Lucrarea nr.

2. Studiul variaţiei unor

parametrii ce caracterizează
ascensiunea fluidelor
bifazice prin ţevile de extracţie
2.1 Principii generale

Când presiunea fluidelor în ţevile de extracţie pe toată lungimea

acestora devine mai mică decât presiunea de saturaţie, ies gazele din soluţie
iar curgerea devine eterogenă. În acest caz proprietăţile fizice ale fluidelor
variază cu presiunea de-a lungul ţevilor de extracţie, iar în urma ieşirii
gazelor din soluţie, ţiţeiul devine mai vâscos modificându-se astfel factorul
de frecare şi în plus apare şi fenomenul de alunecare.
Fenomenul de alunecare se produce datorită diferenţei dintre
densitatea gazelor şi densitatea lichidului; gazele fiind mai uşoare, tind să
se strecoare prin lichid, astfel încât viteza lor absolută faţă de un reper fix
este mai mare decât viteza absolută a lichidului.
Toate fenomenele prezentate mai sus concurǎ la apariţia de-a lungul
ţevilor de extracţie a unor structuri sau regimuri de curgere (fig.2.1) dupǎ
cum urmeazǎ:curgere bule, curgere dopuri, curgere spumă și curgere ceaţă.
Regimurile de curgere prezentate mai sus depind de presiunile de
curgere, de proprietǎţile fizice ale fluidelor, de diametrul ţevilor de
extracţie, vitezele fazelor, fracţiile de lichid , respectiv de gaze, raţia gaze-
lichid, etc. Prin urmare, nu toate aceste regimuri de curgere apar de-a
lungul ţevilor de extracţie în condiţiile specifice dintr-o sondǎ. Cele mai
întâlnite regimuri de curgere sunt: curgerea bule și curgerea dopuri.

6
 Fig.2.1.Structurile amestecului bifazic în cazul ascensiunii
prin ţevile de extracţie

2.2 Parametrii specifici ascensiunii fluidelor

bifazice
Pentru modelarea ascensiunii fluidelor bifazice prin ţevile de
extracţie a fost necesar sǎ se defineascǎ o serie de parametrii, așa cum se
prezintǎ în tabelul de mai jos:
Tabelul 2.1 Parametrii caracteristici ascensiunii fluidelor bifazice prin ţevile de
extracţie și relaţiile de definiţie.
Parametrul Relaţia de definiţie

= ; =
Viteza superficialǎ a gazelor,
Viteza superficialǎ a lichidului,

Viteza amestecului bifazic, = +

Viteza gazelor in situ, = ; =

Viteza lichidului in situ,

Viteza de alunecare, = −

Fracţia de gaze, , respectiv fracţia

= ; =
de lichid, fǎrǎ a considera + +
fenomenul de alunecare

7
 , respectiv fracţia de lichid(holdup
Fracţia de gaze(voide fraction),
= ; =
fraction), in situ, considerând
fenomenul de alunecare

unde , reprezintǎ debitul de gaze, respectiv debitiul de lichid la presiunea și

− aria secţiunii ţevilor de extracţie;

temperatura existente într-un punct de pe ţevile de extracţie;

− parte din aria secţiunii ţevilor de extracţie ocupatǎ de gaze;

− parte din aria secţiunii ţevilor de extracţie ocupatǎ de lichid.
În urma unor experimente în laborator a rezultat cǎ anumite valori
ale vitezei superficiale a gazelor și vitezei superficiale a lichdului determinǎ
producerea unei anumite structuri a curgerii. În figura 2.2 se prezintǎ o
diagramǎ de identificare a regimurilor de curgere în funcţie de cele douǎ
viteze superficiale ale lichidului și gazelor.
Viteza superficială a lichidului, vsl , m/s

100
Curgere bule dispersate

10

1
Curgere spumă
Curgere dopuri

Curgere ceaţă
Curgere bule

0,1

0,01

0,001
0,01 0,1 1 10 100
Viteza superficială a gazelor, vsg , m/s

Fig.2.2 Diagrama regimurilor de curgere în cazul ascensiunii

fluidelor bifazice prin ţevile verticale cu diametrul de 2 in [6].

