Curs Bsnep+Coperta 2021 PDF

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI
MASTER: EXTRACȚIA PETROLULUI
SUPORT DE CURS
BAZELE SIMULĂRII NUMERICE ÎN

EXTRACȚIA PETROLULUI
AUTOR: Prof.univ. habil. dr. ing. Florinel DINU
PLOIEȘTI
– 2021–
CURS 1 BSNEP
RELAŢII DE CALCUL UTILIZATE

PENTRU DETERMINAREA UNOR PROPRIETĂŢI
FIZICO-CHIMICE ALE GAZELOR
1. Masa moleculară medie a amestecului gazos [M]:

n
M= M  y
i =1
i i
unde: n este numărul total de componenţi din amestec;

yi – fracţia molară sau volumetrică a componentului i din amestec, %;
Mi – masa molecură a componentului i din amestec, kg/kmol.
2. Densitatea specifică a amestecului gazos [ρgo]:

M
 go = [kg/Nm3]
VM
unde VM este volumul molar al gazelor, VM=22,414 Nm3/kmol.
3. Densitatea relativă a amestecului gazos faţă de aer [δrg]:

 go
 rg =
 aer
unde: aer = 1,293 kg/Nm3
4. Densitatea specifică a amestecului gazos în condiţiile de presiune şi

temperatură de la aspiraţia, respectiv de la refularea compresorului cu piston [ρa, ρr]:
Pa  M Pr  M
a = r =
Za  R  Ta Zr  R  Tr
unde: R este constanta universală a gazelor, R=8314,5 J/kmol K;
Za – factorul de neidealitate al gazelor pentru condiţiile de la aspitaţie (Pa,Ta);
Zr – factorul de neidealitate al gazelor pentru condiţiile de la refulare(Pr,Tr).
5. Factorul de volum al gazelor [bg]:

T Po
bg = Z  
To P
unde: Z poate lua valorile lui Za sau Zr;
P poate lua valorile lui Pa sau Pr;
T poate lua valorile lui Ta sau Tr.
6. Coeficientul de compresibilitate al gazelor [βg]:

1  V 
g = −  
V  P  T = ct.
Pentru două stări de presiune şi temperatură diferite, corespunzătoare condiţiilor
de la aspiraţia (Pa, Ta), respectiv refularea (Pr, Tr) compresorului, coeficientul de
compresibilitate se calculează cu relaţia:
1
  
1  1 1  Z  
 g = pr / Ppc = − 
Ppc  Ppr Z  Ppr  
 Tpr 

1 1  Z 
g = −  
Pa Z a  P  Ta
7. Volumul ocupat de un kilomol de amestec gazos în condiţiile de presiune şi

temperatură de la aspiraţie [Va]:
Pa  Va = Z a  n  R  Ta
n = 1Kmol
Z a  R  Ta
Va =
Pa
8. Vâscozitatea dinamică a amestecului gazos [μg]:

Pentru determinarea vâscozităţii dinamice a amestecurilor gazoase, aflate în alte
condiţii de presiune şi temperatură diferite de cele normale, se utilizează două metode
şi anume:
a) Metoda grafo-analitică Herning-Zipperer, care face apel la Anexa 2,
figura 1, necesar introducerii vâscozităţii dinamice a fiecărui compnent i din
amestecul gazelor hidrocarburi şi nehidrocarburi  gi (Po , Ta ) , aflată la presiune
normală şi temperaturi diferite şi figura 2, necesar convertirii cu ajutorul parametrilor
pseudoreduşi (Ppr,Tpr) a vâscozităţii dinamice a amestecului gazos, aflat la presiuni şi
temperaturi diferite  g (Po , Ta ) , determinată cu relaţia analitică de mai jos, în
vâscozitatea dinamică a amestecului gazos, aflat la presiuni şi temperaturi
diferite  g (Pa , Ta ) .
n
 y   (P , T ) 
i gi o a Mi  Tcri
 g (Po , Ta ) = i =1
n
y 
i =1
i Mi  Tcri
unde: Mi este masa moleculară a componentului i din amestecul gazos, Kg/kmol;

Tcri – temperatura critică a componentului i din amestecul gazos, K;
yi – fracţia molară, %.
Metoda se utilizează pentru determinarea rapidă a vâscozităţii dinamice a
amestecurilor de gaze hidrocarburi, dar este mai puţin recomandată deoarece
introduce o eroare considerabilă a preciziei de calcul.
b) Pentru determinarea vâscozităţii dinamice a amestecurilor gazoase μg, aflate
în alte condiţii de presiune şi temperatură diferite de cele normale, literatura de
specialitate pune la dispoziţie mai multe corelaţii cum sunt: corelaţia N. Carr,
R. Kobayashi şi D. Burrows, corelaţia B. G. Lohrentz, corelaţia D. E. Dean şi
L. I. Stiel, corelaţia J. R. Dempsey, corelaţia L. R. Lee, M. H. Gonzales şi
B. E. Eachin, corelaţia M. B. Standing, corelaţia M. Al-Blehed, H. M. Sayyouh şi
M. S. Desouky etc.
În lucrare s-a apelat, pentru a obţine o precizie mai bună în evaluarea
vâscozităţii, la corelaţia propusă de J. R. Dempsey, sub forma:
   g 
   = a o + a1  ppr + a 2  ppr + a 3  ppr +
2 3
lnTpr
  1 
2
(
+ Tpr  a 4 + a 5  ppr + a 6  ppr + a 7  ppr
2 3
)+
2
(
+ Tpr  a8 + a9  ppr + a10  ppr + a11  ppr
2 3
)+
+ Tpr  (a + a13  ppr + a14  ppr + a15  ppr )
3 2 3
12
Valorile corectate ale vâscozităţii 1 se determină utilizând corelaţiile stabilite

de M. B. Standing, care ţin seama de prezenţa gazelor nehidrocarburi - N2, CO2 şi H2S
- în amestecurile de gaze naturale ce provin din zăcămintele de gaze libere sau
asociate ţiţeiului:
1 = (1 )necorectat + ( )N2 + ( )CO 2 + ( )H2S
(1 )necorectat (
= 1,709  10 −5 − 2,062  10 −6    (1,8  t + 32) +)
+ 8,188  10 −3
− 6,15  10 −3
 log( )
()N = yN  (8,48  10−3  log() + 9,59  10−3 )
()CO = yCO  (9,08  10−3  log() + 6,24  10−3 )
2 2
()H S = yH S  (8,49  10 −3  log() + 3,73  10−3 )

2 2
2 2
În relaţiile de mai sus:

 g este vâscozitatea dinamică a amestecului gazos aflat la presiunea şi
temperatura din cuponul de măsură, cP (1 cP=10-3 N s/m2);
1 - vâscozitatea dinamică corectată a amestecului gazos aflat la presiune
normală şi temperatura din cuponul de măsură, cP;
t – temperatura amestecului gazos din cuponul de măsură, °C;
Tpr – temperatura pseudoredusă a amestecului gazos;
ppr – presiunea pseudoredusă a amestecului gazos;
 - densitatea relativă a amestecului gazos;
y N 2 , y CO 2 , y H 2S – fracţiile molare ale gazelor nehidrocarburi, azot, dioxid de
carbon şi hidrogen sulfurat;
a0…a15 – coeficienţii adimensionali ai ecuaţiei, cu următoarele valori:
a0=-2,46211820 a8=-7,93385684  10 −1
a1=2,97054714 a9=1,39643306
a2=-2,86264054  10 −1 a10=-1,491044925  10 −1
a3=8,05420522  10 −3 a11=4,41015512  10 −3
a4=2,80860949 a12=8,39387178  10 −2
a5=-3,49803305 a13=-1,86408848  10 −1
a6=3,60373020  10 −1 a14=2,03367881  10 −2
a7=-1,044324  10 −2 a15=-6,09579263  10 −4
9. Factorul de neidealitate al gazelor [Z]:

Pe baza corelaţiei M. P. Dranchuk, R. A. Purvis şi D. B. Robinson, factorul
de neidealitate Z se calculează astfel:
3
 A A   A  2 A A  5
Z = 1 +  A 1 + 2 + 33   r +  A 4 + 5   r +  5 6   r +
 Tpr Tpr   Tpr   Tpr 

A
( ) (
+  37  r  1 + A 8  r  EXP − A 8  r 
2 2 2
)

 Tpr 
unde  r este densitatea redusă a gazului, definită de relaţia:

0,27  ppr
r =
Z  Tpr
Coeficienţii A1÷A8 au următoarele valori:
A1=0,31506237 A5=-0,61232032
A2=-1,0467099 A6=-0,10488813
A3=-0,57832729 A7=0,68157001
A4=0,53530771 A8=0,68116519
Ecuaţia Dranchuk-Purvis-Robinson poate fi rearanjată prin înlocuirea în partea

stângă a expresiei lui Z de forma: Z = 0,27  p pr /  r  Tpr , după care rezolvarea ecuaţiei
în  r se face prin metoda iterativă Newton-Raphson. Valoarea estimată iniţial pentru
o soluţie cât mai exactă este dată de expresia:  r = 0,27  p pr / Tpr .
Având astfel corect determinată valoarea lui  r , pentru precizia de calcul
impusă, se obţine în final factorul de neidealitate Z.
Corelaţia conduce la rezultate foarte bune pentru compoziţii ale amestecurilor
de gaze hidrocarburi şi nehidrocarburi, provenite din zăcămintele de ţiţei şi gaze din
ţara noastră, comparativ cu corelaţiile propuse de A. Z. Istomin, M. B. Standing şi
L. D. Katz, D. W. McCain Jr. şi alţii.
Domeniul de aplicabilitate pentru parametrii pseudoreduşi este:
1,05  Tpr < 3,0
0,20  p pr  3,0
Datorită prezenţei gazelor nehidrocarburi în majoritatea amestecurilor gazoase,
pentru o mai bună precizie de calcul, parametrii pseudocritici şi pseudoreduşi se
corectează în funcţie de concentraţia în N2, CO2 şi H2S. Corecţia temperaturii şi
presiunii pseudocritice conform lui E. Wichert şi K. Aziz se realizează cu relaţiile:
Tpcc = ( Tpc − c )
ppc  Tpcc
ppcc =
Tpc + B  (1 − B)  c
unde: Tpcc este temperatura pseudocritică corectată, °R [1 °R= 1,8  t(°C)+491,67];
ppcc - presiunea pseudocritică corectată, psia (1 psia=bar abs.  14,696 );
Tpc - temperatura pseudocritică, °R ;
ppc – presiunea pseudocritică, psia ;
c – factorul de corecţie a temperaturii pseudocritice, definit de expresia:
( ) (
c = 120  A 0,9 − A 1,6 + 15  B 0,5 − B 4 )
în care: A = y CO 2 + y H2S
B = y H2S
4
A – suma fracţiilor molare de CO2 şi H2S din amestecul gazos, %;
B - fracţia molară de H2S din amestecul gazos, %.
Relaţiile de calcul ale temperaturii şi presiunii pseudocritice care ţin seama de
influenţa gazelor nehidrocarburi din amestecurile gazoase sunt:
( )
Tpc = 1 − y N2 − y CO 2 − y H2S  Tpce + 227,5  y N2 + 547,6  y CO 2 − 672,4  y H2S
Tpce = 168 + 325   c − 12,5   c

2
( )
ppc = 1 − y N2 − y CO 2 − y H2S  ppce + 493  y N2 + 1,071 y CO 2 + 1,06  y H2S
ppce = 677 + 15   c − 37,5   c

2
 − 0,9672  yN2 − 1,5195  y CO 2 − 1,1765  yH2S

c =
1 − yN2 − y CO 2 − yH2S
unde Tpce şi ppce reprezintă temperatura, respectiv presiunea pseudocritică estimată, iar
 c este densitatea relativă corectată a amestecului gazos.
Temperatura şi presiunea pseudoredusă corectate Tprc, respectiv pprc se exprimă
cu relaţiile:
t + T0 p1
Tprc = ; pprc =
Tpcc ppcc
10. Raţia de comprimare pe treaptă a compresorului cu piston [R]:

1
 P S
R =  r 
 Pa 
unde: Pa, Pr reprezintă presiunea de aspiraţie, respectiv de refulare a
compresorului, kPa(abs);
S – numărul treptelor de comprimare.
11. Temperatura de refulare a gazelor [Tr]:

 k −1 
 
Tr = Ta  R  k 
unde k este coeficientul adiabatic al gazelor.
12. Coeficientul adiabatic al gazelor [k]:

Pentru determinarea coeficientului adiabatic k, este necesar să se cunoască
căldura specifică molară la presiune constantă MCp pentru fiecare component i al
amestecului gazos funcţie de temperatura de referinţă.
Pentru componenţii gazoşi puri aflaţi la temperaturi diferite, valorile lui k sunt
redate în Anexa 1, tabelele 1-a şi 1-b. Relaţia de calcul utilizată este:
MCp
k=
MCv
k = MCp /(MCp − R)
unde: MCv este căldura specifică molară la volum constant, J/kmol K;
MCp - căldura specifică molară la presiune constant, J/kmol K;
R - constanta universală a gazelor, R=8314,5 J/kmol K.
5
ANEXA 1 Tabelul I-a
Căldura specifică molară la presiune constantă cp, pentru diferiţi componenţi ai sistemelor de hidrocarburi gazoase – [kJ/kmol°C]
Formula Masa
Gazul -25 °C 0 °C 10 °C 25 °C 50 °C 75 °C 100 °C 125 °C 150 °C
chimică molară
Meta
CH4 16,043 34,301 34,931 35,199 35,717 36,744 37,870 39,201 40,529 41,986
n
Acetilenă C2H2 26,038 39,888 42,020 42,778 43,926 45,650 47,235 48,720 49,981 51,168
Etilenă C2H4 28,054 38,254 40,906 41,937 43,559 46,115 48,695 51,283 53,753 56,214
Etan C2H6 30,070 47,131 49,822 50,904 52,666 55,723 58,819 62,114 65,294 68,556
Propilenă C3H6 42,081 55,787 59,898 61,459 63,895 67,832 71,789 75,762 79,584 83,395
Propan C3H8 44,097 64,176 68,783 70,605 73,524 78,561 83,585 88,820 93,820 98,838
1-Butenă
C4H8 56,108 73,359 79,583 81,961 85,663 91,506 97,310 103,011 108,893 113,860
(Butilenă)
cis 2-
C4H8 56,108 67,598 73,268 75,461 78,925 84,508 90,154 95,851 101,323 106,800
Butenă
trans 2-
C4H8 56,108 77,329 82,587 84,628 87,823 92,979 98,174 103,387 108,434 113,464
Butenă
izo-Butan C4H10 58,124 83,476 90,078 92,690 96,815 103,624 110,408 117,340 123,932 130,521
n-Butan C4H10 58,124 85,277 91,270 93,685 97,447 105,326 110,334 117,024 123,326 130,400
izo-Pentan C5H12 72,151 101,897 110,369 113,675 118,792 127,335 135,581 144,029 152,011 159,999
n-Pentan C5H12 72,151 105,133 112,603 115,565 120,211 130,686 136,160 144,452 152,182 161,448
6
ANEXA 1 Tabelul I-b
Căldura specifică molară la presiune constantă cp, pentru diferiţi componenţi ai sistemelor de hidrocarburi gazoase – [kJ/kmol°C]
Formula Masa
Gazul -25 °C 0 °C 10 °C 25 °C 50 °C 75 °C 100 °C 125 °C 150 °C
chimică molară
Benz
C6H6 78,114 66,435 74,060 77,034 81,675 89,224 96,761 104,324 111,321 118,202
en
n-Hexan C6H14 86,178 132,401 133,303 137,144 143,110 152,709 162,308 171,884 181,080 190,194
n-Heptan C7H16 100,205 142,943 154,539 159,011 165,985 177,141 188,293 199,400 210,046 220,585
Amoniac NH3 17,031 35,626 35,636 35,640 35,645 35,653 35,661 35,670 35,678 35,688
Aer - 28,968 28,048 29,067 29,078 29,098 29,141 29,196 29,262 29,339 29,429
Apa H2 O 18,015 33,383 33,474 33,488 33,572 33,678 33,832 34,032 34,204 34,424
Oxigen O2 31,999 29,131 29,240 29,265 29,361 29,481 29,647 29,870 30,045 30,274
Nitrogen N2 28,013 29,079 29,114 29,092 29,114 29,116 29,140 29,196 29,219 29,279
Hidrogen H2 2,016 28,290 28,611 28,687 26,502 28,964 29,065 29,126 29,158 29,178
Hidrogen
H2 S 34,076 33,313 33,673 33,815 34,028 34,379 34,729 35,080 35,434 35,792
sulfurat
Monoxid
CO 28,010 29,087 29,123 29,105 29,146 29,150 29,193 29,263 29,319 29,405
de carbon
Dioxid de
CO2 44,010 34,700 35,962 36,411 37,122 38,212 39,261 40,290 41,199 42,095
carbon
7
ANEXA 2
Figura 1. Vâscozitatea alcanilor şi a componenţilor nehidrocarburi

prezenţi în sistemele de gaze, la presiune normală şi
temperaturi cuprinse între 0 şi 200 °C.
8
ANEXA 3
 g (Pa , Ta )
Figura 2. Diagrama pentru corelarea raportului cu temperatura
 g1 (P0 , Ta )
pseudoredusă şi presiunea pseudoredusă.
În care: μg1(Po,Ta) este vâscozitatea dinamică a amestecului gazos, calculată cu

relaţia Herning-Zippere, la presiune normală şi temperatura de
aspiraţie din compresor;
μg(Pa,Ta) este vâscozitatea dinamică corectată a amestecului gazos, pentru
presiunea şi temperatura de aspiraţie din compresor.
9
UNIVERSITATEA „PETROL- GAZE” DIN PLOIEŞTI
1. METODE SELECTATE PENTRU DETERMINAREA UMIDITĂŢII

GAZELOR NATURALE ŞI A FACTORULUI DE CORECŢIE
1.1. Metoda C. Strătulă - F. Oprea
Această metodă, se bazează pe următoarele şase relaţii:

5008 ,445
ln U aN = e 2 ,9893− 0 ,0494 ln p − (1.1)
TR
5008 ,445
ln U aS = e 2 ,9893− 0 ,0494ln p − − 0 ,055365 (1.2)
TR
5008 ,445
TR = 2 ,9893− 0 ,0494 ln p (1.3)
e − ln U aN
5008 ,445
TR = (1.4)
e 2 ,9893− 0 ,0494ln p − ln U aS − 0 ,055365
f c = 1 − 1,24418  10−3U aN (1.5)
fc = 1 − 1,31490 10−3U aS (1.6)
unde: UaN reprezintă umiditatea absolută a gazului exprimată în g vapori de apă/m3N;

UaS – umiditatea absolută a gazului, g vapori de apă/m3S;
p – presiunea statică absolută a gazului, bara;
TR – temperatura de rouă a gazului, K;
fc – factorul de corecţie.
Exemplu de calcul
Datele iniţiale de calcul sunt preluate din măsurătorile efectuate la Staţia de uscare
Mădulari şi anume:
pstatic = 33,69 barg = 34,69 bara;
TR = 15,3 ºC = 288,46 K;
Uam = 0,43 g vapori de apă/m3N.
1
Din relaţia (1.1) rezultă,

5008 ,445 5008 ,445
ln U ac = e 2 ,9893− 0 ,0494 ln p − = e 2 ,9893− 0 ,0494 ln 34 ,69 −
TR 288 ,46
Uac = 0,504 g vapori apă/m3N

iar factorul de corecţie este:
fc = 1 − 1,24418  10−3U ac = 1 − 1,24418  10−3  0,504 = 0,99937
Acesta însemnă că, pentru cazul respectiv, conţinutul de vapori de apă în gaz va fi egal
cu (1-0,99937)·100 = 0,063 % volum.
Dacă se doreşte calculul temperaturii de rouă TR, pentru valoarea umidităţii înregistrată
la aparat Uam, atunci se apelează la relaţia (1.4):
5008 ,445 5008 ,445
TR = 2 ,9893− 0 ,0494 ln p
= 2 ,9893− 0 ,0494 ln 34 ,69 = 285 ,83 K = 12,65 ºC
e − ln U am e − ln 0 ,43
1.2. Metoda F. Dinu – V. Grigore
Metoda corelează conţinutul de vapori de apă din gazele naturale, funcţie de compoziţia
sistemului de gaze hidrocarburi, prezenţa gazelor nehidrocarburi (CO2 şi H2S), salinitatea
apei, presiunea de saturaţie a vaporilor de apă în gaze pentru diferite presiuni şi temperaturi de
lucru, printr-o relaţie de forma:
U a = (U aH  yH + U aCO 2  yCO 2 + U aH 2 S  yH 2 S )  f sal (1.7)
unde Ua reprezintă umiditatea absolută a amestecului de gaze hidrocarburi cu gaze

nehidrocarburi şi vapori de apă, kg vapori apă/m3S gaze umede; UaH – conţinutul de vapori de
apă din hidrocarburile gazoase, kg vapori apă/m3S gaze umede; UaCO2, UaH2S – conţinutul de
vapori de apă din dioxidul de carbon, respectiv din hidrogenul sulfurat, kg vapori apă/m3S
gaze umede; yH, yCO2, yH2S – fracţia molară a gazelor hidrocarburi, a dioxidului de carbon şi a
hidrogenului sulfurat în amestecul de gaze; fsal – factor de corecţie datorat salinităţii vaporilor
de apă.
Conţinutul vaporilor de apă aflat la echilibru cu sistemul de hidrocarburi gazoase se
poate calcula cu relaţia:
D
U aH = +G (1.8)
p
unde p reprezintă presiunea statică a sistemului, în Pa abs;
2
Corelaţiile pentru determinarea variabilelor D şi G sunt de forma:

9 ,81  pS  M a
D = pHt 2O  , (1.9)
Z Sag  R  TS
3083,87
− + 6 ,6945
1,8 T
G = 10 , (1.10)
unde pHt 2O , pS reprezintă presiunea de saturaţie a vaporilor de apă, respectiv presiunea
standard, în Pa; Ma – masa molară a apei, kg/kmol; R – constanta universală a gazelor, J/kmol
K; ZSag - factorul de neidealitate al gazelor umede pentru condiţiile standard; TS,
T - temperatura în condiţii standard, respectiv în condiţii de stare, în K.
Factorul de neidealitate al gazelor umede pentru condiţiile standard, se determină astfel:
pS − pHt 2O g pHt 2O a
Z Sag =  ZS +  ZS , (1.11)
pS pS
unde ZSg este factorul de neidealitate al gazului uscat, iar ZSa - factorul de neidealitate al
vaporilor de apă. Pentru valori scăzute ale presiunii de vapori a apei, factorul ZSa poate fi
considerat ca fiind egal cu unitatea (ZSa=1).
Pentru determinarea presiunii de saturaţie a vaporilor de apă în gaze funcţie de
temperatura sistemului, corelaţia propusă de autori este de tip polinomială şi are forma:
pHt 2O = a + b  t + c  t 2 + d  t 3 + e  t 4 + f  t 5 , (1.12)
în care temperatura sistemului t se introduce în grade Celsius, iar constantele a…f au valorile:
a=612,78 c=1,4999 e=0,0003
b=43,527 d=0,0247 f=0,000003
Influenţa CO2 şi H2S asupra conţinutului de vapori de apă din gaze UaCO2, UaH2S, se
poate determina cantitativ, astfel:
- influenţa CO2 asupra conţinutului de vapori de apă din gaze UaCO2 se pune în evidenţă
cu relaţiile curbelor:
5
U aCO2
= 11511,5  1,0103954p  p −1,0609458 , pentru t = 5 ºC;
10
U aCO2
= 16237,641 1,0101725p  p −1,0805598 , pentru t = 10 ºC;
20
U aCO2
= 39497,176  1,0152012p  p −1,02396469 , pentru t = 20 ºC; (1.13)
30
U aCO2
= 63127,034  1,0095835p  p −1,1683825 , pentru t = 30 ºC;
40
U aCO2
= 138456,01 1,0112598p  p −1,2369021 , pentru t = 40 ºC.
- influenţa H2S asupra conţinutului de vapori de apă din gaze UaH2S se pune în evidenţă
cu relaţiile curbelor:
3
5
U aH 2S
= 5477,1445  1,0268464p  p −0 ,75669888 , pentru t = 5 ºC;
10
U aH 2S
= 7329,0855  1,0130457 p  p −0 ,69890074 , pentru t = 10 ºC;
20
U aH 2S
= 13355,375  1,0138422p  p −0 ,76046027 , pentru t = 20 ºC; (1.14)
30
U aH 2S
= 37001,392  1,0299987 p  p −1,0886147 , pentru t = 30 ºC;
40
U aH 2S
= 17255,074  0,95634477p  p −0 ,044699226, pentru t = 40 ºC.
Pentru acoperirea domeniilor de temperaturi întâlnite uzual în practica de şantier, se

folosesc ecuaţii de interpolare a curbelor de tipul:
 U 40 − U 5aCO ,H S 
5...40
U aCO = U aCO
40
−  aCO 2 ,H 2 S 2 2   (40 − t ) (1.15)
2 ,H 2 S 2 ,H 2 S  35 
 
unde U 5aCO...40
2 ,H 2 S
este umiditatea absolută datorată prezenţei gazelor nehidrocarburi în amestecul
de gaze, pentru domeniul particular de temperaturi cuprins între 5…40 ºC, în kg/ milion m3N;
p - presiunea sistemului, în bara; t – temperatura sistemului, în grade Celsius.
După cum se poate constata din relaţia (1.7), conţinutul vaporilor de apă se corectează
cu un factor de corecţie datorat salinităţii apei a cărui ecuaţie este:
Ua
f sal = = a + b  S + c  S2 + d  S3
apă sarată
(1.16)
Ua apă dulce pură
unde S este salinitatea vaporilor, în grame pe litru, iar constantele a…d au următoarele valori:
−5
a=1,000 c=1,9253922  10
−7
b=- 0,0023923719 d=- 3,3755886 10
Deoarece, practic, gazele naturale nu sunt perfect uscate, chiar după un proces
performant de deshidratare în staţiile de uscare, valoarea determinată pentru Ua se poate
corecta astfel:
U acor = U a − U ad (1.17)
unde Uacor este valoarea corectată a conţinutului de vapori de apă din gazele naturale, iar
Uad – umiditatea admisă a gazului în conductele de transport când acestea se află la echilibru
cu vaporii de apă (Uad = 0,112 g apă/m3S sau Uad = 0,118 g apă/m3N, valori admise în
literatura de specialitate americană). Standardele româneşti în vigoare nu prevăd o astfel de
corecţie, cu toate că ea este necesară şi nu poate fi neglijată.
Factorul folosit pentru a corecta debitul de gaze calculat datorită prezenţei vaporilor de
apă în fluidul măsurat este descris de următoarele relaţii:
4
- pentru condiţiile standard de exprimare a umidităţii absolute, UaS, în kg/m3S:

U aS = U a (1.18)
R  TS
fc = 1−  U aS (1.19)
M a  pS
sau f c = 1 − cdS  U aS , (1.20)
unde constanta dimensională cd are expresia:

R  TS 8314 ,34  288 ,15
cdS = = = 1,31246 m3S/kg apă (1.21)
M a  pS 18 ,0153  1,01325  10 5
- pentru condiţiile normale de exprimare a umidităţii absolute, UaN, în kg/m3N:

TS
U aN = U a  (1.22)
T0
R  T0
fc = 1 −  U aN (1.23)
M a  p0
sau f c = 1 − cdN  U aN , (1.24)
unde constanta dimensională cd are expresia:

R  T0 8314 ,34  273 ,15
cdN = = = 1,24414 m3N/kg apă (1.25)
M a  p0 18 ,0153  1,01325  10 5
Exemplu de calcul
Datele iniţiale de calcul sunt preluate din măsurătorile efectuate la Staţia de uscare Prod
şi anume:
TR = 18,5 ºC = 291,65 K – temperatura de rouă la umidometru;
Uam = 1,41 g vapori de apă/m3N – umiditatea absolută la umidometru;
pstatic = 11 barg = 12,013 bara – presiunea sistemului la debitmetru;
t = 19,93 ºC – temperatura sistemului la debitmetru.
În afara acestor date se mai cunosc:
– salinitatea apei condensate rezultată din analiză, S= 62 g/l;
– compoziţia amestecului de gaze exprimată în procente molare, conform buletinului de
analiză cromatografică nr. 79/2003: C1 – 99,5725 %; C2 – 0,0957 %; C3 – 0,0181 %;
iC4 – 0,0043 %; nC4 – 0,0022 %; iC5 – 0,0022 %; nC5 – 0,0007 %; C6 – 0,0017 %;
C7 – 0,0013 %; C8 – 0,0001 %; O2 – 0,0026 %; CO2 – 0,1186 %; N2 – 0,18 %; H2S – 0 %.
• Din ecuaţia (1.12) se determină presiunea de saturaţie a vaporilor de apă din gaze
funcţie de temperatura sistemului:
5
H 2O = a + b  t + c  t + d  t + e  t + f  t = 2328,3378 Pa
p19 ,93 2 3 4 5
• Se calculează masa molară medie a amestecului de gaze:

M ag = M H  yH + M CO 2  yCO 2 + M H 2 S  yH 2 S = 16,120 kg / kmol
• Se calculează masa specifică a amestecului de gaze şi densitatea relativă a gazelor:

 g = 0,7192 kg / m3 N şi  rg = 0,5562
• Cu relaţia (1.11) se calculează factorul de neidealitate al gazelor umede pentru

condiţiile standard:
pS − p19 ,93
p19 ,93
Z Sag = H 2O
 Z Sg + H 2O  Z Sa = 0,99830
pS pS
unde Z Sg = 0,99829 , iar Z Sa = 1 .
• Se calculează variabilele D şi G folosind relaţiile (1.9), respectiv (1.10):

9 ,81  pS  M a 9 ,81  101325  18 ,0153
D = p19
H 2O 
,93
= 2328 ,3378  = 1,74327  10 4
Z S  R  TS
ag
0 ,9983  8314 ,34  288 ,15
3083,87 3083,87
− + 6 ,6945 − + 6 ,6945
G = 10 1,8T
= 10 1,8 293,08
= 7 ,05973
• Conţinutul vaporilor de apă aflat la echilibru cu sistemul de hidrocarburi gazoase se
calculează cu relaţia (1.8):
D 
U aH =  + G   cv
p 
 1,74327 104 
U aH =  + 7 ,05973  1,693 10−5 = 1,8133 10−3 kg apă / mS3 gaze umede
 12 ,01325  14 ,5038 
unde presiunea p se introduce în psia, iar cv reprezintă coeficientul de transformare din

lb H2O/MMscf în kg apă/ m3S gaze umede.
• Se calculează cu relaţiile (1.13…1.15) valorile umidităţilor absolute UaCO2 şi UaH2S,
reprezentând conţinutul de vapori de apă din dioxidul de carbon şi, respectiv, din hidrogenul
sulfurat, obţinându-se UaCO2 = 2,05291·10-3 kg/m3S şi UaH2S = 2,24909·10-3 kg/m3S.
• Din relaţia (1.16) se calculează factorul de corecţie datorat salinităţii apei:
f sal = a + b  S + c  S 2 + d  S 3 = 0,84523
• Utilizând relaţia (1.7) se determină umiditatea absolută a amestecului de gaze

hidrocarburi cu gaze nehidrocarburi şi vapori de apă:
U aS = (U aH  yH + U aCO 2  yCO 2 + U aH 2 S  yH 2 S )  f sal = 1,5301 10−3 kg vapori de apă / mS3
6
• Din ecuaţia (1.20) se calculează factorul de corecţie fc:

f c = 1 − cdS  U aS = 1 − 1,31246  0 ,0015301 = 0 ,99799
Pentru cazul în care umidităţile absolute sunt exprimate în condiţii normale de presiune
şi temperatură, aşa cum sunt măsurate cu umidometrele existente în şantier, se obţin
următoarele valori:
UaCO2 = 2,1656·10-3 kg/m3N şi UaH2S = 2,3726·10-3 kg/m3N.
U aN = (U aH  yH + U aCO 2  yCO 2 + U aH 2 S  yH 2 S )  f sal = 1,6142  10−3 kg vapori de apă / mN3
În aceste condiţii factorul de corecţie fc are valoarea:

f c = 1 − cdN  U aN = 1 − 1,24414  0,0016142 = 0,99799
Faţă de umiditatea absolută măsurată cu umidometru Uam = 1,41·10-3 kg/m3N, căruia îi

corespunde factorul de corecţie fcm = 0,99825, umiditatea rezultată prin aplicarea metodei
Dinu- Grigore este UacD-G = 1,6142·10-3 kg/m3N, ceea ce îi corespunde un factor de corecţie
fc = 0,99799. Eroarea de calcul a factorului de corecţie este de 0,026 %.
7
Curs 3 BSNEP
STUDII DE CAZ
Componentele echipamentului de adâncime care s-au cercetat
sunt:
A. - coloana de ţevile de extracţie
B. - prăjini de pompare
C. - ancora pompei cu referire la ancora pompei elicoidale.
A. ŢEVILE DE EXTRACŢIE
Formele constructive, dimensiunile, condiţiile tehnice şi clasele de

rezistenţă s-au examinat conform standardului SR EN ISO 11960:2000, iar
filetele acestora, conform standardului SR ISO 10422:1998.
Condiţiile din sondă stau la baza alegerii caracteristicilor constructive şi
de material.
Caracteristicile mecanice şi microstructurale s-au cercetat pe două oţeluri:
J - 55 şi N - 80 ca fiind frecvent folosite.
Proprietăţile mecanice se încadrează în prevederile standardului.
Conţinutul în impurităţi este minim în oțelul grad N - 80 şi mai mare în
zona exterioară a ţevii din oţelul grad J - 55.
Oţel grad J - 55 Oţel grad N - 80

Distribuţia impurităţilor nemetalice
Microstructura ambelor oţeluri corespunde tratamentului de normalizare şi
se apreciază ca fiind omogenă.
1
AREAS
OCT 28 2
AREA NUM Oţel grad J 55 Oţel grad N 80
18:50
Structura metalografică
Un aspect deosebit, care determină durata de exploatare a ţevilor de

extracţie este cel referitor la starea de tensiuni din îmbinărilor filetate.
Determinarea stării de tensiuni şi deformaţii din îmbinarea filetată s-au
stabilit prin metoda elementului finit pe modelul ce cuprinde asamblarea ţeavă –
mufă, filetul acestora fiind cel rotund.
A3
1 A1 A2
AREAS
OCT 28 2003
AREA NUM
Ansamblul ţeavă-mufă
X
18:33:08
Y Z
A3
Detaliul îmbinării filetate
2
Modelul a fost discretizat în 23060 elemente plane cu 46187 noduri. S-au
utilizat elemente de contact conform programelor de calcul TARGER 169.
Luându-se în consideraţie sarcina axială şi momentul de înşurubare, coeficientul
de frecare s-a considerat ca fiind egal cu 0,08.
1
ELEMENTS
OCT 28 2003
18:34:25
Discretizarea din zona primei spire angajate
Pentru fiecare variantă a grosimii de perete şi trei valori ale limitelor de

curgere (minimă, medie şi maximă) s-au rulat programele rezultând că tensiunea
maximă se află în zona primei spire neangajate a ţevii.
1
NODAL SOLUTION
OCT 28 2003
STEP=1
18:48:47
SUB =1
TIME=100
SEQV (AVG)
DMX =208.87
SMN =.095704
SMX =260.167
MN
MX
.095704 57.889 115.683 173.476 231.27

28.992 86.786 144.58 202.373 260.167
Distribuţia tensiunilor
3
Pe lungimea zonei filetate a capătului ţevii, distribuţia tensiunilor axiale
nu este uniformă, tensiunile maxime găsindu-se la baza spirelor filetului ţevii.
700
600
500
ax [n/mm2]
400
300
200
100
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
spire
Grosimea peretelui 5,51 mm
700
600
500
ax [n/mm2]
400
300
200
100
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
spire
Grosimea peretelui 7,01 mm
Distribuţia tensiunii axiale la baza spirei pentru diferite

limite de curgere ale materialului ţevii
4
Presiunea de contact pe flancurile angajate ale filetului prezintă o valoare
maximă pe primele 2 – 3 spire angajate.
În rest, presiunea de contact pe spirele filetului variază puţin.
300
250
200
p [N/mm2]
150
100
50
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
spire
Grosimea de 5,51 mm
300
250
200
p [N/mm2]
150
100
50
0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
spire
Grosimea de 7,01 mm
Variaţia presiunii de contact pe flancurile filetului
5
Viteza de coroziune şi indicele de penetraţie s-au stabilit pe epruvete
prelevate din materialele de ţevi în următoarele condiţii:
- mediul de lucru apă de zăcământ din clasa coruri cu barbotare continuă
de CO2;
- temperatura de încercare 20 – 23 0C;
- suprafeţe prelucrate cu Ra 0,8 μm;
- timp de menţinere 17 zile.
Rezultatele obţinute sunt:

- viteza de coroziune: oţel J 55 : 0,2324 g/m2h
oţel N 80 : 0,2117 g/m2h
- indicele de penetrație: oţel J 55 : 0,26 mm/an
oţel N 80 : 0,23 mm/an
Pentru apele de zăcământ cu CO2 s-a întocmit un program de calcul a

vitezei de coroziune având la bază norma NORSOK M – 506, care ţine seama
de: presiunea parțială a CO2, pH-ul apei, temperatură, tensiunea interfacială
metal-lichid.
Macheta de introducere a datelor
6
S-au calculat vitezele de coroziune pentru două grosimi de perete şi trei
adâncimi la temperaturi de 40, 50 şi 60 0C şi presiuni parţiale diferite ale CO2 .
Pe măsură ce cresc temperatura şi adâncimea (tensiunea axială) viteza de
coroziune creşte.
Adâncime 500 m. Grosime de perete 5,11 mm

Indicele de penetraţie
7
Concluzii
1. Tensiunile maxime rezultate din încărcarea axială se concentrează la
baza filetului primei spire neangajate a capătului ţevii.
2. Raza mărită a fundului filetului standardizat prezintă efectul de
concentrator de tensiune.
3. Presiunea de contact pe flancurile filetului este maximă pe primele
spire angajate de la capătul mufei.
4. Indicele de penetraţie în apă de zăcământ cu CO2 creşte odată cu
mărirea temperaturii şi presiunii parţiale a CO2.
Toate acestea impun.
- realizarea filetului cu o precizie geometrică deosebită;

- protejarea filetului prin aplicarea tratamentului de fosfatare şi
folosirea de lubrifianţi de calitate pentru a micşora coeficientul
de frecare şi atacul corosiv;
- efectuarea la timp a inspecţiilor periodice pentru a se stabili
starea reală a filetului şi peretelui ţevii de extracţie şi pe baza
acestora, clasa de calitate.
Cursul 4 BSEP
B. PRĂJINILE DE POMPARE
Prăjinile de pompare sunt realizate conform standardului SR ISO

10428:1999.
S-au cercetat două oţeluri:
Grad API C 70 (oţel echivalent 35 Mn 16 normalizat);
Grad API D 84 (oţel echivalent 41 Mo Cr 11 normalizat şi revenit).
Asupra materialelor de prăjini s-au întreprins cercetări asupra
caracteristicilor metalografice, mecanice şi de comportare la coroziune sub
tensiune.
Conţinutul în impurităţi din oţelurile analizate se consideră corespunzător
8
Oţel grad C 74
Oţel grad D 80
Distribuţia impurităţilor din oţelurile de prăjini
Dimensiunile cristalelor sunt mai mari la oţelul cu Mn decât la oţelul cu

Cr şi Mo.
9
Oţel C 74
Caracteristicile mecanice şi susceptibilitatea la fisurare a materialelor de

prăji s-au cercetat pe epruvete cilindrice cu sau fără crestătură (concentrator de
tensiune).
Încercarea la coroziune sub tensiune a epruvetelor solicitate la tracţiune
uniaxială s-a efectuat conform SR ISO 7539-4:1994 folosind în acest caz inele
de tracţiune de tip NACE TM 0177.
Oţel D 80
Microstructurile oţelurilor de prăjini
10
Condiţiile de încercare au fost:
- sarcina axială 0,8 Rp02;
- mediul de lucru – apă de zăcământ cu barbotare continuă de CO2
- temperatura de lucru 20 – 23 0C
- timpul de menţinere 30 zile
Ansamblul instalaţiei
Construcţia unui post de încercare
Pe durata celor 30 de zile de menţinere sub tensiune nici o epruvetă nu s-a

rupt. Conform standardului şi normei NACE epruvetele au fost rupte prin
tracţiune obţinându-se diagramele de mai jos.
11
Oţel D 84 Oţel C 70
Se constată:
- cele două oţeluri nu prezintă o limită clară de curgere;
- epruvetele netede expuse coroziunii sub tensiune au o extindere
mai mică a domeniului de curgere şi o valoare mai mică a
rezistenţei la rupere, ceea ce arată că oţelurile sunt sensibile;
- epruvetele crestate indică o sensibilitate mai mare.
Concluzii
- microstructura şi conţinutul în impurităţi se consideră ca normale;
- cele două oţeluri de prăjini de pompare nu prezintă o limită de
curgere evidentă;
- rezistenţa la rupere prin tracţiune scade ca urmare a acţiunii
coroziunii sub tensiune, scăderea cea mai importantă intervenind în
cazul existenţei unui concentrator de tensiune.
C. ANCORA POMPEI ELICOIDALE

12
Cercetarea ancorei pompei elicoidale s-a întreprins pornind de la starea pe
care a prezentat-o la scoaterea din funcţiune cu toate consecinţele rezultate.
Distrugerea ancorei se datorează coroziunii sub tensiune, locul de distrugere
fiind plasat în zona îmbinării sudate a celor trei came.
Pentru cercetarea procesului de coroziune sub tensiune s-a procedat mai
întâi la stabilirea tensiunilor din zona de acţiune a camelor.
Modelul general de discretizare
Prin metoda elementului finit s-au stabilit tensiunile mecanice în sistemul cuplat
interactiv corp tubular ancoră – came – cordoane de sudură – bacuri de fixare.
13
Aspectul ancorei scoase din funcţiune
Forma de distrugere şi distribuţia tensiunilor mecanice conduc la

concluzia că asemenea ancore se distrug în principal prin coroziune sub
tensiune.
Factorii care grăbesc distrugerea sunt:

- grosimea mică de perete din zona camelor;
- fixarea prin sudare a camelor pe corpul central al ancorei.
14
Deformata la fixare ancorei
Harta deformaţiilor din zona camelor
15
Harta tensiunilor din zona camelor
Susceptibilitatea la fisurare sub tensiune a corpului ancorei s-a cercetat pe

epruvete tip C conform standardului SR EN ISO 7539-5:1995.
Construcţia epruvetelor
16
Încercările s-au efectuat pe epruvete având diferite stări ale calităţii
suprafeţelor.
Condiţiile de încercare au fost:
- tensiunea de încărcare 0,8 Rp02;
- mediul de lucru apă de zăcământ în care s-a barbotat permanent CO2;
- temperatura de încercare 20 – 23 0C;
- timpul de menţinere 30 zile.
La nici o epruvetă prelucrată sau nu mecanic nu au fost constatate fisuri
pe fibra exterioară întinsă.
În schimb, la toate epruvetele care a prezentat un cordon longitudinal
exterior s-au fisurat.
Epruvete supuse la coroziune sub tensiune
Concluzii
- prin metoda elementului finit s-au trasat harta deformaţiilor radiale şi
harta tensiunilor mecanice din zona critică a ancorei;
- sudarea camelor şi grosimea mică a corpului ancorei grăbesc foarte
mult manifestarea coroziunii sub tensiune.
17
CURS 5
STUDIU DE CAZ
4. EXEMPLE DE CALCUL A DEBITULUI DE GAZE
4.1. Determinarea debitului de gaze pentru o instalaţie echipată

cu ajutaj normal şi prizele de presiune în unghi
Se cunosc următoarele elemente de calcul:

- d=124,83 mm – diametrul orificiului elementului primar;
- D=300,00 mm – diametrul interior al cuponului de măsură;
- caracteristicile debitmetrului diferenţial:
pmax=60 bar – presiunea statică maximă (nominală);
p max = 1000 mm col. H2O– presiunea diferenţială maximă (nominală);
- valorile citite la planimetrul de rădăcină pătrată, având Imax=5:
Ip=3,60 – valoarea citită pentru presiunea statică;
Ih=1,75 - valoarea citită pentru presiunea diferenţială;
- B=750 mm col Hg – presiunea barometrică;
- t=18 °C – temperatura gazelor măsurată la panou;
- compoziţia amestecului gazos exprimată în fracţii molare yi, %:
O2=0,20; N2=0,46; CO2=0,24; C1=95,00; C2=2,42; C3=0,71;
i-C4=0,16; n-C4=0,21; i-C5=0,11; n-C5=0,08; C6=0,12; C7=0,29.
Calculul debitului de gaze se efectuează cu relaţia (3.10), determinând valorile
parametrilor care o compun după cum urmează:
a. Coeficientul de debit, 1 :
1 = C  E = 0,983653  1,01533 =0,998736
BD = 0,00175   2 − 0,0033   4,15 =
= 0,00175  0,4161 2 − 0,0033  0,4161 4,15 = 2,1626  10 −4
1,15
 106 
C = 0,9900 − 0,2262   4 ,1
− BD   
 Re D 
1,15
 106 
= 0,9900 − 0,2262  0,4161 − 2,1626  10  
4 ,1 −4

6 
=0,98365
 1,5  10 
(
E = 1−  4)
−0 , 5
(
= 1 − 0,4161 4 ) −0 , 5
=1,01533
d 124,83
unde  = = = 0,4161, iar pentru numărul Reynolds s-a admis valoarea
D 300
ReD=1500000.
După determinarea debitului de gaze se recalculează numărul Reynolds, se determină o
nouă valoare pentru coeficientul 1 , după care se corectează debitul calculat anterior.
b. Presiunea statică absolută medie, p1:
B B 750
p1 = C p  I p2 + = p+ = 2,4  3,62 + =32,1237 bara.
735,5 735,5 735,5
B
p = p1 − = 31,104 bar
735,5
1
pmax 60
Cp = 2
= 2 =2,4
I max 5
c. Presiunea diferenţială medie,  p:
p = Ch2  I h2 = 6,32452  1,752
=122,4978 mm col. H2O=0,01224978 bar
pmax 1000
Ch = 2
= =6,3246
I max 52
d. Densitatea relativă a amestecului gazos,  :
 M 17,3252
 = go = = = 0,5982
 aer 28,964 28,964
n
M =  M i  yi =17,3252 kg/kmol
i =1
e. Coeficientul de detentă,  1 :
0,5
 2 k −1

 k  k 1−  4
1− k 
1 =     =
 k − 1 1 −  4  k 1 −  
2
 
0,5
 2 1, 2907−1

 1,2907  0,999621, 2907 1 − 0,41614 1 − 0,99962 1, 2907 
=    = 0,99977
 1,2907 − 1 2
1 − 0,99962 
 1 − 0,4161  0,999621, 2907
4

p1 − p 32,1237 − 0,01224978
= = =0,99962
p1 32,1237
t − 10
k = 1,9637  M - 0,1463 +
27,7
(
 1,9927  M - 0,1543 − 1,9637  M - 0,1463 = )
18 − 10
= 1,9637  17,3252− 0,1463 + 
27,7
(
 1,9927  17,3252- 0,1543 − 1,9637  17,3252- 0,1463 = 1,2907 )
f. Vâscozitatea dinamică a amestecului gazos,  g :
1 = (1 )necorectat + ( )N + ( )CO + ( )H S = 10,626634  10−3 cP
(1 )necorectat = (1,709  10 )
2 2 2
−5
− 2,062  10    (1,8  t + 32) +
−6
+ 8,188  10 −3 − 6,15  10 −3  log ( ) = 10,58111  10 −3 cP

( )N = yN  (8,48 10−3  log( ) + 9,59 10−3 ) = 3,5412 10−5 cP
( )CO = yCO  (9,08 10−3  log( ) + 6,24 10−3 ) = 1,01134 10−5 cP
2 2
( )H S = yH S  (8,49 10−3  log( ) + 3,73 10−3 ) = 0

2 2
2 2
  
ln Tprc   g  = ao + a1  p prc + a2  p prc 2 + a3  p prc 3 +
  1 
(
+ Tprc  a4 + a5  p prc + a6  p prc + a7  p prc +
2 3
)
2
(
2 3
)
+ Tprc  (a + a13  p prc + a14  p prc + a15  p prc = )
3 2 3
12
2
= ao + a1  0,7054 + a2  0,70542 + a3  0,70543 +

(
+ 1,4718  a4 + a5  0,7054 + a6  0,70542 + a7  0,70543 + )
(
+ 1,4718  a8 + a9  0,7054 + a10  0,7054 + a11  0,70543 +
2 2
)
+ 1,4718  (a
3
+ a13  0,7054 + a14  0,7054 + a15  0,70543 = 0,387353
12
2
)
1,8  (t + T0 ) 1,8  (18 + 273,15)
Tprc = = = 1,4727
Tpcc 356,064
14,696  p 14,696  31,104
p prc = = = 0,6830
p pcc 669,2576
Tpcc = (Tpc − c) = 356,5834 − 0,518749 = 356,064
p pc  Tpcc 670,2326  356,064
p pcc = = = 669,2576
Tpc + B  (1 − B)  c 356,5834
( )
c = 120  A0,9 − A1, 6 + 15  B 0,5 − B 4 = ( )
= 120  (0,0024 − 0,0024
0,9 1, 6
) = 0,518749
A = yCO 2 + yH 2 S = 0,0024
B = yH 2 S = 0
( )
Tpc = 1 − yN 2 − yCO2 − yH 2 S  Tpce + 227,5  yN 2 + 547,6  yCO2 − 672,4  yH 2 S =
= (1 − 0,0046 − 0,0024)  356,720 + 227,5  0,0046 + 547,6  0,0024 = 356,5834
Tpce = 168 + 325   c − 12,5   c = 356 ,720
2
( )
p pc = 1 − yN 2 − yCO2 − yH 2 S  p pce + 493  yN 2 + 1,071 yCO2 + 1,06  yH 2 S =
= (1 − 0,0046 − 0,0024)  672,671 + 493  0,0046 + 1,071 0,0024 = 670,2326
p pce = 677 + 15   c − 37 ,5   c = 672 ,671
2
 − 0,9672  y N − 1,5195  yCO − 1,1765  yH

c = 2 2 2S
=
1 − y N 2 − yCO 2 − yH 2 S
0,5982 − 0,9672  0,0046 − 1,5195  0,0024
= = 0,594258
1 − 0,0046 − 0,0024
      g 
ln Tprc   g  = ln 1,4718    = 0,387353
−3  
  1    10,6264  10 
 g = 10,62887  10−3 cP
g. Factorul de neidealitate al gazelor, Z:
 A2 A3   A5   A5  A6  5
Z = 1 +  A1 + + 3   r +  A4 +  r +    r +
2
 T T   T   T 
 pr pr   pr   pr 
 A7
(
+  3   r  1 + A8   r  exp − A8   r
2 2
)
2
( ) =
 Tpr 
3
 A2 A3   A5   A5  A6 
= 1 +  A1 + +  0,1288 +  A4 +   0,12882 +  
 3 
1,4751 1,4751   1,4751   1,4751 

 A7 
 0,12885 +  3
( ) ( )
 0,12882  1 + A8  0,12882  exp − A8  0,12882  = 0,92827
1,4751 
Valorile parametrilor ppcc, pprc, Tpcc şi Tprc se cunosc de la corecţia vâscozităţii dinamice.
Tpcc = 356,064 K p pcc = 45,540 bar
t + T0 p 31,104
Tprc = = 1,4727 p prc = = = 0,6830
Tpcc p pcc 45,54
În aceste condiţii:
0,27  p prc 0,27  0,6830
 rec = = = 0,12521 , după prima iteraţie;
Z  Tprc 1  1,4727
0,27  p prc 0,27  0,6830
 rcc = = = 0,13489 , după ultima iteraţie,
Z  Tprc 0,92827  1,4727
unde  rec ,  rcc reprezintă densitatea redusă estimată a gazului, respectiv densitatea redusă
calculată, impunând condiţia rec − rcc  10−10 , necesară creşterii preciziei de calcul.
h. Coeficientul de corecţie, u:
0,5
  − g 
 =  13558 − 24,768  =0,9991
0,5
u =  Hg
    13558 
 Hg 
p M 32,1237  105  17,3252
g = 1 = = 24,768 kg/m3
Z  R  T 0,92827  8314,34  291,15
i. Debitul de gaze estimat, Qge:
B
C p  I 2p +
735,5
Qge = 4,5345  1  1  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,998736  0,99977  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 347773,448 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
j. Numărul Reynolds recalculat, ReDc:
Qge   gS
Re Dc = 1,47367  10 −2  =
g  D
347773,448  0,7327
= 1,47367  10− 2  = 1177683,414
10,62887  10− 6  300
M T 17 ,3252  273 ,15
 gS =  0 = = 0,7327 kg/m3S
22,414 TS 22,414  288 ,15
k. Coeficientul de debit recalculat, 1c :

1c = C  E = 0,983609  1,01533 =0,99869
4
BD = 0,00175   2 − 0,0033   4,15 =

= 0,00175  0,416 2 − 0,0033  0,416 4,15 = 2,1626  10 −4
1,15
 106 
C = 0,9900 − 0,2262   4 ,1
− BD   
 Re Dc 
1,15
 106 
= 0,9900 − 0,2262  0,416 − 2,1626  10  
4 ,1
 −4
=0,983609
 1177887,173 
E = (1 −  4 ) = (1 − 0,416 4 )
−0 , 5 −0 , 5
=1,01533
l. Debitul de gaze recalculat, Qg:
B
C p  I 2p +
735,5
Qg = 4,5345  1c  1  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,99869  0,99977  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 347758,063 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
m. Eroarea de calcul, Ec:
2 2
 4   4 
E Qg = [ E + E + 4  
2
1
2
1
  E D2 + 4  1 +   Ed2 +
 1c   1c 
1
(
+  E p2 + E p21 + E2p + E2p1 + E B2 + E 2 + E Z2 + ET2 ]0,5 =
4
)
2, 2,
 0,41614   0,41614 
(
= [0,8 + 7,6  10
2
)
−4 2
+ 4     0,42 + 4  1 +   0,07 2 +
 0,99869   0,99869 
 (2,25 + 1 + 2,25 + 1 + 0,49 + 0,01 + 0,01 + 1)]0,5 = 1,6321  %
1
+
4
p 0,01225
E 1 = 0,8 %, pentru  = 0,416 ; E  1 = 2  % = 2  = 7,6  10 − 4 %;
p1 32,1237
ED = 0,4 %; Ed = 0,07 %; E p = 1,5 %; E p1 = 1,0 %; Ep = 1,5 %;
Ep1 = 1,0 %; EB = 0,7 %; E = 0,1 %; EZ = 0,1 %; ET = 1,0 %.
4.2. Determinarea debitului de gaze pentru o instalaţie echipată cu

ajutaj cu rază lungă şi prizele de presiune situate la D şi D/2
Folosind aceleaşi date iniţiale de calcul ca în cazul instalaţiei cu ajutaj normal, debitul
de gaze pentru o instalaţie cu ajutaj cu rază mare şi prizele de presiune situate la D şi D/2 se
determină astfel:
a. Coeficientul de debit ,  2 :
 2 = C  E = 0,99306  1,01533 = 1,00827
5
0,5
 106 
C = 0,9965 − 0,00653   0,5
   =
 Re D 
0,5
 106 
= 0,9965 − 0,00653  0,4161   0,5

