TDH Ipgfr - 14 Ui (Final)

ISBN 978-973-719-
Transportul şi depozitarea hidrocarburilor – Noțiuni teoretice și aplicative
Renata Rădulescu Timur Vasile Chiș
TRANSPORTUL
ȘI DEPOZITAREA
HIDROCARBURILOR
Noțiuni teoretice și aplicative
Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești

2023
INTRODUCERE
În această lucrare ne vom referi, în principal, la prezentarea problemelor
legate de colectarea, transportul și depozitarea hidrocarburilor.
După cum se cunoaște, țițeiurile reprezintă un amestec de hidrocarburi

lichide care se extrag din zăcământ. Dar cea mai utilă definție a țițeiului este cea
care spune că acest produs fosil, este o soluție alcătuită din hidrocarburi aromate,
parafinice și naftenice, metale, substanțe anorganice și organice, microorganisme
și microflora, etc.
Pentru obținerea de produse finite vandabile, țițeiurile sunt extrase și apoi

transportate, măsurate, tratate și depozitate în parcurile de colectare.
Parcurile de tratare conțin instalații industriale, unde țițeiurile sunt

separate în fracții gazoase, fracții lichide și apă (care este de obicei prezentă-
asociată- în zăcământul petrolier de unde are loc extracția).
De regulă, fracțiile lichide sunt colectate în rezervoare, pentru o scurtă

perioadă de timp și în momentul în care cantitățile colectate sunt suficient de
mari (pentru a fi asigura un transport eficace atât economic cât și tehnologic),
acestea cantități de țiței se transportă către rafinării, terminale de colectare, etc.,
(fig.1).
Fig.1. Schema sistemului de transport a fluidelor petroliere
3
Gazele rezultate în urma procesului de separare, de obicei, nu se stochează

local, acestea fiind comprimate și de obicei se utilizează:
- în procesul tehnologic (injecție de gaze în zăcământ pentru creșterea

cantității de țiței extrasă),
- în producție de energie termică sau electrică (folosită pentru consumul
local sau pentru vânzare).
În majoritatea cazurilor, gazele naturale associate zăcămintelor de petrol

sunt ptreluate de stațiile de condiționare și tratare și apoi sunt dirijate spre
consumul industrial sau caznic.
Activitatea tehnică și economică, desfășurată în scopul colectării,

transportului și depozitării țițeiului (hidrocarburilor din zăcămintele petroliere)
este definită ca fiind un proces dinamic și care se desfășoară în permanență (de
la darea în folosniță și până la abandonarea zăcământului de hidrocarburi).
4
Capitolul 1
PROPRIETĂŢILE HIDROCARBURILOR
Unitatea de învățare nr. 1 – 3 ore
Obiective: Cunoașterea principalelor proprietăți ale gazelor și țițeiurilor,

deoarece acestea vor fi necesare în înțelegerea fenomenelor care apar la
transportul și depozitarea hidrocarburilor.
Rezumat: În definiția fluidelor, acestea sunt medii continue (de tip gaz sau
lichid), care iau forma vasului în care sunt depozitate (sunt deformabile). De
asemenea fluidele sunt vâscoase (la curgere se opun mișcării). Din punctul de
vedere al comportării dinamice fluidele sunt newtoniene sau nenewtoniene. În
cadrul acestui curs ne interesează transportul gazelor naturale, al apei (potabilă,
industrială, termală, minerală, balneară etc.) a ţiţeiului şi produselor derivate în
urma prelucrării celui din urmă.
1.1. Proprietăţile gazelor
A. Aerul reprezintă gazul cel mai comun existent pe globul pământesc. Acesta
este un amestec de oxygen, azot și alți compuși chimici gazoși (78,084 %
azot-N2, 20,947 % oxigen-O2, 0,934 argon-Ar, 0,03 % dioxid de carbon-
CO2). Aerul are inclusă și sursa de oxigen care este absolut necesară
menţinerii vieţii.
De asemeni oxigenul asigură și funcționarea proceselor de oxidare-ardere a
combustibililor. Oxigenul este gazul standard de referinţă, asigurând
determinarea unor proprietăți fizico-chimice ale unor substanțe gazoase
funcție de acesta.
B. Gazele asociate țițeiului extras. Acestea amestecuri de gaze sunt parte din
zăcământul de petrol. De obicei sunt prezente (după tratare) sub forma de
gaze libere. În zăcământ (la presiuni mari și temperaturi scăzute), gazele
asociate sunt înglobate (în stare de difuzie) în țiței.
C. Gazele naturale sunt hidrocarburi parafinice. Acestea sunt extrase din
zăcăminte de hidrocarburi, unde se găsesc depozitați compușii de forma C 1-
C6 (metan, etan, propan, butan, hexan). Metanul în amestec cu etanul, în
5
condiţii standard de presiune (101325 Pa) şi temperatură (288,15 K), sunt în

stare gazoasă.
Gazele naturale au în principiu următoarele proprietăţi fizice:
 Densitatea, este cuprinsă între 0,710 și 0,905, kg/m3;
 densitatea relativă în raport cu aerul, , este cuprinsă în intervalul 0,55
și 0,70;
 limita de explozivitate,  are valori cuprinse în intervalul 5….15 %
din volumul analizat;
 temperatura de autoaprindere,  este situată într-o plajă de valori
cuprinse între de 650 și 7500C.
D. Gazele inerte (azotul, heliu, argonul etc.), sunt gaze care nu reacţionează
chimic cu aerul, fiind de astfel un suport al oxidării.
E. Diluanţii, reprezintă molecule de gaz aflate în componența gazelor naturale.
Aceștia au o valoare termică neglijabilă şi potenţial de corodare ridicat, fiind
parte din procesul de formare și de transport a acestora. Principalii diluanţi
din gazele naturale sunt: dioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat şi azotul.
Dintre proprietăţile fizice ale gazelor naturale, necesare pentru proiectarea
transportului şi distribuţiei acestora, pot fi considerate ca fiind de importanță
deosebită următoarele: densitatea, vâscozitatea, compresibilitatea, factorul de
abatere de la legea gazelor perfecte, umiditatea, căldura specifică.
1.1.1. Ecuaţia de stare a gazelor
Ecuaţia termodinamică de stare a gazelor perfecte, aplicată la un kmol de

substanță analizată, are forma:
pV =RMT =T (1.1)
în care:
- p este presiunea la care este depozitat, transportat sau prelucrat gazul
analizat [Pa];
- V reprezintă volumul unui kmol de gaz [m 3 /kmol];
- R este constanta gazului respectiv [J/kg K];
- T este temperatura gazului [K];
-  reprezintă constanta universală a gazelor [J/kmol K];
- M este masa moleculară [kg/kmol].
Ecuaţia 1.1 dacă este aplicată la 1 kmol de gaz, al cărui volum este
egal cu 22,414 m 3 , în condiţii fizice normale (T 0 = 273,15 K şi p 0 =
1,0132510 5 Pa = 1,0132510 5 N/m 2 ), duce la determinarea constantei
universale a gazelor și are valoarea:
p0 V 0 1,01325⋅1 05 ⋅22,414 J
R= = =8314 (1.2)
T0 273 , 15 kmol ⋅ K
6
Pentru un gaz oarecare, constanta gazului R se recalculează din

constanta universal a gazelor R cu relaţia de mai sus:
R= ❑ (1.3)
M
în care:
M =ρ V m , (1.4)
sau:
M
V m= .
ρ
- V m reprezintă volumul ocupat de un kmol din orice gaz, în condiţii
normale. V m este denumit şi volum molar [m 3 /kmol] și are valoarea
V m = 22,414 m 3 /kmol.
-  reprezintă densitatea fluidului, [kg/m 3 ].
În cazul unui singur gaz, din relaţia (1.1) rezultă:
RMT T
p= = (1.5)
V V
Într-un amestec de gaze, conform legii lui Dalton, presiunea parţială
a unui component, din amestec, este proporţională cu fracţia lui molară.
Presiunea totală a amestecului este egală cu suma presiunilor
parţiale. Astfel:
n
p=∑ p i= p1 + p 2+ p 3 …+ p n,
i=1
p=ni pi
p
pi = (1.6)
ni
Înlocuind expresia lui p din (1.5) în (1.6) rezultă:
RMT
V RT
pi = = ; RM =ni R , (1.7)
ni V
de unde obținem:
ni
R=R
Mi
n1 n2 nn
R=R ( + + ...+ ), (1.8)
M1 M 2 Mn
în care:
- n 1 , n 2 ,…, n n sunt concentraţiile molare ale componenţilor;
7
- M 1 , M 2 ,…, M n reprezintă masele moleculare ale componenţilor

[kg/kmol].
1.1.2. Stările de analiză a gazelor naturale
Gazele naturale sunt catalogate ca fiind în stare standard (presiunea

este egală cu presiunea normală și temperature egașă cu 288,15 K sau în
stare normal (temperatura de 273,15 K și presiunea de l01325 Pa)
1.1.3. Parametrii critici reduşi şi legea stărilor corespondente

Parametrii de bază (presiunea p, volumul V, temperatura T)
caracterizează o anumită stare a unui gaz.
Dar acești parametrii (presiune, temperatură și volum) pot fi
înlocuiţi cu rapoartele dintre valorile lor absolute şi valorile critice ale
acestor parametri.
Astfel se obțin unele mărimi adimensionale, denumite și parametri
reduşi.
p|¿|
pr = ¿
p cr
T|¿|
T r= ¿ (1.8)
T cr
V |¿|
V r= ¿
V cr
Dacă se exprimă proprietăţile unui gaz prin parametrii reduşi, se
poate spune că, pentru toate gazele, există una şi aceeaşi ecuaţie de stare
a gazelor și anume:
f ( pr , T r ,V r )
Funcţia f (p r , T r , V r ) este cunoscută și sub denumirea de legea stărilor
corespondente.
Potrivit acestei legi, două gaze, la care p r şi T r au aceleaşi valori,
trebuie să aibă acelaşi volum redus.
De aici se poate deduce că, la aceleaşi p r şi T r , diferite gaze trebuie
să prezinte aceleaşi proprietăţi fizice.
Se poate considera, deci, că diagrama experimentală construită
8
pentru factorul de abatere, de la legea gazelor perfecte Z, al oricărui gaz

şi al oricărui amestec de gaze, trebuie să fie identică.
Din legea stărilor corespondente reiese că curbele ce definesc
izotermele, izobarele, izocorele şi adiabatele exprimate în coordonatele p r
şi T r trebuie să fie aceleaşi pentru toate gazele.
Notă: starea critică a unui gaz se definește ca fiind starea unui corp
la care densitatea gazului este egală cu densitatea lichidului.
1.1.4. Factorul de volum al gazelor

Raportul dintre volumul ocupat de o cantitate de gaze reale (la
presiunea și temperatura de analiză) și un volum ocupat de aceiași
cantitate de gaze (în condiții standard sau în unele cazuri, de calcul, în
condiții normale) reprezintă factorul de volum al gazelor analizate.
Cunoscând compoziţia gazelor, respectiv parametrii pseudo-critici,
presiunea şi temperatura la care sunt supuse gazele, se poate calcula
factorul de volum folosind relaţia:
p0 T
b g=Z , (1.9)
p T0
în care:
- b g este factorul de volum al gazelor [m 3 N /m 3 ];
- Z reprezintă factorul de abatere sau de neidealitate;
- T este temperatura gazelor [K];
- p este presiunea în care sunt supuse gazele [Pa];
- p 0 reprezintă presiunea normală [Pa];
- T 0 este temperatura normală [K].
În literatura de specialitate există diagrame de variaţie a factorului
de volum al gazelor.
Acestea diagrame sunt funcție de densitatea relativă ale gazului
analizat, cât și funcţie de presiunea şi temperatura unde se află stocat
gazul.
1.1.5. Densitatea gazelor (masă volumică, masă specifică)

Densitatea unui gaz (notată astfel cu   reprezintă raportul dintre
masa gazului analizat și volumul de stocare a acestuia.
Densitatea unui gaz, depinde de compoziţia acestuia, de presiunea de
depozitare (stocare) şi de temperatura incintei de depozitare (de analiză).
9
Compoziţia gazului analizat poate fi luată în considerare cu ajutorul

masei moleculare.
În condiţii normale de presiune şi temperatură (p 0 =101.325 Pa şi
T 0 = 273,15 K), gazele se comportă după un model ideal.
În acest caz densitatea gazului se determină cu ajutorul relaţiei:
M
ρ0 = , (1.10)
22,414
unde M reprezintă masa molară.
În alte condiţii decât cele normale (la presiunea p şi la temperatura
T) densitatea gazelor  se determină cu relaţia:
pM
ρ= . (1.11)
ZRT
În afara condiţiilor normale, definite anterior, se mai folosesc şi
condiţiile standard pentru definirea unităţii de volum standard (m s 3 ), care
înseamnă aceeaşi presiune p 0 = 101.325 Pa = 760 mm Hg, dar pentru o
temperatură de 15 0 C, aproape egală cu media temperaturii anuale la care
gazele trec prin contoarele de măsură, deci T 0 =288,15 K.
În cazul în care nu se cunoaşte compoziţia gazelor, dar se cunoaşte
ρ0 ρ0
densitatea relativă ( δ= = ), se utilizează relaţia de mai jos, pentru
ρaer 1,293
determinarea densității:
28 , 98
ρ= δ (1.12)
ZRT
Atunci când se cunoaşte densitatea unui gaz în starea 1 ( p 1 , T 1 ) şi
este necesară determinarea densității aceluiaşi gaz în starea 2 ( p 2 , T 2 ), se
poate utiliza relaţia:
p2T 1
ρ 2= ρ 1 . (1.13)
p1T 2
Densitatea amestecurilor de gaze se poate obţine cu relaţia:
 am = x 1  1 + x 2  2 +….+ x n  n (1.14)
În relația 1.14 fracțiile volumetrice ale fiecărui component sunt
reprezentate prin notațiile x 1 , x 2 ,…, x n .
De asemenea  1 ,  2 ,…,  n reprezintă densitatea de asemenea a
fiecărui component al sistemului de gaze analizat.
1.1.6. Vâscozitatea gazelor

Vâscozitatea dinamică a gazelor (  ).
10
Această proprietate a gazelor naturale constă în determinarea

raportului dintre efortul unitar tangenţial (  ) (care acţionează într-un
punct al gazului analizat) şi gradientul de viteză (dvdx ).
Gradientul de viteză este perpendicular pe planul lichidului
(efortului care apare) transportat și este măsurat în regimul laminar de
curgere:
τ
μ=
dv . (1.15)
dx
Vâscozitatea cinematică (  ) se obţine prin raportarea vâscozităţii
dinamice la densitate:
μ
ν= .
ρ
Unităţile de măsură pentru vâscozitate în sistemul internaţional sunt:
Ns
 [ μ ] SI = 2
=Pa⋅ s ;
m
2
m
 [ ν ]SI = .
s
În practică sunt folosite şi alte unităţi a căror transformare este:
 1 centipoise = 1 cP = 10 -3 Ns/m 2 ;
 1 centistokes= 1 cSt = 10 -6 m 2 /s.
Vâscozitatea gazelor depinde de compoziţia lor.
De asemenea vâscozitatea scade cu creșterea densității gazelor și cu
creșterea temperaturii acestora.
În practică s-a constatat că această proprietate este funcție de
presiunea sistemului unde este depozitat sau transportat gazul analizat
(cele două proprietăți fiind direct proporționale).
Vâscozitatea sistemelor de gaze naturale se poate estima cu
următoarea relaţie ponderală:
n
∑ μi y i √ M i
i
μ0 = n , (1.16)
∑ yi √ M i
i
unde:
- y i sunt fracţiile molare;
- M i reprezintă masele moleculare ale componentelor de vâscozitate  i .
11
Relația 1.16 este valabilă în condiții normale de presiune şi

temperatură, în alte condiţii vâscozitatea gazelor poate fi obținută fie pe
cale analitică, fie utilizând corelații grafice.
1.1.7. Compresibilitatea gazelor

Prin definiţie, coeficientul de compresibilitate izotermă este dat de
relaţia:
β=
V ∂p( )
−1 ∂V
T
(1.17)
Din punct de vedere fizic, această proprietate a gazelor analizate

constă în scăderea volumului unei unităţi de volum atunci când avem o
creştere a presiunii cu o unitate (la o valoare a temperaturii constante).
Relaţia 1.17 se mai poate scrie și astfel:
1 1 ∂V
β= −
p Z ∂p ( ) T
(1.18)
Pentru gazele perfecte (Z=1) coeficientul de compresibilitate devine

 =1/p, rezultând şi ordinul de mărime şi unitatea de măsură a acestuia și
anume (Pa -1 ).
1.1.8. Greutatea moleculară a gazelor

Fiecare atom are propria greutate, valori care sunt redate în Tabelul
Periodic al elementelor.
Suma greutăţilor tuturor atomilor dintr-o moleculă reprezintă
greutate moleculară a acesteia.
Hidrogenul este cel mai uşor atom din univers și are o greutatea
moleculară de 1,008.
Carbonul are greutatea moleculară de 12,011.
De aceea molecula de metan, care conţine un atom de carbon şi patru
de hidrogen are o greutate moleculară de 16,043 (12,011+4·1,008).
Greutatea moleculară ne ajută, în mod deosebit, la determinarea
proprietăţilor amestecurilor de hidrocarburi.
1.1.9. Temperatura şi presiunea critică

 Temperatura critică este temperatura deasupra căreia un fluid nu poate
exista în stare lichidă. De exemplu, temperatura critică pentru etan
este de 32,2 0 C.
12
 Presiunea critică este presiunea de vapori a fluidului la temperatura

critică (presiunea critică a etanului este de 48,16 ata). Aceasta
înseamnă, practic, că la o presiune mai mare decât 48,16 ata şi o
temperatură mai mare de 32,2 0 C etanul nu poate fi lichefiat.
 Temperatura şi presiunea critică ne interesează pentru a afla starea
fizică a unui fluid şi pentru calculul factorului de neidealitate (de
abatere de la legea gazelor perfecte).
1.1.10. Căldura specifică