2.3 Curbele gradient

Curbele gradient reprezintǎ variaţia presiunii amestecului bifazic de-
a lungul ţevilor de extracţie și se determinǎ cu ajutorul unor teorii de
ascensiune sau metode de determinarea a gradientului de presiune.
Gradientul de presiune reprezintă pierderea de presiune, exprimată în
bar sau Pascal raportată la 1 m de ţeavă de extracţie. Acesta depinde de

8
urmǎtorii parametrii: raţia gaze-lichid, diametrul ţevilor de extracţie,
caracteristicile fizice ale fluidelor și presiunea la care are loc curgerea.

static, (d p /dh)static ; gradientul determinat de frecări, (d p/d h) frecari și

Gradientul de presiune are trei componente și anume: gradientul

gradientul determinat de acceleraţie, (d p/dh)acc .

Problema determinării gradientului de presiune, în cazul curgerii
fluidelor prin ţevile de extracţie este una complexǎ, necesitând atât
experimente de laborator cât și în șantier. De-a lungul timpului metodele de
determinare a gradientului de presiune au evoluat de la stadiul de metode
bazate pe corelaţii stabilite empiric, la metodele mecaniciste în care s-a
încercat modelarea fe-nomenelor care au loc în timpul ascensiunii fluidelor
bifazice folosind legile fizicii.

2.3.1 Metoda Hagedorn -Brown

de determinare a gradientului de presiune
Metoda Hagedorn-Brown de determinare a gradientului de presiune
face parte din categoria metodelor empirice care nu ţin seama de structurile
amestecului bifazic de-a lungul ţevilor de extracţie, însǎ considerǎ
fenomenul de alunecare.
În continuare se va prezenta modul de utilizarea a metodei
Hagedorn-Brown în care este necesar sǎ se stabileascǎ intervalele de
presiune egale pornind de la presiunea din capul de erupţie. Pe fiecare

Brown distanţa, ∆ℎ pe care se pierde presiunea, ∆ . Înainte de a aplica

interval de presiune se determinǎ cu ajutorul metodei originale Hagedorn-

efectiv metoda Hagedorn- Brown este necesar sǎ se determine o serie de

parametrii preliminari prezentaţi în tabelul 2.2.
Tabelul 2.2 Relaţiile de calcul ale parametrilor preliminari.

Parametrii și unitǎţile de
Relaţiile de calcul
mǎsurǎ

−raţia gaze-lichid sm3/m3

=
(2.1)

− raţia de apǎ "

= =
#1 − "%
(2.2)
!

& −raţia gaze-ţiţei sm3/m3 &= #1 + % (2.3)

9
' − temperatura medie, oC ' + '(
Continuarea tabelului 2.2
' =
& − temperatura medie, K 2
(2.4)

& = ' + 273,15 (2.5)

−presiunea medie pe +
= +1
-./ -
2
(2.6)
intervalul de presiune

= 0,137 ∙ 23 ∙
considerat, bara
− raţia de soluţie, sm3/m3 (2.7)

#/,567./,688∙9:;% <
10 9:;
4 D
10#<,<=>>?/,6@>∙/< C%
AB !

E! − factorul de volum al E! = 0,9759 + 1,20 ∙ 10.8 [5,679 ∙ ∙

23 <,K
(2.8)
I J +1,25#1,8 ∙ ' + 32%] /,=
23!
ţiteiului

N − tensiunea superficialǎ ∙ 2 ∙ N + E! ∙ 2! ∙ N!
N =
∙ 2 + E! 2!
(2.9)
medie

2 − densitatea medie a E! ∙ 2! + ∙ 2
2 =
+ E!
(2.10)
lichidului , kg/m3

O − viscozitatea medie a O! 2! E! + O 2
O =
2 + 2! E!
(2.11)
lichidului, Pa.s

PQ3 , &PQ3
− presiunea, PQ3 = 49,37 − 4,67 ∙ 23
&PQ3 = 97 + 171,5 ∙ 23
(2.12)
respectiv temperatura

