Cercetarea hidrodinamica a sondelor de gaze

si a sondelor de injectie de apa

1. Pseudo-presiunea gazelor
Pseudo-presiunea gazelor, , este definită de următoarea relaţie:
2
= d

Astfel, prin utilizarea pseudo-presiunii gazelor, , ecuaţia de curgere a gazelor prin mediul
poros se liniarizează şi devine asemănătoare cu ecuaţia de curgere a unui lichid (fluid puţin
compresibil) prin mediul poros, cu deosebirea că în loc de presiune apare pseudo-presiunea.
Presiunea de referinţă, , din relaţia de mai sus poate fi orice presiune mai mică decât cea mai
mică presiune măsurată în timpul cer-cetării hidrodinamice a unei sonde de gaze. De multe ori
această presiune de referinţă se consideră ca fiind presiunea atmosferică.
În sistemul internaţional de unităţi de măsură, pseudo-presiunea gazelor se măsoară în Pa/s. De
asemenea, în sistemul metric de şantier, respectiv în sistemul practic anglo- saxon, aceasta se
măsoară în bar2/cP, respectiv în psi2/cP.
Calculul pseudo-presiunii gazelor, se face prin integrare numerică, cunoscând valorile
viscozităţii dinamice a gazelor, şi a factorului de neidealitate, .
Analiza măsurătorilor de presiune în sondele de gaze, din punct de vedere practic, se face cu
ajutorul metodelor convenţionale (utilizând reprezentarea grafică în coordonate semi-
logaritmice) sau cu ajutorul metodelor moderne (utilizând curbele tip şi derivata Bourdet a
presiunii), la fel ca în cazul sondelor de ţiţei. În cazul sondelor de gaze, însă, este necesar să se
efectueze mai întâi calculul pseudo-presiunii gazelor pentru fiecare valoare a presiunii măsurate
în sondă şi să se interpreteze datele, utilizând pseudo-presiunea în loc de presiune.
Problemele legate de utilizarea pseudo-presiunii gazelor apar la operaţiile extinse de testare a
sondei, când timpul de testare este mare, iar presiunea zăcământului se modifică foarte mult.
În figura 1se prezintă variaţia produsului, în funcţie de presiune.
0,004
Produsul viscozitate gazelor x factorul de

0,0035

0,003
neidealitate al gazelor, cP

0,0025

0,002

0,0015

0,001 Produsul µgZ

proporţional cu presiunea

0,0005
Produsul µg Z
practic constant
0
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000 7000 8000

Presiunea, psi

Fig.1 Variaţia produsului dintre viscozitatea dinamicǎ a gazelor

şi factorul de neidealitate cu presiunea

Pentru p<135 bar(2000psia) µgZ=constant si rezulta o ecuatie in p2

1
Pentru p>205 bar(3000 psia) , (p/ µgZ)=constant si rezulta o ecuatie in p.

Pentru p€[135-205 ]bar rezulta o ecuatie in m(p).

Pentru determinarea variatiei pseudo-presiunii cu presiunea(fig.2) se alege un pas de presiune (de
exemplu 10 bar) şi pornind de la presiunea de referinţă (de exemplu 40 bar) până la o presiune
mai mare decât cea de zăcământ (de exemplu 200 bar), se calculează factorul de neidealitate al
gazelor, viscozitatea gazelor și produsul .
În continuare se determină pseudo-presiunea gazelor prin integrare numerică, folosind metoda
trapezelor. Se menţionează că pseudo-presiunea gazelor se poate calcula cu o acurateţe mai mare
cu cât pasul de presiune este mai mic.. Pentru prima valoare a presiunii, pseudo-presiunea
gazelor se calculează astfel:

0 3243,3
40 = 2 40 0 =2 40 = 129733,2
2 2

iar pentru determinarea celorlalte valori ale pseudo-presiunii gazelor, se foloseşte relaţia:

= ∆ & (∆
'∆

\
3,5

3
Pseudopresiune, 106 bar2 /cp

2,5

1,5

0,5

0
0 20 40 60 80 100 120 140 160 180 200
Presiunea, bar

Fig.2 Variaţia pseudo-presiunii gazelor in functie de presiune.

2
 2. Curgerea non- Darcy prin mediul poros permeabil
O altă particularitate a interpretării rezultatelor măsurătorilor efectuate în sondele ce exploatează
zăcăminte de gaze este posibilitatea apariţiei în zăcământ a curgerii non Darcy.
Dacă prin mediul poros curg gazele care au o mobilitate mare, iar curgerea are loc în apropierea
sondei unde vitezele sunt mari, atunci în aceastǎ zonǎ regimul de curgere poate fi turbulent.
Dacă în jurul sondei regimul de curgere este turbulent, acesta determinǎ o cădere de presiune
suplimentară similară cu cea dată de factorul skin. Termenul de curgere non- Darcy a fost
adoptat pentru a descrie această cădere de presiune suplimentară determinatǎ de curgerea
turbulentǎ (non Darcy).
În modelele analitice, curgerea non-Darcy este luată în considerare prin adăugarea unui termen
adiţional în relaţia de calcul a factorului skin, care depinde de viteza (debitul) de curgere a
gazelor și anume:

)* = ) +,

unde + reprezintǎ coeficientul de curgere non-Darcy, iar , este debitul de gaze cu care produce
sonda.
Solutiile ecuaţiei difuziei pentru regimul de curgere staţionar al gazelor

P<135 bar

P>205 bar

Solutiile ecuaţiei difuziei pentru regimul de curgere semistaţionar si tranzitoriu în cazul

gazelor

3
 3. Metodele convenţionale de interpretare a măsurătorilor de
presiune
3.1 Cercetarea hidrodinamică a sondelor de gaze la deschidere
Cercetarea hidrodinamicǎ la deschidere a sondelor ce exploatează zăcămintele de gaze se face în
mod similar cu cele ce exploatează zăcămintele de ţiţei, cu deosebirea că în loc de presiune se
foloseşte pseudo-presiunea gazelor (sau formele simplificate în - sau , în funcţie de valorile
presiunii). Interpretarea convenţională a datelor provenite din cercetarea hidrodinamicǎ la
deschidere a unei sonde de gaze, presupune reprezentarea graficǎ în coordonate semi-
logaritmice a valorilor pseudo-presiunii gazelor (diagrama Miller-Dyes-Hutchinson) în funcţie
de timp şi trasarea dreptei pentru valorile ce corespund regimului de curgere radial-plan.
Capacitatea de curgere, .ℎ (în condiţiile utilizǎrii sistemului internaţional de unitǎţi de măsură)
se va calcula, ţinând seama de panta, 0, a dreptei corespunzǎtoare regimului de curgere radial-

, 1 34 , 1
plan, cu urmǎtoarea relaţie:

.ℎ = 43 ∙ = 0,1492
0 134 0
De asemenea, în condiţiile utilizǎrii sistemului de unitǎţi de mǎsurǎ metric de șantier, factorul
skin, ) se va calcula cu relaţia:

.
) = 1,151 & 3,1( log
6 7 489:
0 > ?* @3-
În relaţia de mai sus, AAAAAA
?* reprezintǎ produsul dintre viscozitatea gazelor și compresibilitatea
totalǎ calculat la presiunea medie de zǎcamânt.
Dupǎ determinarea factorului skin, se poate determina diferenţa de pseudo-presiune a gazelor,
Δ 3C6D (în mod similar cu cazul sondelor de ţiţei) sau cǎderea de presiune cauzatǎ de factorul
skin cu relaţia:

Δ 3C6D = 0,87|0| ∙ )

1,25

Dreapta de pantă:
Pseudo-presiunea gazelor, 10 6 bar2 /cP

a = -11,087 Kbar 2/cP/ciclu

1,2

1,15

1,1

1,05 m((pd) t=1h) =1,13868 Mbar 2/cP

1
0,01 0,10 1,00 10,00 100,00 1000,00
Timpul, ore

Fig.3. Diagrama caracteristică cercetării hidrodinamice la deschiderea

a unei sonde de gaze în coordonate semi-logaritmice

4
3.2 Cercetarea hidrodinamicǎ a sondelor de gaze la închidere

Cercetarea hidrodinamicǎ la închidere a sondelor ce exploatează zăcămintele de gaze presupune

o metodologie similarǎ cu cea folositǎ la sondele ce exploatează zăcămintele de ţiţei, cu
deosebirea că în loc de presiune se foloseşte pseudo- presiunea (sau formele simplificate în -
sau în funcţie de valorile presiunii).
Prin urmare, la fel ca în cazul sondelor de ţiţei, pentru interpretarea datelor de presiune în cazul
sondelor de gaze se pot folosi cele două metode de interpretare și anume: Metoda Horner şi
Metoda MDH (Miller- Dyes- Hutchinson).
Se va realiza reprezentarea graficǎ, în coordonate semi-logaritmice, a presiunii (pseudo-presiunii
4G H∆4
(unde I este timpul de
∆4
sau pătratului presiunii) măsurate în sondă în funcţie de raportul,
producţie anterior închiderii sondei exprimat în ore, iar ∆I este timpul efectiv de închidere a
sondei).
5
Dreapta de pantă
4,5 a
Pseudo-presiunea gazelor x106 ,bar2/cP

3,5

2,5 m((pd )∆t=1h )

2
Pseudo-presiunea extrapolată
1,5 m(p*)
1

0,5

0
1 10 100 1000 10000
(tp +∆t)/∆t)

Fig.4 Diagrama Horner

Se trasează apoi dreapta printre punctele corespunzătoare regimului de curgere radial-plan. În

cazul metodei MDH, pentru interpretarea convenţională a datelor provenite din cercetarea
hidrodinamicǎ la închidere a sondei, se reprezintǎ grafic în coordonate semi-logaritmice valorile
pseudo-presiunii gazelor în funcţie de timpul de închidere, ∆I şi se traseazǎ dreapta pentru
valorile ce corespund regimului de curgere radial- plan.
Capacitatea de curgere, .ℎ va fi calculată pe baza valorii pantei dreptei, 0 , utilizând urmǎtoarele
relaţii exprimate pentru cazul utilizǎrii sistemului de unitǎţi de mǎsurǎ metric de şantier:

, 1 34 , 1
∙ = 0,1492 .ℎ = 43
0 134 0
De asemenea, pentru calculul factorului skin, ) în condiţiile utilizǎrii sistemului de unităţi de
mǎsurǎ metric de şantier se vor folosi:

J K I 1 LL .
) = 1,151 & log log 3,1(
7 ∆489: 7 4
0 I > ?* @3-

5
În relaţia de mai sus 7 4 este presiunea la sfârşitul perioadei de producţie (∆I = 0), iar
7 489: este presiunea la timpul de închidere egal cu o oră (∆I = 1).
De asemenea, diferenţa de pseudo-presiune cauzatǎ de factorul skin se determinǎ cu relaţia:

J K3C6D = 0,87|0| ∙ )

4. Curbele tip si derivata Bourdet a presiunii

Analiza datelor rezultate din cercetarea hidrodinamicǎ a unei sonde folosind curbele tip constă în
gasirea curbei tip teoretice care se potriveşte cel mai bine cu reprezentarea graficǎ a datelor reale
( presiunile măsurate în sondă în funcţie de timp) în acelaşi coordonate adimensionale. Expresiile
matematice ale variabilelor adimensionale, M și IM folosite în cercetarea hidrodinamicǎ a
sondelor de gaze, considerând sis-temul de unităţi de mǎsurǎ metric de şantier, sunt prezentate în
cele ce urmeazǎ. Astfel, presiunea adimensionalǎ, M se poate determina cu urmǎtoarele relaţii:
• pentru ecuaţia în :
.ℎ 134 .ℎ
M = ∙ J K= J K
37,321, 34
6
0,12961, 6

Relaţiile pentru calculul timpul adimensional, IM în condiţiile utilizǎrii sistemului de unităţi de

.I
mǎsurǎ metric de şantier si pentru ecuaţia în

IM = 0,00036
> ?* @3-
1000000
Derivata Bou rdet a pseu do-presiu n ii
în gu stă şi cu variaţie abru ptă din cau za
Pseudo-presiunea, derivata Bourdet a

compresibilităţii gazelor ce depin de

de presiu n e

Dreapta de
100000
pseudo-presiunii

pan tă u n itară

10000

Cu rgerea omogen ă radială

Derivata Bou rdet a pseu do-
presiu n ii stabilizată
1000
0,01 0,1 1 10 100

Timpul

Fig. 5. Variaţia pseudo-presiunii gazelor şi a derivatei Bourdet a pseudo-presiunii calculate pe baza

măsurătorilor de presiune înregistrate într-o sondă de gaze, în funcţie de timp

Se observǎ cǎ valorile măsurătorilor reale din sondă se abat de la valorile furnizate de modelul
analitic. Această abatere este cauzatǎ de faptul că modelul analitic consideră compresibilitatea
fluidului în sondă practic constantă, în timp ce într-o sondă de gaze compresibilitatea gazelor
depinde mult de presiune şi temperatură.
Uneori, în cazul sondelor care exploatează zăcăminte de gaze cu permeabilitate mică sau cu
temperatură de zăcământ mare, reprezentarea grafică în coordonate dublu logaritmice a derivatei
Bourdet a diferenţei de pseudo-presiune a gazelor, prezintă urmǎtoarele caracteristici:

6
 • în zona de tranziţie de la curgerea cauzatǎ de efectele de în-magazinare a fluidului
în sondă la curgerea omogenă radial-plană prezintǎ o pantă mai mare decât
unitatea;
• zona de maxim este mai îngustă;
• o variaţie mai bruscă decât în cazul valorilor pseudo-presiunii gazelor furnizate de
soluţia modelului matematic analitic.

5. Curbele de comportare a stratului şi debitul maxim

Curbele de comportarea a stratului denumite curbe IPR (Inflow Performance Relationships
Curves) sunt definite de corelaţia dintre presiunea dinamică în sondă şi debitul de fluid produs.
Aceste curbe prezintǎ două puncte caracteristice și anume:
• când sonda nu produce (debitul de producţie este nul), iar presiunea în sondă este presiunea
de zăcământ;
• când presiunea este foarte mică (presiunea atmosferică), ceea ce corespunde situaţiei în care
debitul este egal cu debitul maxim (Absolute Open Flow- AOF).
Debitul maxim sau potenţial absolut(AOF-Absolute Open Flow) este debitul teoretic cu care ar
produce o sondă la o presiune dinamică de fund egală cu presiunea atmosferică.
Pentru determinarea curbelor IPR în cazul sondelor de gaze s-au elaborat o serie de metode. În
cele ce urmeazǎ vor fi prezentate cele mai cunoscute.
Rawlins și Schellardt[21] au prezentat o relaţie empirică între presiunea dinamică stabilizată şi
debitul de fluid produs, cunoscută în literatura de specialitate ca relaţia în “C şi n”sau Fetcovitch.
Această relaţie are urmǎtoarea formǎ:
, = O P- - D
7
unde , reprezintǎ debitul de gaze în condiţii standard; P presiunea de zǎcǎmânt;

7 presiunea dinamică în sondă;