Căldura, schimbată cu mediul exterior.
Unitatea de cantitate de substanţă poate fi exprimată:
- masic [kg]: c=
Q
,
kJ
mΔT kgK [ ] (1.19)
- volumic [m 3 N ]: C=
Q kJ
, 3
[ ]
V N ΔT mN K (1.20)
- molar [kmol]: ¿
Q kJ
,
[
nΔT kmolK ] (1.21)
 Cãldura specifică masică, c, reprezintă căldura schimbată cu mediul

exterior pentru un kg de substanţă, când acesta îşi modifică
temperatura cu un grad;
 Cãldura specifică volumică, C, reprezintă căldura schimbată de un
m 3 N de substanţă, când acesta îşi modifică temperatura cu un grad;
 Cãldura specifică molară, , reprezintă căldura schimbată de un kmol
de substanţă, când acesta îşi modifică temperatura cu un grad.
1.1.11. Umiditatea
Gazele naturale extrase din zăcământ conțin pe lângă fracții lichide
sau gazoase de hidrocarburi și alte impurități cum ar fi:
a. Fracții gazoase de tipul azot, hidrogen sulfurat, oxigen, etc.,
b. Fracții solide de compoziție sulf, sare, nisip, etc.,
c. Molecule de apă, care provin din procesele de dezlocuire sau din
deplasarea frontului de apă existent în zăcământ.
Apa prezentă în gazele naturale se mai numește și umiditate a
gazelor și se exprimă în grame de apă raportat la 1 m 3 N .
Umiditatea gazelor poate duce la formarea criohidraţilor (gaz
hidraților, gas hydrates).
13
Acestea structuri chimice (molecule de apă în care se înglobează

molecule de gaz metan), apar în zăcămintele de gaze sau în sistemul de
transport și depozitare și sunt sub formă de zăpadă (gheață).
În funcţie de amestecul saturat se defineşte umiditatea relativă  ca
fiind raportul dintre masa vaporilor m v şi masa vaporilor necesari pentru a
produce un amestec saturat m sat la această temperatură:
mv p v
φ= = (1.22)
msat p g
unde:
- p v reprezintă presiunea parţială a vaporilor;
- p g presiunea la care amestecul este saturat.
Prin umiditate specifică se înţelege raportul dintre masa vaporilor şi
masa gazelor necondensabile.
1.2. Proprietăţile ţiţeiurilor
Țițeiul este o soluție degazeificată, care diferă prin proprietățile fizico-

chimice ale acestuia, funcție de arealul extras și chiar uneori chair și între
orizonturile de exploatare ale aceluiași zăcământ.
Țițeiul, sau petrolul brut, este și un produs natural cu o structură chimică
complexă, extras din zăcăminte situate la diverse adâncimi și având proprietățile
unui lichid vâscos și inflamabil, cu o culoare diferită, funcție de condițiile de
formare (de la negru la verde).
De asemenea țițeiurile pot să fie diferite și ca proprietăți fizico-chimice
chiar în același orizont al zăcământului exploatat în timpul extracției, prin
modificarea conținutului de apă, a conținutului de sare și chiar a conținutului de
gaze asociate (ca urmare a modificării poziției frontului de apă sau a conținutului
de gaze).
Țițeiurile sunt fluide neomogene, acestea conținând peste 90% hidrocarburi
(în cazul țițeiurilor parafinice) sau 50% hidrocarburi pentru țițeiurile naften-
aromatice (figura 1.1).
14
Fig. 1.1. Compoziția chimică a țițeiului
1.2.4. Compușii cu sulf

Sulful și compușii cu sulf sunt prezenți în cantități variabile, datorându-se
în principal materiei prime (florei fosile) netransformate în totalitate sau
emanațiilor unor vulcani din zona de formare a țițeiurilor.
De menționat că atât hidrogenul sulfurat cât și sulful au o acțiune
distructivă asupra componenților metalici a instalațiilor petrochimice, tocmai de
aceea ei sunt eliminați.Mercaptanii au o structură chimică ca și a alcoolilor
(oxigenul din moleculă fiind înlocuit cu sulf). Datorită mirosului care îl degajă,
mercaptanii sunt utilizați pentru marcarea scurgerilor de gaze sau pentru
depistarea eventualelor scăpări de gaze din rețelele de distribuție a acestora.
1.2.5. Azotul
Acest element chimic este prezent în țiței, dar nu depășește 1 % din
cantitate.
Azotul a fost depistat în țiței prin analiză spectrală și este înrudit cu
clorofila din plante și hemina din sânge (Tabelul 1.1).
Tabelul 1.1. Cantitatea de azot din unele țițeiuri extrase
Tip petrol Locație Cantitate , %
Bitum Canada, AB, Cold Lake 0.34
Bitum Canada, AB, Athabasca 0.40–0.56
15
Bitum Canada, AB, Peace River 0.51
Bitum Canada, AB, Athabasca 0.66
Țiței greu Republic of Tatarstan, Ashal’cha 0.63
Țiței greu China, Shengli 0.50
Țiței greu United States, OK, Sho-vel-tum 0.37
Țiței mediu United States, CA, Ventura 0.41
Țiței greu United States, CA, San Ardo 0.91
Țiței greu United States, CA, Gato Ridge 0.67
Țiței greu United States, CA, Oxnard 0.88
Bitum United States, CA, Edna 1.23
Bitum United States, UT, Sunnyside 0.96
Bitum United States, UT, Vernal 1.18
1.2.6. Clasificarea țițeiurilor
Datorită varietăţii mari de ţiţeiuri şi din cauza unui domeniu larg de folosire
a acestuia, pe plan mondial există mai multe clasificări funcţie de cerinţele
beneficiarilor finali.
1.2.6.1. Clasificarea după compoziţia chimică

Cea mai complexă clasificare a țițeiurilor a fost realizată de profesorul
Creangă și pleacă de la definirea claselor de hidrocarburi din fracţia ce distilă
între 250 ℃ şi 300 ℃ (Tabelul 1.2).
Tabelul 1.2. Clasificarea ţiţeiurilor după compoziţia chimică, % masă

Compoziţia fracţiei ce distilă la Conţinutul de
Clase de ţiţei temperatura de parafină sau asfalt
250 – 3300C existent
Parafine Naftene Aromate Parafină Asfalt
Parafinic 46-61 22-32 12-23 1,5-10 0-6

Parafinic – naftenic 42-45 38-39 16-20 1,0-6 0-6
16
Naftenic 15-26 61-76 8-15 Urme 0-6

Parafinic – naftenic – 27-35 36-47 26-33 0.5-1 0-10
aromatic
Aromatic 0-8 57-78 20-25 0,0-0,5 0-20
O altă clasificare, după compoziția chimică, ia în calcul densitatea

fracțiilor ( D15.6
15.6 ) ce distilă (în intervalul 250−270 ℃) la presiunea atmosferică
(fracția cheie I) și a fracțiilor ce distilă (în intervalul 275−300℃ ) la presiunea de
40 mm Hg (fracţia cheie II).De menţionat că acest tip de clasificare prezintă
inconvenientul că valoarea densităţii unor fracţii poate fi mărită, datorită
prezenţei hidrocarburilor naftenice sau aromatice, precum şi a compuşilor cu sulf
şi oxigen prezenți în ţiţeiurile neparafinoase. Densitatea celor două fracţii cheie,
determină baza fracţiilor uşoare şi grele ale ţiţeiului rezultând 9 clase de corelare
(Tabelul 1.3).
Pentru a elimina inconvenientele menţionate în Tabelul 1.3, s-a propus o
clasificare bazată pe indicele de corelaţie, care este funcţie de densitate şi de
temperatură de fierbere.
Indicele de corelaţie se calculează cu relaţia:
15.6 48640
I . C .=473.7 ∙ D15.6−456.8+ (1.23)
T
unde:
- I.C. este indicele de corelaţie;
- D este densitatea la 15,6 /15,6 C;
- T este temperatura medie de fierbere, °K.
Tabelul 1.3. Clasificarea ţiţeiurilor pe baza celor două fracţii cheie

Caracteristicile ţiţeiului după fracţia ce
distilă distilă (în intervalul 250−270 ℃)
Densitatea fracţiei la presiunea atmosferică (fracția cheie
Clas Simbo
cheie D15 ,6
15 ,6 I) și a fracțiilor ce distilă (în intervalul
a l
275−300℃ ) la presiunea de 40 mm
Hg (fracţia cheie II).
I II I II
1 ¿0,875 Parafinic PP
2 ¿0,825 0,876-0,943 Intermediar PI
3 Parafinic
¿0,944 Naftenic PN
4 ¿0,875 Parafinic IP
0,826-
5 0,876-0,943 Intermediar Intermediar II
6 0,860
¿0,944 Naftenic IN
7 ¿0,875 Naftenic Parafinic NP
8 ¿0,861 0,876-0,943 Intermediar NI
17
9 ¿0,944 Naftenic NN
În figura 1.2. este redată relaţia dintre compoziţia ţiţeiului şi indicele de

corelaţie.
75
Punctul de tulburare a
50 distilatului de vid
25
indică conținutul de
parafine.
0
5 % cocs a rezidului
indică conținut de
10 asfalt
15
20
0 20 30 40 50 60 70 100
Parafine și Naftene foarte multe Înalt

aromatic
Fig. 1.2. Reprezentarea schematică a relaţiei dintre compoziţia ţiţeiului şi indicele de
corelaţie (I.C.)
Indicele de corelaţie caracterizează distilate uşoare precum benzina şi

petrolul lampant și se calculează pentru fracţia ce distilă între 250−270 ℃ la
presiunea atmosferică şi 275−300℃ la presiunea de 40 mm Hg.
Determinând punctul de tulburare al fracţiei de motorină grea şi de distilat
de vid, se obţin indicaţii asupra conţinutului de parafină, iar prin determinarea
cocsului se obţin indicaţii asupra conţinutului de asfalt.
Indicele de corelaţie caracterizează cel mai bine fracţiile de benzină şi
petrol permiţând indicarea următoarelor caracteristici sigure:
- I.C. < 15, caracter parafinic;
- 15 < I.C. <50, indică existenţa hidrocarburilor naftenice sau a
amestecului de parafine, naftene şi aromate;
- I.C. > 50, predomină ciclurile aromatice.
1.2.6.2. Clasificarea „Carpatică”

A fost create în cadrul Institutului de Petrol și Gaze.
Tabelul 1.4. Clasele de ţiţeiuri în clasificarea „Carpatică”
18
Clasa Denumirea claselor de Caracteristicile chimice esenţiale ale

țițeiului ţiţeiuri existente în România claselor de țițeiuri existente în România
t
I Parafinice C P ≥ 72
t t t
II Parafin – naftenice C P ≥ 50; C P +C N ≥ 90
t t t
II Parafin – aromatice C P ≥ 50; C P +C A ≥ 90
t t t t
IV Parafin – naften – aromatice C P ≥ 50; C N >C A ;C A >10
t t t t
V Parafin – aromato – naftenice C P ≥ 50; C A >C N ;C N >10
t t t
VI Naften – aromatice C P <50 ; C N > C A
t t t
VII Aromato – naftenice C P <50 ; C A >C N
Tabelul 1.5. Clasele de ţiţeiuri existente în România

Tip țiței Limite pentru indicii de calitate
Neceros c <2 %
Ceros c ≥2 %
Puţin răşinos r <2 %
Răşinos 10 % ≤ r <25 %
Asfaltos r ≥ 25 %
Nesulfuros s<0.5 %
Sulfuros s ≥ 0.5 %
Tabelul 1.6. Grupele de ţiţeiuri existente în România

Grupa de ţiţei Denumirea grupei de ţiţei
1 ceros – puţin răşinos – nesulfuros
2 ceros – puţin răşinos – sulfuros
3 ceros – răşinos – nesulfuros
4 ceros – răşinos – sulfuros
5 ceros – asfaltos – nesulfuros
6 ceros – asfaltos – sulfuros
7 neceros – puţin răşinos – nesulfuros
8 neceros – puţin răşinos – sulfuros
9 neceros – răşinos – nesulfuros
10 neceros – răşinos – sulfuros
11 neceros – asfaltos – nesulfuros
12 neceros – asfaltos – sulfuros
Clasificarea realizată de profesorul Creangă şi denumită metoda

„Carpatică”, a fost utilă la acea dată (1968) deoarece asigura prelucrarea înaltă
(pe clase de țițeiuri) și obținerea de produse finite funcție de cererea de la acel
moment.
19
Dar în timp datorită scăderii cantității de țiței și mai ales a introducerii de

aditivi sintetici în prelucrarea uleiurilor și a altor produse finite, clasificarea
Creangă a fost redefinită, fiind utilizate mai ales pentru transport doar trei clase
de țițeiuri și anume:
- asfaltoase sau neparafinoase – tip A;
- semiparafinoase – tip B;
- parafinoase – tip C.
1.2.6.3. Noua clasificare a țițeiurilor românești

Clasificarea nouă a țițeiurilor românești, a fost elaborate de către Agenția
Națională de Resurse Minerale și are la bază o adaptare a clasificării
„Carpatica”.
Rolul acestei clasificări a fost de a taxa diferit calitatea țițeiurilor extrase
(întroducând un nou coeficient și anume randamentul de produse albe obținut în
urma prelucrarii fiecărei categorii de țiței) (Tabelul 1.7).
Tabelul 1.7. Clasificarea ANRM

Tip țiței Conținut Conținut produse albe
A1- greu fără parafină < 60% produse albe
A1- greu fără parafină > 60% produse albe
B Ţiţei semi-parafinos
C1 Ţiţei parafinos < 65% produse albe
C2 Ţiţei parafinos > 60% produse albe
D Condensat
Această clasificare este mai utilă pentru cei din industria prelucrătoare
deoarece ține seama de randamentul de produse albe și de conținutul de sulf, iar
coroborată cu clasificarea „Creangă” se realizează o împarțire mai bună a
țițeiurilor românești în diferite sortimente.
1.2.6.4. Clasificarea după densitate
Acestă clasificare ia în calcul densitatea API, calculate cu relația:
API= ( 141,ρ 5 )−131 ,5 (1.24)
unde ρ este greutatea specifică determinată la temperatura standard de 60 ºF

(15,56 ºC).
astfel au fost definite țițeiurile ușoare sau light (API  34), medii sau medium
(API=34 – 20), grele sau heavy (API=20-4) și foarte grele (API 4).
Totodată în România sau observant că țițeiurile parafinoase au densitatea cuprinsă între
20
0,815 - 0,830, țițeiurile mixte au densitatea cuprinsă între 0,836 - 0,855 și țițeiurile
naftenice cu densitatea de 0,860 - 0,955).
1.2.7. Variația proprietăților fizico-chimice a țițeiurilor
1.2.7.1. Densitatea
Densitatea este o constantă fizică caracteristică fiecărei substanţe în stare
pură.
În ştiinţă şi în tehnică se lucrează cu trei feluri de densităţi (sau greutăţi
specifice):
Densitatea absolută, numită cel mai adesea simplu - densitate este raportul
dintre masa unităţii de volum la o anumită temperatură, exprimată uzual în kg/l,
g/ml, g/cm3. Unitatea de măsură în Sistemul Internațional de Unități de Masură
este kg/m3.
m
ρ= (1.25)
V
Densitatea ne dă indicații asupra calității produselor petroliere și a
țițeiului, ea crescând în ordinea:
gaz lichefiatbenzină uşoară< benzină grea< white spirite< petrol< motorină< ulei< păcură.
Densitatea amestecurilor, se calculează ca o medie ponderată cu volumul

sau masa:
n n
∑ ρi v i ∑ gi
ρ̄= i=1
n ; ρ̄= i=1
n ; (1.26)
gi
∑ vi ∑ ρi
i=1 i=1
În relațiile 1.26:
- i este densitatea componentului i;
- vi este volumul componentului i;
- gi reprezintă masa componentului i.
Densitatea relativă, reprezintă raportul între densitatea unui produs la o
temperatură dată şi densitatea apei la aceeaşi temperatură cu a produsului, sau la
o altă temperatură cerută.
Densitatea relativă este folosită în mod comun și ca greutate (densitate)
specifică.
Temperaturile folosite uzual sunt: 200C/200C, 150C/150C, 200C/40C,
600F/600F.
21
t1
t1 d produs
d =
t2
d apă(H ¿ ¿ 2O ) , ¿
t2
(1.27)
unde:
- t1 = 15°, 20°C;
- t2 = 4°, 15°C.
Densitatea convenţională, reprezintă densitatea exprimată în diferite
unităţi de măsură convenţionale (de exemplu: grade API, Baumé, etc.).
Densitatea exprimată în grade API se folosește în mod frecvent la țiței și
este o relație specială a densității relative la 600F/600F.
Pentru produsele petroliere şi pentru ţiţei, densitatea este o proprietate
fizică fundamentală care, corelată cu alte proprietăţi cum ar fi: punctul/curba de
fierbere, punctul de congelare, poate fi folosită pentru caracterizarea calitativă a
acestora şi încadrarea în anumite clase/tipuri de produse.
Densitatea şi densitatea relativă au un rol important în calculele cantitative:
stocuri la rezervoare, cazane CF, autocisterne, tankuri nave; conversii volume
măsurate la o anumită temperatură în volume la temperaturi standard, de regulă
la 15 °C sau 60 °F; conversia maselor măsurate în unităţi de volume, etc.
Variaţia densităţii cu temperatura:

Variaţia densităţii relative cu temperatura este dată de relația:
t t0
d =d + a(t −t 0 )+ b(t−t 0) (1.28)
unde:
- dt este densitatea relativă la temperatura t;
-d t reprezintă densitatea relativă la temperatura t0;
0
- t0 este temperatura la care e cunoscută densitatea relativă;

- a și b sunt constante, calculabile prin metoda regresiei plecând de la
densităţiile determinate experimental.
Variaţia densităţii absolute a ţiţeiului cu temperatura este dată de relația:
ρt =ρ293 ,15−ξ (T −273 , 15) (1.29)
unde:
- 293,15 este densitatea ţiţeiului la temperatura de 293,15 determinată
experimental;
- T reprezintă temperatura °K;
-  este factor de corecţie:
22
ξ=1,825−0,001315 ρ293 ,15 (1.30)