6 
= 0,99306
 1,5  10 
(
E = 1−  4 )−0 , 5
= 1,01533
unde  = 0,4161, iar pentru numărul Reynolds s-a admis valoarea ReD=1500000.
b. Valorile calculate ale celorlalţi parametri rămân aceleaşi, respectiv:
- presiunea statică absolută medie, p1=32,1237 bara;
- presiunea diferenţială medie,  p=0,01224978 bar;
- densitatea relativă a amestecului gazos,  = 0,5982 ;
- coeficientul de detentă,  2 = 0,99977 ;
- coeficientul adiabatic al gazelor, k=1,2907;
- coeficientul de neidealitate al gazelor, Z=0,92827;
- coeficientul de corecţie, u=0,9991;
- vâscozitatea dinamică a amestecului gazos,  g = 10,62887  10−3 cP.
- densitatea specifică a amestecului gazos pentru condiţiile standard,
 gS = 0,7327 kg/m3S.
c. Debitul de gaze estimat, Qge:
B
C p  I 2p +
735,5
Qge = 4,5345   2   2  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  1,00827  0,99977  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 351099,673 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
d. Numărul Reynolds recalculat, ReDc:
Q 
Re Dc = 1,47367  10− 2  ge gS =
g  D
351099,673  0,7327
= 1,47367  10− 2  = 1188947,182
10,62887  10− 6  300
e. Coeficientul de debit recalculat,  2 c :
 2 c = C  E = 0,99306  1,01533 = 1,0079
0,5
 106 
C = 0,9965 − 0,00653   0,5
   =
 Re Dc 
0,5
 106 
= 0,9965 − 0,00653  0,4161   0,5
 = 0,99306
 1188947,182 
(
E = 1−  4 )−0 , 5
= 1,01533
f. Debitul de gaze recalculat, Qg:
6
B
C p  I 2p +
735,5
Qg = 4,5345   2c   2  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  1,0079  0,99977  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 350949,843 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
g. Eroarea de calcul, Ec:
2 2
 4   4 
EQg = [ E 2 + E + 4  
2 2
2
  ED2 + 4  1 +   Ed2 +
  2c    2c 
1
(
+  E p2 + E p21 + E2p + E2p1 + EB2 + E2 + EZ2 + ET2 ]0,5 =
4
)
2 2
 0,41614   0,41614 
(
= [0,2 + 7,6  10
2
)
−4 2

+ 4 
  0,4 + 4  1 +
2
  0,072 +
 1,0079   1,0079 
 (2,25 + 1 + 2,25 + 1 + 0,49 + 0,01 + 0,01 + 1)]0,5 = 1,4366  %

1
+
4
p 0,01225
E 2 = 0,2 % ; E 2 = 2  % = 2  = 7,6  10 − 4 %;
p1 32,1237
ED = 0,4 %; Ed = 0,07 %; E p = 1,5 %; E p1 = 1,0 %; Ep = 1,5 %;
Ep1 = 1,0 %; EB = 0,7 %; E = 0,1 %; EZ = 0,1 %; ET = 1,0 %.
7
Curs 6 BNSEP
STUDIU DE CAZ
4.3. Calculul debitului de gaze pentru o instalație echipată cu diafragmă și
prizele de presiune la flanşe
Se cunosc următoarele elemente de calcul:
- d=124,83 mm – diametrul orificiului elementului primar;
- D=300 mm – diametrul interior al cuponului de măsură;
- caracteristicile debitmetrului diferenţial:
pmax=60 bar – presiunea statică maximă (nominală);
pmax = 1000 mm col. H2O–presiunea diferenţială maximă (nominală);
- valorile citite la planimetrul de rădăcină pătrată, având Imax=5:
Ip=3,6 – valoarea citită pentru presiunea statică;
Ih=1,75 - valoarea citită pentru presiunea diferenţială;
- B=750 mm col Hg – presiunea barometrică;
- t=18 °C – temperatura gazelor măsurată la panou;
- compoziţia amestecului gazos exprimată în fracţii molare yi, %:
O2=0,20; N2=0,46; CO2=0,24; C1=95,00; C2=2,42; C3=0,71;
i-C4=0,16; n-C4=0,21; i-C5=0,11; n-C5=0,08; C6=0,12; C7=0,29.
Calculul debitului de gaze se efectuează cu relaţia (3.10), determinând valorile
parametrilor care o compun după cum urmează:
a. Coeficientul de debit,  3 :
 3 = C  E = 0,6009  1,01533 = 0,6101
E = (1 −  4 )
−0 , 5
= 1,01533
0,7
 106 
C = 0,5961 + 0,0261   − 0,216   + 0,000521 
2 8 0, 7
   +
 Re D 
  19000   
0 ,8
  106 0,3
+ 0,0188 + 0,0063          3,5 +
  Re D    Re D 
  19000   
0 ,8

(
+ 0,043 + 0,08  e −10 L1
− 0,123  e − 7  L1
)  1 − 0,11    
  Re D  
4  2  L'  2  L'2   1,3

1,1
 − 0,031   2
− 0,8       =
1−  4 1 −  1−   
 
0,7
 106 
= 0,5961 + 0,0261  0,4161 − 0,216  0,4161 + 0,000521 0,4161  
2 8

6 
0,7
+
 1,5  10 
  19000  0,4161    106 
0 ,8 0,3
+ 0,0188 + 0,0063         0,41613,5 +

6 
 1,5  10    1,5  10 
6

1
  19000  0,4161  
0 ,8
( )
+ 0,043 + 0,08  e −100, 0847 − 0,123  e − 7 0, 0847  1 − 0,11    
 1,5  10
6
  
0,41614  2  0,0847  2  0,0847  

1,1
 − 0,031   − 0,8      0,41611,3 = 0,6009

1 − 0,41614 1 − 0 , 4161  1 − 0 , 4161  
d 124,83 25,4 25,4
unde = = = 0,4161, L1 = L’2= = = 0,0847 , iar pentru numărul
D 300 D 300
Reynolds s-a admis valoarea ReD=1500000.
Dacă diametrul D < 71,12 mm (2,8 inch), atunci la relaţia de mai sus se adaugă
 D 
termenul + 0,011  (0,75 −  )   2,8 −  , unde D se introduce în milimetri.
 25,4 
După determinarea debitului de gaze se recalculează numărul Reynolds, se determină o
nouă valoare pentru coeficientul  3 , după care se corectează debitul calculat anterior.
b. Presiunea statică absolută medie, p1:
B B 750
p1 = C p  I p2 + = p+ = 2,4  3,62 + =32,1237 bara.
735,5 735,5 735,5
B
p = p1 − = 31,104 bar
735,5
p 60
C p = 2max = 2 =2,4
I max 5
c. Presiunea diferenţială medie,  p:

p = Ch2  I h2 = 6,32452  1,752
=122,4978 mm col. H2O=0,01224978 bar
pmax 1000
Ch = 2
= =6,3246
I max 52
d. Densitatea relativă a amestecului gazos,  :
 M 17,3252
 = go = = = 0,5982
 aer 28,964 28,964
n
M =  M i  yi =17,3252 kg/kmol
i =1
e. Coeficientul de detentă,  3 :
p
 3 = 1 − (0,41 + 0,35   4 )  =
k  p1
(
= 1 − 0,41 + 0,35  0,41614  )0,01224978
1,2907  32,1237
= 0,9999
p − p 32,1237 − 0,01224978
= 1 = = 0,99962
p1 32,1237
t − 10
k = 1,9637  M - 0,1463 +
27,7
(
 1,9927  M - 0,1543 − 1,9637  M - 0,1463 = )
2
18 − 10
= 1,9637  17,3252− 0,1463 + 
27,7
(
 1,9927  17,3252- 0,1543 − 1,9637  17,3252- 0,1463 = 1,2907 )
f. Vâscozitatea dinamică a amestecului gazos,  g :
1 = (1 )necorectat + ( )N + ( )CO + ( )H S = 10,626634  10−3 cP
(1 )necorectat = (1,709  10 )
2 2 2
−5
− 2,062  10    (1,8  t + 32) +
−6
+ 8,188  10 − 6,15  10  log ( ) = 10,58111  10 −3 cP

−3 −3
( )N = yN  (8,48 10−3  log( ) + 9,59 10−3 ) = 3,5412 10−5 cP

( )CO = yCO  (9,08 10−3  log( ) + 6,24 10−3 ) = 1,01134 10−5 cP
2 2
( )H S = yH S  (8,49 10−3  log( ) + 3,73 10−3 ) = 0

2 2
2 2
  
ln Tprc   g  = ao + a1  p prc + a2  p prc 2 + a3  p prc 3 +
  1 
(
2 3
)
2
(
2 3
)
+ Tprc  (a + a13  p prc + a14  p prc + a15  p prc = )
3 2 3
12
= ao + a1  0,7054 + a2  0,70542 + a3  0,70543 +

(
+ 1,4718  a4 + a5  0,7054 + a6  0,70542 + a7  0,70543 + )
(
+ 1,4718  a8 + a9  0,7054 + a10  0,7054 + a11  0,70543 +
2 2
)
+ 1,4718  (a 3
+ a13  0,7054 + a14  0,7054 + a15  0,70543 = 0,387353
12
2
)
1,8  (t + T0 ) 1,8  (18 + 273,15)
Tprc = = = 1,4727
Tpcc 356,064
14,696  p 14,696  31,104
p prc = = = 0,6830
p pcc 669,2576
Tpcc = (Tpc − c) = 356,5834 − 0,518749 = 356,064
p pc  Tpcc 670,2326  356,064
p pcc = = = 669,2576
Tpc + B  (1 − B)  c 356,5834
(
c = 120  A0,9 − A1, 6 + 15  B 0,5 − B 4 = ) ( )
= 120  (0,0024 0,9
− 0,0024 1, 6
) = 0,518749
A = yCO 2 + yH 2 S = 0,0024
B = yH 2 S = 0
( )
Tpc = 1 − yN 2 − yCO2 − yH 2 S  Tpce + 227,5  yN 2 + 547,6  yCO2 − 672,4  yH 2 S =
= (1 − 0,0046 − 0,0024)  356,720 + 227,5  0,0046 + 547,6  0,0024 = 356,5834
Tpce = 168 + 325   c − 12,5   c = 356 ,720
2
( )
p pc = 1 − yN 2 − yCO2 − yH 2 S  p pce + 493  yN 2 + 1,071 yCO2 + 1,06  yH 2 S =
= (1 − 0,0046 − 0,0024)  672,671 + 493  0,0046 + 1,071 0,0024 = 670,2326
p pce = 677 + 15   c − 37 ,5   c = 672 ,671
2
3
 − 0,9672  y N − 1,5195  yCO − 1,1765  yH

c = 2 2 2S
=
1 − y N 2 − yCO 2 − yH 2 S
0,5982 − 0,9672  0,0046 − 1,5195  0,0024
= = 0,594258
1 − 0,0046 − 0,0024
      g 
ln Tprc   g  = ln 1,4718    = 0,387353
−3  
  1     10,6264  10 
 g = 10,62887  10 cP −3
g. Factorul de neidealitate al gazelor, Z:

 A2 A3   A5   A5  A6  5
Z = 1 +  A1 + + 3   r +  A4 +  r +    r +
2
 T T   T   T 
 pr pr   pr   pr 
 A7 2 
( ) (
+  3   r  1 + A8   r  exp − A8   r  =
2 2
)
 Tpr 
 A2 A3   A5   A5  A6 
= 1 +  A1 + +  0,1288 +  A4 +   0,12882 +  
 1, 4751 1, 47513   1, 4751   1, 4751 
 
 A7 
 0,12885 +  3
 0,12882
 1 + A8 (
 0,1288 2
 exp − A)
8  0, (
12882
)
 = 0,92827
1,4751 
Valorile parametrilor ppcc, pprc, Tpcc şi Tprc se cunosc de la corecţia vâscozităţii dinamice.
Tpcc = 356,064 K p pcc = 45,540 bar
t + T0 p 31,104
Tprc = = 1,4727 p prc = = = 0,6830
Tpcc p pcc 45,54
În aceste condiţii:
0,27  p prc 0,27  0,6830
 rec = = = 0,12521 , după prima iteraţie;
Z  Tprc 1  1,4727
0,27  p prc 0,27  0,6830
 rcc = = = 0,13489 , după ultima iteraţie,
Z  Tprc 0,92827  1,4727
unde  rec ,  rcc reprezintă densitatea redusă estimată a gazului, respectiv densitatea redusă
calculată, impunând condiţia rec − rcc  10−10 , necesară creşterii preciziei de calcul.
h. Coeficientul de corecţie, u:
0,5
  Hg −  g   13558 − 24,768 
0,5
u=   =  =0,9991
    13558 
 Hg 
p M 32,1237  105  17,3252
g = 1 = = 24,768 kg/m3
Z  R  T 0,92827  8314,34  291,15
i. Debitul de gaze estimat, Qge:
B
C p  I 2p +
735,5
Qge = 4,5345   3   3  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,6101  0,9999  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
4
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 212458,122 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
j. Numărul Reynolds recalculat, ReDc:
Q 
Re Dc = 1,47367  10− 2  ge gS =
g  D
212458,122  0,7327
= 1,47367  10− 2  = 719458,05
10,62887  10− 6  300
M T 17 ,3252  273 ,15
 gS =  0 = = 0,7327 kg/m3S
22,414 TST 22,414  288 ,15
k. Coeficientul de debit recalculat,  3c :
 3c = C  E = 0,6012  1,01533 = 0,6104
E = (1 −  4 )
−0 , 5
= 1,01533
0,7
 106 
C = 0,5961 + 0,0261   − 0,216   + 0,000521 
2 8 0,7
   +
 Re Dc 
  19000   
0 ,8
  106 0,3
+ 0,0188 + 0,0063          3,5 +
  Re Dc    Re Dc 
  19000   
0 ,8

(
+ 0,043 + 0,08  e −10 L1
− 0,123  e − 7  L1
)  1 − 0,11    
  Re Dc  
4  2  L'  2  L'2   1,3

1,1
 − 0,031   2
− 0,8       =
1−  4 1 −  1−   
 
0,7
 106 
= 0,5961 + 0,0261  0,4161 − 0,216  0,4161 + 0,000521 0,4161  
2 8
 0,7
+
 719458,05 
  19000  0,4161   
0 ,8
106 
0,3
+ 0,0188 + 0,0063         0,41613,5 +

  719458 ,05    719458 ,05 
  19000  0,4161  
0 ,8
( )
+ 0,043 + 0,08  e −100, 0847 − 0,123  e − 7 0, 0847  1 − 0,11    
  719458,05  
0,41614  2  0,0847  2  0,0847  

1,1
 − 0,031   − 0,8      0,41611,3 = 0,6012

1 − 0,41614
1 − 0,4161  1 − 0,4161  
l. Debitul de gaze recalculat, Qg:
B
C p  I 2p +
735,5
Qg = 4,5345   3c   3  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,6104  0,9999  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
5
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 212577,646 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
m. Eroarea de calcul, Ec:
2 2
 4   4 
EQg 2 2
3 
= [ E 3 + E + 4   

2

 E D + 4  1 +   Ed2 +
  3c    3c 
1
(
4
)
2, 2,
 0,41614   0,41614 
= [0,6 + (0,00153) + 4     0,4 + 4  1 +   0,07 2 +
2 2 2

 0,6104   0,6104 
+  (2,25 + 1 + 2,25 + 1 + 0,49 + 0,01 + 0,01 + 1)]0,5 = 1,5442  %

1
4
E 3 = 0,6 %, pentru   0,6 ; E 3 = (1,667   − 0,5) %, pentru 0,6    0,75 ;
p 0,01225
E 3 = 4  % = 4  = 0,00153 %;
p1 32,1237
ED = 0,4 %; Ed = 0,07 %; E p = 1,5 %; E p1 = 1,0 %; Ep = 1,5 %;
Ep1 = 1,0 %; EB = 0,7 %; E = 0,1 %; EZ = 0,1 %; ET = 1,0 %.
4.4. Determinarea debitului de gaze pentru o instalaţie echipată

cu diafragmă şi prizele de presiune în unghi
Folosind aceleaşi date iniţiale de calcul ca în cazul instalaţiei cu diafragmă şi prizele de
presiune la flanşe, debitul de gaze pentru o instalaţie echipată cu diafragmă şi prizele de
presiune în unghi se determină astfel:
4 = C  E = 0,6014  1,01533 = 0,6106
E = (1 −  4 )
−0 , 5
= 1,01533
0, 7
 106 
C = 0,5961 + 0,0261   − 0,216   + 0,000521 
2 8 0,7
   +
 Re D 
  19000   
0 ,8
  106 0,3
+ 0,0188 + 0,0063          3,5 +
  Re D    Re D 
  19000   
0 ,8

(
+ 0,043 + 0,08  e −10 L1
− 0,123  e − 7  L1
)  1 − 0,11    
  Re D  
4  2  L'  2  L'2   1,3

1,1
 − 0,031   2
− 0,8       =
1−  4 1 −  1−   
 
6
0,7
 106 
= 0,5961 + 0,0261  0,4161 − 0,216  0,4161 + 0,000521 0,4161  
2 8

6 
0,7
+
 1,5  10 
  19000  0,4161    106 
0 ,8 0,3
+ 0,0188 + 0,0063         0,41613,5 +

6 
 1,5  10    1,5  10 
6

  19000  0,4161  
0 ,8
(
+ 0,043 + 0,08  e −10 0
− 0,123  e − 7 0
)  1 − 0,11    
 1,5  10
6
  
0,41614  20  20  

1,1
 − 0,031   − 0,8      0,41611,3 = 0,6014

1 − 0,41614 1 − 0, 4161  1 − 0, 4161  
d 124,83
unde  = = = 0,4161, L1 = L’2= 0, iar pentru numărul Reynolds s-a admis valoarea
D 300
ReD=1500000.
b. Valorile calculate ale celorlalţi parametrii rămân aceleaşi, respectiv:
- vâscozitatea dinamică a amestecului gazos,  g = 10,62887  10−3 cP;
 gS = 0,7327 kg/m3S.
B
C p  I 2p +
735,5
Qge = 4,5345   4   4  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,6106  0,9999  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 212654,656 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
Q 
Re Dc = 1,47367  10− 2  ge gS =
g  D
212654,656  0,7327
= 1,47367  10− 2  = 720123,582
10,62887  10− 6  300
e. Coeficientul de debit recalculat,  4 c :
 4c = C  E = 0,6018  1,01533 = 0,6110
7
0, 7
 106 
C = 0,5961 + 0,0261   − 0,216   + 0,000521 
2 8 0, 7
   +
 Re Dc 
  19000      106 
0 ,8 0,3
+ 0,0188 + 0,0063          3,5 +

  Re Dc    Re Dc 
  19000    
0 ,8
(
+ 0,043 + 0,08  e −10 L1
− 0,123  e  1 − 0,11  
− 7  L1
)
  
  Re Dc  
  19000   
0 ,8

(
+ 0,043 + 0,08  e −10  L1 − 0,123  e − 7 L1  1 − 0,11   )  
  Re Dc  
4  2  L'  2  L'2 
1,1

 − 0,031   2
− 0,8       1,3 =
1−  4 1 −  1−   
0, 7
 106 
2

= 0,5961 + 0,0261  0,4161 − 0,216  0,4161 + 0,000521 0,4161   8
 0,7
+
 720123 ,582 
  19000  0,4161   
0 ,8
106 
0,3
+ 0,0188 + 0,0063         0,41613,5 +

  720123,582    720123,582 
  19000  0,4161  
0 ,8
(
+ 0,043 + 0,08  e −10 0
− 0,123  e − 7 0
)  1 − 0,11    
  720123,582  
0,41614  20  20  

1,1
 − 0, 031   − 0,8      0,41611,3 = 0,6110

1 − 0,41614
1 − 0,4161  1 − 0,4161  
B
C p  I 2p +
735,5
Qg = 4,5345   4c   4  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,611  0,9999  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 212774,135 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
2 2
 4   4 
EQg = [ E 4 + E + 4  
2 2
4   ED2 + 4  1 +   Ed2 +
  4c    4c 
1
(
4
)
2, 2,
 0,41614   0,41614 
= [0,6 + (0,00153) + 4     0,42 + 4  1 +   0,07 2 +
2 2
 0,6104   0,6104 
+  (2,25 + 1 + 2,25 + 1 + 0,49 + 0,01 + 0,01 + 1)]0,5 = 1,5442  %

1
4
8
E 4 = 0,6 %, pentru   0,6 ; E 4 = (1,667   − 0,5) %, pentru 0,6    0,75 ;

p 0,01225
E 4 = 4  % = 4  = 0,00153 %;
p1 32,1237
ED = 0,4 %; Ed = 0,07 %; E p = 1,5 %; E p1 = 1,0 %; Ep = 1,5 %;
Ep1 = 1,0 %; EB = 0,7 %; E = 0,1 %; EZ = 0,1 %; ET = 1,0 %.
4.5. Determinarea debitului de gaze pentru o instalaţie echipată cu

diafragmă şi prizele de presiune situate la D şi D/2
Pentru aceleaşi date iniţiale de calcul utilizate în cazul instalaţiilor de măsură precedente
echipate cu diafragmă, debitul de gaze pentru o instalaţie cu diafragmă şi prizele de presiune
situate la D şi D/2 se determină astfel:
 5 = C  E = 0,6002  1,01533 = 0,6094
E = (1 −  4 )
−0 , 5
= 1,01533
0, 7
 106 
C = 0,5961 + 0,0261   − 0,216   + 0,000521 
2 8 0,7
   +
 Re D 
  19000   
0 ,8
  106 0,3
+ 0,0188 + 0,0063          3,5 +
  Re D    D 
Re
  19000   
0 ,8

(
+ 0,043 + 0,08  e −10 L1
− 0,123  e − 7  L1
)  1 − 0,11    
  Re D  
4  2  L'  2  L'2   1,3

1,1
 − 0,031   2
− 0,8       =
1−  4 1 −   1 −   
 
0,7
 106 
= 0,5961 + 0,0261 0,4161 − 0,216  0,4161 + 0,000521 0,4161  
2 8

6 
0,7
+
 1,5  10 
  19000  0,4161    106 
0 ,8 0,3
+ 0,0188 + 0,0063         0,41613,5 +

6 
 1,5  10    1,5  10 
6

  19000  0,4161  
0 ,8
( )
+ 0,043 + 0,08  e −101 − 0,123  e −71  1 − 0,11    
 1,5  10
6
  
0,41614  2  0,47  2  0,47  

1,1
 − 0,031   − 0,8      0,41611,3 = 0,6002

1 − 0,41614
1 − 0,4161  1 − 0,4161  
d 124,83
unde  = = = 0,4161, L1 = 1, L’2= 0,47, iar pentru numărul Reynolds s-a admis
D 300
valoarea ReD=1500000.
b. Valorile calculate ale celorlalţi parametrii rămân aceleaşi, respectiv:
9

- vâscozitatea dinamică a amestecului gazos,  g = 10,62887  10−3 cP;
 gS = 0,7327 kg/m3S.
B
C p  I 2p +
735,5
Qge = 4,5345   5   5  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,6094  0,9999  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735 ,5  = 212213,911 mS3 / 24h

 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
Qge   gS
Re Dc = 1,47367  10 −2  =
g  D
212213,911  0,7327
= 1,47367  10− 2  = 718631,064
10,62887  10− 6  300
e. Coeficientul de debit recalculat,  5c :
 4c = C  E = 0,6005  1,01533 = 0,6097
0, 7
 106 
C = 0,5961 + 0,0261   − 0,216   + 0,000521 
2 8 0,7
   +
 Re Dc 
  19000   
0 ,8
  106 0,3
+ 0,0188 + 0,0063          3,5 +
  Re Dc    Re Dc 
  19000   
0 ,8

(
+ 0,043 + 0,08  e −10 L1
− 0,123  e − 7  L1
)  1 − 0,11    
  Re Dc  
4  2  L'  2  L'2   1,3

1,1
 − 0,031   2
− 0,8       =
1−  4 1 −  1−   
 
0,7
 106 
= 0,5961 + 0,0261  0,4161 − 0,216  0,4161 + 0,000521 0,4161  
2 8
 0,7
+
 718631,064 
  19000  0,4161   
0 ,8
106 
0,3
+ 0,0188 + 0,0063         0,41613,5 +

  718631,064    718631,064 
10
  19000  0,4161  
0 ,8
( )
+ 0,043 + 0,08  e −100 − 0,123  e − 70  1 − 0,11    
  718631,064  
0,41614  20  20  

1,1
 − 0,031   − 0,8      0,41611,3 = 0,6005

1 − 0,41614 1 − 0, 4161  1 − 0, 4161  
B
C p  I 2p +
735,5
Qg = 4,5345   5c   5  u  d 2  Ch  I h  =
  Z T
= 4,5345  0,61097  0,9999  0,9991  124 ,83 2  6,3245  1,75 
0,5
 750 
 2,4  3,60 + 
2
 735,5 
= 212333,170 mS3 / 24h
 0,5982  0,92827  291,15 
 
 
2 2
 4   4 
EQg = [ E 5 + E + 4  
2 2
5   ED2 + 4  1 +   Ed2 +
  5c    5c 
1
( )
4
2, 2,
 0,41614   0,41614 
= [0,6 + (0,00153) + 4     0,42 + 4  1 +   0,07 2 +
2 2
 0,6104   0,6104 
+  (2,25 + 1 + 2,25 + 1 + 0,49 + 0,01 + 0,01 + 1)]0,5 = 1,5442  %

1
4
E 5 = 0,6 %, pentru   0,6 ; E 5 = (1,667   − 0,5) %, pentru 0,6    0,75 ;
p 0,01225
E 5 = 4  % = 4  = 0,00153 %;
p1 32,1237
ED = 0,4 %; Ed = 0,07 %; E p = 1,5 %; E p1 = 1,0 %; Ep = 1,5 %;
Ep1 = 1,0 %; EB = 0,7 %; E = 0,1 %; EZ = 0,1 %; ET = 1,0 %.
11
CURS 7 BSEP
Variaţia presiunii la ascensiunea gazelor prin coloana

de ţevi de extracţie înclinate
Considerăm un element de lungime dl dintr-o coloană de ţevi de extracţie ce face
unghiul  cu orizontala, aflat la o diferenţă de cotă dh între secţiunea de intrare h1 şi
secţiunea de ieşire a gazelor h2, având diametrul interior al coloanei de ţevi de extracţie D.
Notăm 1-1’ secţiunea de intrare a gazelor şi 2-2’ secţiunea de ieşire a gazelor din elementul de
lungime dl, prin care se vehiculează debitul volumic de gaze q0.
Fig. 6.4. Schema conductei înclinate ce face unghiul  cu planul orizontal.
Se scrie ecuaţia de bilanţ energetic datorată curgerii unui kilogram de gaz de la

secţiunea 1-1’ la secţiunea 2-2’, astfel:
w2
gh1 + p1V1 + u1 + 1 = gh2 + p2V2 + u2 + q + Fr (6.28)
2g
 2
w22 
(gh1 − gh2 ) + ( p1V1 − p 2V2 ) + (u1 − u 2 ) +  w1 −  − q − Fr = 0 (6.29)
 2g 2 g 
unde gh este variaţia energiei potenţiale;
pV – variaţia energiei de stare;
u – variaţia energiei interne;
w2
- variaţia energie cinetice;
2g
q - căldura schimbată cu mediul înconjurător.
Deoarece, h1  h2 rezultă că variaţia energiei potenţiale este – gdh;
u1 = u2, chiar şi în cazul unor amestecuri de gaze nu apar substanţe
(componenţi) noi, variaţia energiei interne este u1 – u2 = 0;
V = ct, rezultă că variaţia energiei de stare are expresia Vdp;
w1 = w2, rezultă că variaţia energiei cinetice este nulă;
q = 0 , deoarece se consideră proces adiabatic, adică fără schimb de căldură
cu mediul înconjurător;
Variaţia energiei totale datorată frecărilor are expresia:
w2 dl
Fr = 
2 D
în care  este coeficientul pierderilor liniare de sarcină sau presiune.
1
w2 dl
Vdp − gdh −  =0 (6.30)
2 D
Ecuaţia de continuitate scrisă pentru debit masic este:
G
G =  g wS  w = (6.31)
gS
Expresia densităţii gazelor în condiţii de presiune p şi temperatură T de referinţă
(sistem, zăcământ etc.) are forma:
pM
g = (6.32)
ZRT
iar viteza gazelor este,
G  Z  R T
w= (6.33)
S  pM
Volumul specific al gazelor se scrie astfel:
1 ZRT
V= = (6.34)
 g pM
Se scrie diferenţa de cote dh funcţie de lungimea elementului de conductă dl, ca:
dh = dl  sin (6.35)
Ipoteze simplificatoare:
Se consideră că factorul de neidealitate Z şi temperatura de referinţă T nu variază cu
presiunea de referinţă p, fapt pentru care se va lucra în continuare cu factorul de neidealitate
mediu Zm şi temperatura de referinţă medie Tm, astfel:
Z  Z(p) Z = Zm
T  T(p)  T = Tm
Rezultă astfel,
pM  p2M 2 G 2 
 dp −  2 2 2  g sin  + 2 dl = 0 (6.36)
Z m RTm  Z m R Tm 2S D 
Se notează:
 p2M 2 G 2 
u =  2 2 2  g sin  + 2 
 Z m R Tm 2S D 
deci u = u(p)
2 pM 2 g sin  Z m2 R 2Tm2
atunci du = dp  dp = du
Z m2 R 2Tm2 2 pM 2 g sin 
M dp
 = dl (6.37)
Z m RTm  p M 2 2
G 2 
 2 2 2 g sin  + 
Z R T 2 
 m m 2 S D 
2 2 2
Z m R Tm
u2 p0
2 pM 2 g sin 
l2
M
  du =  dl (6.38)
Z m RTm u1 u l1
u2 l
Z m RTm du 2 Z m RTm u2
2Mg sin  u u = l dl  2Mg sin   ln u1 = l2 − l1 (6.39)
1 1
u 2 2Mg (l 2 − l1 )sin 
ln = (6.40)
u1 Z m RTm
Se face următoarea particularizare:
l 2 = 0  l1 = L (6.41)
2
2 MgL sin 
−
u 2 = u1  e Z m RTm
(6.42)
2 MgL sin 
u1 = u 2  e Z m RTm
(6.43)
2 MgL sin  2 MgL sin 
G 2 Z m2 R 2Tm2 

p12 = p 22  e Z m RTm
+ − 1 (6.44) e Z m RTm
2S 2 D 2 M 2 g sin  


Relaţia (6.44) reprezintă ecuaţia generală de variaţie a presiuni la ascensiunea gazelor
printr-o conductă înclinată ce face un unghi  cu orizontala.
Cazuri particulare de exploatare a sondei de gaze

1) Sonda de gaze verticală şi închisă
Sondă verticală,  = 90 0 ; sin = 1 ;
Debitul masic al sondei închise, G = 0;
MgL
p1 = p2  e - ecuaţia lui Laplace

Z m RTm
2) Sonda de gaze deschisă – extracţia se face prin

ţevile de extracţie
Sondă verticală,  = 90 0 ;
Debitul masic al sondei deschise, G = q 0   0  0
Diametrul interior al ţevilor de extracţie, D = di

Suprafaţa interioară a ţevilor de extracţie, S = d i2
4
 2
S2 = d i4
16
8q02 02 Z m2 R 2Tm2  Z m RTm 
2 MgL 2 MgL
p = p e
2 2
+
Z m RTm
e − 1
 2di5 M 2 g  
1 2

3) Sonda de gaze deschisă – extracţia gazelor se face prin
spaţiul inelar
Diametrul interior al secţiunii de curgere se determină în două cazuri, astfel:
3.1.) Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul echivalent Dechivalent care se defineşte ca
fiind diametrul secţiunii circulare ce are aceeaşi arie de curgere ca şi secţiunea analizată,
 
4
2
Dechivalent =
4
(D i
2
− d e2 )
rezultă: Dechivalent = Di2 − d e2
2
S2 =
16
(D i
2
− de2 )2
2 MgL
 Z2 MgL 
8q02  02 Z m2 R 2Tm2
p = p e
2 2
+Z m RTm  e m RTm − 1
1 2
 2 Di2 − d e2
2
(
Di2 − d e2 M 2 g ) 

3.2.) Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul hidraulic Dhidraulic care reprezintă raportul
dintre patru arii ale secţiunii de curgere şi perimetrul udat.