&
pseudocriticǎ, bara,K
− presiunea pseudoredusǎ
P3
= ; &P3 =
P3
&PQ3
(2.13)
&P3 − temperatura PQ3

pseudoredusǎ #0 < P3 < 3 și 1,3 < &P3 < 1,9%

U − factorul de U = 1 − 10.= V0,76 ∙ &P3

@
− 9,36 ∙ &P3
+ 13WV8 − P3 W P3
(2.14)
compresibilitate al gazelor

2 − densitatea medie a ∙&

2 = 23 ∙ 2
∙& ∙U X3
(2.15)

= 1 bar, iar & = 288,15 K.

gazelor, kg/m3

10
Tabelul 2.3 Relaţiile de calcul pentru determinarea gradientului de presiune- metoda
originalǎ Hagedorn-Brown.
Parametrii și unitǎtile de Relaţiile de calcul
mǎsurǎ
] − greutatea unui m3 de ] = 2! ^ + &23 2 X3 ^ + 2 ^ (2.16)
ţiţei mort împreunǎ cu apa
și gazele care îl însoţesc, N
− viteza superficialǎ a = (2.17)
4∙ _ −
` &
1+
= I U J
gazelor, m/s

86400 ∙ a ∙ b = &

− viteza superficialǎ a
4∙ E! + E
(2.18)
= I J

86400 ∙ a ∙ b 1+
lichidului, m/s
=

c d − coeficientul de vitezǎ 2
c = e
f
(2.19)
d
^N
al lichidului

c d − coeficientul de vitezǎ 2
c = e
f
(2.20)
d
^N
al gazelor

cg − coeficientul de 2
cg = b e
(2.21)
^N
diametru

c − coeficientul de 2
c =O e
f
(2.22)
^∙N @
viscozitate

hc − grup adimensional hc = expk−4,89500l

−1,07705
l ln#c % − 0,80822[ln#c %]= −
(2.23)
p
0,15970[ln#c %]@ − 0,01019[ln#c %]8 }
q − grup adimensional cd <,/ hc
q = <,K5K ∙ I J ∙
cd cg
(2.24)

q = 10 q
∗ 6

−grup adimensional = expk−3,6372 + 0,881 ∙ ln#q ∗ %l

st

v
u
(2.25)

−0,1335[ln#q ∗ %]=
+0,018534[ln#q ∗ %]@
l−0,001066[ln#q ∗ %]8 }
∗
−grup adimensional c d ∙ c <,@>
∗
=
cg=,/8
(2.26)

11
v − grup adimensional v = 1 + expk6,6598 + 8,8173l ∙ ln# ∗%

+3,7693[ln# ∗ %]= +
(2.27)

0,5359[ln# ∗ %]@}

Rex − numǎrul Reynods ]

Rex = 0,149 ∙ 10.=
b∙O ∙O
#/.st %
(2.28)
st

1
bifazic
λ −factorul de frecare
λ=
} 21,25
(2.29)

1,14 − 2 log | + <,7 ~

b Re
x

2 − densitatea medie a 2 =2 +2 #1 − % (2.30)

amestecului gaze-lichid
∆P
− gradientul de presiune ∆ € = ]=
ƥ =2 ^+
∆ℎ 9 ∙ 10/< ∙ b K ∙ 2 ^
(2.31)

∆# = /2^%
+2 ^
∆ℎ
∆ℎ − distanţa pe care se =
∆ − 2 ^ ∙ ∆ I2^J
pierde presiunea ∆ = - −
(2.32)
∆ℎ =
€ = ]=
-./
2 ^+
9 ∙ 10/< ∙ b K ∙ 2 ^
Când se neglijeazǎ gradientul determinat

∆
de acceleraţie:
∆ℎ =
€ = ]=
2 ^+
(2.33)

9 ∙ 10/< ∙ b K ∙ 2 ^

2 reprezintǎ densitatea medie a amestecului bifazic, kg/m3;

În relaţiile din tabelele 2.1 și 2.2:

^ −acceleraţia graviatţionalǎ, m/s2;

, ^, ! , −debitul de lichid, respectiv de gaze, respectiv de ţiţei,
3

" −impuritǎţile;
respectiv de apǎ, m /zi;