Efectul presiunii asupra densității este vizibil doar la temperaturi mari,
variația densității cu temperatura și presiunea a componeților puri și a
amestecurilor de compoziție cunoscută, fiind determintă plecând de la relația:
ρ1 ρ2 ρi ρn
= =... =...= (1.31)
c1 c2 ci cn
unde:
- i (i=1,…,n) reprezintă densităţiile determinate în condiţiile ti, pi ,(i=1,
…,n);
- ci sunt factori empirici de corelaţie ce depind de temperatura şi
presiunea redusă.
1.2.7.2. Vâscozitatea
Vâscozitatea unui lichid reprezintă propietatea acestuia de a opune o
rezistență la curgere.
Mărimea vâscozităţii poate fi exprimată în:
- unităţi dinamice;
- unităţi cinematice;
- unităţi convenţionale.
Majoritatea fluidelor din natură respectă legea lui Newton (adică sunt
fluide newtoniene):
dv
τ =μ (1.32)
dn
În relația 1.32:
dv
- reprezintă gradientul de viteză pe direcţie normală la curgere;
dn
-  este vâscozitatea dinamică.
Vâscozitatea dinamică se defineşte prin expresia:
F
η=
du (1.33)
A
dx
unde:
-  este vâscozitatea;
- F reprezintă forţa în direcţia curgerii;
- A este suprafaţa aflată în mişcare relativă;
du
- reprezintă gradientul de viteză.
dx
23
Vâscozitatea cinematică (raportul dintre vâscozitate dinamică () şi

densitate ()):
η
ν= (1.34)
ρ
Vâscozitatea relativă (raportul dintre vâscozitatea dinamică a unui lichid
şi vâscozitatea dinamică a apei)
Relațiile 1.35 și 1.36 sunt determinate la o temperature de 20°C.
η
ηr = (1.35)
η0
20⁰ C
η0 =η H O =1 cP
2
(1.36)
Variaţia vâscozităţii cu temperatura:

Relaţia de calcul este:
log [ log ( ν+ 0 , 8 ) ] = A+ B log T , (1.37)
de unde rezultă
10( A +B log T )
ν=1 0 −0 , 8 (1.38)
şi
−3
μ=ν ⋅ ρ⋅ 10 , (1.39)
prin convertirea vâscozității din cSt în cP.
În relaţiile de mai sus:
- T reprezintă temperatura absolută (K);
-  este vâscozitatea cinematică (cSt);
-  este vâscozitatea dinamicã (cP);
-  este densitate (kg/m 3 );
- A şi B sunt constante determinate experimental.
Atunci când se cunosc valorile a două vâscozităţi cinematice (  1 şi
 2 ), determinate la două temperaturi diferite (T 1 şi T 2 ) putem determina
constantele A şi B cu ajutorul relaţiilor:
log ( ν 2 +0 , 8 )
log
log ( ν 1 +0 , 8 )
B= (1.40)
T
log 2
T1
A=log [ log ( ν 2+ 0 ,8 ) ]−B log T 2 (1.41)
Domeniul de valabilitate al relației lui Walter (1.37) este cuprins în
intervalul de temperatură 40…110 0 C.
24
În acest caz erorile sunt minime fată de valorile determinate

experimental.
De asemeni se mai utilizează, pentru determinarea vâscozității
componeților puri din țiței, relația:
B 2
log μ=A + +CT + D T (1.42)
T
În relația de mai sus:
- T este temperatura absolută [K],
- A, B, C, D sunt constante determinate prin ecuații de regresie.
Vâscozitatea este una din cele mai importante proprietăți fizice ale
combustibililor lichizi și solizi și tocmai de aceea se determină pentru:
- asigurarea condițiilor privind curgerea fluidelor prin conducte,
- stabilirii cantităților de ulei de ungere pentru agregatele în mișcare,
- determinarea uzurii pieselor în mișcare, etc.
Vâscozitatea nu este o propietate aditivă (adică nu respectă legea
proporționalității în amestecuri - variației proprietății fizice direct
proporționale cu cantitatea de produs din amestec).
Relația de calcul a vâscozității amestecurilor de hidrocarburi este
scrisă de Kendall-Monroe:
1 n 1
μ̄ =∑ μ x i
3 3
i (1.43)
i=1
unde:
- i este vâscozitatea componentului i;
- xi reprezintă fracţia molară a componentului i.
1.2.7.3. Temperatura de congelare

Temperatura la care țițeiul devine imobil (meniscul peliculei de țiței dintr-
o eprubetă nu-și schimbă poziția la înclinarea acesteia cu 45° faţă de orizontală).
1.2.7.4. Căldura specifică masică

Căldura specifică (masică) se poate evalua cu ajutorul relațiilor
 C.S. Cragoe:
762 ,5+ 3 ,38 ⋅T
c= (1.44)
√ρ 20
4
 W.R.Gambil:
25
1685+3 , 4 ⋅ T
c= (1.45)
√ρ 15
15
În practică se utilizează relaţia (1.41) care dă rezultate mai bune.

Ca și proprietate termică se definește și capacitatea calorică a
țițeiurilor, ca fiind cantitatea de căldură Q necesară a asigura creșterea de
temperatură a fluidului analiza de la T1 la T2.
lim ΔQ
C=
ΔT → 0 (1.46)
ΔT
Căldura specifică se mai determină și cu relația:
lim ΔQ
c=
ΔT →0 (1.47)
mΔT
unde m este masa de produs petrolier analizat.
În literatura de specialitate se mai utilizează și relația:
2 3
c= A +BT +C T + D T (1.48)
Unde A, B, C, D sunt constante de corelaţie valabile pentru un anumit
component și se determină experimental.
Căldura specifică este utilă în determinarea entalpiei produselor petroliere
și a țițeiurilor, valoare care se determină cu ajutorul relației:
T
i=∫ cdT (1.49)
0
unde:
- i este entalpia specifică a țițeiului,
- T reprezintă temperatura produsului analizat.
1.2.7.5. Conductivitatea termică a țițeiurilor
Această proprietate termică, a țițeiurilor, se caracterizează prin

capacitatea de a accepta trecerea unui flux de căldură printr-o unitatea de
suprafaţă pe o distanță de un metru.
Conductivitatea termică a țițeiurilor variază în intervalul (0,05…0,3)
W/mK și poate fi determinate și cu ajutorul relației:
−5
0,134−6 ,31 ⋅1 0 T
Λ= 293 ,15 (1.50)
ρ277 ,15
Conductivitatea termică a rocilor (soluri), poate fi calculate cu
relația:
26
251 , 2
Λ= + 1,675 (1.51)
T +27
În practică conductivitatea termică se poate determina și din relația
lui Fourier:
∂T
q=λ (1.52)
∂n
În relația 1.52 :
- q reprezintă fluxul de căldură specific,
- T este temperature produsului analizat
∂T
- este gradientul de temperatură.
∂n
1.2.7.6. Presiunea de vapori

Este proprietatea produselor petroliere de a exercita o presiune la
care lichidul să se afle în echilibru cu vaporii săi.
Această proprietatea se datorează tendinței de evaporare a fracțiilor
ușoare din țiței la creșterea temperaturii.
Relația de calcul a presiunii de vapori este:
n
m
∑ Mi p i
p̄= i=1n i
(1.53)
mi
∑ Mi
i=1
unde:
- mi reprezintă cantitatea de component i;
- pi este presiunea de vapori a componentului i;
- Mi este masa moleculară a componentului i.
1.2.7.7. Proprietăți de ardere a produselor petroliere și a

țițeiurilor
Cifra octanică a unei benzine este procentul (în volum) de izooctan,
din amestecul cu n heptan.
Cifra cetanică evaluează capacitatea de aprindere a motorinelor în
motoare Diesel și reprezintă procentul de cetan din amestecul etalon
format din n hexadecan (n-cetan) și heptametilnonan (HMN). Ambele
componente au aceiași întârziere la autoaprindere ca și comustibilul
analizat.
Temperatura de aprindere reprezintă temperatura cea mai joasă
pentru apariția unei cantități de vapori, care în amestec cu aerul și în
27
contact cu o sursă de aprindere, începe procesul de oxidare (de ardere).

Temperatura de autoaprindere reprezintă temperatura la care un
produs petrolier a atins un nivel termic la care are loc aprinderea acestuia
în abstența unei surse de foc.
Puterea calorică este capacitatea de ardere a unui produs petrolier,
fiind exprimată prin relația (lui Mendeleev):
Ps =81C +300 H+ 26 (S-O) (1.54)
Pi=81 C+ 300 H+26 (S-O)-6 (9 H+ A ) (1.55)
unde:
- Ps este puterea calorifică superioară,
- Pi reprezintă puterea calorifică inferioară
- C, H, S, O, A reprezintă conţinutul de carbon, hidrogen, sulf, oxigen şi
apă în combustibil, fiind exprimată în  greutate
Pentru produsele petroliere lichide puterea calorică superioară și
inferioară pot fi determinate cu relațiile:
Ps =12400−2100 d (1.56)
Pi=P s−50 , 45 H (1.57)
unde: H, conţinutul în hidrogen este dat de relația 26-15d.
Temperatura de inflamabilitate este cea mai joasă temperatură unde
poate apare o atmosferă de vapori, care în amestec cu aerul și în contact
cu o flacără se aprinde pentru prima oară și arde un timp foarte scurt.
Temperatura de inflamabilitate ne dă indicații prețioase privind
periculozitatea produselor petroliere în contact cu unele surse de
aprindere (explozie, incendii).
Relația de calcul este:
t=0 , 64 t m−62 (1.58)
unde:
- t este temperatura de inflamabilitate, C;
- tm reprezintă temperatura medie dintre punctul de 0 şi 10  distilate, pe
curba de distilare, C.
Aplicații
1. Volumul de lichid dintr-un rezervor este V1 = 16,86 m3 și are presiunea
medie p1 = 1,26∙106 N/m2. Presiunea medie a lichidului se ridica la
valoarea p2 = 3,16∙106 N/m2 iar volumul scade la mărimea V2 = 16,72
m3. Să se calculeze coeficientul de compresibilitate al fluidului din
rezervor.
Expresia coeficientului de compresibilitate este
28
−1 dV −1 V 1−V 2
2
−1 16 , 86−16 , 72 −9 m
α= = = ∙ =4 ,37 ∙ 10
V dp V 1 p 2− p1 16 , 86 ( 1 ,26−3 , 16 ) ∙10 6
N
2. Pentru a evidenția în factura gazelor naturale consumate în România s-

a introdus în calculul facturii, puterea calorică superioară a gazelor
naturale, PCS.
Puterea calorică a gazelor naturale se determină sub forma unei:

a. Puteri calorice inferioară, PCI-ca fiind acea valoare a temperaturii de
ardere unde vaporii de apă formați în timpul arderii (aburi) rămân sub
forma gazoasă,
b. Puteri calorice superioară (PCS), ca fiind acea valoare a temperaturii de
ardere unde aburele format condensează.
Puterea calorică inferioară PCI, a gazelor naturale extrase în România au
valori cuprinse între 8,2 și 11,2 kWh/m3N.
Prezența unor alcani sau alchene în zăcământ face ca PCI să aibă valori de
peste 16 kWh/m3N.
Calculul facturii de gaz se realizează prin înmulțirea cantității de gaz
consumat cu valoarea PCI (puteri calorice inferioare), rezultând energia degajată
(kWh).
Teste de autoevaluare
1. Care sunt proprietățile gazelor?
2. Care sunt proprietățile țițeiurilor?
Răspunsuri la testele de autoevaluare

1. Factorul de volum, densitatea, compresibilitatea, greutatea moleculară,
temperatura și presiunea critică, căldura specific.
2. Densitatea, vâscozitatea, punctul de congelare, căldura specifică masică,
conductivitatea termică.
Lucrări de verificare
1. Definiți 4 dintre cele mai importante proprietăți ale gazelor.
2. Definiți 4 dintre cele mai importante proprietăți ale țițeiurilor.
29
30
Capitolul 2
CALCULUL CONDUCTELOR CARE TRANSPORTĂ

LICHIDE
Obiective:
După parcurgerea acestei unități de învățare, studenții vor înțelege
problemele care apar în proiectarea și verificarea în exploatare a unui sistem de
transport fluide petroliere prin conducte.
Proiectarea unei conducte are rolul de a determina:
- Diametrul interior al conductei,
- Grosimea de perete a țevii,
- Tipul materialului din care este construită conducta,
- Tipul izolației interioare și exterioare,
- Sistemul de protecție catodică a conductelor și instalațiilor aferente,
- Sistemul de transmisie a datelor de producție, siguranță și exploatare,
- Tehnologia de instalare a sistemului de conducte, a tipul de montaj (aerian,
subteran) precum și necesarul de elemente necesare urmării comportării
în exploatare și a elementelor de asigurare a siguranței în funcționare
(sisteme de detectare a pierderilor de fluide petroliere, sisteme de
alarmare, sisteme de blocare a curgerii fluidelor prin conducte, vane de
separare, etc.).
Aceste date sunt obținute în urma analizei:
- Cantității de fluide petroliere necesară a fi livrată la beneficiar,
- Cantității de fluide petroliere necesară a fi evacuată din zona de exploatare,
- Stocurilor intangibile de siguranță pentru produse petroliere, țiței și gaze
naturale,
- Cantității de fluide petroliere necesare a se stoca în conducte ca și stoc de
transfer (de pompare),
- Punctului inițial de preluare a fluidelor petroliere,
- Zonele unde s-ar putea monta stații de pompare și depozite intermediare,
- Punctului final de stocare sau predare a fluidelor petroliere la beneficiar,
- Cotele topografice ale traseului de amplasare a conductei,
31
- Geografia terenului și obstacolele întâlnite în amplasare și exploatare (zone

locuite, subtraversări sau supratraversări de râuri, lacuri, șosele, căi
ferate),
- Condițiile climatice existente în zona de amplasare și agresivitatea
mediului ambiant asupra conductei,
- Calitatea fluidelor transportate și a stării de agregare a acestora (lichide,
amestecuri bifazice, amestecuri de lichide, amestecuri de gaze, transport
hidraulic a unor elemente solide, etc.),
- Mărirea capacității de transport sau modificarea proprietăților fluidelor
transportate (studiu de verificare).
Rezumat:
Conductele de transport fluide petroliere se împart (din punct de vedere
hidraulic) în:
 Conducte magistrale (în cazul în care parametrul ( λ Ld ) este mai mare
decât 50).
( L)
 Conducte scurte (locale) unde parametrul λ d este cuprins între valorile
0,2 și 50,
 Orificii sau duze, atunci când parametrul λ d < 0,2. ( L)
L
Parametrul λ , reprezintă în fapt o cuantificare a pierderii de energie,
d
unde:
( λ - coeficient de rezistenţă hidraulică, L-lungimea analizată a conductei,
d-diametrul interior).
În urma finalizării lecturii acestui capitol, studentul va fi capabil să
efectueze calculul hidraulic al unei conducte de transport fluide petroliere prin
metoda analitică. De asemeni va putea determina pierderile de presiune ce se
datorează construcției conductelor, a amplasării acestora precum și a modul de
curgere a fluidelor prin acestea.
2.1. Alegerea traseului unei conducte de transport țiței și produse

petroliere
Traseul unei conducte de transport țiței se alege astfel încât să fie asigurate:
- cele mai mici cheltuieli de explotare,
- să aibă un cost investițional optim,
- să asigure o livrare a produselor petroliere la un preț optim,
32
- să ofere condiții de siguranță sporite atât pentru mediul înconjurător, pentru

salariații societății de instalare, întreținere și exploatare cât și pentru
populația din preajma amplasamentului.
Datele de proiectare a conductei pleacă de la definirea punctului initial de
plecare (depozit de recepție al țițeiului necesar a fi livrat) și a punctului final de
sosire (depozit de predare, rafinărie, unitate de prelucrare primară, etc.).
De obicei la proiectare se iau în considerare ca puncte obligatorii de analiză
a proiectului de instalare a unei conducte de transport produse petroliere:
- Stații de cale ferată, care să asigure transportul CF a țițeiului și produselor
petroliere,
- Porturi fluviale și maritime,
- Centre de consum și distribuție (depozite de stocare, puncte de livrare),
- Stații de pompare sau de compresoare care ar putea să fie utilizate în
activitatea de livrare a produselor petroliere,
- Amplasamente cu facilități tehnologice utile livării de produse petroliere
(linii de alimentare cu gaze naturale, linii de alimentare cu energie
electrică, conducte de transport apă și de canalizare ape menagerie, etc.),
- Zone cu populație calificată și activă în scopul asigurării unui personal de
întreținere și exploatare în concordanță cu necesitățile profesionale.
Se recomandă ca traseul unei conducte să nu fie amplasat în:
a. Zone cu culmi sau vârfuri prea înalte a terenului de amplasare,
deoarece ar necesita presiuni mari de pompare și grosimi de perete
mari,
b. Zone delicat ecologic (bălți, mlaștini, albii de râuri prea largi, etc.),
c. Amplasamente rezidențiale sau zone industriale, care ar afecta
siguranța în exploatare a conductelor (mine, cariere, poligoane de
tragere, poligoane de încercare, fabrici cu utilaje vibratoare, etc.),
d. Zone abrubte sau cu instabilități ale traseului,
e. Amplasamente cu seismicitate mare.
Amplasarea conductelor se realizează conform normativelor legale
existente în zona de amplasare și se recomandă:
a. Utilizarea drumurilor existente,
b. Găsirea unor puncte de intersecție cu drumurile, căile ferate, albii,
cât mai ușoare de montat și întreținut conducta,
c. Asigurarea unor condiții optime de montaj a stațiilor de pompare
și a depozitelor intermediare (teren puțin accidentat, cu facilități în
apropiere, etc.).
2.2. Clasificarea fluidelor ce sunt transportate prin conducte
33
Fluidele ce urmează a fi transportate trebuie incluse în una din

următoarele cinci categorii, în conformitate cu standardul SREN 14161.
Acest standard ne dă indicații privind pericolul posibil pe care-l manifestă
în ceea ce priveşte siguranţa publică, transportul fluidelor.
Categoriile de fluide petroliere recomandate de standarde sunt
neinflamabile (A), inflamabile sau toxice (B), neinflamabile (C), metoxice (D) și gaze
inflamabile (D)
Tabelul 2.1. Clase de pericol pentru transportul fluidelor petroliere prin conducte
Categoria Tip de fluid
A apa
B țiței, condensat stabilizat, benzina, motorina
C dioxid de carbon, argon, aer
D azot
E metan, etan, gazolină, amoniac, clor
2.3. Calculul hidraulic
Are rolul de a:
a. Determina presiunea de pompare,
b.Stabili diametrul interior,
c. Determina costul investiției,
d.Obține un preț optim de exploatare,
e. Stabili condițiile de livrare în condiții de calitate sporite (reducerea la
maxim a pierderilor de produse petroliere, reducerea la maxim a dopului
de amestec, reducerea la maxim a contaminării, etc.).
Cunoașterea presiunii inițiale de pompare este necesară pentru:
- alegerea tipul constructiv al pompei (a numărului de pompe din stațile de
pompare),
- asigurarea unei presiuni minime de livrare a fluidelor transportate,
- obținerea grosimii de perete optime.
Calculul hidraulic este dat de înțelegerea legii de conservare a energiei,

sau a mișcării fluidelor reale printr-un tub de current (legea lui Bernoulli), scrisă
între punctul initial și final al conductei:
2 2
p1 α 1 v 1 p2 α 2 v 2
z 1+ + =z 2+ + +hd (2.1)
ρg 2 g ρg 2 g
În relația 2.1 avem:
34
-  sunt coeficienţii lui Coriolis, necesari pentru a face corecţia de viteză,