4 (Di2 − d e2 )

Dhidraulic = 
4  = (Di − d e )(Di + d e ) = D − d
  Di +   d e Di + d e
i e
Particularizăm astfel:
3
Se înlocuieşte, l = L, în care L este lungimea coloanei de exploatare până la adâncimea
medie a perforaturilor;
Debitul masic al sondei deschise, G = q 0   0  0 ;
Dh = Di − d e ;
  
2 2
S 2 =  Dh2  = (Di − d e )4 ;
4  16
2 MgL
 Z2 MgL 
8q02 02 Z m2 R 2Tm2
p = p e
2 2
+ Z m RTm  e m RTm − 1 ;
1 2 4
(
 2 Di − de (Di − de )M 2 g  ) 

4) Sonda de gaze deschisă - extracţia gazelor se face simultan
prin coloana de ţevi de extracţie şi prin spaţiul inelar dintre
ţevi şi coloana de exploatare
Se înlocuieşte, l = L, în care L este lungimea coloanei de exploatare până la adâncimea
medie a perforaturilor;
Debitul masic al sondei deschise, G = q 0   0  0 ;

Suprafaţa de curgere a gazelor, S = Di2 − de2 + di2 .
4
( )
4.1.) Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul echivalent Dechivalent, astfel:
 2  2
4
(
De = Di − de2 + di2 ;
4
)
De = Di2 − de2 + di2 ;
2 MgL
 Z2 MgL
8q02  02 Z m2 R 2Tm2 
p = p e
2 2
+
Z m RTm  e m RTm − 1 ;
1 2
(
 2 Di2 − d e2 + d i2
2
)
Di2 − d e2 + d i2 M 2 g  

4.2.) Se înlocuieşte diametrul D cu diametrul hidraulic Dhidraulic, astfel:

4 (Di2 − d e2 + di2 )
D 2 − d e2 + di2
Dh = 4 = i ;
  Di +   d e +   di Di + d e + di
2
  Di2 − d e2 + d i2 
S
iar h =   ;
4  Di + d e + d i 
2 MgL
 Z2 MgL
8q0202 Z m2 R 2Tm2 
p12 = p22  e Zm RTm +  e m RTm − 1
5
 
2  Di − d e + d i 
2 2 2
2  
   
 M g
 Di + d e + d i 
5) Sonda de gaze deschisă, orizontală sau curgerea gazelor prin
conducta de aducţiune pozată orizontal
Sondă sau conductă orizontală:  = 0 sin = 0 ;
Pentru ridicarea nedeterminării din relaţia (6.44) vom dezvolta paranteza din membrul
drept în serie Taylor, din care vom considera primii doi termeni, astfel:
 2 3
e = 1 + + + +
1!2! 3!
2 Mgl sin 
2Mgl sin 
e Z m RTm = 1 +
Z m RTm1!
Debitul masic al sondei deschise, G = q 0   0  0
4
Se înlocuieşte l cu lungimea conductei de aducţiune la, iar diametrul D cu diametrul
interior al conductei de aducţiune dc;

Suprafaţa secţiunii de curgere este S = d c2
4
q  Z R T  2Mgla sin 
2 2 2 2 2
p12 = p22 + 0 0 m m
1 + − 1 ;
2S DM g sin 
2 2
Z m RTm 
Ecuaţia de variaţie a presiunii la curgerea gazelor prin sonda orizontală sau conducta de
aducţiune orizontală este:
q 2  2 Z RT
p12 = p22 + 16 02 0 5 m m la (6.45)
  dc  M
Altfel scrisă ecuaţia (6.45) este:
16  q02   02 Z m RTm
2
pCE = p 2parc +  la ; (6.46)
 2 d c5 M
unde pCE este presiunea sondei din capul de erupţie reprezentând şi punctul iniţial al conductei
în aval de duză (după duză). pCE este funcţie de debitul sondei, diametrul duzei şi presiunea
gazelor din amonte de duză.
Cu relaţia de mai sus putem calcula presiunea necesară în punctul iniţial al conductei,
urmând să stabilim ceilalţi parametrii (diametrul duzei de la capul de erupţie etc.) pentru a
asigura transportul gazelor de la capul de erupţie la parc, în condiţiile unor pierderi minime de
presiune.
CURS 8 BSEP
STUDIU DE CAZ
Ecuaţia generală la curgerea gazelor prin conducte înclinate este:
G 2 Z m2 R 2Tm2  Z m RTm sin  
2M  g  L 2 M  g L
sin 
p1 = p 2  e
2 2 Z m RTm
+ e −1 (7.1)
2 gDS 2 M 2 sin   

în care:
p1 – este presiunea gazului la capătul iniţial al conductei în N/m2;
p2 – este presiunea gazului la capătul final al conductei în N/m2;
M – este masa moleculară a gazului în kg/k mol;
g – este acceleraţia gravitaţională;
L – lungimea conductei între capătul iniţial şi capătul final în m;
 - este unghiul dintre axa conductei şi planul orizontal;
Zm – este factorul de neidealitate pentru condiţii de stare medii;
2 p 22 
p m =  p1 + 
3 p1 + p 2 
T1 + T2
Tm =
2
R – este constanta universală a gazelor, R = 8316 J/kmol K;
Tm – este temperatura medie a gazului;
 - este coeficientul de pierderi liniare de sarcină a cărei valoare se stabileşte în funcţie
de curgerea a conductei în m2.
În cazul sondelor de gaze   90 0 deci sin  = 1 , astfel că pentru ascensiunea gazelor în
sonde ecuaţia generală are forma:
5
G 2 Z m2 R 2Tm2 

2 M  g L 2 M  g L
p = p e
2 2 Z m RTm
+ − 1 e Z m RTm
(7.2)
2 gDS 2 M 2  
1 2

Această ecuaţie poate fi particularizată pentru următoarele cazuri:
7.1. Sondă de gaze închisă

Semnificaţiile notaţilor din ecuaţia 7.2. sunt aceleaşi ca cele prezentate pentru ecuaţia
7.1. cu precizarea că şiul ţevilor de extracţie reprezintă capătul iniţial deci p 1 este presiunea
gazului la şiu, iar capul de erupţie reprezintă capătul final deci p2 este presiunea gazului la
capul de erupţie. În cazul sondei de gaze închisă debitul este zero astfel că din ecuaţia 7.2. se
obţine ecuaţia lui Laplace:
M  g L
p1 = p 2  e Z m RTm
(7.3)
Aplicaţie:
Să se calculeze presiunea la nivelul perforaturilor unei sonde de gaz metan închisă
cunoscându-se:
p2 = 38 bari – presiunea la capul de erupţie;
M = 16 kg/kmol – masa moleculară a gazului;
L = 2700 m – adâncimea perforaturilor;
Tm = 300 K – temperatura medie în sondă;
Sonda nu este echipată cu pacher iar perforaturile sunt libere.
Rezolvare:
1. Admit pentru p1 valoarea: p1 ad = 48 bari
2. Calculăm:
p + p 2 48 + 38
p m = 1ad = = 43 bari
2 2
Tm = 300 K
3. Calculăm parametrii reduşi:
p 43
pr = m = = 0,957
pcr 44,93
T 300
Tr = m = = 1,57
Tcr 191
4. Din nomograma (fig. 1.3) se citeşte valoarea factorului de neidealitate z = 0,92.
5. Se calculează valoarea lui p1:
M  g L 169 ,812700
Z m  RTm
p1 = p 2  e = 38  e = 45,7 bari
0 , 928316300
6. Se parcurg aceleaşi etape cu p1 ad = 45,7 bari

45,7 + 38
pm = = 41,8 bari; Tm = 300 K
2
41,8
7. pr = = 0,93
44,9
Z = 0,925
300
Tr = = 1,57
191
8. Se calculează:
169,812700
p1 = 38  e 0,9258316300 = 45,6 bari

Deci presiunea la nivelul perforaturilor este 45,6 bari.
6
7.2. Sonda de gaze exploatată prin ţevile de extracţie
Pentru scrierea ecuaţiei generale 7.2. pentru cazul extracţiei gazelor prin coloana de
extracţie D va deveni diametrul interior al coloanei de extracţie di iar S este secţiunea de
curgere:
  d i2
S=
4
astfel încât ecuaţia 7.2 devine:
8G 2 Z m2 R 2Tm2  Z m RTm 
2 M  g L 2 M  g L
p12 = p 22  e Z m RTm + e − 1 (7.3)

 2 d i5 gM 2  

7.3. Sonda de gaze exploatată prin spaţiul inelar dintre coloana de extracţie şi
coloana de exploatare.
În acest caz diametrul din ecuaţia generală 7.2 se va înlocui cu 2rh unde rh este raza
D − de
hidraulică rh = unde D este diametrul interior al coloanei de exploatare şi de este
4
diametrul exterior al coloanei de extracţie. Secţiunea de curgere va fi:

S=
4
(D 2
− d e2 )
astfel încât ecuaţia 7.2 devine:
2 M  g L
16  G 2 Z 2 m R 2Tm2  2ZMRT
 g L

p = p e
2 2 Z m RTm
+ 2  e m m − 1 (7.4)
1 2
 (D − d e )3 (D + d e ) 2  g  M 2  
 
Aplicaţie:
Să se calculeze presiunile dinamice la nivelul perforaturilor unei sonde de gaze care
exploatează simultan şi separat două strate ce produc gaze cu compoziţii şi presiuni diferite
cunoscându-se următoarele date tehnice şi de producţie:
- coloana de 95/8 in la 1600 m.
- liner de 65/8 in pe porţiunea 1600 - 2201m.
- pacher fixat la 1200 m.
- intervale perforate:
2199 – 2201 m
1180 – 1190 m
- coloana de extracţie de 31/2 in cu şiul fixat la 1300 m.
- stratul inferior exploatat prin coloana de extracţie produce un debit de 100.000
m3N/24 ore la o presiune dinamică de 41 bari gaze cu următoarele compoziţie în fracţii
molare.
C1 – 0,69
C2 – 0,11
C3 – 0,1
C4 – 0,1
1,00
Stratul superior exploatat prin coloana de exploatare produce un debit de 80.000
m3N/24h la o presiune dinamică de 27 bari gaze cu următoarea compoziţie în fracţii molare:
C1 - 098
C2 – 0,015
C3 – 0,005
1,000
Temperatura de zăcământ la stratul inferior:
Tz = 69 0C = 342 K
7
Temperatura de zăcământ la stratul superior:
Tz = 42 0C = 315 K
Temperatura gazelor produse prin ţevi 50 0C = 323 K
Temperatura gazelor produse prin spaţiul inelar ţevi-coloană 28 0C = 301 K4
Rezolvare:
I. Stratul inferior. Având în vedere echiparea sondei este necesar să calculăm presiunea
la şiul coloanei de extracţie cu relaţia:
8G 2 Z m2 R 2Tm2  Z m RTm 
2 M  g L 2 M  g L
pt1300 = pCE  e
2 Z m  RTm
+ e − 1
 2 d i2 gM 2  

1. Temperatura medie:
69 − 50
T1300 = 50 +  1300 = 61 0C
2200
50 + 61
Tm1300 = 273 + = 328,5 K
2
2. Estimăm că presiune la şiul coloanei de extracţie este de 55 daN/cm2.
2 pCE2
 2 412 
p m =  p siu +  =  55 +  = 48,3 bari
3 p siu + pCE  3  55 + 41 
3. Factorul de neidealitate Z pentru amestecul de gaze produs de stratul inferior.
Parametrii pseudocritici se calculează cu ajutorul valorilor critice (tabelul 1.8).
p pc =  yi pci = 0,69  46,2 + 0,11  48,8 + 0,1  42,6 + 0,1  38 = 45,3 daN/cm2
T pc =  yi Tci = 0,69  191 + 0,11  305,4 + 0,1  369,9 + 0,1  425,1 = 244,9 K
Parametri pseudoreduşi:
p 48,3
p pr = m = = 1,07
p pc 45,3
Tm 328,5
T pr = = = 1,34
T pc 244,9
Din nomograma 1.22 rezultă Zm = 0,84
4. Se calculează factorul de pierderi liniare de sarcină. Pentru aceasta este necesar să
determinăm regimul de curgere:
  wd 52,3  5,07  0,078
Re = = = 1,6  10 6
 13  10 −6
unde:
p T
4q 0 z
4q p T0 4  100.000  1  328.5  0.84
w= = = = 5.07 m/s
 d 2
 d 2
86.400  48.3  273    0.078 2
p T 48,3 273
 =  0 m 0 = 1,095 = 52,3 kg/m3
p 0 ZTm 1,03 0,84  328,5
unde:
M  y i M i 0,69  16 + 0,11  30 + 0,1  44 + 0,1  58 24,54
0 = = = = = 1,095 kg/m3
vM 22,41 22,41 22,41
 1,095
d= 0 = = 0,85
 aer 1,293
Vâscozitatea la presiunea normală şi temperatura de 328,5 K rezultă pentru gazul cu d =
0,85, din fig. 1.21.
8
1 = 10 ,8  10 −6 Ns/m2
Corecţia pentru presiune se face cu nomograma din figura 1.23.a. sau 1.23.b.

= 1,21 rezultă:  = 1,21  10,8  0 −6 = 13  10 −6 Ns/m2
1
pentru rugozitatea absolută k = 0,5 mm rezultând rugozitatea relativă:
k 0,5
k= = = 0,0064 din figură rezultă  = 0032
d 78
5. Debitul masic este:
100.000
G = q0   0 =  1,095 = 1,27 kg/s
86.400
rezultă:
8  0,032  1,27 2  0,84 2  8316 2  328 ,5 2  0,848316328,5 
224, 549 ,811300 224, 549 ,811300
pt1300 = (41  10 5 )  e 0,848316328,5 + − 1 =

2
e
  0,078  9,81  24,54
2 5 2  
 
= 2,21  1013 + 1,29  1013  0,313591 = 2,6  1013 = 51,1  105 N/m2
Se refac calculele cu această valoare a presiunii pt1300.
2 412 
p m =  51,1 +  = 46,2 daN/cm2
3 51,1 + 41 
p 46,2
p pr = m = = 1,02 rezultând z = 0,85
p pc 45,3
40,46  5,36  0,078
Re = −6
1,59  10 6   = 0,032
12,96  10
unde:
p m T0 46,2 273
 = 0 = 1,095   = 49,46 kg/m3
p 0 Tm Z 1,03 0,85  328,5
4  q0  p0  T  Z 4  100.000  1,03  328,5  0,85
w= = = 5,36 m/s
  d  p m  T0  86.400   0,078 2  46,2  273  86400
2

1 = 10 ,8  10 −6 Ns/m2 ; = 1,2 rezultă:  = 1,2  10,8  10 −6 = 12,96  10 −6 Ns/m2
1
224, 549 ,811300
8  0,032  1,27 2  0,85 2  8316 2  328 ,5 2  2024 , 549 ,811300

pt1300 = (41 10 ) e
5 2 0 ,858316328, 5
+  e ,858316328,5 − 1
 
 2  0,078 5  9,81  24,54 2  
N daN
= 51,09  105 2
= 51,09 2  51,1
m cm
În continuare calculăm presiunea la capul linerului de 6 5/8 in la adâncimea de 1600m. Pe
intervalul 1600 – 1300 gazele curg prin interiorul coloanei de 9 5/8 in.
Temperatura medie:
69 − 50
T1600 = 50 +  1600 = 63,9 0C = 64 0C
2200
50 + 64
Tm1600 = 273 = 330K
2
Estimăm că presiunea la 1600 m este 54 daN/cm2
2 51,12  daN
p m =  54 +  = 52,6 2
3 54 + 51,1  cm
Parametrii pseudoreduşi sunt:
9
52,6 330
p pr = = 1,16 T pr = = 1,35
45,3 244,9
rezultă: z = 0,835.
  w  d 57,06  0,584  0,22
Re = = = 523648
 14  10 −6
p m T0 52,6  273 kg
 = 0 = 1,095 = 57,06 3
p0 Tm Z 1,03  0,835  330 m
4  q 0  p0TZ 4  100000  1,03  330  0,835 m
w= = = 0,584
  d  p  T0  86400   0,22  52,6  273  86400
2 2
s
Ns  Ns
1 = 11,2  10 −6 2 ; = 1,25   = 1,2  11,2  10 −6 = 14  10 −6 2
m 1 m
rezultă:  = 0,032
224, 549 ,81300

8  0,032  1,27 2  0,835 2  8316 2  330 2  2024 , 549 ,81300

p1600 = (51,1 10 )5 2
e 0 ,8358316330
+  e ,8358316330 − 1 = =
 
 2  0,22 5  9,81  24,54 2  
52,7 daN/cm2. Se refac calculele cu această valoare a presiunii:
2 51,12  daN
p m =  52,7 +  = 51,9 2
3 52,7 + 51,1  cm
51,9
p pr = = 1,145 rezultă Z = 0,834
45,3
56,37  0,591  0,22
Re = = 545329   = 0,032
13,44  10 −6
51,9  273 kg
 = 1,095 = 56,37 3
1,03  0,834  330 m
4  100000  1,03  330  834 m
w= = 0,591
  0,22  51,9  273  86400
2
s
Ns  Ns
1 = 11,2  10 −6 2 ; = 1,2   = 1,2  11,2  10 −6 = 13,44  10 −6 2
m 1 m
224, 459 ,81300
 2024 , 459 ,81300
8  0,032  1,27 2  0,834 2  8316 2  330 2 
p= (51,1 10 )
5 2
 e 0,8348316330 +  e ,8348316330 − 1 = 52,7 daN
 
 2  0,25 5  9,81  24,45 2
  cm 2
În continuare se calculează presiunea la nivelul perforaturilor, deci la şiul coloanei de
6 5/8 admitem că valoarea presiunii este p2195 = 56 daN/cm2.
Temperatura medie:
64 + 69
Tm = = 66,50 C = 339,5K T
2
2 52,7 2  daN
p m =  56 +  = 54,4 2
3 56 + 52,7  cm
Parametrii pseudoreduşi:
T 339,5 p 54,4
T pr = m = = 1,386 p pr = m = = 1,2
T pc 244,9 p pc 45,3
rezultă Z = 0,846
56,62  1,3  0,148
Re = = 810542   = 0,032
13,44  10 −6
10
54,4  273 kg
 = 1,095 = 56,62 3
1,03  0,846  339,5 m
4  100000  1,03  339,5  0,846 m
w= = 1,3
86400  54,4  273    0,148 2
s
Ns Ns
1 = 11,2  1−6 2 ;  = 1,2  11,2  10 −6 = 13,44  10 −6 2
m m
8  0,032  1,27 2  0,8462  83162  339,5  0,8468316339,5 

2 24, 549 ,81 600 2 24, 549 ,81600
p2200 = (52,7 10 ) e

5 2 0 ,8468316339, 5
+
 2  0,1485  9,81  24,54 
e −1 =

 
daN
= 56,05
cm2
II. Stratul superior. Se calculează presiunea cu relaţia:
2M g L
16G 2 Z m2 R 2Tm2  2M g L 
p1185 = p 2
e Z m RTm
+ 2  e Z m RTm − 1
CE
 ( D − d e ) 3 ( D + d e ) 2 gM 2  
 
Temperatura medie:
28 + 42
Tm = = 350 C = 308K
2
Estimăm presiunea la 1185 m în coloană la 33 daN/cm2:
2 27 2  daN
p m =  33 +  = 30,1 2
3 33 + 27  cm
daN
p pc =  yi pci = 0,98  46,2 + 0,015  48,8 + 0,005  42,6 = 47,13
cm 2
T pc =  yi Tci = 0,98  191 + 0,015  305,4 + 0,005  369,9 = 193,6 K
Parametrii pseudoreduşi:
30,1
p pr = = 0,64
47,13
308
T pr = = 1,591
193,6
rezultă: Z = 0,948
  w( D − d ) 20,92  1,03(0,22 − 0,0889)
Re = = = 234463
 12,1  10 −6
rezultă:  = 0,032
p T0 30,1 273 kg
 = 0 = 0,743   = 20,92 3
p 0 Tm Z 1,03 308  0,948 m
M 16,661 kg
0 = = = 0,743 3
vM 22,41 m
M =  yi M i = 0,98  16 + 0,015  30 + 0,005  44 = 16,661
0,743
d= = 0,575
1,293
4  Q  p0  T  Z 4  80000  1,03  308  0,948 m
w= = = 1,03
( 2 2
) 2
(
 D − d e p  T0  0,22 − 0,0889  30,1  273  86400
2
) s
11
Ns  Ns
1 = 11  10 −6 ; = 1,1   = 11  1,1  10 −6 = 12,1  10 −6 2
m 1
2
m
Fig. 7.1. Dependenţa coeficientului de frecare λ de numărul Reynolds, Re [Moody]
kg
Debitul masic: G = Q   = 80000  0,743 = 0,688
s
216, 669 ,811185
16  0,032  0,688 2  0,948 2  8316 2  308 2  2016,948
, 669 ,811185

p1185 = (27 10 ) e
5 2 0 , 9488316308
+ 2 e

8316308
− 1

 (0,22 − 0,0889 ) 3 (0,22 + 0,0889 ) 2  9,81  16,66 2  
= 29,3 daN/cm2
Se refac calculele cu această primă valoare calculată a presiunii:
2 27 2  daN
p m =  29,3 +  = 28,2 2
3 29,3 + 27  cm
28,2
p pr = = 0,597  0,6
47,13
rezultă: Z = 0,95
28,2 273 kg
 = 0,743 = 19,55 3
1,03 308  0,.95 m
4  80000  1,03  308  0,95 m
w= = 1,106
 (0,22 − 0,0889 )  28,2  273  86400
2 2
s
 Ns
1,1   = 12,1  10 −6 2
1 m
19,55(0,22 − 0,0889)  1,106
Re = = 234271 rezultă:  = 0,032
12,1  10 −6
216, 669 ,811185
16  0,032  0,688 2  0,95 2  8316 2  308 2  216 , 669 ,811185

p1185 = (27 10 ) e
5 2 0 , 958316308
+ 2  e 0 , 958316308
− 1
 (0,22 − 0,0889 ) (0,22 + 0,0889 )  9,81  16,66 
3 2 

=29,3 daN/cm2
12
Curs 9 BSNEP
1. STUDIU DE CAZ. CALCULUL DE VERIFICARE A

CONDUCTEI DE ŢIŢEI
1.1. Date iniţiale de exploatare
Conducta racord Parc 1-Parc 2, prin care se vehiculează ţiţei se caracterizează

prin următoarele date tehnice:
- anul montării conductei: 2000;
- lungimea conductei, L= 1 304 m;
- diametrul exterior, De= 4 in (101,6 mm);
- grosimea de perete, s = 8,1 mm;
- diametrul interior, Di = 85,4 mm;
- rugozitatea estimată a conductei, k = 0,4 mm (conductă veche de 7 ani);
- adânciea de îngropare a conductei pozate, h= 0,25...0,73 m;
- cota geometrică la intrare în conductă, z1= 199,8 m;
- cota geometrică la ieşire din conductă, z2= 199,63 m;
- debitul de fluid vehiculat, Qam= 12 m3/zi;
- procentul de impurităţi lichide, i = 0 %;
- presiunea de pompare (intrare) a fluidului în conductă, p1= 2,5 bar;
- densitatea ţiţeiului, ρt=843 kg/m3;
- vâscozitatea dinamică a ţiţeiului la 20 °C, μt=8,741∙10-3 Pa∙s;
- vâscozitatea dinamică a ţiţeiului la 50 °C, μt=4,42∙10-3 Pa∙s;
- tipul oţelului din care este fabricată conducta, (SR EN 10028/1-1999)
L245NB. Caracteristicile mecanice ale oţelului L245NB echivalent cu
OLT 35: rezistenţa la rupere, Rm= 415 MPa; rezistenţa limită la curgere,
Rt05= 245 MPa (conform tabelului 4.16, p.18).
1.2. Calculul parametrilor hidraulici ai conductei
Calculul unor parametrii hidraulici ai conductei – racord prin care se vehiculează

ţiţei de la P1 la P2, urmăreşte stabilirea regimului de curgere a ţiţeiului funcţie de
valoarea numărului Reynolds şi de starea tehnică a pereţilor conductei în vederea
determinării coeficientului de pierderi hidraulice. Aceşti parametrii sunt necesari la
calculul hidraulic ce se realizează cu ajutorul simulatorului de proces privind
exploatarea conductei pentru diverse regimuri de curgere ale fluidelor de la P1 la P2.
Toate acestea au ca scop determinarea variaţiei presiunii fluidului la ieşirea din
conductă pentru un debit dat şi unul sau mai multe diametre cunoscute.
Astfel se calculează:
Viteza de curgere, wt:
4 Qf
wf =
2 wf = 0.024 m
 d
s
Numarul Reynolds, Ream1:
 f wf d ite
Ream1 =
f Ream1 = 199.70374
Limite critice domenii Reynolds:
1.143
 d ite 
Re1 = 59.5   4
 2   Re1 = 1.239 10
 dite    dite   5
Re2 =     665.4 + 764.8 log   Re2 = 2.366 10
 2     2   
Rugozitatea relativa, .r:


 r =  r = 0.00468
dite
Stabilirea regimului de curgere:

- pentru regimul laminar de curgere se utilizează relatia, Re< 2320;
64
L =
Ream1
2
Coeficientul pierderilor liniare de presiune, :
f = 0.32047
Calculul diferentei (pierderii) de presiune, p:
 8     Q 2 L 
 f f f  +   g z − z
p =
 2 5  f ( 2 1)
  d 
Valoarea pierderii de presiune din conducta, p:

−5
p = p 10 p = 0.246 bar
Presiunea la iesirea din conducta a fluidului, p 2:
p 2 = p 1 − p p 2 = 2.254 bar
Concluzii:
Pentru valorile parametrilor ce caracterizează transportul fluidului pe conducta
propusă, regimul de curgere este laminar, ceea ce însemnă că nu este dependent de
rugozitatea pereţilor interiori ai conductei. S-a admis, ca valoare estimativă, k = 0,4
mm având în vedere vechimea în exploatare a conductei de peste 7 ani.
In concluzie, din punct de vedere hidraulic, pentru debitele vehiculate, conducta
mai poate fi exploatată în continuare, perioada de exploatare a acesteia fiind limitată
de rezistenţa la solicitările mecanice la care este supusă şi de efectele coroziunii.
Valorile măsurate se încadrează între 6,7...7,5 mm faţă de grosimea iniţială a
peretelui conductei care se consideră a fi de 8,1 mm, conform STAS 715/2-88.
3
3.3. Calculul mecanic al conductei
Prin calculul mecanic al conductei se urmăreşte determinarea grosimii de perete

în funcţie de solicitările la care este supusă conducta. Deoarece conducta este
încastrată la ambele capete, în timpul exploatării apar tensiuni axiale, tengenţiale şi
radiale. Datorită faptului că tensiunea tangenţială este cea mai mare, grosimea de
perete a conductei se va calcula funcţie de valoarea acesteia.
Date de intrare:
Anul montãrii conductei, y1: y 1 = 2000
Anul de efectuare a reverificãrii conductei, y2: y 2 = 2007
Diametrul exterior (nominal) al conductei de fluid, D=4 in:
−3
D = 101.6 mm D = D 10 D = 0.102 m
Grosimea de perete initialã din STAS, si:

−3 −3
s i = 8.1 mm s i = s i 10 s i = 8.1  10 m
4
Caracteristicile mecanice ale otelului conductei, conf. SR EN 10028/1-1999: L245NB
echivalent cu OLT-35, conf. STAS 2881/61
- rezistenta limitã la curgere. Rt05:

Rt05 = 245 MPa Rt05 = Rt05 10 bar
- rezistenta admisibilã a materialului tubular, Ra (bar):
se alege un coeficient de sigurantã (relatia 2.24) între limitele, c s=1,4...1,6: cs = 1.5
Rt05 3
Ra = Ra = 1.633 10 bar
cs
Grosimea de perete a conductei rezultatã din masurãtori, s m:

−3
s min = 6.7 10 m
−3
s max = 7.5 10 m
Coeficientul de rezistentã al îmbinãrilor sudate de pe tubulatura conductei, Z r:

se admite Zr = 0.7
Presiunea de lucru din conductã (la intrare), p 1:

p1 = 2.5 bar
−3
Presiunea maximã din conductã pentru: s min = 6.7  10 m
2 s min  Ra Zr
pmax1 = pmax1 = 161.44 bar
D − s min
obtinutã din relatia (2.23) de determinare a grosimii minime de proiectare.
−3
Presiunea maximã din conductã pentru: s max = 7.5  10 m
2 s max Ra Zr
pmax2 = pmax2 = 182.253 bar
D − s max
Vieza de coroziune medie anualã, wc:

s i − s min −4 m
wc = wc = 2  10
y2 − y1 an
Grosimea de perete minimã la presiunea de lucru din conductã, s alert:

p1 D
s alert = −4
2 Ra Zr + p1 s alert = 1.11  10 m
5
Curs. 10 BSNEP
SIMULAREA PROCESELOR DE COMPRIMARE A

GAZELOR
METODE DE CALCUL A PUTERII COMPRESOARELOR CU PISTON
Staţia de compresoare este o instalaţie complexă care modifică parametrii de stare

ai gazelor comprimate folosind energia mecanică. În industria extractivă de petrol şi gaze,
compresoarele sunt folosite astfel:
▪ în activitatea de extracţie şi de transport a gazelor naturale pentru: comprimarea
gazelor la punerea în producţie a sondelor de gaze; comprimarea gazelor pentru transportul pe
conducte; comprimarea gazelor în cazul unor procese de tratare sau de înmagazinare
subterană a gazelor etc.
▪ în activitatea de extracţie a ţiţeiului şi a gazelor asociate pentru: comprimarea gazelor
care sunt utilizate la exploatarea prin erupţie artificială a sondelor de ţiţei; aspiraţia gazelor
din coloanele de exploatare ale sondelor de ţiţei în pompaj de adâncime şi comprimarea
acestor gaze pentru a fi transportate la staţiile de degazolinare; comprimarea gazelor care se
injectează în strat în cadrul unor procese de recuperare secundară (menţinerea sau refacerea
presiunii de zăcământ, spălare cu gaze, injecţie alternativă de apă şi gaze, injecţie de gaze
substructurală ); comprimarea gazelor dezbenzinate pentru transportul acestora pe conducte.
După principiul de funcţionare, compresoarele utilizate în industria extractivă de petrol
şi gaze, se împart în două categorii:
• compresoare volumice , care pot fi cu piston sau rotative;
• compresoare centrifuge, care pot fi: turbocompresoare, turbosuflante şi ventilatoare.
2. Calculul puterii compresoarelor cu piston

La alegerea compresoarelor cu piston care urmează sã echipeze o staţie de compresoare,
trebuie cunoscute următoarele elemente:
▪ puterea necesarã comprimãrii debitului total de gaze;
▪ performanţele şi caracteristicile compresoarelor cu piston aflate în fabricaţie la
diferite firme constructoare;
▪ gama de cilindrii care pot fi adaptaţi la diferitele infrastucturi de compresoare pentru
obţinerea unor performanţe superioare de comprimare;
▪ tipul de energie care poate fi folosit la motoarele de antrenare.
Puterea de comprimare se calculează determinând succesiv:
▪ puterea teoretică de comprimare, care presupune alegerea unei evoluţii de tip
adiabatic, izoterm sau politropic;
▪ puterea reală de comprimare, care se obţine prin împărţirea puterii teoretice la
randamentul adiabatic, izotermic sau politropic, funcţie de tipul de evoluţie ales;
▪ puterea de antrenare sau puterea totală de comprimare, care se obţine prin
împărţirea puterii reale la randamentul mecanic al transmisiei motor-compresor.
În cele ce urmează se vor prezenta mai multe metode de calcul a puterii de comprimare,
unele folosite în practica curentă de şantier iar altele propuse pentru a fi utilizate în viitor.
I. O metodă rapidă de calcul dar mai puţin exactă, foloseşte următoarea relaţie pentru
determinarea directă a puterii de antrenare:
Z   T  p 
P = C  Q 0   m    a   log r 
 0,9   288   pa 
unde: P este puterea de antrenare la axul motorului, [kW];
Q0 - debitul de gaze ce trebuie comprimat, [Nm3/h];
Zm – factorul de neidealitate mediu al gazelor,
Zm =(Za +Zr)/2
Za, Zr - factorul de neidealitate al gazelor la aspiraţie, respectiv la refulare;
Ta - temperatura absolută la aspiraţie, [K];
pa, pr - presiunea la aspiraţie, respectiv la refulare, [bar];
s – numărul treptelor de comprimare;
C – factorul de corecţie funcţie de raţia de comprimare r, pentru fiecare treaptă.
Pentru compresoarele cu piston factorul de corecţie C are următoarele valori:
r = (p r p a )
1s
1,32 23
C 0.0857 0.095
Trebuie menţionat că valoarea maximă a raţiei de comprimare r, pe o treaptă, este

limitată de temperatura de refulare. Când sursa de gaze conţine oxigen, împreună pot forma
un amestec de combustie ce va reprezenta un potenţial pericol de foc şi explozie prin prezenţa
vaporilor de ulei din instalaţia de ungere a compresorului. Reducerea carbonizării vaporilor de
ulei şi eliminarea pericolului de foc se face dacă temperatura maximă în cilindru se situează
sub 150°C. Dacă în compoziţia gazelor nu este prezent oxigenul, atunci temperaturile maxime
pot fi cuprinse între 175°C şi 200 °C.
II. O altă metodă utilizată în practică pentru determinarea puterii de comprimare

calculează pe rând:
- puterea adiabatică, care corespunde unei compresii reversibile fără schimb de căldură
cu exteriorul (comprimare izentropică):
 k   k 
k −1
Pad = 0,103  Q g  Tm  Z m   
  r − 1
 k −1  
- puterea reală: - puterea totală de comprimare:
1 1
Pr = Pad  P = Pr 
 ad  mec
unde: Qg este debitul de gaze ce trebuie comprimat, [Nm3/zi];

k - coeficientul adiabatic al amestecului gazos;
 ad - randamentul adiabatic intern ,  ad = 0,83…0,94;
 mec - randamentul mecanic ce ia în considerare pierderile mecanice şi auxiliarii
antrenaţi direct de maşină,  mec = 0,93;

Tm - temperatura medie a gazelor din cilindrul compresorului,
Tm = (Ta + Tr ) 2
Ta, Tr - temperatura absolută la aspiraţie, respectiv la refulare, [K].
III. O metodă mai exactă propusă pentru determinarea puterii totale de comprimare în
cazul compresoarelor cu piston, utilizează următoarea relaţie:
 
 Zm 
k −1 
 
4,0448  10 −6 
 k   p r (s )    k 

P=  Q g  Tm      − 1
v  k − 1   p a (s )  
 
unde pentru prima treaptă de comprimare presiunea de refulare este p r = r  p a şi r = (p r p a )s ,

1
iar presiunea de aspiraţie corespunzătoare următoarelor trepte de comprimare [s = 2,3…n], se

calculează cu relaţia:
p a (s ) = p r (s−1) − p1 + (s − 2)  p n 
În relaţiile de mai sus:

P este puterea totală a compresorului cu piston, [kW];
 v - randamentul volumetric al compresorului cu piston;
p1 - căderea de presiune admisă după prima treaptă de răcire, [bar];

p n - căderea de presiune admisă după celelalte trepte de răcire, [bar].
IV. Una dintre cele mai recente şi exacte metode propuse pentru determinarea puterii
totale a compresorului cu piston, are la bază relaţia:
 k −1

 k   1
  k  Q g  Ta
k −1
  p r (s )  k 
P = 4,0633  10 −6      Zm    Z a  
 k − 1 
k
  p  − 1
    v   a (s )  
 
unde parametrii din relaţie au semnificaţiile şi unităţile de măsură menţionate mai sus.
Menţionăm că metodele propuse pentru a fi utilizate la calculul puterii dau rezultate
foarte apropiate comparativ cu puterea măsurată direct la motorul electric care antrenează
compresorul cu piston.
STUDIU DE CAZ
3. Algoritm de calculul pentru determinarea puterii compresoarelor cu piston

Pentru calculul puterii de comprimare în cazul compresoarelor cu piston, se elaborează
un program complex de calculator, care să incorporeze cele patru metode studiate şi care,
pentru aceleaşi date de intrare, să prezinte rezultatele finale comparative, atât pentru valori ale
parametrilor exprimate în unităţi S.I., cât şi în unităţi A.P.I. Acest program, în afara vitezei de
operare şi a exactităţii calculelor, oferă posibilitatea de alegere a celei mai corecte variante de
lucru pentru condiţiile de exploatare reale existente în cadrul staţiilor de compresoare.
Datele de bază necesare pentru a putea utiliza programul elaborat, provin din buletinele
de analiză cromatografică ale gazelor ce vor fi supuse procesului de comprimare şi din
proiectul de execuţie şi exploatare a compresorului cu piston. Aceste date sunt: compoziţia
gazelor yi, exprimată în fracţii volumetrice, [%]; căldura specifică molară la presiune
constantă cpi, a fiecărui component i existent în gazele analizate supuse comprimării,
[kJ/kmol°C]; debitul de gaze Qg, ce trebuie comprimat, [Nm3/zi]; presiunea de aspiraţie pa,
[bar]; presiunea de refulare pr, [bar]; temperatura de aspiraţie a gazelor Ta, [°C}; numărul
treptelor de comprimare s ; randamentul total estimat al sistemului compresor – motor  , [%].
Programul de calcul întocmit, aplicat pentru un caz real de calcul a puterii unui
compresor cu piston oferă următoarele date:
▪ parametrii de intrare:
Datele amestecului gazos
Componenţi yi pcri Tcri Mi cpi

amestec gaz [%] [bar] [K] [kg/kmol] [kJ/kmol°C]
N2 0,70 33,49 126,16 28,016 29,114
CO2 0,04 73,00 304,2 44,011 37,122
C1 98,75 45,70 190,66 16,042 35,717
C2 0,34 49,00 305,86 30,068 52,666
C3 0,11 42,00 370,00 44,094 73,524
i-C4 0,02 34,50 425,17 58,120 96,815
n-C4 0,02 35,00 408,14 58,120 97,447
i-C5 0,01 33,10 469,78 72,146 118,792
n-C5 0,00 32,90 460,96 72,146 0,000
n-C6 0,01 29,92 507,86 86,172 143,110
Debitul de gaze ce trebuie comprimat, Qg[Nm3/zi]=1000000

Presiunea de aspiraţie, p1[bar]=80
Presiunea de refulare, p2[bar]=125
Temperatura de aspiraţie, T[°C]=25
Randamentul total estimat compresor-motor,  [%]=90
Numărul estimat al treptelor de comprimare, s=1
▪ rezultate finale:
Raţia de comprimare pe treaptă, r = 1,560
Presiunea de aspiraţie, [bar abs] = 81,00
Presiunea de refulare, [bar abs] = 126,33
Factorul de neidealitate al gazelor la aspiraţie, Z1 = 0,854
Treapta
Factorul de neidealitate al gazelor la aspiraţie, Z2 = 0,870
I
Factorul de neidealitate mediu, Zm = 0,862
Puterea pe treaptă, metoda a IV-a [W h/Nm3] = 17,051
Puterea pe treaptă, metoda a IV-a [CP/MMscfd] =26,969
Presiunea finală de refulare după ultimul răcitor, [bar abs]=125,993
Presiunea finală de refulare după ultimul răcitor, [psia]=1855,878
Puterea totală necesară, metoda I-a, [kW]=679,259
Puterea totală necesară, metoda a II-a, [kW]=688,698
Puterea totală necesară, metoda a III-a, [kW]=703,648
Puterea totală necesară, metoda a IV-a, [kW]=710,481
Puterea totală necesară, metoda I-a, [CP]=910,207
Puterea totală necesară, metoda a II-a, [CP]=923,188
Puterea totală necesară, metoda a III-a, [CP]=943,227
Puterea totală necesară, metoda a IV-a, [CP]=952,387
4. Concluzii
Rezultatele obţinute în urma rulării programului conduc la concluzia că metodele III şi
în special IV, au o precizie mult mai mare de determinare a puterii totale a compresorului,
comparativ cu puterea măsurată direct la motorul electric care antrenează compresorul cu
piston.
Bibliografie
1. Ahmed, T.H., - Hydrocarbon Phase Behavior, Gulf Publishing Co., Houston TX,1989;
2. Arnold, K.,Stewart, M, - Design of Gas – Handling Systems and Facilities, Surface
Production Operations, Volume 2, Gulf Publishing Co., Houston TX, 1989;
3. * * * - Aide – Mémoire de L´Industrie du Gaz, France, 1990;
4. * * * - Les Techniques de Traitement sur les Champs, Production Surface, Tome II, Institut
Francais du Petrole, Paris, 1986.
Curs 11 BSNEP
1. DETERMINAREA PROPRIETĂŢILOR FIZICE ALE SISTEMELOR

DE GAZE CU CONDENSAT
1.1. Clasificarea zăcămintelor de gaze
În general, dacă temperatura de zăcământ se situează deasupra temperaturii critice a

sistemului de hidrocarburi, zăcământul respectiv este considerat ca un zăcământ de gaze
naturale.
Pe baza diagramei de stare şi a condiţiilor de zăcământ predominante, zăcămintele pot fi
clasificate în patru subgrupe:
- zăcăminte de gaze cu condensat cu comportare retrogradă;
- zăcăminte de gaze cu condensat de lângă punctul critic;
- zăcăminte de gaze umede (bogate);
- zăcăminte de gaze uscate (sărace).
Deoarece zăcămintele de gaze sărace nu fac obiectul prezentului studiu, ele ne fiind
caracteristice pentru structura gazeiferă Frasin, în cele ce urmează vor fi discutate numai
primele trei categorii.
1.1.1. Zăcăminte de gaze cu condensat cu comportare retrogradă
Dacă temperatura de zăcământ Tz se află între temperatura critică Tcr şi punctul Tct ce
reprezintă cricondentermul fluidelor din zăcământ, zăcământul se consideră a fi un zăcământ
de gaz - condensat retrograd. Această categorie de zăcământ de gaze este unică ca tip de
acumulare de hidrocarburi, deoarece comportarea termodinamică specială a fluidelor din
zăcământ reprezintă factorul de control al dezvoltării şi epuizării proceselor din zăcământ.
În diagrama de stare presiune - temperatură din figura 1.1, s-a reprezentat prin punctul 1
un zăcământ de gaze cu condensat cu comportare retrogradă, pentru condiţiile iniţiale
considerate.
Deoarece presiunea de zăcământ este situată deasupra punctului de condensare superior,
sistemul de hidrocarburi se prezintă într-o singură fază în zăcământ, respectiv faza vapori. În
1
timpul exploatării, când presiunea scade izoterm de la presiunea iniţială (punctul 1) la
presiunea de condensare superioară (punctul 2), vaporii de gaz încep să condenseze.
Continuând să scadă presiunea, în loc de expansiune, la gaze, sau vaporizare, la lichide, aşa
cum ne aşteptam, amestecurile de hidrocarburi tind să condenseze.
Procesul de condensare retrogradă continuă să se desfăşoare prin scăderea presiunii
până când lichidul se depune sub formă de picături, atingând maximul în punctul 3. Pentru a
ajunge în punctul 4, trebuie să se traverseze din nou curbele de condensare, ceea ce însemnă
că tot lichidul astfel format să se vaporizeze, deoarece sistemul se află în stare de vapori în
punctul de condensare inferior.
Fig. 1.1. Diagrama de stare pentru un zăcământ de gaze

cu condensat cu comportare retrogradă.
Curbele volumice de vaporizare a lichidului, numite şi curbe de depunere sub formă de

picături a lichidului, sunt reprezentate în figura 1.2. În majoritatea zăcămintelor de gaze cu
condensat, volumul de lichid condensat depăşeşte rareori 10% din volumul porilor rocilor
colectoare. Această saturaţie cu lichid rezultat din condensare nu permite, de regulă, curgerea
fazei lichide. În jurul sondei, unde diferenţa de presiune este mare, trebuie să se acumuleze
suficient lichid, datorită picăturilor depuse, pentru a se obţine curgerea bifazică a amestecului
format din gaz şi lichidul retrograd.
Caracteristicile fizice care definesc această categorie de gaze cu condensat sunt:
- raţia gaze-lichid cuprinsă între 1425 şi 12500 m3N/m3. În general, raţia gaze-lichid
pentru un sistem de gaze cu condensat creşte în timp, datorită depunerii picăturilor de lichid
formate din componenţii grei ai sistemului;
- densitatea specifică a condensatului nu depăşeşte valoarea de 740 kg/m3;
- lichidul este în general incolor sau uşor colorat, în condiţiile de depozitare la rezervor.
2
Fig.1.2. Curbele volumice de vaporizare a lichidului.
1.1.2. Zăcăminte de gaze cu condensat situate

lângă punctul critic
Dacă temperatura de zăcământ este apropiată de temperatura critică, conform figurii 1.3,
amestecurile de hidrocarburi sunt numite gaze cu condensat provenite de lângă punctul critic.
Comportamentul acestei categorii de gaze naturale este descris de scăderea izotermă a
presiunii, după cum este arătată de linia verticală 1-3 din figura 1.3 şi, de asemenea, de curba
de volatilizare a lichidului sub formă de picături, corespunzător figurii 1.4.
Deoarece toate liniile calitative converg în punctul critic, îşi face apariţia foarte rapid
faza lichidă sub punctul de condensare ca rezultat al reducerii presiunii, fapt ce este
reprezentat de punctul 2 din figura 1.4.
Această comportare poate fi justificată de faptul că o mulţime de linii calitative de egal
titlu sunt traversate foarte rapid de izotermă prin scăderea presiunii, din punctul în care
lichidul încetează să se mai formeze şi începe să se volatilizeze din nou, astfel că zăcământul
trece din zona de comportare retrogradă într-o zonă de vaporizare normală. Datorită
fenomenului de condensare din zăcământ, are loc o creşte a raţiei gaze-lichid.
3
Fig. 1.3. Diagrama de stare pentru un zăcământ de gaze
cu condensat situat lângă punctul critic.
Exploatarea raţională a zăcămintelor care conţin gaze cu condensat se face menţinând

presiunea de zăcământ peste presiunea de început a vaporizării, deoarece condensatul poate să
nu curgă spre sonde şi să rămână imobil.
Fig. 1.4. Curba de volatilizare a lichidului pentru un sistem

de gaze cu condensat situat lângă punctul critic.
Gazele extrase fiind mai uşoare, amestecul rămas în zăcământ devine din ce în ce mai
greu şi procesul de condensare se accentuează. Dacă a avut loc deja condensarea, dată fiind
valoarea economică ridicată a lichidului condensat, se pot injecta în zăcământ gaze sărace;
prin modificarea compoziţiei globale a amestecului, condensatul se revaporizează.
Din punct de vedere al compoziţiei, gazele cu condensat conţin 70…80 % metan şi o
fracţie semnificativă de componenţi grei (C7…C20 - omologi parafinelor superioare). Ele
prezintă, într-un domeniu larg de condiţii (p, T) transformări anormale ale stării de agregare.
1.1.3. Zăcăminte de gaze umede

4
Zăcămintele de gaze umede, denumite şi bogate, sunt prezente atunci când temperatura
de zăcământ se situează deasupra punctului cricondenterm al sistemului de hidrocarburi, aşa
cum rezultă din diagrama prezentată în figura 1.5.
Deoarece temperatura de zăcământ depăşeşte temperatura cricondentermă a sistemului
de hidrocarburi, fluidele din zăcământ rămân tot timpul în zona fazei de vapori, zăcămintele
fiind depletate izotermic, ca în cazul când ne situam de-a lungul verticalei A-B. În timpul
exploatării, la suprafaţă, presiunea şi temperatura gazelor vor scădea. Dacă gazele exploatate
provin din zona de comportare bifazică, atunci faza lichidă va condensa separat de gaze,
proces ce va avea loc în separatorul bifazic de la suprafaţă.
Aceste sisteme conţin o anumită fracţie de componenţi grei, care generează lichidul din
separator. Fracţia importantă de propan şi butan face ca din acest lichid să se separe gazul
lichefiat (aragazul).
Fig. 1.5. Diagrama de stare pentru un zăcământ de gaze umede.
Gazele umede sunt caracterizate prin următoarele proprietăţi:

- raţia gaze-ţiţei este cuprinsă între 10700…17810 m3N/m3;
- densitatea specifică a lichidului măsurată la rezervorul de lichid este 780 kg/m3;
- lichidul este incolor.
Compoziţia gazelor umede (bogate) se caracterizează printr-un conţinut de 50…80 %
metan, restul componenţi C2…C6.
5
1.2. Concepte fizice ale transformărilor de fază şi ale
echilibrului termodinamic de fază
Starea de echilibru a sistemelor bifazice lichid-vapori se poate exprima prin

egalitatea fugacităţilor tuturor componenţilor din cele doua faze. Pentru o variaţie
infinitezimala dn, a numărului de moli ai componentului i din faza a prin trecerea in faza b,
se poate se poate scrie pentru fiecare fază ecuaţiile:
(a )
dG(a ) = V (a )  dp − S (a )  dT + i  dni(a )
(b )
dG(b ) = V (b )  dp − S (b )  dT + i  dni(b )
unde G reprezintă potenţialul termodinamic izoterm dat de energia libera (entalpia) Gibbs,
S este entropia, iar μ i sunt potenţialele chimice ale componenţilor. La presiune şi
temperatură constante, deoarece dni( a ) = −dni(b ) , se obţine:
dG = dG(a ) + dG(b ) = i ( (a )
− i
(b )
) dn( )
i
a
Deoarece dG < 0, rezulta că:

( ( ) −  ( ) )  0 , dacă dn
i
a
i
b (a)
i 0
şi invers ( ( ) −  ( ) )  0 , dacă dn
i
a
i
b (a)
i 0
Relaţiile de mai sus indică sensul în care are loc transferul de masa între cele două
faze pentru componentul i.
Condiţia de echilibru termodinamic pentru transformările reversibile, alături de
egalitatea presiunilor şi temperaturilor în fazele sistemului, este dată de relaţia:
i (a ) = i (b ) , i = 1…n
Criteriul termodinamic al echilibrului bifazic presupune că energia libera Gibbs este

minimă, impunându-se astfel următoarea condiţie:
G G
= = 0, i = 1…n
niL niV
Datorită faptului că niL+niv=ni; i=l...n, rezultă:
G G
= = GiL* − GiV*
niL niV
6
unde G*iL şi G*iV sunt energiile libere parţial molare ale componenţilor în faza lichidă,
respectiv în faza vapori. Expresia anterioară se poate scrie funcţie de fugacităţile fazelor
astfel:
 fL
GiL* − GiV* = ln iV 
 fi 
din care rezultă condiţia echilibrului termodinamic de fază, scrisă sub forma:
lnf i L - lnf i V =0; i=l...n
Un sistem de hidrocarburi format din N moli total de amestec, aflat la parametrii
termodinamici p şi T şi a cărei compoziţie zi este cunoscută, se poate separa în două faze
astfel: faza gazoasă caracterizată de NV moli de gaz şi yi, i=l...n fracţie molară şi faza
lichidă caracterizată de NL moli de lichid şi xi, i=l...n fracţie molară, sau poate exista în stare
monofazică lichidă sau gazoasă. Pentru a atinge starea de echilibru termodinamic, indiferent
de numărul de faze prezente în sistem, este necesar să se îndeplinească trei condiţii:
- trebuie satisfăcute ecuaţiile de bilanţ material;
- trebuie să existe aceleaşi potenţiale chimice ale fiecărui component din sistem
pentru toate fazele;
- trebuie să prezinte cea mai mică energie liberă Gibbs, sistemul aflat în condiţii
date de presiune şi temperatură având mai multe faze la echilibru.
Rezolvarea problemelor de echilibru termodinamic constă în precizarea stării de
agregare în care sistemul este stabil, monofazic sau bifazic, şi a repartiţiei componenţilor
între cele doua faze atunci când acestea coexista la echilibru.
Ecuaţiile necesare pentru calculul echilibrului de fază sunt:
- ecuaţiile echilibrului termodinamic, ln f i L – ln f i V =0;
- ecuaţiile de bilanţ material total,
N = N L + NV
- ecuaţiile de bilanţ material pe componenţi:
N  zi = N L  xi + NV  yi ; i=l...n
- ecuaţiile de restricţie pentru fracţiile molare:

n n n
 xi =  yi =  zi = 1
i =1 i =1 i =1
Fugacităţile se calculează pe bază ecuaţiilor cubice de stare, scrise sub formă

implicită, astfel:

fiV = fiV p, T , (y j )j =1...n , ZV ,  i=1...n
fi L = fi L p,T , (x )
j j =1...n , Z ,
L i=1...n
7
unde ZV, ZL este factorul de neidealitate al fazei vapori, respectiv al fazei lichide.
Sistemul de cinci ecuaţii, constituie un set de 4n+2 ecuaţii care trebuie rezolvate
simultan pentru determinarea celor 4n+2 necunoscute, şi anume: NL, NV, xi, yi, fiL, fiV;
i = l . . . n . Pentru determinarea soluţiei acestui sistem de ecuaţii neliniare este necesară
aplicarea metodelor iterative de calcul.
Dacă convenim să efectuăm calculul echilibrului de fază pentru un kmol total de
amestec N=1, relaţia N  zi = N L  xi + NV  yi , se reduce la forma:
zi = N L  xi + NV  yi , i=l...n
iar N L +N V =1
Acest algoritm de calcul se bazează pe conceptul de coeficienţi de echilibru Ki ai
componenţilor în stare bifazică, Ki=yi/xi.
Fracţiile molare ale fazelor se pot exprima astfel:
zi zi
xi = =
1 + NV  (K i − 1) K i + N L  (K i − 1)
K i  zi K i  zi
yi = =
1 + NV  (K i − 1) K i + N L  (K i − 1)
n
Rezultă că: (y
i =1
i − xi ) = 0
Cu ajutorul expresiei de mai sus se poate determina valoarea lui NV corespunzătoare

unui set dat de valori ale coeficienţilor de echilibru, pentru o compoziţie dată. Ecuaţia în
NV propusă de Ratchford-Rice este de forma:
n
zi  (K i − 1)
f ( NV ) =  =0
i =1 1 + NV  (K i − 1)
Datorită neliniarităţii acestei ecuaţiei, se impune pentru rezolvare aplicarea metodelor

iterative. De aceea vom aplica acestei ecuaţii metoda iterativă Newton-Raphson, pentru
două nivele succesive de iteraţie şi anume τ şi τ + 1.
Dacă NV este o valoare aproximativă a soluţiei reale căutate a fazei gazoase din
amestecul analizat, o valoare îmbunătăţită se poate obţine prin aplicarea metodei tangentei,
scrisă sub forma relaţiei de recurenţă:
f ( NV )
NV +1 = NV −
 df 
 
 V
dN
z  (K i − 1)
n 2
df
unde: = − i
dNV i =1 1 + NV  ( K i − 1)
8
Procesul iterativ continuă până când se obţine precizia de calcul propusă ε,
dincondiţia: NV +1 − NV  
Prin aplicarea acestui procedeu de calcul, se determină cu exactitate numărul de moli

existenţi în faza gazoasă NV, respectiv în fază lichidă NL şi implicit fracţiile molare de
participare a celor două faze constituente yi, şi xi.
Delimitarea limitelor corespunzătoare stărilor de saturaţie se poate face astfel:
- pentru cazul când NV=0, atunci f(0)=0, ceea ce înseamnă că sistemul se află la
punctul de vaporizare, iar ecuaţia devine:
n
z K
i =1
i i =1
- pentru cazul când NV=1, atunci f(l)=0, ceea ce înseamnă că sistemul se află la
punctul de condensare, iar ecuaţia devine:
n
zi
K
i =1
=1
i
şi reprezintă ecuaţia curbei de condensare a diagramei de stare. În acest caz, valoarea

presiunii de condensare ce urmează a se calcula este influenţată de valorile cele mai mici ale
coeficienţilor de echilibru ce corespund componenţilor mai grei, apărând astfel erori ale
preciziei de calcul.
Cele două ecuaţiile de mai sus, pot furniza informaţii utile ale numărului de faze din
sistem astfel:
n
- dacă z K
i =1
i i  1 , sistemul de hidrocarburi se află în stare lichidă;
n
zi
- dacă K
i =1
 1 , sistemul de hidrocarburi se află în stare de vapori;
i
n n
zi
- dacă  zi  K i  1 şi
i =1
K
i =1
 1 , sistemul de hidrocarburi se află în ambele faze;
i
- dacă f(0)<0 sau f(1)>1, sistemul de hidrocarburi se află în stare monofazică lichidă sau
de vapori.
1.3. Determinarea parametrilor caracteristici ai diagramelor de stare p-T

şi a principalelor proprietăţi fizice ale gazelor şi
gaz-condensatului cu ajutorul corelaţiilor
9
Cu toate că, în principiu, proprietăţile fluidelor dintr-un zăcământ nou descoperit sunt
determinate experimental prin simulare în celula PVT, sunt situaţii când inginerul de
zăcământ trebuie să se bazeze pe estimări stabilite pe baza unor corelaţii empirice. Corelaţiile
sunt de regulă expresii analitice pentru unii parametrii fizici, expresii utile în simulările pe
computer a fenomenelor de curgere în mediul poros sau în ţevile de extracţie.
1.3.1. Corelaţii pentru calculul presiunii de saturaţie
Majoritatea corelaţiilor se bazează pe un set de mărimi, relativ uşor de măsurat

experimental şi care implicit reflectă compoziţia sistemului, astfel:
pS = f (rS ,  g ,  o , t )
unde rS este raţia de soluţie la presiunea de saturaţie , m3ST/m3;

 o - densitatea relativă a ţiţeiului de la rezervor;
 g - densitatea relativă a gazelor ieşite din soluţie;
t- temperatura de zăcământ, 0C.