O şi Q două constante.
Exponentul, n poate sǎ ia valori între 1 (pentru curgerea laminară) și 0,5 (în cazul curgerii total
turbulente). Dacǎ se reprezintă grafic, în coordonate dublu logaritmice diferenţa dintre presiunea
7 în funcţie de debitul de gaze, ,
-
de zǎcǎmânt la pǎtrat și presiunea dinamicǎ la pǎtrat, P-
măsurat în condiţii standard, punctele se vor înscrie pe o dreaptă de pantă 1/Q. Debitul maxim
(AOF) se obţine prin extrapolarea acestei drepte până la presiunea atmosferică.
O abordare mult mai riguroasă este realizată, dacă considerăm presiunea în timpul regimului
de curgere semi-staţionar şi considerand si factorul skin propriu-zis şi factorul skin cauzat de
curgerea non- Darcy. Soluţia ecuaţiei de curgere în aceste condiţii este urmǎtoarea:

, 34 1 @P 3
̅ = ∙ Uln ) +W, WX
3
T.ℎ 13P @3 4

Relaţia de mai sus se poate exprima într-o formǎ mai simplǎ astfel:

7
 -
̅ 7 = Y, ZJ, K

Aceasta relatie este cunoscută în literatura de specialitate ca fiind relaţia în "A şi B" sau relaţia
Hopeurt sau relaţia Forchheimer sau relaţia LIT.
În relaţia de mai sus, Y se numeşte coeficient de curgere laminară și se poate determina cu
relaţia:

1 @P 3
Uln
34
Y= ∙ )X
T.ℎ 134 @3 4

iar Z se numeşte coeficient de curgere turbulentă și se determinǎ cu relaţia:

1 34
Z= ∙ +
T.ℎ 134

În acest caz, debitul maxim, , [\] se calculează cu relaţia:

Y aY- 4Zb ̅ 34 c
, =
^_`
2Z

6. Teste specifice sondelor de gaze

Sunt efectuate pentru determinarea factorului skin non- Darcy şi a debitului maxim (AOF):
• Testul back- pressure (back-pressure test);
• Testul izocronal (isocronal test);
• Testul izocronal modificat (modified isocronal test).

Testul back-pressure
Testul back- pressure presupune ca sonda sǎ producǎ cu diferite debite de gaze succesive pe
perioade de timp egale; sonda fiind lăsată să producă fiecare debit de gaze un timp suficient
pentru stabilizarea presiunii aşa cum se prezintǎ în figura de mai jos.
Presiunea, bar

Qg4
Debitul de gaze x103

Qg3
Qg2
Qg1
m 3/zi

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150 160

Timpul, ore

Fig. 6Variatia presiunii si debitului in timpul unui test back-pressure

8
 Testele back pressure sunt realizate în formaţiuni cu permeabilitate mare.

In formaţiunile puţin permeabile testele trebuie să fie foarte lungi.

Metode de interpretare

• Metoda Rawlins şi Schellardt

• Metoda Houpeurt
1000000
(p i2-pst2)

100000
pi2 -pd2, bar2

Debitul maxim (AOF)

10000

1000

Dreapta de pantă 1/n

100
100000 1000000 10000000

Debitul de gaze, m3/zi

Fig.7Metoda de interpretare Rawlins pentru testul back pressure

Metoda de interpretare Rawlins şi Schellardt[21], constă în reprezentarea grafică în coordonate

dublu logaritmice a diferenţei pseudo-presiunilor ( 6 7 (sau diferenţei pǎtratului
- -
presiunilor 6 7 sau diferenţei presiunilor 6 7 ), calculate pentru valorile presiunii
stabilizate de la sfârşitul fiecărei perioade de producţie, în funcţie de debitul de producţie, ,
măsurat în condiţii standard. Aceastǎ reprezentare graficǎ realizatǎ pentru ecuaţiile în - este
prezentatǎ în figura de mai sus.
Caracteristic testului back- pressure este faptul că la sfârşitul fiecarei perioade de producţie cu un
anumit debit se atinge regimul de curgere semi-staţionar.
Punctele astfel rezultate, după ce se atinge regimul de curgere semi-staţionar, se vor înscrie pe o
dreaptă de pantă, 0 care are valoarea 1/Q (0 = 1/Q . Prin urmare, dacǎ panta dreptei, 0 se
determinǎ din figura de mai sus, coeficientul, Q pentru relaţia Rawlins şi Schellardt (relaţia în C
şi n sau Fetcovitch) se determinǎ cu relaţia de mai jos:
Q = 1/0
Notând cu d punctul de intersecţie al dreptei de pantǎ, 1/Q cu axa Oy, coeficientul O se
determină cu ajutorul relaţiei:

f
O = 10'e\g

9
Debitul maxim de gaze (AOF), , ^_`
va fi calculat prin extrapolarea dreptei până la punctul
( 6- -
34 și citirea debitului maxim de gaze corespunzător pe axa Ox așa cum s-a ilustrat în
figura 7.
Debitul maxim de gaze, , ^_` se poate determina și analitic cu ajutorul relaţiei:
• dacă se utilizează pseudo-presiunea, :

D
, ^_` = OJ 6 34 K

Metoda Houpeurt
Metoda Houpeurt constă în reprezentarea grafică în coordonate carteziene a diferenţei pseudo-
presiunilor gazelor sau diferenţei pǎtratului presiunilor sau diferenţei presiunilor divizatǎ prin
J[ '[ K J l' lK
h
j
i
; h i
; h' i
;
j j
debitul de producţie, calculate pentru presiunile
stabilizate de la sfârşitul fiecărei perioade de producţie, în funcţie de debitul de producţie, ,
măsurat în condiţii standard

Fig.8 Metoda de interpretare Houpeurt pentru testul back-pressure.