- z este cota de amplasare a conductei, reprezentând și distanţele la care se
află centrul secţiunii conductei, măsurate de la un plan de referinţă
orizontal, arbitrar ales,
- hd este pierderea totală de presiune de-a lungul conductei,
- v este viteza medie într-o secţiune a conductei,
- g reprezintă acceleraţia gravitaţională,
-  este densitatea lichidului transportat.
Deobicei diametrul interior al conductei (secțiunea acesteia) este constantă și
deci v1 = v2 = v.
În acest caz, ecuația 2.1 se mai poate scrie și sub forma:
p1 – p2 = g(z2 - z1) + hd (2.2)
Termenul hd include atât pierderile longitudinale cât şi pe cele locale.
( )
n
v2 l
h d= λ +∑ C (2.3)
2 g d i=1 l i
unde:
- C l (i=1,…,n) sunt coeficienţii de pierderi locale de presiune,
i
-  este coeficientul pierderilor de sarcină hidraulică longitudinală,

-  reprezintă densitatea fluidului,
- d este diametrul conductei,
- l este lungimea conductei.
În cazul în care pierderile locale se neglijează, se poate introduce o
lungime echivalentă și astfel relațiile 2.2 și 2.3 se pot scrie sub forma:
v l+l e
2
h d= l (2.4)
2g d
2
ρv l
p1− p2= ρg ( z 2−z 1 ) + λ. (2.5)
2 d
Gradientul pierderii de sarcină hidraulică i se poate scrie și sub forma:
2
1 v
i=λ (2.6)
d 2g
Totodată putem scrie și ecuația debitului:
2
πd
Q= v (2.7)
4
Înlocuind 2.6 și 2.7 în ecuația 2.5 obținem:
35
2
8ρQ l
p1− p2= ρg( z 2−z 1)+ λ 2 5 (2.8)
π d
Calculul hidraulic al conductelor are drept scop determinarea presiunii de

pompare a produsului necesar a fi livrat și mai ales a pierderilor de presiune
(cunoscând debitul și presiunea finală):
2
1 8Q
i=λ 5 2 (2.9)
d π g
2
l 8 ρQ
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) + λ 5 2 (2.10)
d π
Atunci când cunoaștem presiunile și avem nevoie de determinarea

debitului de pompare Q, pe acesta îl putem obține din relația:
Q=π
√ [ p1− p2− ρg ( z 2−z 1 ) ]
d5
8 λlρ
(2.11)
Determinarea coeficientul pierderilor de sarcină hidraulică longitudinală

 din ecuația 2.11 pleacă de la definirea:
a. regimului de curgere a fluidelor prin conductă,
b. proprietăților fluidului pompat (densitate, vâscozitate),
c. calităților conductei (diametru, debit).
Rregimul de curgere prin conducte se definește funcție de calculul
numărului lui Reynolds:
ρvd 4 ρQ
Re= = (2.12)
μ μπd
Determinarea debitului se realizează printr-un calcul succesiv plecând de

la ipoteza unui regim de curgere și deci a coeficientului p.
Se calculează debitul cu ajutorul relației 2.11, apoi se determină
coeficientul pierderilor de sarcină c cu relația 2.12.
Ulterior se compară cele două valori prin relaţia:
| p - c| ≤  (2.13)
unde  este eroarea aleasă de noi (impusă).
Dacă relația 2.13 este îndeplinită atunci p = c.
2.4. Calculul grafic al conductelor
Legea de variație a presiunii în lungul conductei (relația 2.2) o putem

scrie și sub forma:
p= p1+ g(z1-z) -gix (2.14)
36
în care p reprezintă presiunea măsurată la distanţa x şi cota z.

Dacă reprezentăm într-un grafic variația presiunii la diverse lungimi de
conductă p=p(x) și pe același grafic în ordonată trecem și cotele de teren ale
amplasamentului obținem un grafic care ne va da evoluția presiunii funcție de
distanța de pompare și funcție de înălțimea terenului de amplasare (figura 2.1).
Panta hidraulică a conductei se calculează cu relația 2.6 sau 2.9, aceasta
va fi egală și cu tg (unghiul  este unghiul dintre dreapta de variaţie şi axa
absciselor).
=arctg i (2.15)
A’ c

a b
p1
ρg B’ p2
A
ρg
z1
z2
l
Fig. 2.1. Amplasamentul conductei
c
A’

p1 b
ρg a
B’
C
pM
A
ρg p2
zC
ρg
z1
B
M z2
lc
37
Fig. 2.2. Intersecția profilului conductei cu dreapta de variație a presiunii
De obicei cunoaștem presiunea p2, cota z pe verticală și putem trasa pe

p2
grafic .
ρg
Segmentul AA’ reprezintă presiunea în punctul inițial, iar BB’ presiunea
în punctul final.
Metoda grafică ne dă indicii despre unele aspecte greu de identificat prin
metodele analitice și mai ales atunci când presiunea de pompare la o anumită
distanță este mai mică decât cota terenului (figura 2.2).
În figura 2.2 după punctul C fluidul petrolier curge prin cădere liberă.
În realitate dreapta de variație a presiunii este tangentă la profil în puncul
C și după acest punct curgerea fluidului se accelerează (debitul rămânând
constant) și deci are loc o curgere cu suprafață liberă (secțiunea transversală a
conductei este parțial umplută).
Acest fenomen creează o gazeificare a produsului petrolier, modificând
calitatea acestuia și deci pentru eliminarea acestui inconvenient se va asigura o
presiune de pompare mai mare decât presiunea atmosferică (în punctul de
sosire), dreapta de variație a presiunii deplasându-se în sus, parală cu ea însăși.
Punctul C este punct de culme al conductei.

A’ c
’ b’
a
p1
b
ρg C
A p2
B’
z1 z2 ρg
A’ c’
l
B
38
Fig. 2.3. Intersecția profilului conductei cu dreapta de variație a

presiunii
În cazul în care pe porțiunea C-B are loc curgerea lichidului prin cădere
liberă, se va calcula pentru porțiunea A-C o lungime de calcul lc.
O a doua situație întâlnită în amplasarea conductelor este reprezentată de
intersecția profilului traseului conductei cu dreapta de variație a presiunii (figura
2.3). În acest caz pomparea nu mai poate avea loc și este necesară creșterea
presiunii de pompare prin deplasarea dreptei A’B’ până devine tangentă în
punctul C sau mai sus de punctul C.
O altă metodă ar fi micșorarea pantei hidraulice prin montarea unei
intercalații de la A’ la C care să aibă panta hidraulică i0=tg0(i0<i).
Este de evitat montarea unei derivații sau intercalații cu diametru mai
mare, pentru a evita diametre diferite și deci probleme în exploatarea
conductelor.
În figura 2.4. am trasat grafic ecuația 2.1 sub forma de înălțimi de
pompare, dreptele obținute definind:
a. Linia de sarcină (L.S.) care reprezintă valoarea maximă a presiunii
disponibile în sistemul de pompare,
b. Linia poziție (L.Poz.) definită ca fiind linia la care presiunea este egală cu
presiunea atmosferică și sunt neglijate pierderile de presiune (v2/2g),
(linia de poziție a axului conductei),
c. Diferența dintre linia de pompare și linia de sarcină reprezintă pierderile
de presiune de pompare,
d. Linia de pompare (L.P.) sau linia piezometrică reprezintă linia care
asigură livrarea produsului,
e. L.R. linia de referință este linia de măsurare a înălțimii de pompare (în
țara noastră este considerată ca fiind nivelul Mării Negre).
În Europa se consideră nivelul Mării Baltice ca fiind planul de referință.
f. Pierderile de presiune sunt definite prin panta hidraulică (panta liniei
piezometrice i),
g. Panta geometrică a conductei este notată cu 
39
Fig. 2.4. Elementele hidraulice ale unei conducte
2.5. Calculul rezistențelor hidraulice
Din figura 2.4 putem obține înălțimea de pompare ca fiind dată de relația:
p
H=z + (2.16)
ρg
În acestă ecuație, z reprezintă cotele de măsurare a presiunii în axul
conductei, iar p este presiunea de pompare a fluidului și ρ reprezintă densitatea
acestuia.
Pierderile de sarcină sunt datorate frecărilor dintre fluid și peretele
conductei (pierderile proporționale cu lungimea conductei hl) sau cele datorate
schimbărilor de direcție a conductelor, prezenței unor vane și strangulărilor
conductelor (pierderile locale h).
2 2
∑ hfr=hL=λ dL 2vg , (2.17)
1
Ecuația de curgere prin conducte o putem scrie, deci și sub forma:

p1 p2 L v
2
= + ( z 2−z 1 ) + λ (2.18)
ρg ρg d 2g
unde valoarea medie este dată de relația:
Q 4Q
v= = , (2.19)
A π d2
Dar analizând pierderea de presiune (Pa/m, sau coloană lichid) pe toată
lungimea conductei, putem scrie:
40
p 1 − p2
=i+ β , (2.20)
ρgL
unde:
2
8 Q
i= 2
λ
5 (2.21)
π g d
şi
z 2−z 1
β= (2.22)
L
În cazul conductelor orizontale  = 0, iar când mișcarea fluidului prin
conductă este permanentă, i = ,
p 1− p2
=2i (2.23)
ρgL
După cum se observă, pentru rezolvarea ecuației 2.18 avem nevoie de
determinarea rezistențelor hidraulice și anume λ .
Nikuradze a fost primul cercetător care a reușit să stabilească aceste
rezistențe, în urma analizării curgerii unui debit de apă prin diverse tuburi și
având în interior materiale cu granulozități diferite (nisip, pietriș, etc.).
Astfel s-a reușit trasarea unei diagrame, care să poată estima valoarea
acestor rezistențe hidraulice funcție de un număr adimensional (numărul lui
Reynolds):
ρvd
ℜ= (2.24)
μ
În relația 2.24 avem:
- ρ este densitatea fluidului transportat,
- v reprezintă viteza acestuia prin conductă,
- d este diametrul secțiunii de curgere a conductei analizate,
- μeste vâscozitatea dinamică a produsului necesar a fi livrat.
În diagrama din figura 2.5 și figura 2.6, am definit regimurile de curgere,
acestea fiind :
a. Regim laminar unde ℜ< 2300,
b.Regim de curgere de tranziție (2300< ℜ<3000),
c. Regim de curgere turbulent – conducte netede,
d.Regim de curgere turbulent- conducte rugoase.
41
Fig.2.5. Diagrama Nicuradze
Fig. 2.6. Regimurile de curgere prin conducte
42
2.5.1. Calculul rezistențelor hidraulice proporționale cu lungimea

conductei
Pentru determinarea coeficientului de pierdere hidraulică s-a definit un
număr adimensional, acesta fiind dat de raportul dintre forțele de inerție și
forțele de frecare.
Acest număr adimensional, poartă denumirea de numărul lui Reynolds și se
poate calcula cu relația 2.24.
Valabilitatea relației de calcul diferă atunci când secțiunea de curgere nu
mai este circulară, în acest caz viteza medie și numărul lui Reynolds (ecuația
2.25) se definesc funcție de raza hidraulică r H .
Raza hidraulică se poate determina funcție de aria A care reprezintă și aria
secțiunii vii de curgere și de perimetrul udat de lichid P’:
A
r H =2 , (2.25)
P
În acest caz viteza fludiului în secțiune traversală, se poate scrie sub forma:
v=
4 μL 4 (
p 1−p 2 d 2 2
−r , ) (2.26)
(r - raza conductei din centrul acesteia).

Rezolvarea relației 2.26 duce la obținerea:
- Vitezei maxime a fluidului definită de relația:
p 1− p2 2
v max = d , (2.27)
16 μL
- Valoarea debitului de curgere, sau relația Hagen-Poiseulle:
4
π d ( p1− p2 )
Q= , (2.28)
128 μL
- Viteza medie de curgere care este egală cu jumătate din valoarea maximă a
acesteia și se calculează cu relația:
Q ( p 1−p 2 ) 2
v= = d , (2.29)
A 32 μL
- Ecuația pierderilor de presiune (căderilor de presiune) în lungul conductei
analizate:
128 μLQ 32 μv
p1− p2= 2
= 2 (2.30)
πd d
- Efortul tangential din conductă, datorat pompării lichidelor petroliere prin
acesta:
p 1−p 2
τ= r (2.31)
2L
43
Analizând relația 2.31, observăm că în centrul conductei (în axul acesteia),

 = 0, iar la peretele conductei valoarea efortului tangential este maximă:
p 1−p 2
τ= d (2.32)
2L
Introducând în relația efortului tangential, rezistențele hidraulice vom
obține:
2
v
τ =λρ , (2.33)
8
Și din egalarea relațiilor 2.32 cu 2.33 rezultă relația de determinare a
rezistențelor hidraulice ca fiind:
Din relaţia (2.17) obșinem valoarea căderii (piederilor) de presiune:
64
λ= ℜ (2.34)
În practică s-au observat prezența unui strat limită  care atunci când
valoarea acestuia este mai mare decât mărimea asperităților din conductă ε ,
atunci curgerea se realizează în conducte netede.
Astfel pomparea lichidelor se consideră a fi efectuată prin conducte
rugoase.
Dar cu creșterea valorii debitului și deci și a vitezei fluidului prin conductă,
valoarea pierderilor de presiune se determină funcție de numărul lui Reynolds și
ε
de raportul , (pomparea prin conducte are un regim dinamic):
d
λ=f ℜ, ( dε ) (2.35)
În urma analizei în laborator și apoi și matematic a relației 2.35, s-a reușit

definirea regimurilor de curgere a fluidelor prin conducet și deci evaluarea
coeficientului de pierderi hidraulice λ (figura 2.5, 2.6 și 2.7).
Fig.2.7. Regimuri de curgere prin conductă
44
Domeniul I, unde curgerea este laminară și  > , numărul lui Re este

cuprins între valorile 0 și 2300. În acest caz curgerea nu simpte asperitățile
conductei, deoarece înălțimea absolute a acestora  este mai mică decât valoarea
stratului limită  (figura 2.7).
Valoarea pierderilor hidraulice λ , seobține cu ajutorul relației lui Stokes și
anume:
64
λ= ℜ (2.36)
Pentru valorile ale numărului Re cuprinse între 2300 și 3000 în practică s-a
constata prezența unui regim de curgere a fluidelor de tranziție și corelațiile =
f(Re) sunt neconcludente.
Domeniul II de analiză (figura 2.5/II) a curgerii corespunde unui regim de
curgere a fluidelor turbulent, coeficientul de rezistență hidraulică fiind dat de
relația:
0,3164
λ= (2.37)
¿¿
Domeniul al III-lea este definit de relația de Colebrook şi White :
1
√λ
=−2 log (
1 ε 2 ,51
+
3 , 71 d ℜ √ λ ) (2.38)
Raportul / d este rugozitatea relativă.

Domeniul al IV-lea de curgere, este descris de viteze mari de curgere astfel
încât   0, și deci valoarea coeficientului de rezistență hidraulică depinde doar
de numărul lui Reybolds și de rugozitatea conductei (figura 2.5/IV și 2.7).
În acest tip de curgere, conducta este condiderată a fii rugoasă.
Coeficientului de rezistență hidraulică se calculează cel mai ușor cu
ajutorul relației lui Nicuradze.
1 1
=1 ,74 +2 lg
√λ 2 ()
ε (2.39)
d
Diagrama prezentată în figura 2.6 este mai denumită și diagrama lui
Nicuradze.
Coeficientul de pierdere de presiune (sau de rezistență hidraulică) a unui
sistem de conducte se va determina prin :
a.Stabilirea regimului de curgere,
b.Determinarea rugozității conductei,
c.Alegerea ecuației de calcul adecvată.
2.5.2. Calculul rezistențelor hidraulice locale
45
Pe lângă rezistențele hidraulice longitudinale (care apar în livrarea

produselor petroliere prin conducte, în funcție de lungimea acestora), se constată
și prezența unei rezistențe a curgerii fluidului prin conducte în elementele
constituiente a acesteia (vane de secționare, vane unisens, curbe, strangulări,
coturi, teuri, aparate de măsură și control, etc.).
Pierderile locale de energie se pot determina punctual (pentru fiecare
obstacol ce poate produce acest tip de pierderi), cu ajutorul relației de mai jos
(unde ξ este coeficientul de rezistență locală):
( )
2
v
Δ p ξ=ξ ρ (2.40)
2
( )
2
1
ξ= −1 (2.41)
ε
Aceste pierderi locale se însumează și vom avea o pierdere totală de
presiuni locale:
n
v2
Δ p ξ= ρ ∑ξ
2 i=1 i
(2.42)
Transformând suma pierderilor locale într-o unitate de lungime, obținem:
Δ p L =λ
d ( )
Le v 2
ρ
2
,(2.43)
∑ ξi (2.44)
Le = i=1 d=αd ,
λ
Deci lungimea totală a conductei, pentru calculul hidraulic a acesteia, se va
calcula ca o sumă a pierderilor longitudinale și a celor locale:
Lc = L + Le (2.45)
Aplicație:
Printr-o conductă cu lungimea l = 850 m și diametrul interior d = 0,127
m se transportă un lichid cu densitatea ρ = 725 kg/m3 și vâscozitatea dinamică μ
= 2,2∙10-2 Ns/m2. Conducta are înălțimea rugozităților k = 0,03 mm. Să se
determine debitul Q care poate fi transportat cu o cădere de presiune p1 – p2 =
4∙105 N/m2, conducta fiind orizontală.
Rezolvare:
Admitem că regimul este turbulent și se ia pentru coeficientul de
rezistență λ valoarea de 0,03. Deoarece conducta este orizontală nu există
rezistente locale și vom avea:
46
√
2
(p − p )
√
2
πd ρ 1 2 3 , 14 ∙ 0,1272 2 ∙ 4 ∙ 105 ∙0,127 m2
Q= = =0,0297
4 l 4 725 ∙850 ∙ 0 , 03 s
λ
d
Cu această valoare a debitului se calculează numărul Reynolds
4 ρQ 4 ∙ 725 ∙ 0,0297
R e= = =9812
πμd 3 ,14 ∙2 , 2∙ 10−2 ∙ 0,127
Rezultă că regimul a fost bine ales.
În continuare vom calcula λ
1
√λ
=−2 lg
(
0,000256
√λ
+ 0,000064 .
)
Pentru prima iterație se utilizează în membrul drept valoarea λ = 0,03 și
se obține în final în membrul stâng λ = 0,0314 iar noua valoare a debitului va fi
Q = 0,0290 m3/s. Cu această valoare se va găsi numarul lui Reynolds 9581 și va
rezulta apoi λ = 0,0316. Acestei valori ale coeficientului de rezistență hidraulică
îi corespunde Q = 0,0289 m3/s, respectiv Re = 9548. Reluarea calculului va
conduce tot la λ = 0,0316 și, prin urmare, debitul este
Q = 0,0289 m3/s.
1. Ce presupune calculul hidraulic al conductelor prin metoda analitică?
2. De câte feluri sunt rezistențele hidraulice?