Raţia de soluţie la presiunea de saturaţie trebuie egalată cu raţia gaze-lichid iniţială ceea
ce echivalează cu presupunerea că faza lichidă în zăcământ este subsaturată şi că  g este
posibil de egalat cu densitatea relativă medie a gazelor de la separator sau de la separatoare

 gm , dacă separarea se face în două sau trei trepte. Pentru a confrunta corelaţiile cu datele
provenite dintr-o analiză PVT prin expansiune diferenţială,  o trebuie identificat cu densitatea
relativă a fazei lichide remanente, iar  gm trebuie calculat ca medie ponderată (funcţie de
volum) a densităţilor relative a gazelor extrase pe trepte de presiune.
a. Corelaţia Standing
Corelaţia Standing a fost stabilită pe baza unui număr de 105 valori experimentale ale
presiunii de saturaţie ale unor ţiţeiuri din California şi are următoarea formă :
rS0 ,83 (0, 001638t − 1, 76875

)
p S = 247 ,247  10 o
 gm
unde: pS este presiunea de saturaţie, bar ;
rS - raţia de soluţie la presiunea de saturaţie (sau raţia gaze-ţiţei iniţială), m3St/m3;
t - temperatura de zăcământ, 0C ;
 O - densitatea relativă a ţiţeiului la rezervor ;
10
 gm - densitatea relativă medie a gazelor în soluţie ;
Domeniul de valabilitate al corelaţiei este :

pS - între 910… 5  105 kPa;
rS - între 3,6…257 m3St/m ;
t - între 38…126 0C ;
 O - între 0,724… 0,956 ;
 gm -între 0,590… 0,950.
Eroarea medie a corelaţiei, aplicate la setul de date pe baza cărora a fost dedusă este de
aproximativ 4,8 %.
b. Corelaţia Lasater
A fost stabilită pe baza a 158 de date experimentale ale presiunii de saturaţie ale unor
ţiţeiuri provenite din Canada, din vestul şi centrul Statelor Unite şi din America de Sud şi se
exprimă prin următoarele expresii matematice :
 [8,427  exp(2,78  yi ) − 4,01] pentru yi  0,6

T
pS =
g
pS =
T
g
(
 102,51  yi3,56 + 24,2 ) pentru yi > 0,6
unde: pS este presiunea de saturaţie, kPa ;

T - temperatura absolută, K ;
yi- fracţia molară de gaz, %, dată de relaţia :
rS
yi = 0,0148 
o
0,0148  rS + 350 
Mo
cu expresiile masei molare relative a ţiţeiului:
1415
M o = 1945 − pentru  o  0,825
o
−1, 562
 0,109 
M o =  − 0,101 pentru  g > 0,825
 o 
Eroarea medie a corelaţiei aplicată la setul de date pe baza cărora a fost dedusă este de
3,8 % .Domeniul de variaţie al presiunilor de bază este :
pS - între 310… 4  10 4 kPa ;
t- între 28…133 0C ;
 o - între 0,775…0,947 ;
11
g - între 0,574…1,223 ;
rS - între 0,5…523 m3St/m3.
c. Corelaţia Vasquez -Beggs

A fost stabilită în 1980 şi s-a bazat pe un număr de 6000 de date experimentale, pe
următorul domeniu de variaţie a parametrilor de intrare :
pS - între 357…37400 kPa;
t - între 21…146 0C;
rS -- între 3,5…370 m3St/m3;
0 - între 0,747…0,959;
g - între 0,56…1,18.
Corelaţia se exprimă cu ajutorul relaţiei de forma:
C2
 
 
pS =  rS 
  C3  C4 
 C1   g  exp  − 
  
 o  T 
T
în care constantele C1…C4 i-au valorile :

Constante  o  0,876  o  0,876
C1 3,204  10−4 7,083  10 −4
C2 0,8425 0,9143
C3 1881,24 2022,19
C4 1748,29 1879,28
d. Corelaţia I.C.P.T.G. Câmpina
S-a urmărit obţinerea unei corelaţii, având la bază datele experimentale din arhiva S.C.
“PETROM” S.A. - I.C.P.T.G. Câmpina. Relaţia funcţională admisă pentru presiunea de
saturaţie este de forma :
b  d 
r   c t −  o 
pS = a   S  e
 
 g 
Această relaţie reflectă corect dependenţa presiunii de saturaţie de anumiţi parametrii,
în special de raţia de soluţie şi de densitatea gazelor ieşite din soluţie. Cu cât raţia de soluţie
este mai mare, cu atât presiunea de saturaţie creşte. Pe de altă parte, analiza de detaliu a
12
datelor experimentale a scos în evidenţă dependenţa între raportul (pS/rS) şi valoarea
parametrului  g .Cele mai frecvente valori ale raportului (pS/rS) sunt cuprinse între 1,5…2
bar  m 3 /m3 N , asociate cu valori ale lui  g între 0,8…1.
Când raportul (pS/rS) se apropie de valoarea 1,  g ia valori peste 1.
Analizând expresia presiunii de saturaţie, se constată că acest efect este luat, prin forma
funcţiei, în consideraţie. Impunând relaţiei să lucreze cel mai bine pe datele experimentale şi
introducând pS în bar, rS în m3N/m3 şi t în 0C, s-au obţinut următoarele valori pentru
coeficienţii adimensionali ai relaţiei:
a b c d e
245,98708 0,8699 4,095 439,6875 1,0092529
Pentru fiecare valoare experimentală s-a calculat eroarea relativă, astfel că media
pătratică a erorilor relative este de 6,42 % .
e. Metoda grafică SCHLUMBERGER
13
Această metodă foloseşte nomograma prezentată în figura 1.6.
Fig. 1.6. Determinarea presiunii de saturaţie prin metoda grafică - Schlumberger.
1.3.2. Algoritm pentru calculul presiunii de condensare
În vederea testării unui număr de 72 de compoziţii de gaze cu condensat, dintre care 29

prelevate din zăcăminte româneşti şi 43 din zăcăminte americane şi franţuzeşti s-a realizat
programul de calculator “Proua_DP”. Acest program este conceput în scopul de a determina
presiunea de condensare pentru sistemele de gaze cu condensat de compoziţie şi temperatură
cunoscută folosind algoritmul de calcul descris în continuare. Schema logică de principiu a
programului “Proua_DP” este prezentată în figura 1.7.
14
Presiunea de condensare a unui sistem de hidrocarburi se poate determina matematic,
aşa cum s-a demonstrat în paragraful 1.2, cu ajutorul relaţiei:
n
zi
K
i =1
=1
i
rezultând că dacă NV=1 şi yi = zi, unde zi este fracţia molară a amestecului, când i=1…n,
atunci f(1)=0, ceea ce înseamnă că sistemul se află la punctul de condensare
Prin introducerea expresiei ce defineşte coeficientul de echilibru Ki funcţie de
coeficienţii de fugacitate al celor două faze lichidă şi gazoasă, în ecuaţia anterioară, se obţine:
n
zi  Vi n
zi  fiV

i =1 iL
=
i =1 zi  pd   i
L
=1
n
f iV
sau pd = 
i =1  i
L
După rearanjare, ecuaţia devine o funcţie de presiunea de condensare, astfel:
n
 fV 
f ( pd ) =   i L  − pd = 0
i =1   i 
unde: pd este presiunea de condensare;
f iV - fugacitatea componentului i din faza vapori;
 iL - coeficientul de fugacitate a componentului i din faza lichidă.
Pentru rezolvarea acestei ecuaţii, se foloseşte metoda iterativă Newton-Raphson.

Aflarea soluţiei prin metoda planului tangent, necesită derivarea ecuaţiei funcţie de presiunea
de condensare, după cum urmează:
 L  f iV    L  
n 
 i    − f iV   i  
f
=   pd   pd   − 1
pd i =1 

(
 iL )2


 
15
START
Citeşte
zi, T, Tci, pci, i
ITER=0
Estimez
p estim
d = pestim
d (
K iWilson )
ITER=ITER+1 p = 0,1379bar, pestim

d 
+ p , pestim
d − p  
xi, L, ZL Efectueză calcule flash yi, V, ZV
pe baza ecuaţiilor cubice de
stare: DP, SRK, RK, PR
 iL ,  iL p estim
d + p 
,  iL p estim
d − p 
f iV , f iV p estim
d
, f V d − p 
+ p  i p estim
Calculează
pdcalculat
Nu
pdestim=pdcalculat Test Convergenţă
Da
Scrie Rezultatele
DP SRK
p ,p
d d , pdRK , pdPR , Nr. ITER
STOP
Fig. 1.7. Schema logică a programului „Proua_DP”.
Programul de calculator „Proua_DP” este conceput pe un algoritm de calcul ce are la

bază succesiunea următorilor paşi:
1. Se utilizează corelaţia pentru coeficienţii de echilibru a lui G. Wilson pentru
estimarea valorii iniţiale a presiunii de condensare, pdestim :
16
n
zi
   T 
=1
 EXP 5,37  (1 + i )  1 − ci 
i =1 pci
 T 
estim
pd 
1
de unde rezultă: pdestim = n
zi
   T 
i =1
pci  EXP 5,37  (1 + i )  1 − ci 
  T 
2. Se calculează valorile coeficienţilor de echilibru Ki din amestecul de hidrocarburi

aflat la presiunea de condensare estimată, cu ajutorul ecuaţiei lui G. Wilson:
  T 
 EXP 5,37  (1 + i )  1 − ci 
pci
Ki =
 T 
estim
pd 
3. Se determină fracţiile molare de participare ale componenţilor i în faza de vapori yi,

respectiv lichidă xi, plecând de la expresiile:
zi
yi=zi şi xi =
Ki
4. Se calculează fugacitatea componenţilor i din faza vapori f iV şi coeficientul de
fugacitate a componenţilor i din faza lichidă iL , la presiunea de condensare estimat pdestim ,
dar şi la presiunile ( pdestim + pd ) şi ( pdestim − pd ) , ţinând cont că pentru rezolvare se foloseşte
metoda diferenţelor finite cu pasul de presiune de condensare impus, p d = 0,13793 bar.
Aplicarea metodei diferenţelor finite cu pasul impus de presiune de condensare, a

condus la următoarele expresii:
n  f V estim 
i ( p d + p d ) − f i ( p destim − p d )
V
fiV
=  
pdestim i =1  2  pd


n   L estim 
i ( p d + p d ) −  i ( p destim − p d )
L
iL
pd
estim
=  
i =1  2  pd

 
unde: f iV ( pdestim +pd ) este fugacitatea componentului i la ( pdestim + pd );
(
f iV ( pdestim −pd ) - fugacitatea componentului i la pdestim − pd ; )
(
 iL ( p destim + p d ) - coeficientul de fugacitate a componentului i la pdestim + pd ; )
(
 iL ( p destim − p d ) - coeficientul de fugacitate a componentului i la pdestim − pd . )
17
5. Se rezolvă ecuaţiile:
n
 fV 
f ( pd ) =   i L  − pd = 0
i =1   i 
 L  f iV    iL  
n 
 i    − f iV    
f
=   pd   pd   − 1
pd i =1 

(
 iL
2
) 

 
6. Cu valorile calculate ale funcţiei f( pdestim ) şi a derivatei funcţiei f / pdestim de la
punctul 5, se calculează iterativ noua presiune de condensare prin aplicarea relaţiei Newton-
Raphson, astfel:
f ( pdestim )
pdcalcul = pdestim −
f pdestim
7. Se verifică noua valoare calculată cu valoarea estimată a presiunii de condensare,

impunându-se condiţia:
pdcalcul − pdestiml  10−6
Dacă condiţia a fost satisfăcută, valoarea presiunii de condensare s-a determinat corect.
În caz contrar, paşii de la punctul 2 la punctul 6 se vor repeta până când condiţia impusă va fi
satisfăcută, dar cu menţiunea că noua valoare a presiunii de condensare pentru următorul pas
de iteraţie va fi cea calculată la pasul anterior pdcalcul .
STUDII DE CAZ
2. DATE DE PRODUCŢIE ŞI REZULTATELE OBŢINUTE

PENTRU SONDELE ANALIZATE
2.1. Date constructive şi de producţie
18
Pentru rezolvarea temei ce face obiectul prezentului studiu au fost luate în considerare
sondele de gaze care produc pe o structurăX din ţara noastră.
Aceste sonde se caracterizează prin următoarele date constructive şi de producţie:
SONDA X1
Adâncimea sondei, H= 3610 , m;
Adâncimea intervalului perforat, Hp=3578...3568 m; Hpm= 3573 m;
Diametrul coloanei de exploatare, D=5 ½+4 ½, in – tubat la 3604 m;
Lungimea coloanei de ţevi de extracţie, Lt = 3555 m;
Diametrul ţevilor de extracţie, dt = 27/8 in;
Presiunea de zăcământ (statică), ps = 29 bar;
Presiunea la capul de erupţie, pt = 10 bar;
Presiunea la coloană, pcol = 21 bar;
Presiunea după duza capului de erupţie, p2 = 8,8 bar;
Temperatura de zăcământ, tz = 117 ºC;
Debitul sondei, Qg = 8 000 m3N/zi;
Debitul de apă sărată, Qas = 230 l/zi;
Debitul de condens, Qc = 250 l/zi;
Lungimea conductei de aducţiune de la capul de erupţie la duză , Lca = 50 m;
Diametrul duzei, do = 10 mm;
Diametrul conductei de aducţiune, dca= 27/8 in;
Lungimea conductei de aducţiune de la duză la calorifer , Lca = 900 m;
Diametrul conductei de aducţiune, dca= 4 in;
Temperatura de intrare în calorifer, tic =2 ºC;
Temperatura de ieşire din calorifer, tie =15 ºC;
Lungimea conductei de la calorifer la separator, Lcs= 30 m;
Diametrul conductei, Dcs = 4 in.
SONDA X2
Adâncimea sondei, H=3904 m;
Lungimea coloanei de ţevi de extracţie, Lt = 3510, m;
Diametrul ţevilor de extracţie, dt1 = 27/8 in, de la 0....2003 m;
19
dt2 = 23/8 in, de la 2003....3510 m;
Presiunea la coloană, pcol = 0 bar, (packer fixat la 3510 m);
Temperatura de zăcământ, tz = 115,7 ºC;
Lungimea conductei de aducţiune de la capul de erupţie la duză-calorifer , Lca = 38 m;
Lungimea conductei de la calorifer la separator, Lcs= 30 m;
Diametrul colectorului, Dcs = 4 in.
SONDA X3
Adâncimea sondei, H= 4202 m;
Lungimea coloanei de ţevi de extracţie, Lt = 4056, m;
Diametrul ţevilor de extracţie, dt1 = 27/8 in, de la 0....1362 m;
dt2 = 23/8 in, de la 1362....4056 m;
Presiunea la coloană, pcol = 63 bar;
Temperatura de zăcământ, tz = 132ºC;
Lungimea conductei de aducţiune de la capul de erupţie la calorifer (duză), Lca = 52 m;
20
Lungimea conductei de la calorifer la separatoare, Lcs= 1100 m;
Diametrul conductei, dcs = 27/8 in;
Lungimea conductei de la separatoare la poligonul de măsură, Lsp= 50 m;
Diametrul conductei, Dsp = 4 in;
Lungimea conductei de la poligon la colectorul sondei 915, Lpc= 5200 m;
Diametrul conductei, Dpc = 6 in.
2.2. Prelucrarea datelor şi rezultatele obţinute
În continuare se va analiza comportarea amestecurilor de hidrocarburi gazoase extrase

prin sondele amplasate pe structura X. Se au în vedere următoarele repere: curgerea strat-
sondă, ascensiunea în coloana ţevilor de extracţie, curgerea în instalaţia de suprafaţă până la
separator.
Pentru exemplificare au fost utilizate datele de producţie de la sonda X1, împreună cu
analizele cromatografice prezentate în tabelul 2.1.
Tabelul 2.1.
Rezultatele analizelor cromatografice ale gazelor de la separator
Sd. Componenţi (% molar)
nr. C1 C2 C3 i-C4 n-C4 i-C5 n-C5 C6 C7 C8 N2 CO2 Ar O2
X1 85,6149 6,0595 2,1860 0,5659 0,8535 0,3803 0,3091 0,3735 0,1621 0,0160 3,1284 0,3143 0,0147 0,0218
X2 75,8178 1,7514 0,4695 0,1366 0,1150 0,0771 0,0311 0,0502 ,00355 0,0155 16,8931 0,2468 - 4,3604
X3 86,8281 5,9232 2,0588 0,4818 0,6982 0,2531 0,1818 0,1594 0,0591 0,0072 3,2766 0,0178 0,0152 0,0397
Sonda X1
Sonda exploatează complexul V Bn b şi se caracterizează prin următoarele date:
- presiunea iniţială de zăcământ: 336 bar;
- presiunea actuală de zăcământ: 29 bar;
- temperatura de zăcământ: 98 ºC;
- densitatea relativă a gazelor, la 0 ºC: 0,670856;
21
- conţinutul în gazolină: 116,774 g/m3N;
- punct final de distilare: 218,9 ºC;
- densitatea produsului petrolier la 20 ºC: 799,4 kg/m3.
Diagrama presiune-temperatură p-t stabilită pe baza datelor din tabelul 2.1 este redată în
figura 2.1. Cu ajutorul acestei diagrame se pot determina domeniilor în care sistemul de
hidrocarburi analizat se prezintă în stare gazoasă, lichidă sau bifazică. Totodată, în urma
calculelor s-au determinat valorile parametrilor critici, respectiv presiunea critică
pcr= 77,0871 bara şi temperatura critică tcr= -58,3434 ºC.
Din diagramă se pot pune în evidenţă coordonatele parametrilor cricondenterm, pctm =
48,5323 bara şi tctm= 27,5326 ºC şi cricondenbar, pcbr = 113,5032 bara şi tcbr= -12,4071 ºC.
Valorile parametrilor pentru sonda X1, obţinute în urma calculelor efectuate pentru a
identifica apariţia fazei lichide în punctele reper sunt prezentate în tabelul 2.2. Calculele au
fost făcute în punctele reper şi anume, în condiţii normale po, to, în condiţii standard ps, ts, în
condiţii de zăcământ pz, tz, la nivelul perforaturilor pperf, tperf, la capul de erupţie pCE, tCE, la
intrarea în duză pid, tid, la ieşirea din duză ped, ted şi la intrarea în calorifer pical, tical.
Totodată, în tabelul 2.3 se prezintă compoziţia fazelor vapori, respectiv lichid obţinute
în urma calculului flash, impunând condiţiile de presiune şi temperatură din punctele
respective. Condiţiile de condensare sunt îndeplinite începând cu ieşirea din duză până la
separator, puncte în care se prezintă compoziţia fazelor.
120
100
80
Presiunea, bara
60
40
20
0
-130 -110 -90 -70 -50 -30 -10 10 30
Temperatura, grd.C
Fig. 2.1. Diagrama p-t pentru sonda 901 Frasin.
22
Fig. 2.2. Variaţia presiunii în zăcământ şi în ţevile de extracţie, pentru sonda X1.
Pentru a descrie variaţia presiunii în sistemul start-sondă şi în lungul coloanei ţevilor de

extracţie, în cazul sondei X1, s-au construi curbele prezentate în figura 2.2. Aceste curbe
permit verificarea valorilor măsurate ale presiunii de zăcământ şi a presiunii din capul de
erupţie şi, totodată, stabilirea presiunii dinamice în dreptul perforaturilor şi la şiul ţevilor de
extracţie.
Concluzia care se desprinde din interpretarea rezultatelor este că începând cu ieşirea
gazelor din duză şi până la separator apare faza lichidă reprezentată de gazolină cu urme de
condensat datorat componenţilor C7+C8 prezenţi în amestec.
23
Tabelul 2.2.
Valorile parametrilor calculate pentru sonda X1, în condiţii normale, standard şi în zăcământ
Unităţi po=1 bara; to= 0 ºC pst=1 bara; tst= 15,5 ºC pz= 29 bara; tz= 98 ºC pperf= 13,4 bara; tperf=98 ºC
Parametrii calculaţi de
măsură Vapori Lichid Vapori Lichid Vapori Lichid Vapori Lichid
Moli separaţi % 100,0000 0,0 100,0000 0,0 100,0000 0,0 100,0000 0,0
Volum separat % 100,0000 0,0 100,0000 0,0 100,0000 0,0 100,0000 0,0
Raţia Gaze-Lichid m3S/m3 0,0000 - 0,0000 - 0,0000 - 0,0000 -
Impurităţi % 0,0000 - 0,0000 - 0,0000 - 0,0000 -
Densitatea specifică kg/m3 0,8554 0,0 0,8093 0,0 18,9068 0,0 8,5622 0,0
Factor de neidealitate 0,9961 0,0 0,9967 0,0 0,9622 0,0 0,9817 0,0
Vâscozitatea dinamică cP 0,0103 0,0 0,0109 0,0 0,0140 0,0 0,0137 0,0
Masa molară kg/kmol 19,3579 0,0 19,3579 0,0 19,3579 0,0 19,3579 0,0
Volum molar m3/mol 0,0226 0,0 0,0239 0,0 0,0010 0,0 0,0023 0,0
Entalpia J/g -50793,0000 0,0 -20,2754 0,0 134,6768 0,0 146,7769 0,0
Entropia J/g/K -175,8500 0,0 -0,0671 0,0 0,2538 0,0 0,3172 0,0
Energia Gibbs J/g -2800,3000 0,0 -0,9182 0,0 40,4951 0,0 29,0433 0,0
Căldura specifică izobară J/g/K 1934,3000 0,0 1,9903 0,0 2,2726 0,0 2,2798 0,0
Căldura specifică izocoră J/g/K 1505,1000 0,0 1,5612 0,0 1,8731 0,0 1,8638 0,0
Coeficientul Joule Thompson J/g/K 0,0000 0,0 0,0000 0,0 0,0000 0,0 0,0000 0,0
Conductivitatea termică W/m/K 0,0349 0,0 0,0350 0,0 0,0350 0,0 0,0350 0,0
Tensiunea superficială N/m 0,0000 0,0 0,0000 0,0 0,0000 0,0 0,0000 0,0
24
Continuare tabelul 2.2.
Valorile parametrilor calculate pentru sonda X1, în instalaţia tehnologică de suprafaţă
Unităţi pCE=10 bara; pid=9,5 bara; ped= 8,89 bara; pical= 8,86 bara;
Parametrii calculaţi de tCE=10,51ºC tid= 9,7 ºC ted= 7,35 ºC tical= 2,7 ºC
măsură Vapori Lichid Vapori Lichid Vapori Lichid Vapori Lichid
Moli separaţi % 100,0000 0,0 100,0000 0,0 99,9995 0,0005 99,8498 0,1502
Volum separat % 100,0000 0,0 100,0000 0,0 99,99999 0,00001 99,9928 0,0072
Raţia Gaze-Lichid m S/m3
3
0,0000 - 0,0000 - 1999999 - 131855,4600 -
Impurităţi % 0,0000 - 0,0000 - 0,0000 - 0,0000 -
Densitatea specifică kg/m3 8,5039 0,0 8,0899 0,0 7,6234 667,8309 7,7001 666,6736
Factor de neidealitate 0,9652 0,0 0,9666 0,0 0,9679 0,0466 0,9666 0,0461
Vâscozitatea dinamică cP 0,0109 0,0 0,0108 0,0 0,0108 0,3965 0,0106 0,3939
Masa molară kg/kmol 19,3579 0,0 19,3579 0,0 19,3575 81,5782 19,2673 79,5884
Volum molar m3/mol 0,0023 0,0 0,0024 0,0 0,0025 0,0001 0,0025 0,0001
Entalpia J/g -41,5231 0,0 -42,5394 0,0 -46,5330 -282,4512 -55,9580 -292,1100
Entropia J/g/K -0,2470 0,0 -0,2487 0,0 -0,2604 -0,6059 -0,2947 -0,6447
Energia Gibbs J/g 28,5433 0,0 27,8043 0,0 26,4998 -112,4894 25,3235 -114,2737
Căldura specifică izobară J/g/K 1,9771 0,0 1,9740 0,0 1,9656 1,5587 1,9541 1,5996
Căldura specifică izocoră J/g/K 1,5512 0,0 1,5479 0,0 1,5389 1,5200 1,5247 1,5602
Coeficientul Joule Thompson J/g/K 0,0000 0,0 0,0000 0,0 0,0000 0,0000 0,0000 0,0000
Conductivitatea termică W/m/K 0,0350 0,0 0,0350 0,0 0,0350 0,1000 0,0350 0,1000
Tensiunea superficială N/m 0,0000 0,0 0,0000 0,0 0,0000 0,0188 0,0000 0,0189
25
Tabelul 2.3
Compoziţia fazelor vapori şi lichid obţinute din calculul flash la sonda X1
po=1 bara; to= 0 ºC ped= 8,89 bara; ted= 7,35 ºC pical= 8,86 bara; tical= 2,7 ºC
Componenţi
Vapori Lichid Vapori Lichid Vapori Lichid
C1 85,6149 0 85,6153 4,3226 85,7369 4,5159
C2 6,0813 0 6,0813 2,1212 6,087 2,3158
C3 2,2007 0 2,2007 2,9667 2,199 3,3464
i-C4 0,5659 0 0,5659 2,1754 0,563 2,4988
n-C4 0,8535 0 0,8535 4,8567 0,8463 5,6168
i-C5 0,3803 0 0,3803 5,7666 0,3708 6,7134
n-C5 0,3091 0 0,3091 6,4269 0,2983 7,4769
C6 0,3735 0 0,3734 27,395 0,3289 30,0176
C7 0,1621 0 0,1619 35,7974 0,114 32,1047
C8 0,016 0 0,016 8,0761 0,0081 5,2936
N2 3,1284 0 3,1284 0,0444 3,133 0,0449
CO2 0,3143 0 0,3143 0,0511 0,3147 0,055
Din diagramă se pot pune în evidenţă coordonatele parametrilor cricondenterm, pctm = 32,4023 bara şi tctm= -6,7994 ºC şi cricondenbar, pcbr =
91,932 bara şi tcbr= -44,1548 ºC.
26
Din analiza datelor prezentate, rezultă următoarele:

- din zăcământul de hidrocarburi gazoase de pe structura X nu se extrage direct faza
lichidă reprezentată, în principal, de gazolină sau condensat;
- calculele flash efectuat în punctele reper alese pe traseul strat-separator au avut ca
scop verificarea condiţiilor de apariţie a fazei lichid, precum şi compoziţia acesteia. Formarea
fazei lichide în lungul coloanei ţevilor de extracţie, în capul de erupţie, pe traseul conductei de
aducţiune sau la separator nu creează probleme în exploatarea sondelor de gaze bogate;
- apariţia fazei lichide în zăcământ ar conduce la blocarea prin contaminare a zonei de
strat din jurul găurii de sondă şi în consecinţă la reducerea permeabilităţii efective pentru faza
gazoasă;
- concluzia care se desprinde din interpretarea datelor ce caracterizează sonda X1 este
că începând cu ieşirea gazelor din duză şi până la separator, faza lichidă se formează fiind
reprezentată de gazolină cu urme de condensat datorat componenţilor C7+C8 prezenţi în
amestec.
40
Curs 12 BSNEP
DETERMINAREA RANDAMENTULUI TOTAL AL

PIERDERILOR DE LICHID LA NIVELUL
POMPEI DE EXTRACŢIE ÎNCLINATE
1. Relaţii utilizate pentru determinarea pierderilor de lichid

între cilindrul pompei şi piston
Jocul dintre cilindrul pompei şi piston nu trebuie să fie prea mic deoarece acest lucru
duce la griparea pompei, pe când un joc prea mare cauzează pierderi importante de lichid prin
scurgeri pe lângă piston. În spaţiul inelar dintre piston şi cilindru poate avea loc un regim de
curgere laminar sau turbulent.
În ipoteza că pistonul şi cilindrul pompei au acelaşi ax vertical, ţinând seama că jocul
este foarte mic faţă de diametrul pistonului, scurgerea lichidului în spaţiul inelar dintre piston
şi cilindru poate fi considerată ca o curgere laminară între doi pereţi plan-paraleli. Curgerea
lichidului are loc datorită unei diferenţe de presiune Δp, care se creează între cele două capete
ale pistonului.
Stabilirea mărimii debitului scurs q se face după metode clasice indicate în literatura de
specialitate.
În cazul când se consideră pistonul fix,
  D  3 p
q=  (1.8)
1,2   l
unde: q este debitul pierderilor de lichid, m3/s;
D – diametrul mediu al spaţiului inelar cilindru - piston, m;
δ - jocul dintre piston şi cilindru măsurat pe direcţia razei, m;
μ - vâscozitatea dinamică a lichidului, Pa·s;
Δp – diferenţa de presiune dintre partea superioară şi inferioară a pistonului, Pa;
l – lungimea pistonului, m.
Pentru aceleaşi condiţii de lucru se pot utiliza:
- relaţia lui K. Mills,
  D  3  H
q = 1,382  10 8  (1.9)
 l
1
unde ΔH este diferenţa de presiune dintre partea superioară şi cea inferioară a pistonului,
exprimată în coloană de lichid, m, ceilalţi parametrii având semnificaţiile de mai sus.
- relaţia lui R. L. Chenault,
  D  3  p 7
q= 10 (1.10)
2 ,32    l
În realitate, pistonul pompei este mobil, iar cilindrul este fix. Prin deplasarea pistonului
cu o viteză vp, lichidul din spaţiul inelar este antrenat prin mişcarea pistonului, astfel încât
stratul de lichid care se găseşte în contact cu suprafaţa pistonului se va mişca cu aceeaşi viteză
vp, în timp ce straturile de lichid următoare vor avea viteze din ce în ce mai mici până când
stratul de lichid care se găseşte în contact cu suprafaţa cilindrului pompei rămâne imobil.
Debitul de lichid antrenat qa, în ipoteza unui gradient de presiune nul (Δp/l=0), va fi:
vp
qa =   D   (1.11)
2
în care vp este viteza pistonului pompei, m/s.
La o funcţionare normală a pompei, gradientul de presiune este diferit de zero, iar
pistonul este mobil; prin urmare, debitul total care se scurge prin spaţiul inelar dintre cilindru
şi piston va rezulta din suprapunerea celor două efecte analizate mai sus, adică:
  2 p v p 
qt = q − qa =   D      −  (1.12)
 12   l 2
Din relaţia (1.12) rezultă că debitul scurs prin spaţiul dintre piston şi cilindru, la o
pompă în funcţiune, este mai mic decât în cazul opririi pompei.
Pe baza cercetărilor experimentale, N. Petre a propus relaţii de calcul de tipul:
- pentru toate valorile experimentale, statice şi dinamice:
D1,57   2 ,17  p
q = 400212,7  + 0 ,62526  D    v p (1.13)
 l
- pentru valorile experimentale dinamice:
D1,28   2 ,08  p
q = 365516 ,4  + 0 ,53897  D    v p (1.14)
 l
În mod similar s-a procedat şi cu relaţiile din care lipseşte termenul viteză,
obţinându-se:
- pentru toate valorile experimentale, statice şi dinamice:
D1,6432   2 ,007  p
q = 443527 ,6  (1.15)
 l
- pentru valorile experimentale statice:
2
D1,9944   2 ,3374  p
q = 555909,7  (1.16)
 l
- pentru valorile experimentale dinamice:
D1,3264   2 ,0593  p
q = 346229  (1.17)
 l
A. M. Piverdian a stabilit o relaţie mai generală pentru debitul scurs în cazul pistonului
aşezat excentric:
qe =   D    
( )
 2 + 3  c 2   2 p v p 
 −  (1.18)
 24   l 2
unde c reprezintă excentricitatea relativă (distanţa dintre centrele secţiunii cilindrului şi

pistonului / diferenţa razelor secţiunii cilindrului şi pistonului). Pentru aşezarea coaxială,
c = 0, iar pentru aşezarea completă a pistonului pe cilindru, c = 1.
Regimul de curgere turbulent poate avea loc în cazul extracţiei lichidelor cu vâscozitate
mică. Debitul pierderilor de lichid, în cazul existenţei unui gradient de presiune şi a pistonului
fix, pentru cazul general al necoaxialităţii axelor, se obţine cu relaţia:
p 
47
q = 4 ,7  (1 + 0 ,3  c 2 )   D   3 
 1
  (1.19)
 l    3 7
17
unde ρ este masa specifică a lichidului, iar celelalte notaţii sunt identice cu cele din relaţiile
anterioare.
Din comparaţia relaţiei (1.12) cu relaţia (1.18) rezultă că influenţa excentricităţii şi a
jocului δ asupra pierderilor de lichid este mult mai mică la regimul turbulent decât la cel
laminar.
Trecerea de la regimul laminar la cel turbulent are loc pentru valorile numărului
Reynolds, Re > 1000. Pe de altă parte:
v q 
Re = = (1.20)
  D 
În acest caz, rezultă că regimul de curgere va fi laminar pentru valorile:
(2 + 3  c ) 
2
 3  p
2
< 1000 (1.21)
24   2  l
Pentru un joc determinat, regimul de curgere poate fi laminar până la o anumită
adâncime de fixare a pompei care corespunde valorii lui Δp. În aceleaşi condiţii, regimul
poate să devină turbulent dacă se depăşeşte adâncimea limită.
Cercetările efectuate pe standurile de probă ale pompelor de extracţie din cadrul
Schelelor de Producţie din ţară, au condus la stabilirea unor noi relaţii matematice pentru
3
determinarea pierderilor de lichid prin spaţiul inelar dintre piston şi cilindrul pompei, în
condiţii statice. Astfel, pentru pistonul de 1¼ in relaţia are forma:
q = K  1r,800861 (1.22)
unde constanta K = 276891,53 când debitul de lichid pierdut se exprimă în cm3/5 min, sau
K = 79,744761 când debitul de lichid pierdut se exprimă în m3/ zi.
Pentru pistonul de 1¾ in relaţia de calcul este:
q = K  1r,8065352 (1.23)
unde constanta K = 423304,14 când debitul de lichid pierdut se exprimă în cm3/5 min, sau
K = 121,91159 când debitul de lichid pierdut se exprimă în m3/ zi.
Relaţiile de mai sus sunt valabile pentru următoarele condiţii de lucru: fluidul utilizat –
motorină, presiunea de lucru 150 bar.
Utilizând cercetările experimentale efectuate la sondele în pompaj de adâncime,
folosind măsurătorile cu echometrul, F. Dinu şi V. Grigore au stabilit o relaţie empirică de
calcul valabilă pentru condiţiile statice şi dinamice, de forma:
3,44  D1,35   2r ,04  p
q= + 3,66  10 4  D   r  v p (1.24)
l
în care viteza pistonului are expresia,
Sr  n
vp = (1.25)
30
unde Sr este cursa reală a pistonului, în m, iar n numărul de curse duble pe minut la capul de
balansier.
Pentru a calcula debitul cumulativ al pierderilor trebuie să se ţină seama că acestea se
produc numai la cursa ascendentă a pistonului. Prin urmare, debitul pierderilor de lichid în
timpul unei curse complete a pistonului este
30
qc = q (1.26)
n
iar debitul cumulativ, exprimat în m3/zi,
qsc = 1440  qc (1.27)
În lucrările de specialitate pentru calculul pierderilor de lichid se introduce eronat

vâscozitatea ţiţeiului care poate fi de 3…30 ori mai mică decât vâscozitatea emulsiei apă -
ţiţei. Pierderile echivalente sunt de 3…30 ori mai mari decât cele reale.
Potrivit legii de variaţie a vâscozităţii emulsiei a apărut necesitatea utilizării pompelor
montate cu jocuri mari pentru emulsii cu un conţinut de până la 70% apă şi cu jocuri
mici la sondele cu procente mari de apă, unde emulsiile ţiţei-apă au vâscozitatea foarte mică
4
apropiată de vâscozitatea apei.
Se fac următoarele recomandării privind alegerea jocului cămaşă - piston pentru
pompele de tip P şi TB:
- la sondele cu caracter normal şi regim de exploatare uzual, δr = 76 microni;
- la sondele cu caracter normal şi regim de exploatare forţat, δr = 102 microni;
- la sondele cu caracter coroziv, δr maxim = 50 microni;
- la sondele cu caracter abraziv cu granulaţie >0,1 mm, δr = 50 microni;
- la sondele cu nisip fin în suspensie, δr = 76...102 microni;
- la sondele cu ţiţei vâscos sau ţiţei emulsionat, δr = 200 microni;
- la sondele cu adâncimi mari se vor alege jocuri mai mari pentru a preveni griparea
datorită dilatării neuniforme.
1.2. Randamentul total al pierderilor de lichid la

nivelul pompei de extracţie înclinate
În prima parte au fost prezentate bazele teoretice care definesc randamentul pierderilor
de lichid dintre bila şi scaunul supapei, randamentul pierderilor de lichid dintre cilindrul şi
pistonul pompei şi, în final, randamentul total al pierderilor de lichid la nivelul pompelor de
extracţie poziţionate înclinat.
Debitul teoretic de lichid Ql al unei pompe de extracţie, în ipoteza că cilindrul pompei
se umple complet cu un volum de lichid incompresibil, este dat de relaţia:
Ql =1440  Ap  Sr  n (2.1)
unde Ap este aria secţiunii transversale a pistonului, m2; Sr – cursa reală a pistonului, m;
n – numărul de curse duble la capul de balansier, cd/min.
În ipoteza în care întreaga cantitate de lichid refulată de pompă este evacuată din sondă,
debitul instalaţiei va fi egal cu debitul pompei.
În realitate, volumul lăsat liber în cilindrul pompei sub piston, în timpul cursei
ascendente, nu se umple complet cu lichid, iar cantitatea de lichid care trece deasupra
pistonului nu ajunge în întregime la suprafaţă în conducta de amestec a sondei. Aceasta se
datorează pierderilor de lichid care se manifestă atât la nivelul pompei de extracţie, cât şi pe
traseul parcurs de lichid în coloana de ţevi de extracţie.
Rezultă că debitul real al instalaţiei de pompare Qr este mai mic decât debitul teoretic Ql
şi se poate calcula ţinând seamă de randamentul volumetric cu următoarele relaţii:
Qr = 1440  Ap  S  n   (2.2)
5
 = c  u  s
sau: Qr = 1440  Ap  Sr  n  v (2.3)
v = u  s
unde α este randamentul volumetric de suprafaţă al pompei de extracţie; ηv – randamentul

volumetric de fund al pompei de extracţie; ηc – randamentul de cursă (Sr/S); ηu – randamentul
volumetric de umplere al pompei (raportul dintre volumul de lichid care a pătruns în cilindrul
pompei sub piston, în timpul cursei ascendente, şi volumul creat prin deplasarea pistonului);
ηs – randamentul de pierderi de lichid (între piston şi cilindru, supape, mufe).
La sondele cu adâncimi de fixare a pompei de extracţie de până la 2500 m, randamentul
α ia valori cuprinse între 0,65 şi 0,8, iar la adâncimi până la 3000 m, randamentul α ia valori
cuprinse între 0,5 şi 0,6. În cazul când o sondă are caracter semieruptiv, debitul ei real de
extracţie va fi mai mare decât cel teoretic, iar randamentul volumetric va fi supraunitar.
Randamentul volumetric de fund (randamentul real al pompei) ηv, este raportul dintre
debitul real produs de pompă şi debitul teoretic calculat în raport cu lungimea cursei reale a
pistonului. Rezultă că:
S
v =  (2.4)
Sr
Randamentul volumetric este influenţat de mai mulţi factori care depind sau nu de
pompa de extracţie, cum ar fi: separarea gazelor din lichidul care intră în pompă; proprietăţile
fizice ale lichidului pompat (raţia de soluţie, vâscozitatea şi tensiunea de vapori); submergenţa
pompei; starea mecanică şi etanşeitatea pompei (cuplul piston-cămăşi, supape, etanşeitate,
filete etc.); condiţiile de pompare (adâncimea de fixare a pompei, gradul de înclinare al
pompei faţă de verticală, aria secţiunii transversale a pistonului, cursa prăjinii lustruite,
numărul de curse duble la capul balansier) etc.
Randamentele pierderilor de lichid la nivelul pompei de extracţie determinate de
pierderile care intervin între piston şi cilindru şi prin cele două supape, fixă şi mobilă, stabilite
prin modelele matematice prezentate în cuprinsul lucrării conduc la definirea unui randament
total al pierderilor de lichid ce influenţează debitul produs de instalaţia de pompare.
Relaţiile stabilite pentru calculul randamentelor pierderilor de lichid menţionate sunt:
Randamentul pierderilor de lichid prin supapele cu bilă la cursa ascendentă a
pistonului:
a  r  
sa = cos 2   1 −  sin 2 a  (2.5)
2  l 2 
- pentru supapa mobilă:
6
am  r  
sam = cos 2   1 −  sin 2 am  (2.6)
2  l 2 
- pentru supapa fixă:
af  r  
saf = cos2   1 −  sin2 af  (2.7)
2  l 2 
Randamentul pierderilor de lichid prin supapele cu bilă la cursa descendentă a
pistonului:
d  r  
sd = cos 2   1 −  sin 2 d  (2.8)
2  l 2 
- pentru supapa mobilă:
dm  r  
sdm = cos 2   1 −  sin 2 dm  (2.9)
2  l 2 
- pentru supapa fixă:
df  r  
sdf = cos2   1 −  sin2 df  (2.10)
2  l 2 
Randamentul pierderilor de lichid dintre pistonul şi cilindrul pompei de extracţie în
condiţii dinamice şi statice:
- pentru cazul condiţiilor dinamice:
7 ,5  p  Rc2  2  k  A  (1 − k ) 
sca = 1 − {
  l  n  Sr  k 2
( 2
)
 1 − k (1 − k ) −
2
Rc2
+
 
(2.11)
60  vmax  A  k 2
+ }
n  S r  R p2  (1 − k )  (1 + 2k )
- pentru cazul condiţiilor statice:
7 ,5    g  H  Rc2 (1 − k 2 )(1 − k )
2
sc = 1 −  (2.12)
  l  n  Sr k2
Randamentul pierderilor de lichid la nivelul pompei de extracţie în condiţii dinamice, se

calculează astfel:
- la cursa ascendentă a pistonului:
sta = sam  saf  sca (2.13)
- la cursa descendentă a pistonului:
std = sdm  sdf (2.14)
Randamentul total al pierderilor de lichid la nivelul pompei de extracţie pentru cazul

condiţiilor dinamice este dat de expresia:
s = sta  std (2.15)
7
Curs 13 BSNEP
COLECTAREA ŢIŢEIULUI ŞI APEI DE ZĂCĂMÂNT

ÎN SCHELELE DE PETROL
1.1. Consideraţii generale
Petrolul cantonat în zăcăminte ajuns la suprafaţă prin diferite metode de

exploatare este însoţit de apă, gaze şi impurităţi solide în suspensie. Amestecul
de fluide care vine de la sonde la parc prin conductele de amestec este dirijat
printr-o claviatură la diferite separatoare (de total, de etalonare) pentru separarea
fazelor.
În condiţiile de exploatare din ţara noastră, apa de zăcământ reprezintă în
medie aproximativ 60…70% din cantitatea totală de fluid extras din sonde.
Colectarea constă în transportul amestecului eterogen de ţiţei, apă de
zăcământ, gaze asociate şi impurităţi solide de la sondele în producţie către
parcurile de separatoare şi tratare.
Colectarea şi separarea centralizată a producţiei sondelor are avantajul că
necesită un număr mai mic de utilaje (separatoare, pompe, rezervoare etc.), ceea
ce face să crească eficienţa economică. Tot odată, aceste instalaţii servesc la
etalonarea producţiei fiecărei sonde.
Conductele de amestec trebuie să fie godevilabile. Aceasta înseamnă să
aibă un diametru interior constant pe întreaga lungime, să prezinte raze de
curbură suficient de mari prin care să treacă godevilul (răzuitorul de parafină),
robinetele de pe traseu trebuie să fie de trecere şi la capete să aibă gările de
lansare şi primire a godevilului.
În instalaţiile parcului de separatoare şi de tratare sunt separate cele trei
faze (ţiţei, apă, gaze) şi îndepărtate cvasi total impurităţile solide.
Faza gazoasă este trimisă prin conducta de colectate a schelei de petrol
către instalaţiile de degazolinare şi de aici către sistemul naţional de transport şi
distribuţie gaze naturale.
La ieşirea din separatoarele trifazice, ţiţeiul este constituit din ţiţei curat,
ţiţei emulsionat şi apă reziduală şi este trimis în rezervoarele de stocare ale
parcului şi apoi către instalaţiile de tratare ale schelei de petrol.
Pentru ca ţiţeiul să fie trimis către rafinărie trebuie să nu fie emulsionat şi
să nu conţină mai mult de 1 % vol. apă liberă, care de fapt este apă de zăcământ.
În acest scop, în instalaţiile de tratare se sparge emulsia prin metode fizice sau
chimice. În caz de încălzire pentru spargerea emulsiei, apa rezultată este mult
mai corozivă, temperatura acesteia fiind cuprinsă între 50 şi 70 0C.
Apa de zăcământ rezultată la separare şi tratare este trimisă către
rezervoarele special pregătite pentru a fi tratată şi apoi injectată în sondele
special pregătite.
Creşterea eficienţei economice a colectării amestecului ţiţei-gaze-apă se
obţine numai în sistem închis de colectare. În sistem deschis, gazele asociate
împreună cu fracţiile uşoare din ţiţei se degajă şi se pierd în atmosferă. Se
estimează că pierderile valorice în sistem deschis depăşesc 4 % din valoarea
produselor utile extrase din sondă şi contribuie direct la poluarea atmosferei1.
Pornind de la acest aspect, de la sonde până la instalaţiile de rafinărie ţiţeiul ar
trebui să nu vină în contact direct cu atmosfera.
1.2. Tipuri de separatoare
În separatoare ţiţeiul se separă de gazele ce-l însoţesc sub acţiunea

micşorării vitezei de curgere a amestecului, a gravitaţiei şi/sau forţelor
centrifuge.
După separare, faza gazoasă evacuată pe la partea superioară a
separatorului sunt măsurate şi transferate, după caz, direct la aparatele de
utilizare (gaze sărace) sau către instalaţiile de degazolinare (gaze bogate). Faza
lichidă, alcătuită din ţiţei, emulsii şi apă este direcţionată către rezervoarele de
stocare şi mai departe la instalaţiile de tratare situate în parcul central din
schelele de producţie, alături de staţia centrală de pompare, de încălzire, de
spumanţi etc.
Există mai multe tipuri de separatoare:
- din punct de vedere constructiv pot fi: verticale, orizontale sau sferice;
- în funcţie de eficienţa separării: bifazice destinate separării gazelor de
faza lichidă (ţiţei + emulsii + apă) şi trifazice destinate separării celor trei faze
(ţiţei, apă, gaze).
În procesul de separare o importanţă deosebită are presiunea sub care se
separă gazele de ţiţei. Prin folosirea gazelor la presiuni mari, energia gazelor
produse de sonde este folosită la maxim. Separarea la astfel de presiuni prezintă
dezavantajul pierderii gazelor care rămân în soluţie. În această situaţie, ţiţeiul cu
gazele în soluţie trece din separator în rezervoarele de stocare. Dacă aceste
rezervoare sunt deschise gazele se degajă în atmosferă, antrenând şi fracţiile
uşoare ale ţiţeiului.
Pentru a evita aceste pierderi, separarea gazelor la presiuni înalte se
realizează în mai multe trepte prin trecerea amestecului de gaze şi ţiţei în
separatoare aşezate în serie.
Gazele separate în fiecare separator sunt colectate în conducte cu presiuni
de lucru de 0,8; 1,6 şi 4 MPa. Pentru situaţii deosebite se construiesc separatoare
şi pentru presiunii mai mari.
1.3. Sisteme de colectare şi transfer
Separarea, colectarea şi transportul ţiţeiului se face în sistem deschis,

închis sau mixt2,3.
1
Popescu, C. Coloja, M.P. Extracţia ţiţeiului şi gazelor asociate. Vol. 1 şi 2. Editura Tehnică. Bucureşti. 1993.
2
Soare, Al., - Transportul şi depozitarea fluidelor, vol.1, Editura Universităţii din Ploieşti, 2002;
3
Sădeanu, E. I., - Aplicarea şi urmărirea proceselor de creştere a factorului de recuperare a petrolului
din zăcăminte, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991.
În sistemul deschis rezervoarele de depozitare sunt în contact cu
atmosfera. Dacă pierderile de fracţii uşoare depăşesc 3 - 5 % se impune folosirea
sistemului închis de transfer.
În sistemul închis, pe tot parcursul său, sondă – parcuri de separare –
instalaţii de prelucrare, ţiţeiul nu vine în contact cu atmosfera. În figura 1.1 se
prezintă schema unui transfer automat în sistem închis LACT (Lease Automatic
Custody Transfer).
Fig. 1.1. Sistemul automat de transfer LACT.
Ţiţeiul provenit de la sonde este introdus într-o staţie de tratare 1 şi apoi

într-un rezervor tampon 2, de ţiţei curat, şi două recipiente de măsură 3 cu
încărcare – descărcare alternativă. Umplerea acestora se realizează prin
intermediul pompei 4, în timp ce dispozitivul 5 controlează calitatea ţiţeiului
tratat. Când calitatea nu corespunde, ţiţeiul va fi recirculat prin conducta 13
înapoi în vasul de tratare 1. Traductoarele de nivel 6 din recipienţii de măsură 3
comandă pornirea pompei 10 care transferă ţiţeiul. Prin înregistrarea numărului
de descărcări ale recipienţilor de măsură se etalonează cantitatea de ţiţei
pompată. Dispozitivul 9 colectează, periodic, probe de ţiţei pentru analiza
calităţii acestuia, iar robinetul 15 comandă închiderea sau deschiderea, transferul
ţiţeiului către magistrală.
Variantele româneşti ale sistemelor de transfer LACT din schelele de
petrol sunt: sistemul STIP şi sistemul SAATSS.
1.3.1. Sistemul STIP - Sistem de transfer integral sub presiune
Din separatoarele de gaze-ţiţei, ţiţeiul rezultat cu o presiune de 0,1...0,5

MPa, intră în staţia de dezemulsionare automatizată a parcului central şi, în
continuare, direct în conducta de transport, pomparea efectuându-se în sistemul
din “pompă în pompă” (staţiile de repompare sunt prevăzute cu rezervoare de
depozitare strict necesare în cazuri de avarii pe conductă).
Avantajele sistemului STIP:
- asigură reducerea pierderilor prin evaporare datorită evitării contactului
dintre ţiţei şi atmosferă în cursul transportului dintre schelă şi rafinărie;
- reduce investiţiile suprimând rezervoarele de depozitare;
- asigură automatizarea procesului de pompare;
- reduce cheltuielile de exploatare a conductelor.
Dezavantajele sistemelor STIP:
- necesită o sincronizare perfectă a ritmului de prelucrare în rafinării cu
ritmul de pompare a ţiţeiului (necesitând rezervoare de depozitare);
- realizarea sistemului de depozitare obligă automatizarea procesului de
extracţie al ţiţeiului;
- instalaţiile de distilare din rafinării trebuie să asigure şi valorificarea
hidrocarburilor uşoare (C1 – C5), care au fost menţinute numai datorită presiunii
cu ajutorul căruia a fost efectuată pomparea ţiţeiului.
1.3.2. Sistemul SATSS - Sistem automat de transport

cu stabilizare în schelă
În această variantă colectarea şi pomparea ţiţeiului brut, de la sonde şi

până la parcul central al schelei, se face în condiţii identice cu cele descrise la
sistemul precedente.
Deosebirea esenţială constă în faptul că stabilizarea ţiţeiului brut are loc,
fie înainte, fie după ce a trecut prin staţia de dezemulsionare. De aici şi până la
rafinărie, pomparea ţiţeiului brut stabilizat se poate face în regim deschis.
Avantajele sistemului SATSS:
- colectarea şi pomparea ţiţeiului în regim deschis se face numai de la
sonde la parcul central. Nu sunt necesare transformări la staţiile iniţiale de
pompare şi de repompare;
- asigură o pompare succesivă.
Dezavantajele sistemului SATSS:
- necesită existenţa unei instalaţii de stabilizare a ţiţeiului în fiecare
schelă;
- se reduce numărul rezervoarelor numai la parcurile de separatoare;
- pierderile de hidrocarburi uşoare se menţin totuşi apreciabile (ca la
sistemul de pompare în regim deschis) datorită atât distanţelor mari ce urmează
a fi parcurse, cât şi a manipulărilor din staţiile de repompare şi din depozitele
finale.
Pompele staţiei amplasate la intrarea în conductele de lungimi mari, nu
pot realiza practic o presiune mare de pompare, în afara faptului că nici
materialul tubular existent nu ar rezista la presiunile mari ce ar fi necesare.
Pentru a se putea executa transportul la distanţe mari, se construiesc staţii
intermediare care să lucreze la presiunea maximă admisă pentru materialul
tubular din care se construiesc conductele de ţiţei sau produse petroliere.
La transportul unei anumite cantităţi de fluid, cu cât diametrul conductei
este mai mic, cu atât pierderea de presiune este mai mare, iar numărul necesar de
staţii intermediare creşte şi invers, pierderea de presiune şi numărul de staţii
intermediare scade, cu cât diametrul adoptat este mai mare.
1.4. Circulaţia ţiţeiului în schele
De la separatoare ţiţeiul este transportat, prin energie proprie la

rezervoarele de etalonare sau direct în rezervoarele din parcurile de depozitare.
În figura 1.2 se prezintă o schemă simplificată a circulaţiei ţiţeiului de la
sonde la rafinărie, iar în figura 1.3 schema unui parc de separatoare.
Din rezervoarele parcurilor, ţiţeiul colectat este pompat la depozitul
central unde se efectuează tratarea şi selectarea acestora în vederea obţinerii
calificativului de produs comercial (conţinut în apă ≤ 1 % şi conţinutul în sare ≤
0,6 kg/tonă ţiţei). Ţiţeiul brut care îndeplineşte aceste condiţii este transportat
direct la rafinării pentru prelucrarea sau către bazele de export.
1.4.1. Tratarea ţiţeiului
Ţiţeiul colectat în schele conţine în soluţie fracţii lichide uşor volatile