Coeficientul curgerii turbulente, Z este determinat ca fiind panta dreptei trasate printre punctele
graficului, iar coeficientul curgerii laminare, Y este determinat la intersecţia acestei drepte cu axa
Oy. Debitul maxim de gaze, , ^_` se determină cu ajutorul relaţiilor deja prezentate mai sus.

Testul izocronal
În cadrul acestui test sonda produce mai multe debite crescătoare pe perioade de timp egale
(izocron: acelaşi timp). Între perioadele de producţie apar periodele în care sonda este oprită un
timp suficient de lung pentru ca presiunea să se restabilească la presiunea iniţială, aşa cum se
prezintǎ în figura 9.

10
 pi

Presiunea, bar
pd 1
pd 2
pd ,stab
pd 3
pd 4

Qg 4

Debitul de gaze
Qg 3

x103, m 3/zi
Qg 2
Qg 1

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600 650 700 750 800

Timpul, ore

Fig.9.Variaţia presiunii și debitului de gaze în timpul unui test izocronal

Ultima perioadă de producţie uneori este extinsă cu o altă periodă de producţie cu un debit mai
mic, astfel încât presiunea să se stabilizeze.
Metodele de interpretare a datelor rezultate dintr-un test izocronal au la bază observaţia cǎ
fiecare perioadă de producţie se termină cu un regim nestaţionar și în timpul ultimei perioade de
curgere extinse se atinge regimul de curgere semi-staţionar.
Metode de interpretare:
• Metoda Rawlins şi Schellardt

• Metoda Houpeurt

Se reprezintă grafic funcţia m(p) sau p2 sau pîn funcţie de valorile debitului din regimul
tranzitoriu. Se duce o paralelă la dreapta obţinută mai sus care trece prin punctul corespunzător
perioadei de producţie prelungită(fig.10).
Debitul maxim, , ^_` va fi calculat prin extrapolarea dreptei de pantă, 1/Q trasată prin punctul
determinat de presiunea stabilizată obţinută la sfârşitul perioadei mari de producţie cu debit
redus, până la punctul ( 6- -
34 şi citirea debitului de gaze corespunzător.

1,0E+06

(pi 2-pst2)
Dreapta de pantă
1/n
1,0E+05
pi2 -pd2, bar2

1,0E+04

1,0E+03 Debitul maxim (AOF)

Dreapta de pantă
1/n
1,0E+02
10000 100000 1000000

Debitul de gaze, m3/zi

Fig.10 Metoda de interpretare Rawlins pentru testul izocronal

Testul izocronal modificat

Testul izocronal modificat este similar cu testul izocronal cu diferenţa că perioadele de oprire a
sondei au aceiaşi durată de timp ca şi perioada de producţie, iar ultima perioadă de producţie este

11
extinsă printr-o altă perioadă de producţie cu debit mai redus până se stabilizează presiunea, aşa
cum se observă în figura de mai jos.
Spre deosebire de testul izocronal clasic, testul izocronal modificat este mai scurt, deoarece
perioadele de oprire a sondei nu sunt lungi pentru a permite restabilirea presiunii până la
presiunea iniţială, ci au o durată egală cu durata perioadelor de producţie.
Interpretarea măsurătorilor de presiune rezultate dintr-un test izocronal modificat, atât în cazul
metodei Rawlins cât şi în cazul metodei Houpeurt se face în mod similar cu cea corespunzǎtoare
testului izocronal clasic.
pi

Presiunea, bar pd1

pd2
pd,stab
pd3
pd4

Qg4
Debitul de gaze x 103

Qg3
Qg2
m3 /zi

Qg1

0 50 100 150 200 250 300 350 400 450 500 550 600
Timpul, ore

Fig.11 Variaţia presiunii și debitului de gaze în timpul

unui test izocronal modificat.

Katz a arătat că dacă se consideră pseudopresiunea de la începutul fiecărei perioade de debit

tranzitoriu în loc de pseudopresiunea iniţială, interpretarea unui test izocronal modificat poate să
fie realizată în acelaşi mod ca în cazul unui test izocronal.

7. Cercetarea sondelor de injecţie

Injecţia de fluide într-un zăcământ omogen determină în jurul găurii de sondă două zone cu
caracteristici diferite.
Se presupune că cele două zone sunt concentrice (atunci când fluidul injectat are o mobilitate
mai mică decât cea a fluidelor din zăcământ) . În caz contrar se produce fenomenul de fingering.

7.1 Zonele din jurul gaurii de sonda

Zona din imediata apropiere a sondei de injecţie:

Viscozitatea apei;
Permeabilitatea apei în prezenţa unei saturaţii reziduale a ţiţeiului după deplasarea acestuia de
către apă;
Compresibilitatea totală în zona ocupată de apă; Ţiței
kt µt c t
Raza de injecţie:
Apă
r ra
rt
ka µa ca

12
Zona îndepărtată de gaura de sondă:
Viscozitatea ţiţeiului;
Permeabilitatea ţiţeiului în prezenţa unei saturaţii în apă ireductibilă;
Compresibilitatea totală.