1. Calculul căderii de presiune.
2. Rezistențele hidraulice sunt longitudinale și locale.
1. Scrieți etapele calculului hidraulic al conductelor prin metoda
analitică.
2. Definiți rezistențele hidraulice longitudinale și locale.
47
2.6. Calculul conductelor complexe care transportă lichide
Obiective: Aprofundarea cunoștințelor referitoare la sistemele complexe de

transport al lichidelor.
Rezumat: În continuare vom analiza tipuri de conducte complexe existente în

transportul fluidelor petroliere. De asemeni vom studia condițiile necesare pentru
proiectarea acestora.
2.6.1. Ahaliza staţiilor de pompare
Transportul pe conducte a fluidelor se realizează prin asigurarea unui

debit (care să asigure cerințele benficiarului), a unei presiuni (care să invingă
pierderile de presiune) și cu ajutorul unui sistem de pompare.
Stațiile de pompare sunt echipate de obicei cu pompe active și de rezervă
(pentru a asigura o evacuare continua).
Dacă notăm cu pp presiunea de refulare a pompelor din stație și cu pl
presiunea necesară învingerii pierderilor locale, vom avea:
ps =p p− pl (2.46)
Relația 2.46 o putem exprima și în coloană de lichid transportat:
p p − pl
h s= (2.47)
ρg
Dar presiunea necesară pompării o putem determina din relația:
p1 p2
= + ( z 2−z 1 ) +il (2.48)
ρg ρg
Raportând presiunea de pompare necesară a asigura transportul lichidului
la presiunea de pompare din stație, obținem numărul stațiilor de pompare:
p1 p2
+(z 2−z 1)+il
ρg ρg (2.49)
n= =
hs hs
Numărul n poate fi atât zecimal cât și întreg ca valoare.
a. Cazul în care numărul n este întreg (figura 2.8).
Locul de amplasare a stațiilor se obține prin construcție grafică.
48
Dacă dorim să amplasăm trei stații de pompare, vom împărți segmentul

AA’ în 3 părți egale.
Stațiile de pompare vor fi amplasate în A, C și D, distanțele fiind astfel
alese încât punctele alese să fie la intersecția dreptei paralele cu A’B’.
Presiunea în punctele C și D trebuie astfel aleasă să poată fi presiune de
aspirație în cazul în care pompele sunt centrifuge sau să fie presiunea de
încărcare în rezervor (dacă în stația intermediară este situat un rezervor de
stocare).
A’ 
p1
ρg
B’
C D p2
ρg
A
z1 B
z2
A1
Fig.2.8. Amplasarea stațiilor de pompare
b. Cazul în care n este număr zecimal și este rotungit în plus

În cazul anterior există un surplus de presiune disponibil pentru mărirea
capacității de transport a conductei.
Dacă numărul obținut este 2,8 se rotungește la 3 excesul de presiune (n0-
n)hs se împarte în 3 și se scade din presiunea de pompare din stație:
[1
h's= 1− ( n0−n ) h s
3 ] (2.50)
c. Cazul în care n este număr zecimal și este rotungit în minus

Când diferența de presiune (n0-n)hs este prea mare (reprezentând cel mult
0,2 hs atunci se crește presiunea în stațiile de pompare.
[ 1
h's= 1+ ( n0−n ) hs
3 ] (2.51)
Prin montarea unei intercalații (derivații) se poate micșora panta

hidraulică, lungimea acesteai rezultând din scăderea relațiilor 2.52 și 2.53:
49
p2
n h s=il+ ( z 2−z 1 ) + (2.52)
ρg
P2
n 0 h=i ( l−x ) +ix+ ( z2 −z1 ) + (2.53)
ρg
n−n0
x= h (2.54)
i−i1 s
2.6.2. Transportul prin cădere liberă

În unele situații practice de șantier se utilizează curgerea liberă prin
conducte a țițeiului.
Condiţia de bază pe care o conductă trebuie să o îndeplinească, în acest
caz, este ca punctul iniţial să aibă o cotă superioară oricărui alt punct de pe
traseul conductei și deci să fie satisfăcută inegalitatea:
p2 l 8Q
2
z 1 ≥ z 2+ +λ 5 2 (2.55)
ρg d π g
p2
În ecuația 2.55 termenul reprezintă presiunea minimă necesară a
ρg
depozita țițeiul în rezervoare.
Atunci când se cunosc cotele z1 şi z2 şi presiunea p2, inecuația 2.55 se mai
poate scrie și sub forma:
( z −z − ρgp )
2 5
2 π ρd 2
Q λ≤ 1 2 (2.56)
8l
Curgerea liberă este aplicabilă și în cazul existenței unei culmi situată în
amplasamentul conductelor și atunci z1 se înlocuieşte cu cota zc a acestui punct.
De obicei în cazul conductelor în curgere liberă, există zone ale conductei
unde lichidul nu umple complect secţiunea transversală a acesteia decât atunci
când relaţia(2.56) este o egalitate.
2.6.3. Funcţionarea unei conducte prin sifonare
l
l’
h
3
50
2
Fig. 2.8. Funcționarea unei conducte prin sifonare
În unele situații de pompare a fluidelor prin conducte există o deformaţie

de nivel între punctul iniţial şi cel final al conductei (figura 2.8).
În acest caz conducta poate funcţiona şi ca un sifon (presiunea din punctul
de culme trebuie să nu fie mai mică decât presiunea de vaporizare, pv).
După amorsarea sifonului, putem stabili expresia vitezei medii prin sifon
astfel:
a. Scriem ecuaţia lui Bernoulli între punctele 1 şi 3 alegând ca linie de
referinţă orizontala, linia de la nivelul secţiunii 2 și apoi calculăm viteza
de curgere:
2 n 2 2 2
p0 v1 p0 v 2 l v2 v2
H+ + =0+ + + λ
ρg 2 g ρg 2 g
+ ∑c
d 2 g 2 g i=1 l i
(2.57)
v= √2 gH
√ (2.58)
n
l
λ +∑ c l
d i=1 i
b. Aplicăm ecuaţia lui Bernoulli între punctele 1 şi 3, alegând ca linie de

referinţă orizontală, linia ce trece prin centrul secţiunii 1 și apoi
determinăm presiunea în punctul 3 (p3).
( )
k
p0 v2 p3 v2 l'
+ =h+ + λ +∑ c (2.59)
ρg 2 g ρg 2 g d i=1 l i
( )
k
ρ v 2 l'
p3= p 0−ρg h− λ +∑ cl (2.60)
2 d i=1 i
k
În relaţiile (2.59) şi (2.60), termenul ∑ cl reprezintă suma coeficienţilor
i
i=1
de pierderi locale de presiune.
Pentru ca sifonul să funcţioneze normal, trebuie ca p3  pv, iar din relația
presiunii atmosferice pa  pv , obținem înălţimea h:
( )
k
p0 −p v v 2 l'
h≥ − λ +∑ cl (2.61).
ρg 2 g d i=1 i
2.6.4. Calculul hidraulic al conductelor complexe
2.6.4.1. Calculul conductelor amplasate în serie

51
Conductele în serie sunt acele conducte, care au același traseu cu al

conductei magistrale, dar diferă din punct de vedere a diametrelor (cu lungimi
diferite a acestora).
Presiunea de pompare în secţiunea iniţială 1 (de la stația de pompare) este:
p1=p2+g(z2-z1)+gh2 (2.62)
unde h2 reprezintă suma pierderilor de sarcină hidraulică longitudinală
corespunzătoare tuturor celor n tronsoane, adică:
n n
8 Q2 l
h2 =∑ h L = 2 ∑ l j j5 (2.63)
j =1 π g j=1 d j
j
ln,dn
l1,d1
z1
z2
Fig. 2.9. Funcționarea unui sistem de conducte în serie
Ecuația 2.62 se poate rescrie sub forma:

n
8 ρQ2 l
2 ∑ j 5
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) + λ j (2.64)
π j=1 d j
Coeficienţii j(j=1,…,n ) se determină în funcţie de regimul de curgere,
prin calcularea numerelor Rej(j=1,…,n):
ρ v j d j 4 ρQ d j
ℜ j= = 2 , j=1,…,n (2.65)
μ πdjμ
Debitul Q şi presiunea finală p2 se presupun a fi cunoscute.
Atunci când se cunoaște presiunea iniţială p1 şi presiunea finală p2 atunci
din relaţia (2.64) se poate calcula debitul produsului petrolier livrat prin
conductă și anume:
52
√
1
Q=π [ p1− p2− ρg ( z 2−z 1 ) ] n
lj (2.66)
8 ρ∑ λ j 5
j=1 d j
Coeficienţii de rezistenţă hidraulică longitudinală j, (j=1, …,n), se

calculează cu relaţia (2.65), adică se calculează Rej (j=1, …, n), apoi se
calculează valorile cj,(j=1, …, n).
Apoi se verifică dacă valorile calculate îndeplinesc condiţia de eroare
impusă faţă de valorile presupuse:
|λ cj− λ pj|≤ ε , j=1, …, n. (2.67)
unde  este eroarea.
Dacă valorile calculate ale lui cj nu respectă relația 2.67, calculul se reia.
Putem scrie o relație pentru o conductă simplă echivalentă a acestui
sistem de conducte:
2
8 ρQ l e
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) + 2 5
λe (2.68)
π de
unde:
n
λ e =∑ l j (2.69)
j =1
și de asemeni:
n
l l
∑ λ j dj5 =λe de5 (2.70)
i=1 j e
Calculul diametrului conductei echivalente se poate obține atunci când se

cunoaşte regimul de curgere.
2.6.4.2. Calculul conductelor amplasate în paralel

Conductele în paralel sunt sisteme de conducte de lungime şi diametre
diferite, dar care au același punct iniţial de amplasare şi acelaşi punct final de
cuplare.
l1,d1
lj,dj
53
ln,dn zf
zI
Fig. 2.10. Funcționarea unui sistem de conducte în paralel

Pentru sistemul de conducte în paralel pot fi scrise următoarele relaţii de
calcul:
n
Q=∑ Q j (2.71)
j=1
n
8 ρQ2 l
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) + 2 ∑ λ j j5 , j=1, …, n
π j=1 d j
(2.72)
Aceste ecuații formează un sistem matematic de n+1 ecuații, în care cele

n debitele Qj, (j=1, …, n) sunt necunoscute.
De asemeni și una din presiunile de capăt (p1 sau p2) este necunoscută.
Soluționarea acestei probleme constă în aproximarea regimului de curgere
prin conducte, deci a coeficienților de sarcină hidraulică longitudinală, pj, (j=1,
…,n).
După calculul debitelor, se face verificarea:
|λ cj− λ pj|≤ ε, j=1, …, n. (2.73)
apoi se calculează debitul Qj, (j=1, …, n) cu relația:
√
1
Q j=π [ p1− p 2−ρg ( z 2−z 1) ] l j , j=1,…, n (2.74)
8 ρ λj 5
d j
Însumând debitele pe fiecare conductă, obținem debitul total:
√
d5j
√
n
1
Q=π [ p1− p2− ρg ( z 2−z 1 ) ] ∑
8 ρ j=1 λ j l j
(2.75)
Presiunea de pompare se recalculează cu relația:

2
8ρQ
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) +
√ (2.76)
n 5
dj
π
2
∑ λj l j
j=1
În practică putem defini o conductă simplă echivalentă, care să preia

pierderile longitudinale și anume:
54
[∑ √ ]
−1
n 5
dj le
=λ e 5
(2.77)
j =1 λ j lj de
În relația 2.77 le este suma tuturor lungimilor lj, (j=1, …, n), sau ca fiind
egală cu acestea când sunt egale între ele.
2.6.4.3. Calculul conductelor cu ramnificații

Acest tip de conducte sunt sisteme formate din tronsoane cu diametre și
lungimi diferite, prin care circulă debite la diverse valori, datorate existența unor
remnificații, atașate acestui sistem hidralic.
Conductele cu ramnificații pot fi colectoare (când debitul crește după
intrarea ramnificației în sistem) sau distribuitoare (când debitul scade).
Debitul pe tronsonul j, se poate calcula cu relația :
n
Q j=Q0 ± ∑ Q k (2.78)
k =1
unde Q0 reprezintă debitul de intrare, iar Qk debitele de ieșire pe colectoare sau

distribuitoare. Semnele + sau – corespund cazului în care conducta este colector
sau distribuitor.
Și în acest caz, ecuația presiunii se determină din ecuația de conservare a
energiei:
n
8ρ l
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) + 2 ∑ Q2j λ j j5 (2.79)
π j=1 dj
De regulă se cunosc lungimile conductelor și debitele aferente, rămânând
să se aleagă diametrele tronsoanelor analizate.
Qn
Q j-1
'
Qj n-1
j
'
Q 1
j-1
j-1 '
Q j−1
1
Q0
z1 z2
Fig. 2.11. Funcționarea unui sistem de conducte cu ramnificații

55
Atunci când diametrul interior este constant, ecuația 2.79 se poate scrie
și sub forma:
n
8ρ
2 5∑
2
p1= p2 + ρg ( z 2−z 1 ) + Q j λ jl j (2.80)
π d j=1
Diametrele alese se recomandă să fie calculate astfel încât împărțirea
căderii de presiune pe tronsoane să fie proporțională cu lungimea acestora.
p j−1− p j p1− p 2
=
lj l
(2.81)
n
În relația 2.81, l=∑ l j este lungimea totală a conductei.
j=1
De asemeni se recomandă ca în cazul distribuitoarelor, diametrul

conductei principale să scadă cu distribuția fluidelor și invers la colectoare.
Presiunea într-un punct de ramnificație (m) poate fi scris particularizând
ecuația 2.80 și determinându-se după cum se cunoaște presiunea din capetele
conductei:
p1 −p 2 m−1
pm = p 1 −
l
∑ lj (2.82)
j=1
p1 −p 2 n
pm = p 2 − ∑l
l j=m j
(2.83)
Pentru tronsonul j,(j=1, …, n), putem scrie ecuația căderii de presiune ca

fiind:
8 ρQ
2
lj
p j= p j +1+ ρg ( z j+1−z j ) + 2
λj 5 (2.84)
π dj
Pentru determinarea diametrelor interioare dj, (j=1, …, n), se aplică o
metodă de încercare-eroare, care constă în alegerea unor coeficienți j, (j=1,
…,n) și ulterior determinarea diametrului interior.
Rezultatul ales se compară cu diametrele de fabricație și apoi se reface
calculul plecând de la un diametru standardizat.
π [ p j −p j+ 1−ρg ( z j+1 −z j ) ]
2
λj
5
= 2
(2.85)
dj 8 ρ Qj l j
2.6.4.4. Calculul hidraulic al conductelor cu debit uniform

determinat
56
Conductele cu debit uniform determinat sunt acele conducte care de-a

lungul lor asigură o distribuţie continuă de debit.
dx
Qd
z2
z1 x
Fig. 2.12. Funcționarea unui sistem de conducte cu debit uniform determinat
Presiunea de pompare se obține din relația:

p1=p2+g(z2-z1)+ghL (2.86)
Prin integrarea pierderilor elementare de presiune de-a lungul conductei
de lungime l, putem determina hL:
l
h L =∫ d hx (2.87)
0
Derivând la elementul infinitezimal de lungime dx , situat la distanța x

față de intrare, obținem:
2
dx 8Q x
d h x =λ 5 2
(2.88)
d π g
Debitul Qx este debitul în secţiunea situată la distanţa x faţă de punctul
iniţial și se poate obține din ecuația:
x
Q x =Q d +Q t − Qd (2.89)
l
În ecuația 2.89, Qd reprezintă debitul distribuit, iar Qt este debitul de
tranzit.
Înlocuind (2.89) în (2.88) şi rezolvând integrala (2.87) obținem, pentru
domeniul turbulent relaţia:
( )
l l
( )
2 2
8 x 8 2 x x 2 x
h L =λ 2 5 ∫ Q d +Qt − Q d dx=¿ λ 2 5 ∫ Qd + Qt + 2 Qd −2 Qd −2 Qd Qt + 2Q d Q t dx =¿
2 2
π gd 0 l π gd 0 l l l
[ ]
3 2 2
8 2 2 x 2 x 2 x
¿ λ 2 5 x Qd + x Qt + 2 Qd − Qd − Q d Qt +2 x Qd Qt =¿
π gd 3l l l
¿λ 2
8
π gd
5 ( l 8 1
)
lQ2d +lQ2t + Q2d −lQ 2d−l Qd Qt + 2l Qd Qt =¿¿ λ 2 5 Q2t + Q2d +Qd Qt
3 π gd 3 ( )
(2.90)
57
2.6.4.5. Calculul hidraulic al rețelelor de conducte