(propan, butan, pentan), apă de zăcământ sub formă de emulsii mai mult sau mai
puţin stabile şi impurităţi mecanice formate din particule de nisip, argilă, oxizi,
săruri etc.
Hidrocarburile uşor volatile ies din masa ţiţeiului atunci când presiunea şi
temperatura ating valori normale, ceea ce reprezintă pierderi calitative şi
cantitative importante.
Fig. 1.2. Schema circulaţiei ţiţeiului de la sonde la rafinărie:

R1, R2, R3, R4, - rezervoarele din parcul central, staţia de pompare intermediară şi
rafinărie; P1, P2, P3, - instalaţiile de pompare din parc, depozitul central şi
rafinărie; S – stabilizarea la depozitul central; D – desalinarea
atmosferică; D1 – degazolinarea.
Fig. 1.3. Schema unui parc de separatoare:
1 – conducte de amestec de la sonde; 2 – distribuitor cu 6 guri de etalonare;
3 – conducte de etalonare la separatoare; 4 – colector de total; SE – separator de
etalonare; ST – separator de total; RT – rezervor tampon; P – pompă de manevră
evacuare ţiţei; SL – separator de lichid;, CM – cupon de măsură gaze; F – filtru; D –
debitmetru volumic; R – regulator; DP – dispozitiv de luat probe.
Procedeele cele mai folosite de tratare a ţiţeiului sunt: filtrarea,

centrifugarea, tratarea emulsiei stabile prin metode termice, chimice sau
electrice, tratarea biologică, desalinarea şi deshidratarea.
Apa de zăcământ conţine săruri (procentul cel mai mare îl deţine NaCl) a
căror cantitate poate ajunge la 100...150 kg/tonă.
Impurităţile mecanice se înlătură deoarece erodează sistemele de colectare
şi transport, iar compuşii ai sulfului existenţi în ţiţei măresc viteza de coroziune
a instalaţiilor.
La început, eliminarea impurităţilor din ţiţei se face în parcurile de
separare. În depozitul central se elimină impurităţile mecanice, apa şi sărurile
prin operaţii de decantare, sedimentare, deshidratare şi desalinare, astfel încât
ţiţeiul devine produs comercial.
Ţiţeiurile sulfuroase sunt supuse operaţiei de desulfurare şi de reducere a
conţinutului de săruri până la max. 0,001 %.
O staţie de tratare are următoarele componente: RE – rezervor de emulsie;
RPC – rezervor de ţiţei curat, CAS – colector de apă sărată; PPC – pompă de
ţiţei curat; PE – pompă de emulsie; SC – schimbător de căldură; TE – tratament
electrostatic; RV – C – recuperator vapori – compresor; CS – coloană de
stabilizare; DP – decantor de ţiţei; PS – ţiţei separat; AS – apă sărată; A –
analizator; TA – transfer automat (fig. 1.4).
Fig. 1.4. Schema tehnologică a unei staţii de tratare.
1.4.2. Filtrarea ţiţeiului cu paturi adsorbante

Procedeul se bazează pe faptul că la trecerea emulsiilor hidrofobe (A/T)
prin filtre hidrofile (acestea sunt udate numai de către apă) se reţine apa la
suprafaţa ţesutului filtrat ca urmare a fenomenului de umezire preferenţială prin
adsorbţie. Ca atare, particulele de apă se unesc între ele în picături mai mari care
apoi se decantează.
Ca materiale filtrante se pot folosi: vată de sticlă, sticlă pisată, pietriş,
nisip, talaş de lemn etc. Vata de sticlă este filtrul cel mai eficient deoarece nu se
înfundă prin presare, se curăţă uşor prin spălare şi rezistă la temperaturi ridicate.
În figura 1.5 se prezintă o instalaţie de filtrare prin vată de sticlă. Ţiţeiul
impur din rezervorul 1 este aspirat de pompa 2 şi împins prin amestecătorul cu
dezemulsionant 3. Dezemulsionantul este injectat în conducta de tragere a
ţiţeiului de pompa 5, care îl aspiră din rezervorul 4. Amestecul format trece prin
preîncălzitorul 6 şi schimbătorul de căldură 7, după care intră prin partea de sus
a vasului de filtrare 8, prevăzut cu trei – cinci straturi de sticlă 9. Din vasul de
filtrare apa se scurge prin robinetul 16, iar ţiţeiul trece prin conducta 10, în
decantorul orizontal 11. Aici continuă decantarea apei din ţiţei, care este
evacuată automat prin conducta de scurgere 18, cu ajutorul unui regulator de
nivel. Ţiţeiul decantat trece prin conducta 12 şi schimbătorul de căldură 6, apoi
prin răcitorul 13, prin conducta 14, ventilul 15, în rezervorul de ţiţei curat 17.
Acţiunea de deshidratare este intensificată dacă temperatura de lucru este
de 100...130 0C. Viteza de deplasare a emulsiei în vasul de filtrare este de 0,5....5
mm/s.
Fig. 1.5. Instalaţie de filtrare prin vată de sticlă.
1.4.3. Centrifugarea
Diferenţa de densitate dintre ţiţei şi apa sărată a condus la ideea folosirii

separatoarelor centrifugale cu viteze de 3000 rotaţii/minut. Particulele cu
densitatea mai mare sunt proiectate către peretele separatorului şi evacuate în
mod continuu.
Deoarece aparatura este foarte scumpă, consumul de energie foarte mare,
iar impurităţile mecanice pot pune probleme deosebite, acest procedeu se
foloseşte numai în analize de laborator.
Pentru separarea impurităţilor mecanice se utilizează cu succes
hidrocicloanele care folosesc ca energie pe aceea a jetului de fluid.
1.4.4. Tratarea termică
Această metodă are eficienţa cea mai mare la tratarea emulsiilor mai puţin
stabile. Încălzirea se face direct în vasul de tratare. Creşterea temperaturii are, în
principal, două efecte:
- creşte diferenţa de densitate dintre apa de zăcământ şi ţiţei. Densitatea
ţiţeiului scade mult mai rapid cu temperatura decât cea a apei;
- scade vâscozitatea emulsiei, favorizând astfel contopirea şi decantarea
particulelor de apă.
În cazul emulsiilor stabile se recomandă folosirea tratării termice
împreună cu alte procedee.
1.4.5. Tratarea chimică
Dezemulsionarea chimică constă în spargerea emulsiei şi separarea

fazelor cu ajutorul unor agenţi activi de suprafaţă, numiţi dezemulsionanţi. Un
bun dezemulsionant trebuie să aibă capacitatea de a migra rapid prin faza
continuă şi să transforme emulgatorul existent la interfaţă dintr-o substanţă
hidrofobă într-una hidrofilă. Emulgatorul se va dizolva în apă, distrugând
membrana care înconjoară particula de apă. Viteza de aglomerare a particulelor
de apă este proporţională cu viteza de difuzie a dezemulsionantului în apă şi cu
temperatura.
Practic s-a constatat că un dezemulsionant bun pentru distrugerea unei
emulsii, prezintă o eficacitate redusă faţă de altă emulsie. Rezultă deci că
dezemulsionarea fiecărei emulsii de ţiţei este o problemă specifică, ce se rezolvă
prin încercări de laborator. În industria de petrol se folosesc următoarele tipuri
de dezemulsionanţi:
- ionici (săpunuri naftenice SN, pe bază de acizi sulfonici şi sulfonaftenaţi
D4 şi D5;
- neionici (blocopolimeri – polimeri ale căror macromolecule sunt formate
din blocuri alternate de polimeri de structură diferită hidrofilă – hidrofobă) de
ex. E96, STN3 etc.
Cantitatea de dezemulsionant introdusă se stabileşte în funcţie de tipul şi
stabilitatea emulsiei, aceasta variind între 0,01...1 kg la tona de emulsie tratată,
fiind introdusă sub formă de soluţie diluată cu apă în proporţie de 1/20...1/40
pentru a se putea dispersa mai uşor şi uniform în întreaga masă de emulsie.
Pentru a uniformiza mai bine distribuţia, introducerea cantităţii dozate de
dezemulsionant în ţiţei se face pe traseul aspiraţiei pompei de ţiţei. Urmează o
amestecare într-un sistem de agitare, care să asigure un contact cât mai bun între
dezemulsionant şi emulgator.
În figura 1.6 este prezentată o instalaţie de dezemulsionare chimică ce
foloseşte şi pentru spălarea finală a ţiţeiului cu apă sărată.
Fig. 1.6. Instalaţie de dezemulsionare chimică.
Ţiţeiul din rezervorul 1 este aspirat de pompa 2 şi împins prin

preîncălzitorul 3 şi amestecătorul 4 în rezervorul spălător 6. În acest rezervor
ţiţeiul pătrunde printr-un distribuitor de fund 7, prin care este dispersat în masa
de apă sărată. Apoi ţiţeiul trece prin conducta de preaplin 5 în rezervorul de
decantare 8. Fracţiunile uşoare sunt recuperate din rezervorul 8 cu ajutorul unui
compresor care le refulează în instalaţia de degazolinare a schelei.
Dezemulsionantul aflat în rezervorul 9 se poate introduce fie în aspiraţia pompei
de alimentare cu ţiţei 2, fie după schimbătorul de căldură 3, cu pompa 10.
Procedeele de dezemulsionare chimică implică investiţii relativ mici şi un
cost de operare scăzut, însă nu realizează un randament ridicat de purificare în
cazul tuturor tipurilor de emulsii.
1.4.6. Tratarea electrică
Dezemulsionarea pe cale electrică se poate face într-un deshidrator

electric. Emulsia tip AT trece printr-un câmp electric de înaltă tensiune
35000...45000 V, la o temperatură de 320...350 K şi o presiune de 0,25...0,30
MPa.
Particulele dispersate suferă un proces de polarizare, formându-se
particule de apă mai mari care decantează. Viteza optimă de deplasare a emulsiei
se determină experimental pe modele de laborator.
Ţiţeiul dezemulsionant se evacuează pe la partea superioară către
rezervorul de ţiţei curat din depozit, iar apa decantată se evacuează pe la partea
inferioară către sistemul de decantare şi apoi la staţia de epurare.
În figura 1.7 este reprezentată schema de principiu a unui deshidrator
electric. Acesta este un vas cilindric 1, ce conţine doi electrozi suspendaţi de
cablurile prevăzute cu izolatoare 3, alimentate de transformatoarele 4, prin
cablurile 6 ce pătrund în deshidrator prin izolatoarele de trecere 5.
Fig. 1.7. Deshidrator electric.
Ţiţeiul emulsionant încălzit în prealabil, intră prin conducta 7 şi

distribuitorul reglabil 8, în câmpul electric dintre electrozii 2, cu o anumită
viteză ce se stabileşte experimental după caracteristicile emulsiei. Deshidratorul
este prevăzut cu o serpentină de abur 9.
Trecând prin câmpul electric, emulsia de ţiţei se distruge, apa ce se
decantează se scurge prin conducta 11, iar ţiţeiul curat se evacuează prin
conducta 10. Distanţa dintre electrozi este stabilită experimental şi poate fi
reglată din afară.
1.4.7. Metode biologice de tratare
Dificultăţile ce apar în procesele de tratare a ţiţeiurilor brute datorate

conţinutului mare de apă sau îmbătrânirii rapide a emulsiei, au determinat
cercetarea unor posibilităţi de utilizare a unor produse obţinute din
microorganisme selectate din ţiţeiuri, apă de zăcământ, apă de mare etc. Aceşti
produşi microbieni, denumiţi biosurfactanţi, pot fi utilizaţi ca agenţi tensioactivi
în procesul de spargere a emulsiei stabile ţiţei – apă. Biosurfactanţii produşi de
microorganisme sunt în general lipide, iar proprietăţile lor de agenţi de suprafaţă
se datorează structurii lor moleculare care cuprinde:
- componenta hidrofobă (apolară), care este de obicei radicalul
hidrocarbonat al unui acid gras, solubil în ţiţei sau alţi solvenţi organici;
- componenta hidrofilă (polară), care este de obicei o grupare organică
funcţională solubilă în apă.
Folosirea acestor produşi prezintă următoarele avantaje:
- nu sunt toxici;
- sunt biodegradabili;
- pot fi utilizaţi în condiţii variabile de temperatură (30...50 0C şi peste 50
0
C) şi pH = 4,5...9;
- nu sunt inhibaţi de prezenţa unor concentraţii ridicate de NaCl (> 10 %).
Cea mai eficientă metodă de izolare a microorganismelor producătoare de
biosurfactanţi s-a dovedit a fi metoda culturilor îmbogăţite. Cele mai frecvente
grupe de bacterii sunt: heterotrofe aerobe facultativ aerobe, heterotrofe strict
anaerobe şi hidrocarbon oxidante. Tulpinile bacteriene izolate aparţin în
principal genurilor: Bacillus, Pseudomonas, Serratia, Arthrobacter,
Cornabacterium, Mycobacterium, Micrococcus.
Cele mai bune rezultate s-au obţinut pentru emulsii ţiţei – apă tratate cu
tenside chimice (E96, D5), cotenside şi produse microbiene provenite din tulpini
de: Pseudomonas sp. C16 (BIO3), Pseudomonas Putida (BIO4), Seratia sp. 1
(BIO5), Mycobacterium sp. 11 (BIO10).
Pentru câteva tipuri de ţiţeiuri uşoare, s-au obţinut rezultatele din tabelul
1.1.
Tabelul 1.1
Unele rezultate ale folosirii de biosurfactanţi
Tip ţiţei Tensida folosită Tulpina producătoare Doza, % Eficienţa, %
ES3 Pseudomonas sp. C16 3 88,7
Crest
ES4 Pseudomonas Putida 3 81,2
ES3 Pseudomonas sp. C16 2 80,0
Csel
ES4 Pseudomonas Putida 2 40,0
Procesul de tratare a ţiţeiului cu biosurfactanţi este asemănător cu cel care

foloseşte dezemulsionant sintetic.
Conform schemei din figura 1.8, tratarea se desfăşoară astfel:
- separarea apei libere într-un separator trifazic 1;
- injecţia dozei corespunzătoare de agent tensioactiv;
- separarea apei conţinute sub formă de emulsie într-un separator
trifazic 5;
- depozitarea ţiţeiului tratat în vederea livrării la rafinărie 6.
Condiţiile de tratare ce se impun sunt:
- temperatura de lucru 450C;
- doza optimă de produs 2 %;
- durata de decantare 4 ore.
Fig. 1.8. Schema instalaţiei de tratare biologică.
1.4.8. Desalinizarea şi deshidratarea ţiţeiului
Desalinarea şi deshidratarea ţiţeiului constă în eliminarea sărurilor şi apei

dispersate din masa acestuia. Apa împreună cu ţiţeiul formează emulsii care
menţin particule de apă suspendate în masa ţiţeiului fără posibilitatea decantării
celor două lichide, chiar dacă au densităţi diferite.
Aceste tehnologii folosesc procedee fizice:
- sedimentarea apei prin încălzirea ţiţeiului neemulsionat;
- spălarea emulsiilor şi trecerea acestora printr-un câmp electric de curent
continuu, procedee chimice care necesită introducerea în masa emulsiei a unor
substanţe care reduc tensiunea interfacială între ţiţei şi apă şi procedee
combinate aplicate succesiv sau simultan.
1.4.9. Stabilizarea ţiţeiului
Operaţia de stabilizare a ţiţeiului constă în extragerea tuturor fracţiilor

volatile care s-ar pierde prin operaţiile de transport şi depozitarea pe traseul
schelă-rafinărie. Stabilizarea ţiţeiului se poate face prin mai multe procedee:
electrice, termice, prin stripare cu gaze sărace, prin recircularea ţiţeiului şi prin
aspiraţia şi comprimarea gazelor asociate.
În figurile 1.9 şi 1.10 sunt prezentate schemele tehnologice ale instalaţiilor
de stabilizare a ţiţeiului prin stripare la rece, respectiv la cald.
1.5. Staţii de pompare
Presiunea necesară pentru transportul ţiţeiului brut sau al produselor

petroliere se realizează în staţiile de pompare. Există mai multe criterii după care
se poate efectua o clasificare a acestor staţii. Astfel, după scopul lor, există staţii
de colectare a ţiţeiului brut în şantierele de petrol şi de pompare a acestuia spre
staţiile principale. Acestea din urmă colectează ţiţeiul brut din mai multe
şantiere sau sectoare şi îl pompează prin conducta magistrală spre rafinărie. Pe
conductele magistrale lungi, există şi staţii de pompare intermediare.
Fig. 1.9. Schema tehnologică a instalaţiei de stabilizare prin stripare la rece:

1-conductă de ţiţei nestabilizat; 2- stabilizator; 3- conductă de gaze sărace de
stripare; 4- conductă de ţiţei stabilizat; 5- rezervor de ţiţei stabilizat; 6-
condensator; 7- separator de gaze; 8- conductă de gazolină; 9- rezervor de gazolină;
10- compresor; 11- condensator; 12- separator de gaze-condensat; 13- conductă de
gaze; 14- rezervor de gazolină; 15- pompă de gazolină; 16- conductă de
gazolină.
Fig. 1.10. Schema tehnologică a instalaţiei de stabilizare prin stripare la cald:

1- petrol de la sonde; 2- gaze de înaltă presiune; 3- gaze de medie presiune; 4-
gaze de joasă presiune; 5- separator de înaltă presiune; 6- separator de
medie presiune; 7- ţiţei brut stabilizat la depozitare; 8- răcitor; 9- stripare la
cald; 10-refierbător.
În compunerea staţiilor de pompare intră ca părţi principale: parcul de
rezervoare, casa pompelor, legăturile interne ale staţiei şi instalaţia de măsură.
Parcul de rezervoare constă dintr-un număr de rezervoare prevăzute cu
conducte de umplere şi golire. În staţia de pompare principală, capacitatea
acestor rezervoare trebuie să asigure, de obicei, depozitarea timp de trei zile, în
cazul întreruperii alimentării staţiei.
În casa pompelor se află agregatele de pompare care sunt pompe cu
piston, cu şurub sau centrifuge, ultimele fiind preferabile în special pentru
conductele magistrale. Multe pompe, funcţionând de obicei în paralel, trebuie să
fie astfel legate încât să permită posibila trecerea în rezervă a oricăreia dintre
ele, fără a afecta funcţionarea staţiei. Este recomandabil ca dintre pompele
montate unele să fie antrenate cu altă formă de energie, decât grupul principal de
pompe, în scopul de a putea fi utilizate în cazul întreruperii alimentării cu
energia care acţionează pompele principale.
În cazul în care se utilizează pompe centrifuge ca pompe principale, în
staţie există şi pompele de alimentare, care asigură funcţionarea fără cavitaţie a
pompelor principale.
Legăturile interne ale staţiei principale sunt formate din acele conducte
care asigură primirea petrolului brut sau a produselor petroliere şi repartizarea
lor în rezervoare, legăturile între rezervoare, legăturile dintre rezervoare şi
pompele de alimentare, dintre acestea din urmă şi pompele principale şi, în
sfârşit, dintre pompele principale şi conducta magistrală.
În instalaţia de măsură sunt prevăzute filtre şi debitmetre.
În staţia principală de pompare la intrarea în conducta magistrală se află
montată o instalaţie de lansare a curăţitoarelor de parafină.
Pentru asigurarea funcţionării staţiilor în condiţii de deplină securitate,
este obligatorie înlăturarea tuturor surselor posibile de incendiu, asigurarea unui
control continuu al funcţionării agregatelor de pompare şi al legăturilor precum
şi a posibilităţilor de reparare fără dificultăţi.
În figura 1.11 este reprezentată o schemă tehnologică a unei staţii
principale de pompare pentru ţiţei brut.
Ţiţeiul brut este trimis de la o exploatare, trece prin filtrele şi debitmetrele
instalaţiei de măsură şi apoi prin claviatură în rezervoare. Din rezervoare, prin
altă claviatură este tras de pompele de alimentare care îl refulează la aspiraţia
pompelor principale. Din conductele de refulare ale acestor pompe, ţiţeiul brut
trece prin regulatoarele de presiune şi intră în conducta magistrală.
Staţiile intermediare de pompare se deosebesc de staţiile principale în
primul rând prin aceea că parcul de rezervoare are o capacitate mai mică sau
poate lipsi complet. În acest ultim caz, nu există nici pompe de alimentare. De
asemenea, staţia pentru curăţitoare este de primire şi de lansare a acestora.
Fig. 1.11. Schema tehnologică a unei staţii principale
la pompare pentru petrol brut:
1 - rezervor colector de scurgeri; 2 - pompă principală; 3 - casa pompelor
principale; 4 - staţia de lansare a curăţitoarelor; 5 - regulatoare de presiune; 6 -
filtru; 7 - instalaţie de măsură; 8 - debitmetru; 9 - vane acţionate electric; 10 -
pompă de alimentare; 11 - grupul de pompe de alimentare; 12 - claviatură; 13 -
rezervor; 14 - claviatură.
Pomparea ţiţeiului folosind staţiile intermediare se poate face astfel:

- Pomparea prin două rezervoare (fig. 1.12.a). Se lucrează cu două
rezervoare, unul de umplere şi celălalt pentru golire. Acest sistem permite
efectuarea unui control al pompărilor fiind însă neeconomic (blochează un
număr mare de rezervoare, prin staţiile intermediare de pe traseul conductei,
producându-se şi pierderi mari datorită respiraţiei rezervoarelor).
- Pomparea printr-un singur rezervor (fig. 1.12.b) se face printr-un sistem
numit curs-tras, rezervorul fiind în acelaşi timp în umplere şi în golire.
Pompările nu pot fi urmărite şi pierderile se menţin.
- Pomparea prin rezervor tampon (fig. 1.12.c). Produsul trece direct din
conductă în tragerea pompei, iar rezervorul este folosit numai atunci când
debitul pompelor, în staţia intermediară este depăşit de debitul de intrare în
staţii, conducta fiind descărcată în rezervor (pentru sincronizarea debitului
conductei cu tragerea pompelor). Cu toate că pompările nu sunt controlate,
pierderile se reduc simţitor.
- Pomparea din pompă în pompă (fig. 1.12.d). Prin acest sistem
rezervoarele se desfiinţează iar pierderile se elimină complet.
La noi în ţară pomparea din pompă în pompă se foloseşte la transportul
produselor albe, iar la ţiţei se foloseşte sistemul curs-tras.
Fig. 1.12. Schema sistemelor de pompare.
Trecerea de la sistemul de transport din staţie în staţie la transportul din

pompă în pompă are unele avantaje:
- automatizarea completă ceea ce permite conducerea procesului de la
distanţă;
- reducerea numărului de rezervoare, este necesar un rezervor tampon;
- folosirea pompelor centrifuge;
- reducerea pierderilor tehnologice;
- interacţiune uşoară;
- reducerea numărului de salariaţi.

Curs Bsnep+Coperta 2021 PDF

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Bsnep+Coperta 2021 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI

MASTER: EXTRACȚIA PETROLULUI

BAZELE SIMULĂRII NUMERICE ÎN

AUTOR: Prof.univ. habil. dr. ing. Florinel DINU

RELAŢII DE CALCUL UTILIZATE

1. Masa moleculară medie a amestecului gazos [M]:

unde: n este numărul total de componenţi din amestec;

2. Densitatea specifică a amestecului gazos [ρgo]:

3. Densitatea relativă a amestecului gazos faţă de aer [δrg]:

4. Densitatea specifică a amestecului gazos în condiţiile de presiune şi

5. Factorul de volum al gazelor [bg]:

6. Coeficientul de compresibilitate al gazelor [βg]:

7. Volumul ocupat de un kilomol de amestec gazos în condiţiile de presiune şi

8. Vâscozitatea dinamică a amestecului gazos [μg]:

unde: Mi este masa moleculară a componentului i din amestecul gazos, Kg/kmol;

Valorile corectate ale vâscozităţii 1 se determină utilizând corelaţiile stabilite

()H S = yH S  (8,49  10 −3  log() + 3,73  10−3 )

În relaţiile de mai sus:

9. Factorul de neidealitate al gazelor [Z]:

unde  r este densitatea redusă a gazului, definită de relaţia:

Ecuaţia Dranchuk-Purvis-Robinson poate fi rearanjată prin înlocuirea în partea

Tpce = 168 + 325   c − 12,5   c

ppce = 677 + 15   c − 37,5   c

 − 0,9672  yN2 − 1,5195  y CO 2 − 1,1765  yH2S

10. Raţia de comprimare pe treaptă a compresorului cu piston [R]:

11. Temperatura de refulare a gazelor [Tr]:

unde k este coeficientul adiabatic al gazelor.

12. Coeficientul adiabatic al gazelor [k]:

Figura 1. Vâscozitatea alcanilor şi a componenţilor nehidrocarburi

În care: μg1(Po,Ta) este vâscozitatea dinamică a amestecului gazos, calculată cu

1. METODE SELECTATE PENTRU DETERMINAREA UMIDITĂŢII

1.1. Metoda C. Strătulă - F. Oprea

Această metodă, se bazează pe următoarele şase relaţii:

f c = 1 − 1,24418  10−3U aN (1.5)

fc = 1 − 1,31490 10−3U aS (1.6)

unde: UaN reprezintă umiditatea absolută a gazului exprimată în g vapori de apă/m3N;

Din relaţia (1.1) rezultă,

Uac = 0,504 g vapori apă/m3N

1.2. Metoda F. Dinu – V. Grigore

unde Ua reprezintă umiditatea absolută a amestecului de gaze hidrocarburi cu gaze

Corelaţiile pentru determinarea variabilelor D şi G sunt de forma:

Pentru acoperirea domeniilor de temperaturi întâlnite uzual în practica de şantier, se

- pentru condiţiile standard de exprimare a umidităţii absolute, UaS, în kg/m3S:

sau f c = 1 − cdS  U aS , (1.20)

unde constanta dimensională cd are expresia:

- pentru condiţiile normale de exprimare a umidităţii absolute, UaN, în kg/m3N:

sau f c = 1 − cdN  U aN , (1.24)

unde constanta dimensională cd are expresia:

• Se calculează masa molară medie a amestecului de gaze:

• Se calculează masa specifică a amestecului de gaze şi densitatea relativă a gazelor:

• Cu relaţia (1.11) se calculează factorul de neidealitate al gazelor umede pentru

unde Z Sg = 0,99829 , iar Z Sa = 1 .

• Se calculează variabilele D şi G folosind relaţiile (1.9), respectiv (1.10):

unde presiunea p se introduce în psia, iar cv reprezintă coeficientul de transformare din

• Utilizând relaţia (1.7) se determină umiditatea absolută a amestecului de gaze

• Din ecuaţia (1.20) se calculează factorul de corecţie fc:

În aceste condiţii factorul de corecţie fc are valoarea:

Faţă de umiditatea absolută măsurată cu umidometru Uam = 1,41·10-3 kg/m3N, căruia îi

Formele constructive, dimensiunile, condiţiile tehnice şi clasele de

Oţel grad J - 55 Oţel grad N - 80

Un aspect deosebit, care determină durata de exploatare a ţevilor de

Detaliul îmbinării filetate

Discretizarea din zona primei spire angajate

Pentru fiecare variantă a grosimii de perete şi trei valori ale limitelor de