7.2 Testele efectuate la o sonda de injectie de apa

testul de injectivitate;
testul pressure fall-off;
testul creşterii debitului de injecţie în trepte.
Se pun in evidenta:
Efectul de înmagazinare al sondei;
Prima curgere radial-circulară în zona din apropierea găurii de sondă unde apa
injectată a dislocuit ţiţeiul;
A doua curgere radial-circulară care corespunde zonei mai îndepărtate de gaura de
sondă saturată cu ţiţei.
Testul de injectivitate
În timpul unui test de injectivitate, sonda este mai întâi închisă până când presiunea ajunge la
presiunea iniţială de zăcământ. Din acest moment se începe injecţia de apă în sondă la un debit
constant, înregistrându-se în acelaşi timp şi presiunea dinamicǎ în sondǎ
250

200
Presiunea, bar

150

100

50

0
10
de injecţie, m 3 /zi

0
-10
Debitul

-20
-30
-40
-50
-60
-30 -25 -20 -15 -10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Timpul, ore

Fig. 12 Variaţia presiunii dinamice în sondǎ şi debitului de injecţie

în timpul unui test de injectivitate

Raportul mobilitǎţilor fluidului injectat(apa) şi ţiţeiului din zǎcǎmânt poate fi unitar sau neunitar.
Cazul în care se considerǎ cǎ mobilitatea apei injectate în zǎcǎmânt este egalǎ cu mobilitatea
ţiţeiului din zǎcǎmânt.
Dacǎ se considerǎ cǎ debitul de injecţie constant şi se reprezintă grafic, în coordonate semi-
logaritmice, presiunea dinamică în sondǎ în funcţie de timpul de injecţie, se observă că pe o
anumită secţiune punctele de presiune se vor alinia pe o dreaptă. Prin prelungirea dreptei se poate
determina presiunea la timpul t =1 oră, 7 489: .

13
De asemenea, panta dreptei, 0, considerându-se sistemul de unitǎţi de mǎsurǎ metric de șantier,

21,5 ,6Dm \ Z\
se poate determina cu relaţia de mai jos:

0=
.\ ℎ
Din relaţia de mai sus se poate determina permeabilitatea efectivǎ a apei, .\
Odată determinată permeabilitatea, .\ , se poate calcula factorul skin, în condiţiile utilizǎrii
sistemului de unitǎţi de mǎsurǎ metric de şantier, cu următoarea relaţie:
.\
) = 1,151 & log 3,1(
7 489: 6
0 > \ ?*\ @3-
unde 6 reprezintǎ presiunea în sondǎ înainte de începerea testului de injectivitate, mǎsuratǎ în
bar. De asemenea, presiunea dinamică din sondǎ în timpul testului, 7 se poate determina cu
relaţia
7 = 7 489: 0 ∙ log I
În cazul sondelor de injecţie, valoarea coeficientului de înmagazinare este mare, ceea ce
înseamnă că datele rezultate dintr-un test de injectivitate sunt influenţate foarte mult de efectul
înmagazinării fluidului în sondă. Din acest motiv este necesar să se determine timpul cât durează
acest efect.
În consecinţă, se reprezintǎ grafic datele testului de injectivitate şi anume: cǎderea de presiune
dintre presiunea din timpul testului de injectivitate, 7 şi presiunea de dinaintea începerii
testului, 6 când sonda era închisǎ, ( 7 6 în funcţie de timpul de injecţie, pe o diagramă în
coordonate dublu logaritmice[9].
Perioada caracterizatǎ de efectele de înmagazinare a fluidului în sondǎ este identificatǎ pe acest
grafic în zona în care punctele de presiune se aliniazǎ pe o dreaptǎ de pantǎ unitarǎ. Timpul la
care primul punct se abate de la dreapta de pantǎ unitarǎ și la care se adaugǎ un ciclu sau 1½ cicli
logaritmici, permite determinarea timpului la care efectele de înmagazinare a fluidului în sondǎ
dispar.

90,00

80,00
Presiunea dinamică în sondă, bar

70,00

60,00
(pd )t=1h =70,92 bar

50,00

40,00 Dreapta de pantă

a=5,72 bar/ciclu

30,00

20,00

10,00

0,00
0,01 0,10 1,00 10,00 100,00
Timpul, ore

Fig.13 Diagrama în coordonate semi-logaritmice pentru interpretarea testului

de injectivitate

,6Dm Z\ I
Coeficientul de înmagazinare a fluidului în sondă se determină cu relaţia de mai jos:

O=
24Δ

14
unde Z\ reprezintă factorul de volum al apei, iar timpul, I şi căderea de presiune, Δ , reprezintă
coordonatele unui punct selectat de pe dreapta de pantă unitară.
La sfârşitul timpului de injecţie, se determină raza de investigare, @6Dn cu urmǎtoarea relaţie:
.\ I
@6Dn = 0,038o
> \ ?*\

În relaţia de mai sus se foloseşte sistemul de unităţi de măsură metric de şantier.