Reţelele de conducte sunt sisteme de pompare a produselor petroliere ce
conţin puncte numite noduri din (în) care pleacă sau vin două sau mai multe
conducte.
Reţelele de conducte pot fi:
- deschise sau cu ramificaţii (conducte colectoare sau
distribuitoare)
- închise sau inelaren(conducte în paralel).
Fie o reţea de conducte formată din 7 tronsoane grupate în inele A şi B şi
având alimentare în nodurile 1 şi 2 şi consumatori în nodurile 4 şi 6.
Prin calculul hidraulic al unei reţele se urmăreşte determinarea debitelor
pe tronsoane, Qij.
În acest scop se pot scrie n-1 ecuaţii de continuitate (n fiind numărul de
noduri) şi m ecuaţii de energie (m fiind numărul inelelor).
Numărul necunoscutelor este p=m+n-1 (fiind egal cu numărul
tronsoanelor, iar sistemul de ecuaţii dat este determinat).
Ecuaţiile energetice constau din relaţiile de anulare a pierderilor de
sarcină hidraulică pentru fiecare inel.
Termenii ecuaţiilor de energiei sunt cu semnul plus sau minus după cum
sensul mişcării corespunde semnului orar, respectiv antiorar.
Q2 2
Q1 3 B
A
4
1 Q4
Q3
4
Q6 5
Fig. 2.13. Funcționarea unei rețele de conducte
În cazul unor tronsoane sensul mişcării se stabileşte antiorar,urmând ca

prin valoarea pozitivă sau negativă a debitului obţinut să se confirme sau să se
infirme sensul ales.
58
Dacă într-un nod există o pompă de recirculare a lichidului, atunci suma

pierderilor de sarcină pe inelul căruia aparţine nodul respectiv este egală cu
sarcina hidraulică a pompei.
Pentru schema redată în figura de mai sus putem următoarele ecuaţii:
2 2 2 2 2 2 2 2
K 12 Q12 + K 23 Q 23+ K 34 Q34−K 45 Q45−K 15 Q15=0K 36 Q36−k 46 Q46−K 34 Q34=0
(2.91)
Q1=Q12 +Q15Q2 +Q12=Q23Q23=Q34 +Q36Q34 +Q54=Q 4 +Q46
Q36 +Q46=Q6 (2.92)
În ecuațiile de mai sus Kij este modul de rezistenţă hidraulică şi are
expresia:
l ij 8
K ij =λ ij 5 2 (2.93)
d ij π g
În cazul reţelelor de conducte complexe, rezolvarea sistemului de ecuaţii
se complică, fapt pentru care pot fi folosite metode de aproximare succesivă.
O astfel de metodă este metoda Lobacev care constă în următorul
algoritm de calcul:
- admiterea unor valori pentru debitele Qij, respectându-se condiţiile de
continuitate din noduri;
- calcularea sumei pierderilor de sarcină din fiecare inel şi compararea cu
o valoare apropiată de 0 sau cu sarcina pompei de recirculare;
- calcularea debitului pe inel modificat cu relaţia:
K 12 ( Q12+ ΔQ A ) 2 +K 23 ( Q23 +ΔQ A )2 +K 34 ( Q34 +ΔQ A )2 −K 45 ( Q 45−ΔQ A )2 −K 15 ( Q15−ΔQ A ) 2=0
2 2 2
K 36 ( Q36+ Δ QB ) −K 46 ( Q46− Δ QB ) −K 34 ( Q34−Δ Q B ) =0 (2.94)
În condiţiile în care nu este îndeplinită corelaţia de eroare pentru inelul
respectiv se aplică următorul algoritm:
- recalcularea debitelor pentru tronsoane din relaţii de tipul:
' ' ' ' '
Q12=Q12+ Δ Q A Q23=Q23 + Δ Q A Q34=Q34 + Δ Q A −Δ QB Q45=Q 45−Δ Q A Q15=Q15− Δ Q A
' '
Q36=Q36 + Δ Q BQ46=Q 46−Δ Q B (2.95)
unde semnul + al lui Q corespunde sensului orar, iar dubla corecţie apare
pentru tronsonul comun celor două inele.
- recalcularea pierderilor de sarcină pe inele. Calculul se încheie atunci
când este îndeplinită condiţia de eroare.
Din a doua relaţie (2.94), neglijând termenii ce conţin Δ Q 2B se obţine:
59
2 2 2
−K 36 Q 36−K 46 Q 46−K 34 Q 34
Δ Q B= (2.96)
2 ( K 36 Q36 + K 46 Q 46 + K 34 Q34 )
sau generalizând:
−∑ h d
i
Δ Qi = ,(i= A, B,…) (2.97)
2 ∑ K kj Qkj
i
unde hd este piederea de sarcină hidraulică pe un inel.
1. Ce variante de conducte complexe cunoasteti?
2. Ce condiții trebuiesc îndeplinite la fiecare?

1. Conducte montate în serie, în paralel, colectoare și distribuitoare.
2. Fiecare situație este explicitată mai sus.
1. Scrieti caracteristicile specifice fiecarui model de conducte complexe.
2. Scrieți căderea de presiune pentru fiecare sistem de conducte.
60
2.7. Metode pentru mărirea capacităţii de transport a unei

conducte de transport petrol și produse petroliere
Obiective: Cunoașterea posibilităților de creștere a volumului transportat.
Rezumat: În timpul exploatării unui zăcământ de petrol și gaze asociate, precum

și în activitatea unei rafinării pot apare perioade de timp în care sunt necesare
capacități mai mari de livrare a țițeiului și deci de mărire a debitului de pompare,
a unei conducte de petrol existente.
Această cerință se poate rezolva cu ajutorul ecuație generale de curgere,
prin modificarea unor parametrii a acesteia:
2
8 Q
( p1− p 2) = 2
λρ 5 L+ ρg ( z 2−z 1) .
π d
Analizând ecuația de mai sus, creșterea debitului de pompare se poate
realiza prin creșterea presiunii de pompare ( p1), schimbarea pantei hidraulice,
creșterea secțiunii de livrare a produselor petroliere și prin reducerea
rezistențelor hidraulice.
2.7.1. Creșterea presiunii de pompare
Mărirea presiunii de pompare de la p1 la p'1 pentru obţinerea debitului

Q’>Q, echivalează în final cu o creştere a pantei hidraulice.
Când presiunea de pompare este p1 putem scrie ecuația:
2
l 8ρQ
p1− p2− ρg ( z 2−z 1 ) =λ 5 2 (2.98)
d π
iar când este p'1> p1 se obţine:
2
' l 8 ρ Q'
'
p − p2− ρg ( z 2−z 1 ) =λ 5
1 . (2.99)
d π2
Dacă facem raportul celor două relaţii (2.98) şi (2.99) membru cu
membru obținem:
61
p '1− p 2−ρg ( z 2 −z 1 )
( )
2
λ' Q '
=
p 1− p 2−ρg ( z 2 −z 1 ) λ Q
(2.100)
Din (2.100) rezultă raportul debitelor:
√
'
λ p 1− p2−ρg ( z 2−z 1 )
'
Q (2.101)
= '
Q λ p 1− p2−ρg ( z 2−z 1 )
În regim laminar obținem:
64 64 μ = 16 πdμ
λ= ℜ = (2.102)
ρvd ρQ
Analog, se poate scrie că:
' 64 64 μ 16 πdμ
λ= = = (2.103)
ℜ ρvd
' '
ρQ
Din relaţiile (2.102) şi (2.103) se obţine:
'
λ Q
'
= (2.104)
λ Q
Introducând (2.104) în (2.101) rezultă raportul:
'
Q' p1− p2− ρg ( z 2−z 1 )
= (2.105)
Q p1− p2− ρg ( z 2−z 1 )
ceea ce înseamnă că în cazul regimului laminar efectul este maxim.

În regim turbulent rugos, când =’, efectul este minim, adică:
√
'
Q
'
p 1− p2−ρg ( z 2−z 1 )
= (2.106)
Q p 1− p2−ρg ( z 2−z 1 )
Pentru alte staţii eficienţa metodei este cuprinsă între cele două limite
indicate de relaţiile (2.105) şi (2.106).
2.7.2. Montarea unei intercalaţii
Mărirea capacităţii de transport (a debitului de pompare) se poate realiza

și prin montarea unei intercalaţii cu diametrul interior d1> d.
Pentru conducta cu diametrul constant putem scrie ecuația fundamental de
curgere:
2
l 8ρQ
p1− p2= ρg ( z 2−z 1 ) + λ 5 2 (2.107)
d π
Pentru conducta cu intercalaţie căderea de presiune devine:
62
' l 1 8 ρQ' 2 ' x 8 ρ Q'2 ' l−x−l 1 8 ρ Q'2

p1− p2= ρg ( z 2−z 1 ) + λ 5 2
+ λ1 5 2
+λ 5 2 (2.108)
d π d1 π d π
Împărțind relaţiile (2.107) şi (2.108) se obţine:
l 2 ' x ' 2 ' l−x '2
λ 5
Q = λ1 5 Q + λ 5 Q (2.109)
d d1 d
Din relația (2.109) se reduce relaţia de calcul pentru lungimea
intercalaţiei:
( )
' '
l −λ '2 λ 1 ' 2
5
( 2 ' '2
)
λ Q − λ Q =x 5 Q + 5 Q
d d d1
x=
λ Q 2
1−'
λ Q
'
l
( ) (2.110)
'
λ1 d5
1− ' 5
λ d1
După cum se observă intercalaţia se poate monta oriunde pe traseul
conductei.
2.7.3. Montarea unei derivaţii
Mărirea capacităţii de pompare a unei conducte se poate realiza şi prin

montarea unei derivaţii.
Această derivație poate aveau un diametrul diferit sau egal cu cel al
conductei respective.
În cazul iniţial căderea de presiune poate fi exprimată cu ajutorul relaţiei
(2.107).
După montarea derivaţiei căderea de presiune va fi exprimată sub forma:
p1− p2= ( p 1− p M )+ ( pM −p N ) + ( p N − p2 ) (2.111)
Căderea de presiune p M − pnpoate fi exprimată în două moduri astfel:
2
x 8 ρQ 1
p M − p N =λ 1 5 2
+ ρg ( z N −z M ) (2.112)
d π
sau
2
x 8 ρQ 2
p M − p N =λ 2 '5 2
+ ρg ( z N −z M ) (2.113)
d π
Egalând cele două ecuaţii se obţine:
63
2 2
Q1 Q2
λ1 5
= λ2 5
(2.114)
d d
Relaţia (2.114) se mai poate scrie şi sub forma:
( ) ()
2 5
Q2 λ1 d '
=
Q1 λ2 d
sau
Q2
Q1
λ1 d'5
= 5
d λ2
Conform ecuaţiei de continuitate putem scrie relaţia:
√ (2.115)
'
Q =Q1 +Q2 (2.116)
Ţinând seama de (2.114) din (2.115) rezultă:
Q
=
'
√ √ d '5
λ2
+
d5
λ1
(2.117)
√
Q1 d
5
λ1
iar
Q1=Q
' √ d5
λ1
(2.118)
√ √
d '5
λ2
+¿
d5
λ1
¿
Se înlocuieşte (2.118) în (2.113) și obținem:

'2 5
x 8 ρQ d 1
p M − p N =λ 1 + (2.119)
d
5
π
2
λ1 ¿ ¿ ¿
Astfel relaţia (2.107) devine:
'2 5
l 8ρQ d x
p1− p2= λ1 +
d
5
π
2
λ1 ¿ ¿ ¿
(2.120)
Din relaţiile (2.120) şi (2.119) se obţine lungimea derivaţiei:
l 2
λ 5
Q =¿ ( 2.121)
d
2 ' '2 l
λQ −λ Q 5
=¿
d
64
( )
2
λ Q
1− ' '
λ Q
x=
d
5 (2.122)
λ'
1− ¿ ¿ ¿ ¿
x=
λ Q 2
1−
λ' Q '
l
( )
1 λ1
1−
4 λ'
(2.126)
Și în acest caz poziţia derivaţiei se observă că se poate alege arbitrar,
oriunde de-a lungul conductei.
2.7.4. Micşorarea vâscozităţii lichidului
Prin micşorarea viscozităţii lichidului, creşte numărul Re.

De asemeni scade coeficientul de rezistenţă hidraulică  .
Toate aceste modificări creează posibilitatea creşterii debitului de la Q la
’
Q.
Când vâscozitatea lichidului transportat scade de la  la ’, căderea de
presiune va avea expresia:
'2
' l 8ρQ
p 1 − p2 = λ 5 2
+ ρg ( z 2−z 1) (2.127)
d π
Impărțind ecuaația (2.107) la relaţia (2.127) obținem:
2 ' '2
λQ =λ Q
Q'
Q
λ
= '
λ√ (2.128)
În cazul regimului laminar coeficientul de rezistență hidraulică se poate

determina cu relația:
64 64 υ 16 υπd
λ= = = (2.129)
ℜ vd Q
'
' 64 64 υ 16 υ πd
λ=ℜ= = ' (2.130)
vd Q
Făcând raportul celor două relaţii se obţine:
65
'
λ Qυ
'
= ' (2.131)
λ Qυ
Formula (2.131) devine:
√
'
Q' Q' υ Q υ
= sau = ' (2.132)
Q Qυ
' Q υ
În regim turbulent când =’ procedeul este ineficient.

Eficienţa cea mai ridicată o are în regim laminar.
2.7.5. Mărirea presiunii de pompare
Din ecuația 2.107 putem determina expresia căderii de presiune pentru o

conductă de transport țiței astfel:
2
8 Q
p1− p2 f = 2
ρλ 5 L , (2.133)
π d
De obicei presiunea de la punctul final este cea care trebuie impusă, atât
pentru asigurarea umplerii rezervoarelor de depozitare, cât și pentru utilizarea în
rafinărie a țițeiului (pomparea cu o anumită presiune).
p2 f = p2 + ρg ( z 2−z 1) (2.134)
În acest caz se caută să se asigure o nouă presiune de pompare p1*, mai
mare decât presiunea inițială.
Ecuația (2.134) devine :
2
¿ 8 Q1
p1− p2 f = 2
ρ λ1 5 L (2.135)
π d
Impărțind cele două relații, obținem :
( )( )
¿ 2
p 1− p2 f λ1 Q1
= (2.136)
p 1− p2 f λ Q
Eficiența acestei tehnologii de creștere a debitului, depinde de regimul de
curgere a fluidelor prin conducte.
În regimul laminar
64
λ=
64 c
ℜ
4Q Q
πdν
66
c
λ 1= (2.137)
Q1
rezultă:
( )
¿
p −p
Q 1= 1 2 f Q . (2.138)
p 1−p 2 f
În regimul turbulent, cazul conductelor netede, ecuația coeficientului de

rezistență hidraulică este:
0,3164 c1 c1
λ= = λ 1 = 0 , 25
(2.139)
ℜ0 , 25 Q0 ,25 Q1
Ecuația debitului în acest caz este:
( )
¿ 0,571
p −p
Q 1= 1 2 f Q (2.140)
p 1−p 2 f
În regimul turbulent, cazul conductelor rugoase avem:

λ=λ 1
( )
¿ 0 ,5
p −p
Q 1= 1 2 f (2.141)
p 1−p 2 f
Și în acest caz de observă că cea mai mare creștere de debit o obținem când
regimul de curgere este laminar.
Dar această tehnică nu este utilă decât până la valoarea maximă a presiunii
de lucru a conductei sau a presiunii de lucru a pompei.
De asemenea în timp, datorită coroziunilor externe și interne, valoarea
presiunii maxime de operare scade.
1. Ce metode de mărire a capacității de transport a conductelor
cunoașteți?
2. Cum se determină debitul pentru fiecare dintre metode?

Răspunsul se află în subcapitolul 2.7.
67
Definiți caracteristicile specifice la fiecare dintre metodele de mărire a

capacității de transport.
Capitolul 3
CALCULUL TERMIC AL CONDUCTELOR
Obiective: Scopul acestui capitol este de a pregăti studenții în înțelegerea

fenomenelor specifice care au loc la pomparea țițeiurilor vâscoase sau
congelabile prin conducte.
Rezumat: Țițeiurile și produsele petroliere pot avea vâscozități și temperaturi de
congelare (puncte de curgere) care nu asigură fludiditatea acestora și mai ales
posibilitatea de transport prin conducte. Tocmai de aceea s-a ales pentru
pomparea acestor tipuri de țiței și alte metode de livrare (în afara sistemului de
transport neizoterm) și anume pomparea în amestec cu diluanți, asigurarea unor
țițeiuri pompabile prin tratarea cu aditivi, hidrotransportul, etc.
3.1. Aspecte generale ale pompării țițeiurilor vâscoase și/sau

congelabile
Țițeiurile extrase din zăcăminte au proprietăți diferite, funcție de perioada

de formare și de componenții acestuia.
68
În asigurarea livrărilor pe conducte ale acestora, pompabilitatea trebuie să

fie asigurată astfel încât să nu existe posibilitatea blocării conductei prin
congelarea țițeiurilor sau prin creșterea vâscozității.
Chiar dacă aceste proprietăți de pompabilitate sunt asigurate, atât
vâscozitatea cât și punctul de curgere al țițeiului variază cu temperatura.
Conducta de transport țiței este amplasată în teren la adâncimi unde nu
este prezent fenomenul de îngheț-dezgheț (în România, acest fenomen nu apare
la adâncimi de 0,8-1,2 m), dar sunt și zone unde conducta este amplasată aerian
sau în zone cu ape curgătoare sau mlaștini.
În aceste zone, pot avea loc scăderi ale temperaturii și deci creșterea
vâscozității țițeiului sau a punctului de curgere a acestuia și deci creșterea
consumurilor energetice și a presiunii de pompare.
De asemeni în cazul țițeiurilor parafinoase, scăderea temperaturii poate
duce la apariția gelurilor (depunerea parafinelor și formarea de structuri
cristaline) care fac ca comportarea acestor fluide petroliere să nu mai fie de tip
Newtonian.
Tocmai de aceea în proiectarea sistemelor de transport țiței prin conducte
trebuie să se cunoască:
a. Temperatura multianuală a zonei de amplasare a conductei,
b. Variația temperaturii țițeiului cu distanța de pompare,
c. Variația vâscozității și a punctului de congelare cu temperature,
d. Posibilitatea de tratare a țițeiurilor pentru a fi pompabile.
3.2. Utilizarea diluanților în transportul țițeiurilor
Rolul diluanţiilor este de a asigura un mediu de curgere ameliorat, prin

pătrunderea în soluția țițeiului și împiedicând formarea de structuri gelatinoase.
Ca diluanţi se pot folosi: benzine, motorine, petroluri, condensat, petrol
brut cu viscozitate mai mică decât cel care trebuie transportat.
3.3. Transportul ţiţeiului cu adaosuri
Adaosurile sunt de obicei utilizate în cazul ţiţeiurilor vâscoase sau