O! , O , O −viscozitatea ţiţeiului, respectiv a apei, respectiv a

2! , 2 − densitatea ţiţeiului, respectiv a apei, kg/m3;

gazelor, Pa.s;

23 , 2 X3 − densitatea relativǎ a gazelor; densitatea aerului , 2 X3 =

1,226 kg/m3;
N! , N −tensiunea superficialǎ a ţiţeiului, respectiv a apei, N/m
E −factorul de volum al apei, E = 1;

12
 b −diametrul interior al ţevilor de extracţie, m;
' , '( −temperatura de suprafaţǎ, respectiv temperatura de fund, oC
−viteza amestecului lichid -gaze, m/s;
− fracţia de lichid considerând fenomenul de alunecare.

2.4 Exerciţii
=2800m, =50m3/zi
•‚ =15 bar; ƒ„ =0,127m; bX =0,073 m; b„ =0,0635 m; i = 50% =1;
I. La o sondǎ se cunosc urmǎtoarele date:

= 2000 sm /zi; 2! =830 kg/m ; 2 = 1050 kg/m ; 23 =0,6;

2 X3 =1,226 ' =15oC; N = 60 ∙ 10.@ N/m; N! = 40 ∙
3 3 3

10 N/m; 2 =1050 kg/m ; 2! =850 kg/m ; O =0,02cP O! = 2,5 ∙ 10.@

kg/m3;
.@

Pa.s; O = 1 ∙ 10.@ Pa.s.

3 3

Se cere:

considerând urmǎtoarele valori pentru acestea:i1 = 10%; i2

a. sǎ se studieze influenţa impuritǎţilor asupra curbelor gradient

= 30%; i3 50%; i4 = 70%;

b. sǎ se studieze influenţa diametrului interior al tevilor de extractie

acesta:d1 = 2in; d2 = 2,5 in; d3 = 3in.

asupra curbelor gradient considerând urmǎtoarele valori pentru

considerând urmǎtoarele valori pentru acestea:RGL1 =

c. sǎ se studieze influenţa raţiei gaze-lichid asupra curbelor gradient

1000 sm3/m3; RGL2 = 2000 sm3/m3 ;RGL3 = 3000 sm3/m3;

RGL4 = 4000 sm3/m3 RGL5 = 5000 sm3/m3

II. Considerând datele de la problema anterioarǎ, sǎ se determine

de extracţie pentru i1 = 10%; d1 = 2in și RGL5 = 5000 sm3/m3. Pentru

regimurile de curgere sau structurile amestecului bifazic de-a lungul ţevilor

acesta se vor selecta valorile vitezelor superficiale ale lichidului, respectiv

ale gazelor și se va utiliza diagrama din figura 2.2,

13
 , precum și a fracţiei de lichid,
III. Sǎ se studieze variaţia vitezelor superficiale ale lichidului,
respectiv ale gazelor, în
funcţie de impuritǎţi, diametrele interioare ale ţevilor de extracţie,
raţia gaze-lichid, presiunea medie și debitele de lichid.

Bibliografie
1. Hagedorn, A.R., Brown, K.E.: Experimental Study of Pressure
Gradients Occuring During Continuous Two-Phase Flow in Small
Diameter Vertical Conduits, J.P.T., Trans AIME, Vol. 234,1965.
2. Iurcik, A.M., Istomin,.A. Z.: Calcule în extracţia
ţiţeiului(traducere din limba rusǎ), Editura Tehnicǎ, București,
1982.
3. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Noţiuni fundamentale. Editura
Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2012.
4. Marcu, M.: Extracţia petrolului. Aplicaţii numerice în erupţia
natural,a și erupţia artificialǎ. Editura Universitǎţii Petro-Gaze din
Ploiești, 2005.
5. Marcu, M.: Bazele optimizǎrii sistemelor de extracţie, Editura
Universitǎţii Petro-Gaze din Ploiești, 2017.
6. Marcu, M.: Extracţia petrolului, Editura Universitǎţii Petro-Gaze
din Ploiești, 2018.

14