De asemenea se estimează şi raza zonei ocupate de apă înainte de iniţierea testului de
injectivitate, @\ cu următoarea relaţie:
p\
@\ = o
Tℎ> q\ q\6
în care: q\6 reprezintǎ saturaţia în apă interstiţialǎ;
q\ saturaţia medie în apă la începutul testului;
ℎ grosimea stratului, m;
> porozitatea;
p\ volumul cumulativ de apă injectată la începutul testului, m3;
@\ raza zonei ocupate de apǎ, m.

Testul pressure fall-off

Testul pressure fall-off este similar cu cercetarea hidrodinamicǎ la închidere a sondei de

producţie. La fel ca în cazul sondei de producţie, sonda de injecţie se închide pe o anumită
perioada de timp, urmărindu-se variaţia presiunii din sondǎ sau de la suprafaţă. În cazul unei
sonde de injecţie, când aceasta se închide, presiunea din sondǎ scade, spre deosebire de o sondă
de ţiţei sau gaze a cărei presiune din sondǎ creşte în timpul închiderii ei. De obicei, testul
pressure fall-off este precedat de un test de injectivitate de lunga durată[2].
250
Perioada de injecţie Perioada de închidere
200
Presiunea, bar

150

100

50

0
20
10
injecţie, m 3 /zi

0
Debitul de

-10
-20
-30
-40
-50
-60
-30 -25 -20 -15 -10 -5 0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Timpul, ore

Fig.14 Variaţia presiunii şi debitului de fluid în timpul

unui test pressure fall-off.

15
Cazul în care se considerǎ raportul unitar al mobilitǎţilor fluidului injectat și fluidului din
zăcământ
La fel ca în cazul unei sonde de producţie cercetată hidrodinamic la închidere, datele unui test
pressure fall-off sunt analizate folosind metoda Horner.
Prin urmare, presiunile înregistrate în timpul testului vor fi reprezentate grafic pe o diagramă
= re g aşa cum se prezintă în figura de mai jos.
4h H∆4
∆4
semi-logaritmică
70,0

60,0

50,0
Presiunea în sondă , bar
Dreapta de pantă
40,0 -a

30,0

20,0

(pd )∆t=1h p*
10,0

0,0

-10,0
1000 100 10 1
(ti+Δt)/Δt

Fig.15. Diagrama în coordonate semi-logaritmice de tip Horner pentru interpretarea datelor rezultate
din testul pressure fall-off.

De asemenea, variaţia presiunii în sondă în timpul unui test pressure fall-off poate fi descrisă de

I6 ∆I
ecuaţia:
∗
= 0 log
∆I
unde ∗ reprezintă presiunea extrapolatǎ citită de pe diagrama de mai sus, prin prelungirea
dreptei de pantă, 0 negativă, până acolo unde aceasta intersectează axa Oy corespunzător valorii
log e g = 1;
4h H∆4
∆4
I6 reprezintă timpul de injecţie de dinaintea începerii testului, ore;
0 panta dreptei pe care se aşează o parte din punctele de presiune reprezentate grafic pe o

= r log e g
4h H∆4
∆4
diagramă semi-logaritmică de tip Horner .

De asemenea factorul skin, ) se determină cu ecuaţia de mai jos:

.\
) = 1,151 & log 3,1(
∆48 ∆489:
0 > \ ?*\ @3-

unde ∆48 şi ∆489: se determină din diagrama în coordonate semi-logaritmice din figura de
mai sus.Odată determinat factorul skin, se poate calcula căderea suplimentară de presiune
generată de efectul de skin, ∆ 3 cu relaţia:
Din figura de mai sus se determină panta a, presiunea la o oră, ∆489t \ şi presiunea
∗
extrapolată, .
De îndatǎ ce a fost determinată presiunea medie a zăcământului, se pot determina indicele de
injectivitate real, u6 , respectiv ideal, u66 şi eficienţa curgerii, v cu relaţiile următoare:

16
 ,6Dm
u6 =
∆48 ̅
,6Dm
u66 =
∆48 ̅ ∆ 3
u6
v=
u66

Cazul în care raportul mobilitǎţilor fluidului injectat și fluidului din zăcământ este neunitar
Această situaţie apare atunci când timpul de închidere este suficient de mare, astfel încât raza de
investigare să depǎşească raza zonei invadate de apă. Modelul de curgere considerat este cel
format din două zone şi anume zona ocupată de apă(bancul de apă) de rază, @\ şi zona ocupată de
ţiţei(bancul de ţiţei) @4 .
De asemenea, se presupune că proprietăţile fluidelor sunt constante în fiecare zonă. Prin urmare,
în zona invadată de apă de rază, @\ mobilitatea apei, w\ este dată de relaţia:
.\
w\ =
\

iar în zona ocupată de ţiţei mobilitatea ţiţeiului, w4 este dată de relaţia:

.4
w4 =
4
unde .\ reprezintă permeabilitatea apei din zona invadată de apă corespunzătoare saturaţiei
medii în apă;
.4 permeabilitatea ţiţeiului din zona bancului de ţiţei, corespunzătoare saturaţiei în apă
interstiţială.
Dacă se elimină efectul de înmagazinare, punctele de presiune se vor alinia după două drepte de
pante diferite şi anume: 09 , respectiv 0- care se intersectează la raportul timpilor I6 ∆I ] /
∆I ] , aşa cum se prezintǎ în fig.16 Din 16, pe baza valorilor pantei, 09 se pot estima
permeabilitatea efectivă din zona invadată de apă, .\ şi factorul skin, ) cu relaţiile:

100

90
Presiun ea în son dă , bar

80

70
Dreapta de pantă
60
- a1
50

40
Dreapta de pantă
30 - a2
20
(ti +∆tfx )/∆tfx
10

0
1000 100 10 1
(ti +∆t)/∆t

Fig.16 Diagrama în coordonate semi-logaritmice, tip Horner,

pentru analiza datelor de presiune în cazul unui test pressure fall-off fără efecte de înmagazinare și
atunci când raportul mobilităţilor fluidului injectat și fluidului din zăcământ nu este unitar.