congelabile în scopul scăderii temperaturii de congelare.
Acestea au rolul de a bloca formarea structurilor cristaline a parafinelor,
prin pătrunderea în moleculele de parafină și ruperea legăturilor chimice.
69
Pentru ca eficienţa acestora să fie mai mare se recomandă încălzirea în

prealabil a ţiţeiului până la dizolvarea completă a cristalelor de parafină.
Concentraţia adaosurilor depinde de condiţiile de utilizare şi de tipul
ţiţeiului şi variază între 0,02% şi 0,2%.
Principalul dezavantaj în acest caz îl constituie preţul de cost ridicat al
acestuia.
Ca adaosuri se folosecc compuşi polimerici macromoleculari.
Aceste adaosuri pot fi folosite şi la transportul ţiţeiului puţin vâscos în
regim turbulent când efectul lor se concentrează în reducerea pierderilor prin
frecare. În regim laminar efectul lor este foarte redus sau chiar nul.
Un exemplu de utilizare a acestui tip de polimer (PULSER cu densitatea
de  = 660 kg/m3) a dus la reducerea vâscozității de la 1427 la 1088 cP a țițeiului
de tip A3 – Videle ( Amestec polimer în valoare de 2,66 % din cantitatea livrată).
3.4. Hidrotransportul ţiţeiului vâscos sau congelabil
Hidrotransportul este o tehnică de transport al țițeiului și a fost preluată

din industria miniere prin transportul ţiţeiului vâscos sau congelabil în amestec
cu apa.
Hidrotransportul se poate realiza în mai multe variante și anume:
a. Asigurarea unei curgeri concentrice în conductă, ţiţeiul fiind înconjurat de
un inel de apă. Pentru obţinerea unei astfel de distribuţii a lichidelor în
secţiunea conductei este necesar a se realiza o centrifugare a amestecului,
în urma căreia apa s-ar îndrepta spre peretele conductei ca urmare a
faptului că aceasta are o densitate mai mare. În acest scop se utilizează un
tip de ţevi speciale numite ţevi spirale care au sudată pe suprafaţa
interioară o bandă metalică elicoidală. Aceasta face ca lichidele în
conductă să aibă o mişcare de rotaţie și deci apa să fie aruncată spre
peretele conductei. Deoarece apa are o vâscozitate mai mică şi căderea de
presiune va fi mai mică.
Această variantă de transport are însă unele dezavantaje cum ar fi:
- dificultatea construirii ţevilor spirale sau speciale pentru acest tip
de pompare,
- nesiguranţa menţinerii stratului inelar de apă,
- este inaplicabilă în cazul conductelor prevăzute cu staţii de
pompare intermediare.
70
b. Crearea unor emulsii de tipul ţiţei în apă. În acest caz vâscozitatea

emulsiei este sensibil mai mică decât a petrolului brut, iar apa este cea
care vine în contact cu peretele conductei, diminuându-se astfel pierderile
prin frecare. Pentru realizarea unei emulsii stabile se folosesc substanţe
tensioactive solubile în apă.
Acestea se adaugă la temperaturi superioare temperaturii de congelare şi
se are în vedere ca apa în emulsie să aibă o concentraţie mai mare de 30%.
Această variantă a hidrotransportului se aplică la scară restrânsă, deoarece
sparegerea emulsiei apă-țiței este greu de realizat în rafinărie.
De asemeni rafinăria acceptă spre prelucrare țițeiurile care îndeplinesc
următoarele condiții de calitate:
a. conținut de apă sub 1 %,
b. conținut de sare sub 10 kg/vagon (1 vagon=10.000 kg), adică sub 0,001
%.
Ca exemplu s-a analizat efectul emulsiei apă în țiței la un țiței de tipul
Dudești (cu  = 440 cP la 350C, punct de congelare păcură +420C, la ţiţei de
300C şi cu un conţinut de parafină de 13,20 %).
Vâscozitatea țițeiului emulsionat a scăzut de la 500 cP (65 % emulsie A/Ț)
la 667 cP (50 % emulsie A/Ț) și ulterior la 785 cP (20 % emulsie A/Ț). La peste
70 % emulsie A/Ț, vâscozitatea a scăzut la 68 cP din cauza inversării emulsiei.
Ulterior s-a tratat țițeiul cu un aditiv de umectare (nonifenol NF 3) a emulsiei A/Ț
(cu 20 % amestec) care a dus la scăderea vâscozității de la 500 cP la 39 cP.
3.5. Transportul ţiţeiului în câmp magnetic
Acest tip de transport este puțin utilizat, fiind experimentată modificarea

vâscozității mai multor țițeiuri, la diferite valori ale câmpului magnetic. S-a
constatat că eficiența procesului crește cu intensitatea câmpului magnetic și
scade la temperaturi ale țițeiurilor sub valoarea de 25 ⁰C.
De asemeni se constată că se produce o magnetizare a țițeiurilor de până la
3 zile, ceea ce poate afecta în timpul transportului pe conductă, aparatura de
măsură și control.
3.6. Transportul țițeiurilor în câmp ultrasonic
S-au utilizat generatoare de ultrasunete ce pot asigura tratarea sonică la

75,150 și 300 W timp de 60….900 s.
71
Prin tratarea țițeiurilor cu ajutorul energiei ultrasonice, s-a constatat

creșterea temperaturii acestora cu 0,1 0C/s.
S-au observat următoarele, la țițeiurile care au fost supuse unui câmp sonic:
- Dudești (temperatură de congelare +26 ⁰C) prin tratare a scăzut
punctul de congelare cu 34,63 %, (la un timp de tratare de 600 s și o
putere a generatorului de 300 W),
- Aricești (temperatură de congelare +17 ⁰C) prin tratare a scăzut
putere a generatorului de 150 W),
- Modârzău (temperatură de congelare +13 ⁰C) prin tratare a scăzut
putere a generatorului de 150 W).
3.7. Transportul ţiţeiului tratat termic
S-a constatat că proprietăţile de curgere ale ţiţeiului cogelabil pot fi

ameliorate dacă acesta este supus unui proces de încălzire și ulterior răcire.
Acest procedeu, are inconvenientul că în timp ţiţeiul termotratat revine la
proprietăţile sale iniţiale, tehnica fiind eficientă numai dacă timpul de parcurgere
a lungimii conductei este mai mic decât timpul de refacere a proprietăţiilor
iniţiale (acest procedeu dorește să schi,be structura cristalină a parafinelor).
Costul relativ ridicat pentru creșterea temperaturii, ca şi complicaţiile
tehnologice ce pot apare, sunt factorii ce împiedică răspândirea acestui procedu
de transport.
3.8. Transportul la cald al ţiţeiului vâscos sau congelabil
Temperatura la care se face încălzirea nu trebuie să depăşească 70C , sau

temperature de începere a evaporării fracțiilor ușoare, pentru a se evita pierderile
prin evaporare.
1. Ce presupune transportul țițeiurilor vâscoase cu diluanți?
2. În ce constă transportul țițeiului tratat termic?

1. Subcapitolele 3.2.
72
2. Subcapitolul 3.7.
Scrieți metodele neconvenționale pentru transportul țițeiurilor
vâscoase/congelabile.
Obiective: Scopul acestui capitol este de a pregăti studenții în înțelegerea

fenomenelor specifice care au loc la pomparea țițeiurilor vâscoase sau
congelabile prin conducte.
3.9. analiza variaţiei de temperatură în lungul conductei
Ecuația de variație a variației temperaturii este:

−ρcQdT =πdk ( T −T 0 ) dx (3.1)
Unde k este coeficientul global de transfer de căldură, și T este
temperatura lichidului transportat.
Distanța de răcire a țițeiului este:
T
−ρcQdT ρcQ dT
dx= x=−∫
πkd ( T−T 0 ) ; T1 πkd T −T 0
(3.2)
T 1−T 0 πkd
ln = x ; T =T 0+ ( T 1 −T 0 ) e−ax (3.3)
T −T 0 ρcQ
πkd
a=
ρcQ
73
3.10. Coeficientul global de schimb de căldură
Poate fi determinat astfel:

n
1 1 d D d
= +∑ ln i + (3.4)
k α 1 i=1 2 λ i D i−1 α 2 D
Sau pentru conducte cu diametre de peste 0,5m:
n
1 1 δ 1
= +∑ i + (3.5)
k α 1 i=1 λi α 2
- 1 este coeficientul de transfer de căldură prin convecţie;
- i conductivitatea termică a stratul interior de protecţie;
- d diametrul interior;
- D diametrul exterior;
- Di diametrul exterior al stratului i;
- Di-1 diametrul interior al stratului i;
- 2 coeficientul de transfer de căldură de la suprafaţa exterioară a
conductei la mediul înconjurător;
- i grosimea stratului cilindric I (2i=Di – Di-1).
Coeficientul de transfer de căldură , se poate determina din relaţia ce
există între numerele Reynolds, Prandtl şi Nusselt:
ρvd μc α 1d
ℜ¿ ; Pr ¿ ; Nu= (3.6)
μ λ λ
unde  este conductivitatea ţiţeiului.
Relaţia existentă între cele trei numere, care defines criterile de
similitudine, a fost stabilită de Sieder şi Tate şi depinde de regimul de curgere.
În regim de curgere laminar,
Nu=0,475 ¿ (3.7)
în care  şi p sunt vâscozităţiile dinamice ale lichidului la temperatura din
conductă, respectiv de temperatura peretelui interior al acesteia.
În regim de curgere prin conductă, turbulent, Re104
( )
1 0 ,14
μ
Nu=0,027 ℜ0 ,8 Pr 3 (3.8)
μp
Pentru valori ale 2000< Re<104, relaţia (3.8) este corectată cu factorul de
corecţie al lui Ramme.
( ) (1− 600000 )
1 0 ,14
μ
Nu=0,027 ℜ0 ,8 Pr 3 0 ,8 (3.9)
μp ℜ
74
Coeficientul de transfer de căldură 2, în cadul conductelor îngropate se

calculează cu relaţia:
α 2= √
2α a h20−
D2
4
[ √ )]
(3.10)
( √
2
α a 2 D2 h0 h0
D 1+ h0 − ln 2 + 4 2 −1
λs 4 D D
în care:
- a este coeficientul de transfer de căldură de la sol la atmosferă;
- h0 adâncimea de îngropare a conductei măsurată de la axul său;
- s conductivitatea termică a solului.
În cazul unui schimb de căldură sol-atmosferă intens (a mare), iar
h0
adâncimea de îngropare este mare >2, se poate utiliza o formulă simplificată:
D
2 λs
α 2=
( √ )
2
2 h0 h0 (3.11)
D ln + 4 2 −1
D D
Relaţia (3.11) a fost scrisă de către Forchheimer.
Coeficientul a are o componentă colectivă ac şi una radiantă ar:
α a=α ac + α ar (3.12)
Acești coeficienți se calculează cu ajutorul relaţiilor:
α ac =6 , 15+4 ,18 (3.13)
[( ) ( ) ]
4 4
ε1 c s Ts Ta
α ar= − (3.14)
T s−T a 100 100
în care:
- va este viteza vântului;
- 1 coeficient ce exprimă gradul de închidere a culorii solului;
W
c s =5 ,68 2 4
m k
- Ts temperatura suprafeţei solului;
- Ta temperatura aerului.
75
În cazul în care conducta este aeriană, coeficientul de transfer de căldură

are o expresie de forma relaţiei (3.12) în care componenta colectivă se calculează
din relaţia:
( )
0 ,25
0 ,6 0 ,38 μ
N ua=0 ,25 ℜ Pr a (3.15)
μ pa
unde pa este vâscozitatea aerului la temperatura peretelui exterior al conductei,

indicele a arată că parametrii respectivi se calculează la temperatura aerului.
Componenta radiantă se calculează cu o relaţie similară relaţiei (3.14) în
care  1 se referă la culoarea suprafeţei exterioare a conductei.
Tpe este temperatura la peretele exterior al conductei.
În relaţiile de mai sus temperatura Tp nu este cunoscută și de aceea
determinarea vâscozităţii p se face printr-un calcul de încercare - eroare.
Se presupune o valoare Tp < T pentru care se calculează 1 şi k1 după care
se verifică cu ajutorul relaţiei:
α 1 ( T −T p ) =k ( T −T 0 ) (3.16)
din care
k
T p=T −
α1
( T −T 0 ) (3.17)
iar valoarea Tp obţinută se compară cu cea presupusă.

Dacă nu este îndeplinită condiţia de eroare impusă calculul se reia.
În absenţa vântului sau pentru intervale de temperatură obişnuite ale
atmosferei, pot fi utilizate formule mai simple.
3.11. Analiza staţiilor de încălzire
Lungimea lî pentru utilizarea unei staţii de încălzire este:

T1
1 dT
lî¿ ∫ (3.18)
T2
a T −T 0
Numărul de staţii de încălzire n, va fi:

l
n= (3.19)
lî
În general numărul n este un număr fracţionar şi se rotunjeşte în plus.
Dacă se admite a constant, atunci, într-un calcul mai puţin riguros se
obţine:
76
1 T 1−T 0
lî¿ ln (3.20)
a T 2−T 0
3.12. Răcirea țițeiului la oprirea pompării
Ecuaţia de bilaţ termic a unui volum elementar de conductă este.

2
πd
−ρc dxdT =kπd ( T −T 0 ) dxdt (3.21)
4
Se separă variabilele:
−ρcd
dt= dT (3.22)
4 k ( T −T 0)
Integrând se determină timpul de răcire:
Tx
d ρc dT
4∫
t= (3.23)
T
k T −T 0
Integrala din relaţia (3.23) se rezolvă numeric dând valori asemănătoare
temperaturii T(T < Tx).
Dacă mărimile ,c,k se admit constante atunci relaţia (3.23) devine:
ρcd T x −T 0
t= ln (3.24)
4k T −T 0
sau
−4 kt
T =T 0+ ( T x −T 0 ) e ρcd (3.25)
Dacă în relaţia (3.24) T se înlocuieşte cu temperatura minimă admisibilă,

se poate determina timpul maxim admisibil de staţionare în conductă.
Coeficientul de transfer global de schimb de căldură se poate calcula cu
una din relaţiile (3.4) sau (3.5) unde coeficientul  se deduce din formula:
Nu=C (Gr Pr )n
(3.26)
În care Gr este numărul lui Greshof, care se calculează cu relaţia:
( T −T p ) d3
Gr= gβ (3.27)
ν2
unde  este coeficientul de dilatare volumică a lichidului iar g acceleraţia
gravitaţională.
Numerele Nu şi Pr se calculează cu ultimele două relaţii (3.6), iar
temperatura Tp cu relaţia (3.17) prin metoda încercare – eroare.
77
Coeficienţii C şi n sunt în funcţie de produsul (Gr Pr) şi valorile lor sunt

date în tabelul 3.1.
Tabelul 3.1. Valorile C și n din ecuația 3.26
Gr Pr C n
10  5103
-3
0,18 0,13
51032107 0,54 0,25
21071013 0,14 0,33
3.13. Transportul la cald a țițeiului-calculul hidraulic
În cazul transportului la cald, panta hidraulică a conductei, depinde de

temperatură, iar calculul căderii de presiune de-a lungul conductei este mai greu
de realizat. În acest scop se calculează scăderea elementară de presiune dp
corespunzătoare elementului de conductă de lungime dx.
2
8ρQ
dp=−ρgdz− 2 5 λdx (3.28)
π d
Ţinând seama că:
2
8Q
i= 2 5
λ (3.29)
π gd
Relaţia (3.28) se mai poate scrie:
dp
=−dz−idx (3.30)
ρg
În cazul unui transport izoterm mărimile p,  şi i, se indexează cu ”i”, iar
relaţia (3.28) se va scrie:
d pi
=−dz−i i dx (3.31)
ρi g
în care:
2
8 Qi
i i= 2 5
λi (3.32)
π gd
Folosind relaţiile (3.29) şi (3.30) se calculează raportul pantelor
hidraulice:
( ) ( ) ( )
2 2
i λ Q 2 λ ρQ ρi λ ρi
= = = (3.33)
ii λi Qi λi ρ i Q i ρ λi ρ
Pentru obţinerea relaţiei (3.33) s-a ţinut seama că debitul maxim M este
constant nedepinzând de temperatură:
78
M =ρi Qi=ρQ (3.34)

Din raportul relaţiilor (3.33) şi (3.34) se obţine:
dp
+ dz
ρg i
= (3.35)
d pi i
+ dz i
ρi g
Ţinând seama de (3.31) şi (3.33) prin aducerea la acelaşi numitor, relaţia
(3.35) devine:
( )
2
dp λ ρ
+ dz= (−i i ) dx (3.36)
ρg λi ρ i
Integrând (3.36) între secţiunea iniţială şi finală rezultă:
( ) λλ dx
2 2
p1 p2 ρi
− + ( z 1−z 2 )=−ii∫ (3.37)
ρg ρg 1 ρ i
În (3.37) se face substituţia:

−1 dT
dx= (3.38)
Q T −T 0
iar (3.36) devine:
( ) λλ 1a T dT−T +( z −z )
T1 2
p1 p ρ
− 2 =ii ∫ 0 2 1
(3.39)
ρ1 g ρ2 g T
ρ 2
i 0
Variaţia presiunii de-a lungul conductei este:
( ) λλ 1a TdT−T +( z−z )
T1 2
p p ρ
= 1 −i i∫ 0 1 (3.40)
ρg ρ1 g T
ρ i 0
Integralele din relaţiile (3.39) şi (3.40) se calculează numeric.

