (8.15)
a t1

Pl + (At1 − A p ) ⋅ L ⋅ ρl ⋅ g + 1,1 ⋅ Pp ⋅ b + lt1 ⋅ qt1

σ t1 max = (8.16)
a t1

Pl +(At1 − Ap )⋅ L⋅ ρl ⋅ g + (At2 − At1 )⋅ lt2 ⋅ ρl ⋅ g +1,1⋅ Pp ⋅ b + lt1 ⋅ qt1

σt2min = (8.17)
at2

Pl +(At1 − Ap )⋅ L⋅ ρl ⋅ g + (At 2 − At1 )⋅lt 2 ⋅ ρl ⋅ g +1,1⋅ Pp ⋅ b +lt1 ⋅ qt1 + lt 2qt 2

σt 2max = (8.18)
at 2

54
 în care: σ t1min , σ t 2 min reprezintă efortul unitar minim în tronsonul 1,
respectiv în tronsonul 2, N/m2;
σ t1max , σ t 2 max – efortul unitar maxim în tronsonul 1, respectiv în
tronsonul 2, N/m2;
lt – lungimea tronsonului, m;
qt – greutatea unitară a ţevilor, N/m;
ati – aria secţiunii pline a ţevilor, m2;
At –aria secţiunii interioare a ţevilor, m2.

8.5 Exerciţii

I.Să se dimensioneze garnitura de prăjini prin metoda eforturilor

maxime admisibile în cazul unei sonde la care se cunosc următoarele date:
• adâncimea de fixare a pompei, Lf = 2750 m;
• densitatea ţiţeiului, ρt =850 kg/m3;

• densitatea apei de zăcământ, ρa =1050 kg/m3;

• impurităţi, i = 50%;
• densitatea oţelului, ρo =7850 kg/m3;

• diametrul pistonului, d p =1,5 in;

• rezistenţa admisibilă a oţelului 20MoNi35 , σ a =2385 ⋅ 10 5 N/m2;

• cursa de suprafaţă, S = 2,5 m;
• numărul de curse duble pe minut, n =8 cd/min;
• raza manivelelor, r = 690 mm;
• lungimea bielelor, l = 3770 mm.

55
 II. Să se determine variaţia eforturilor unitare în garnitura de ţevi şi
să se aleagă oţelul pentru ţevile de extracţie în condiţiile în care se
cunosc următoarele date:
• adâncimea de fixare a pompei, Lf = 2750 m;
• densitatea ţiţeiului, ρt =850 kg/m3;

• densitatea apei de zăcământ, ρa =1050 kg/m3;

• densitatea oţelului, ρo =7850 kg/m3;

• diametrul pistonului, d p =1,5 in;

• lungimea tronsonului 2, lt2 = 1000m;

• lungimea tronsonului 1, lt1 = 1750m;
• diametrul exterior al tronsonului 1, de1= 2 7/8 in;
• diametrul interior al tronsonului 1, di1= 2,5 in;
• diametrul exterior al tronsonului 2, de2= 3 1/2 in;
• diametrul interior al tronsonului 1, di2= 3 in;
• garnitura de prăjini are trei tronsoane cu următoarele caracteristici
prezentate în tabelul 9.
Tabelul 8.1. Datele garniturii de prăjini.
Aria secţiunii
Diametrul Greutatea unitară Lungimile tronsoanelor
transversale
In cm2 N/m m
¾ 2,85 24,2 1447
7/8 3,87 32,2 688
1 5,06 41,6 615

Bibliografie
1. Firu, F., Chiţu-Militaru, P., Mocănescu, F., Manolache, V.:
Extracţia ţiţeiului prin pompaj, Editura Didactică şi Pedagogică,
R.A. Bucureşti 2004.
2. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Sisteme de extracţie, Editura
Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2013.

56
3. Popescu, C., Luca, L., Alexandru, I. Boric, D.G.: Extracţia ţiţeiului
prin pompaj de adâncime, Editura Ziua, Bucureşti, 2005.
4. Popescu, C., Coloja, M.P.: Extracţia ţiţeiului şi gazelor asociate,
vol. 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993.

57