17
Testul creşterii debitului de injecţie în trepte

Testul creşterii debitului de injecţie în trepte se realizează la o sondă de injecţie în scopul

determinării presiunii de fisurare a stratului productiv. Aceasta reprezintă o dată foarte
importantă în cazul stabilirii parametrilor unui proces de injecţie de apă, de aşa manieră încât să
se evite fisurarea stratului productiv.
1. Se reprezintă grafic presiunea în sondǎ sau la suprafaţă înregistrată la sfârşitul fiecărei
perioade de timp considerate şi debitul de injecţie corespunzător perioadei respective
(fig.17) În acest mod se obţin două drepte cu pante diferite. La intersecţia celor două
drepte se obţine presiunea de fisurare a stratului productiv şi debitul de injecţie
corespunzător.

120

100
Presiunea, bar

80
70,5
60

40 Presiunea de fisurare = 70,5 bar

Debitul de injecţie = 65,8 m3 /zi
20

0
0 20 40 6065,8 80 100 120 140 160 180

Debitul de injecţie, m 3 /zi

Fig.17. Variaţia presiunii în funcţie de debitul de injecţie

în timpul unui test de creştere a debitului în trepte
şi determinarea presiunii de fisurare a stratului.

Dupǎ ce a fost estimată presiunea de fisurare, se poate determina şi gradientul de fisurare al

stratului productiv respectiv

7.3 Derivata Bourdet a presiunii in cazul sondelor de injectie

Utilizarea derivatei Bourdet a presiunii pentru interpretarea datelor rezultate din testarea unei
sonde de injecţie, conduce la identificarea următoarelor tipuri de curgere:
• efectul de înmagazinare a fluidului în sonda de injecţie, caracterizat printr-o creştere liniară
de pantă unitarǎ a presiunii şi derivatei Bourdet a presiunii în condiţiile reprezentǎrii grafice a
acestora în coordonate dublu logaritmice;
• prima curgere radial-circulară monofazică din jurul găurii de sondă ale cărei caracteristici
sunt influenţate de fluidul şi proprietăţile rocii din zona ocupată de apă (pe curba derivatei

derivatei la valoarea 0,5.

Bourdet a presiunii, aceasta corespunde unei porţiuni orizontale sau unei stabilizǎri a

• a doua curgere radial-circulară monofazică, corespunzătoare zonei ocupate de ţiţei, care se

poate observa pe curba derivatei Bourdet a presiunii sub forma celei de-a doua stabilizǎri a
derivatei la valoarea 0,5w.

ocupată de apă la saturaţia ireductibilă în apă, iar raportul mobilităţilor, w poate fi unitar sau
• tranziţia între cele două curgeri radial-circulare unde saturaţia variază de la saturaţia din zona

18
 neunitar. În funcţie de valoarea raportului mobilităţilor, w şi valoarea coeficientului de
storativitate, x, aspectul curbei derivatei Bourdet a presiunii pe această porţiune se modifică
Din figura de mai jos se observǎ cǎ efectul de înmagazinare mascheazǎ rǎspunsul din zona de
apǎ şi a unei pǎrţi importante din zona de tranziţie. În acest caz, chiar dacǎ are loc acest fenomen,
interpretarea datelor este posibilǎ deoarece testul a fost suficient de lung pentru ca sǎ se poatǎ
obţine un rǎspuns şi din zona ocupatǎ numai de ţiţei.
102
Derivata Bourdet a presiunii adimensională

CD = 0
Presiunea adimensională

101

Frontul de apă
v
v
v v v
100 v
CD = 0 v

10-1
Zona
ocupată Zona de tranziţie Zona ocupată
de apă de ţiţei
10-2
10-4 10-3 10-2 10-1 100 101 102 103

Timpul adimensional, ∆tD/rD .

Fig.18Interpretarea datelor de presiune rezultate dintr-un test pressure fall-off
realizatǎ cu ajutorul curbelor tip particularizate, corespunzǎtoare
modelului cu zone concentrice multiple în jurul sondei de injecţie

Prin urmare, dacǎ se utlilizeazǎ curbele tip corespunzǎtoare modelului cu zone concentrice în
jurul sondei de injecţie sau modelului multibank, particularizate pentru interpretarea datelor
rezultate din testele pressure fall-off efectuate la timpi diferiţi, se poate monitoriza deplasarea
frontului de apǎ. De asemenea, se pot determina mobilitǎţile fluidelor în zonele ocupate de apǎ,
respectiv de ţiţei, precum şi distribuţia saturaţiei fluidelor în zona de tranziţie

19