Din cauza variaţiei de temperatură de-a lungul conductei se poate produce
schimbare a regimului de curgere din conductă.
Trebuie cunoscută temperatura Tt la care este posibilă modificarea
regimului de mişcare. Aceasta se poate determina calculând raportul:
ℜ
vd
ν Q νi ρi νi (3.41)
ℜi
v i d Qi ν ρ ν
νi
T1
dT
x t =∫ (3.42)
Tt a ( T −T 0 )
79
( ) λλ a( TdT−T ) + z −z
T1 2
pt p ρ
= 1 −i i∫ i t 1 (3.43)
ρt g ρ1 g T
ρ t
i 0
Staţiile de încălzire au aceeaşi amplasare de obicei cu staţiile de pompare

(figura 3.1).
Fig. 3.1. Amplasamentelor staţiilor de încălzire
Fig. 3.2. Variaţia temperaturii în timpul pompării
3.14. Transportul petrolului brut cu gaze în soluţie
O metodă ușoară de transport a țițeiului vâscos sau congelabil constă în

livrarea acestuia cu ajutorul gazelor prezente în soluţie.
Particulele de gaze se dizolvă în țiței fiind cuprinse între moleculele de
petrol și asigurând o limitare a formării agregatelor cristaline de parafină sau
80
creeri unor spații de curgere gaze-lichide în conductă, care reduc vâscozitatea

acestuia.
Căderea de presiune în conductă o putem scrie sub formă de înălţime
coloană de lichid pentru cele două situaţii, fără şi cu gaze în soluţie, se poate
scrie:
2
8Q l
H= 2 5 λ (3.44)
π d g
¿2
¿ 8Q l ¿
H = 2 5
λ . (3.45)
π d g
Calculând raportul celor două expresii obținem:
¿ ¿2 ¿
H Q λ
= . (3.46)
H Q2 λ
În aceste relaţii:
- Q* este debitul de ţiţei cu gaze în soluţie;
- * - coeficientul de rezistenţă hidraulică longitudinală în cazul în care
petrolul brut conţine gaze dizolvate;
- H* - căderea de presiune exprimată sub formă de înălţime coloană de
lichid când ţiţeiul conţine gaze în soluţie.
Debitul de ţiţeiului Q* poate fi exprimat prin relaţia:
¿ M p+ M g
Q= (3.47)
ρ¿
în care
- Mp este debitul masic de petrol brut fără gaze;
- Mg - debitul masic de gaze în condiţii normale;
- * - densitatea petrolului brut cu gaze în soluţie.
Pe de altă parte se ştie că:
M p=Q ρ p M g =Qg ρg (3.48)
unde:
- p este densitatea petroluluibrut fără gaze în soluţie;
- g - densitatea gazelor în condiţii normale;
- Q - debitul petrolului brut faţă de gaze;
- Qg - debitul de gaze în condiţii normale.
Ştiind că:
Qg=Rg Q (3.49)
81
unde Rg este raţia de gaze.

¿ ρ p Q+ ρg Qg ρ p Q+ ρg R g Q ρp+ ρg Rg
Q= ¿ = ¿ = Q (3.50)
ρ ρ ρ¿
Astfel relaţia (3.46) o mai putem scrie sub forma:
( ) ( )( )
¿ 2 ¿ 2 2 ¿
H ρ p + ρ g Rg λ ρg ρp λ
= = 1+ R g ¿ . (3.51)
H ρ¿ λ ρ ρ¿ λ
¿
H
Procedeul de pompare este eficient atunci când  1, ceea ce înseamnă,
H
¿
λ
analizând relaţia (3.51) că  1.
λ
Pentru regim laminar şi turbulent, conducte netede se poate scrie:
( )A
α 2 2α α α
A Aμ π d μ A πdμ
λ= α
= α
= α α α α= (3.52)
ℜ ( ρvd ) 4 ρ Q d 4 ρQ
( )A
¿ α
¿ A πdμ
λ= =
¿
α
4 ρ¿ Q ¿
Re
(3.53)
deci:
( ) ( )
α α
( )
¿ ¿ ¿ ¿ α
λ μ ρpQ μ ρp 1 μ 1
= = =
[( )( )]
μ ρ¿ Q ¿ μ ρ¿
(1+ R ρ )
α α
λ ρg ρp μ ρg (3.54)
1+ R g ¿ g ¿
ρ ρ¿
Introducând (3.54) în (3.51) obţinem:
( ) ( )( )
¿ 2−α 2 ¿ α
H ρg ρp μ
= 1+ R g ¿ ¿ . (3.55)
H ρ ρ μ
Dacă pentru * şi * se folosesc relaţiile:
* = p e -aRg ; * =  e -bRg . (3.56)
unde a este coeficient a cărui variaţie determinată experimental este cuprinsă
între valorile de 0,01 şi 0,1, iar b este un coeficient a cărui variaţie stabilită
experimental este cuprinsă între 0,0005 şi 0,02, coeficienți care depind de natura
ţiţeiului.
Pe baza relaţiilor (3.56), relaţia (3.55) devine:
( ) e .
¿ 2−α
H ρg ( 2 a−αb ) Rg
= 1+ R g ¿ (3.57)
H ρ
( ) ( ) (ρ e () μ eμ )= ee
2 ¿ α 2 −b R g 2 a Rg
ρp μ ρp ( 2 a−2 b) R g
= =e (3.58)
ρ¿ μ p
−a Rg −2 b R g
82
¿
H
Condiţia  1 are loc dacă:
H
2a-  b  1 (3.59)
Condiţiile specifice regimului laminar sau turbulent – conducte netede, se
obţin făcând particularizarea  =1 şi A =64, respectiv  =0,25 şi A =0,3164.
Aplicații
Să se calculeze lungimea de conductă pe care țițeiul poate congela și
numărul de stații intermediare de încălzire pentru transportul unui țiței
congelabil.
Se cunosc: lungimea conductei L = 62,4 km, TD = 333,15 K temperatura la
deposit, Ts = 328,15 K temperatura de siguranță pentru transport, Text =
temperature exterioară, a = 0,157.
Rezolvare:
Lungimea de congelare se calculează cu relația:
1 T −T
Lc = ln D ext .
a T s−T ext
 Pentru vară:
1 333 , 15−291, 15
Lc = ⋅ln =
0 , 157 282 , 15−291 , 15 13,38 km.
 Pentru iarnă:
1 333 , 15−275 ,15

Lc = ⋅ln =
0 , 158 282 , 15−275 , 15 9,81 km.
Numărul stațiilor de încălzire:
Lt
n= .
Lc
 Pentru vară:
62 , 4
n= =4 , 66
13 ,38 =>5 stații.
 Pentru iarnă:
62 , 4
n= =6 , 13
9 , 81 =>6 stații.
83
1. Ce presupune transportul la cald al țițeiului?
2. Scrieti relația variației temperaturii în lungul conductei.

2. Relația 3.25.
1. Ce presupune transportul țițeiurilor văscoase cu gaze în soluție.
2. Cum se stabilește amplasarea stațiilor de încălzire a țițeiului.
Capitolul 4
CALCULUL MECANIC AL CONDUCTELOR
Obiective:
Alegerea materialelor constructive ale sistemelor de transport produse
petroliere este de mare importanță deoarece:
a. o grosime de perete mare duce la un cost de fabricație ridicat și o greutate
în montajul acestora,
b. o grosime redusă a peretelui conductei, face ca țeava să se comporte elastic
sau chiar să ducă la spargerea acesteia.
Calculul mecanic constă în alegerea grosimii peretelui țevi.
Rezumat:
Conductele se fabrică în diametre și grosimi de perete standardizate (în
practică se utilizează standardele API 5 L (Line pipe) sau ISO 13623:2009
(Specifies requirements and gives recommendations for the design, materials,
84
construction, testing, operation, maintenance and abandonment of pipeline

systems used for transportation in the petroleum and natural gas industries).
Dacă valoarea diametrului se determină din relația debitului de fluid
necesar a fi transportat pe conductă, în cazul solicitărilor mecanice la care este
supus sistemul de transport acestea se detemină funcție de modul de amplasare a
conductelor (aeriene sau subterane).
Solicitările la care sunt supuse sistemele de transport țiței pot fi :
a. permanente (inevitabile),
b. temporare (parțial evitabile),
c. accidentale (evitabile).
4.1. Solicitările materialului tubular
Materialul tubular al conductei este supus unor eforturi permanente

(inevitabile) sau parțial funcționale (accidentale).
Solicitările permamente se datorează:
a. Greutății materialului tubular,
b. Greutății fluidului din conductă.
c. Presiunii fluidului din conductă,
d. Presiunii geostatice (a solului de pe conductă),
e. Forța vântului și greutatea zăpezii (în cazul conductelor aeriene),
Solicitările accidentale la care sunt supuse sistemele de conducte
petroliere se datorează:
a. Șocului hidraulic, care apare la închiderea rapidă a vanelor (de obicei
se instalează în cazul conductelor de lichide vane cu închidere lentă,
iar în cazul conductelor de gaze vane cu închidere rapidă).
b. Diferențelor de temperatură ale fluidelor care poate duce dilatarea sau
contractarea oțelului din conducte,
c. Diferențelor de diametru ale conductelor (ovalitate sau excentricitate).
Aceste defecte pot apărea în timpul fabricației țevii (la sudură sau la
laminare) precum și în timpul exploatării (montajulului defectuos sau
intervenții neautorizate asupra peretelui țevii).
Toate aceste solicitări care pot afecta integritatea conductelor, pot fi
prevenite printr-o exploatare judicioasă.
4.2. Eforturile unitare în peretele materialului tubular
85
Solicitările la care sunt supuse conductele cauzează apariţia unor eforturi

unitare în peretele materialului tubular.
Aceste eforturi în general se dezvoltă după trei direcţii (figura 4.1):
- axială σ ax;
- tangenţială (inelară) σ t;
- radială σ r.
Fig. 4.1. Starea de eforturi dintr-o conductă de țiței
4.2.1. Eforturi unitare axiale
Efortul unitar axial, ax, acţionează după o direcţie paralelă cu axa ţevilor
şi are expresia:
σ ax =σ ax , p +σ ax , T +σ ax, c + σ ax ,s (4.1)
în care:
- σ ax, p este efortul unitar axial cauzat de presiunea de lucru a fluidului, de
diferenţe de nivel în cazul conductelor înclinate sau de greutatea
materialului tubular;
- σ ax, T este efortul unitar axial cauzat de variaţia de temperatura din
conductă. Acest efort se datorează, în principal, transportului la cald a
produselor petroliere sau a amplasării conductei în zone cu variații mari
de temperatură (mai ales în cazul conductelor montate aerian);
- σ ax, c este efortul unitar axial care apare în cazul îndoirii la rece a ţevilor;
- σ ax, s este efortul unitar axial care apare în cazul condiţiilor producerii
şocului hydraulic (șocul hidraulic apare în cazul conductelor de transport
țiței, atunci când are loc închiderea rapidă a acestora. Tocmai de aceea se
utilizează vane cu închidere lentă. În cazul conductelor de transport gaze
naturale, șocul hidraulic este redus datorită compresibilității acestora).
4.2.1.1. Efortul unitar axial de presiune
86
Efortul unitar axial de presiune σ ax, pse calculează cu relația:

F ax
σ ax, p= (4.2)
πdσ
în care:
- Fax este forţa axială totală şi are expresia:
F ax =F p +Gax (4.3)
- Fp este forţa de presiune corespunzătoare presiunii maxime exercitate în
secţiunea ce are cota cea mai mică:
2 2
πd πd (
F p= p p+ ρgΔz ) (4.4)
4 4 max
- pmax este presiunea maximă;

- ρ reprezintă densitatea produsului;
- z este diferenţa de nivel între excentricităţile conductei;
- g este acceleraţia gravitaţională;
- Gax reprezintă componenta axială a greutăţii materialului tubular:
Gax =πd ρ m δ g Δz (4.5)
- m este densitatea metalului din care sunt fabricate ţevile;
-  reprezintă grosimea peretelui ţevilor.
Ţinând seama de relaţiile (4.3), (4.4) şi (4.5), relaţia (4.2) se mai poate
scrie și sub forma:
σ ax, p=
pd
4δ
+ ρ
d
(+ ρ gΔz
4σ m ) (4.6)
iar în cazul particular în care conducta este orizontală, z = 0,

pd
σ ax, p= .
4δ
4.2.1.2. Efortul unitar axial termic

Efortul unitar axial termic ax,T se calculează cu relaţia (conform legii lui
Hooke):
σ ax, T =Eε (4.8)
în care: E este modulul de elasticitate al materialului iar  este alungirea relativă:
Δl
ε= =± αΔT ;
l
Δl=± αlΔT (4.9)
unde:
87
- l este alungirea;
-  - coeficientul de dilatare termică a materialului;
- l - lungimea conductei.
Semnul plus corespunde unei alungiri (temperatura creşte), iar semnul
minus unei contracţii(temperatura scade).
Prin urmare:
σ ax, T =± 2 EΔT (4.10)
4.2.1.3. Efortul unitar axial datorat curburii ţevilor

Efortul unitar axial datorat curburii ţevilor ax,c se poate determina cu
ajutorul legii lui Hooke, respectiv o relaţie de tipul (4.8):
σ ax, c =Eε (4.11)
în care  are expresia:
Δl d
ε= = (4.12)
l 2R
unde: R este raza de curbură.
d
σ ax, c =E (4.13)
2R
4.2.1.4. Efortul unitar datorat şocului hidraulic
Efortul unitar datorat şocului hidraulic ax,s are expresia:
Δ psd
σ ax, s= (4.14)
4δ
în care ps este creşterea de presiune cauzată de producerea şocului hidraulic şi
se calculează cu relaţia lui Jukovski:
Q 4 ρQ
Δ p s=v m c=ρ c= c (4.15)
A πd
2
În relația 4.15 c reprezintă viteza sunetului în lichid şi se calculează cu

relaţia:
c= √ Ee
ρ
(4.16)
√ 1+
d Ee
δE
în care Ee este modulul de elasticitate al lichidului.
Ţinând seama de relaţiile (4.15) şi (4.16), relaţia (4.14) devine:
88
σ ax, s=
ρQ √ Ee
ρ
(4.17)
√
πdδ E d
1+ e
Eδ
Se consideră închidere bruscă a robinetului dacă timpul de închidere t
satisface inegalitatea:
2l
t< (4.18)
c
În cazul închiderii treptate când:
2l
t> (4.19)
c
Presiunea de şoc se determină cu formula:
2l
Δ p soc= ρ v m (4.20)
t
4.2.2. Eforturi unitare tangenţiale (inelare)
Tensiunile tangenţiale sunt cauzate de:

- presiunea interioară,
- excentricitatea şi ovalitatea ţevilor,
- presiunea solului,
- sarcinile mobile.
4.2.2.1. Eforturi unitare tangenţiale datorate presiunii interioare

Pentru calculul tensiunii tangențiale datorate presiunii interne, se
utilizează raportarea la conducte cu pereți subțiri și conducte cu pereți groși.
δ
a) Ţevile cu pereţi subţiri sunt acele conducte, la care raportul
D
îndeplineşte condiţia:
δ
≤ 0,024...0 , 025 .
D
În multe cazuri ţevile utilizate pentru conductele petroliere sunt cu pereţi
subţiri.
Pentru calculul efortului unitar inelar, în acest caz, se pot folosi relaţiile:
- Formula lui Mariotte
pd
σ t= (4.21)
2δ
89
- Formula lui Barlow

pD D ( σ a− p )
σ t= = (4.22)
2δ d
în care a este efortul unitar admisibil.
În calcule se considră că acesta este egal cu 0,5c (c este efortul unitar la
curgere ).
b) Pentru ţevile cu pereţi groşi se pot utiliza formulele:
- Formula lui Klavarina (valabilă pentru ţevi cu capete deschise)
p ( B D2 + 4 d 2 )
σ t= (4.23)
10 ( D2−d 2 )
- Formula lui Birni
p ( 13 D2+7 d 2 )
σ t= (4.24)
10 ( D 2−d 2 )
δ
- Formula lui Ianemé (valabilă pentru 0,15 şi pentru ţevi cu
D
capete deschise).
p ( D 2+ d 2 )
σ t= 2 2 (4.25)
D −d
4.2.2.2. Efectul ovalităţii şi excentricităţii asupra efortului unitar

tangenţial
Ovalitatea (o) şi excentricitatea (e) a ţevilor petroliere se definesc cu
ajutorul relaţiilor:
Dmax −D min
o=
D
(4.26)
δ max −δ min
e=
δ max +δ min
(4.27)
în care:
- Dmax este diametrul exterior maxim;
- Dmin este diametrul exterior minim;
- D este diametrul exterior nominal;
- max este grosimea maximă a peretelui ţevii;
- min este grosimea minimă a peretelui ţevii.
Efortul unitar inelar maxim se poate astfel calcula cu relaţia:
90
σ t=
2δ (
pD 3 D−2δ
2δ
o+
1
1−e ) (4.28)
4.2.2.3. Efectul presiunii exterioare şi a sarcinilor mobile asupra

efortului unitar tangenţial
Sub acţiunea presiunii exterioare(presiunea solului) pe , se poate produce
turtirea ţevilor de conductă.
Valoarea presiunii exterioare la care se produce turtirea se calculează cu
relaţia:
( )
2
2E δ
pe = (4.29)
s ( 1−μ ) D
2
unde: s este un coeficient de siguranţă (de regulă s3) și - coeficientul lui
Poisson (pentru oţel =0,3).
Relaţia (4.29) este valabilă în domeniul elastic sau dacă presiunea
exterioară se exercită uniform.
Fig. 4.2. Conductă ovală (a) şi conductă excentrică (b)
Când conductele sunt îngropate sub căile de comunicaţie atunci presiunea

exterioară este distribuită neuniform datorită sarcinilor mobile la care este
supusă.
Pentru a înlătura influenţele acestora, conductele sunt protejate cu ajutorul
unor tuburi metalice sau al un tuburi din beton.
4.2.3. Eforturi unitare radiale
91
Efortul unitar radial, r este cauzat de presiunea interioară a lichidului din

conductă şi se calculează cu relaţia:
σ r=− p (4.30)
4.2.4. Efortul unitar echivalent (total)
Efortul unitar total  se calculează cu relaţia:
σ=
√ 1
[ ( σ −σ ) 2+( σ t −σ r )2 +( σ r−σ ax ) 2 ]
2 ax t
(4.31)
Deoarece r este mult mai mic comparativ cu σ ax , σ t , se poate folosi relaţia

simplificată:
σ =√ σ 2ax +σ 2t −σ ax σ t (4.32)
Valoarea obţinută se definește ca fiind efortul unitar admisibil.
Dacă a atunci se recurge la mărirea grosimii peretelui sau la utilizarea
unui oţel superior calitativ.
4.3. Determinarea grosimii peretelui ţevilor
În conformitate cu STAS 10741-80 pentru conductele de transport pentru

hidrocarburi lichide, grosimea peretelui se determină cu formula:
pD
δ= +a +a (4.33)
2F γa 1 2
în care:
- p este presiunea maximă din conductă;
- F – coeficientul de calitate a îmbinării longitudinale a ţevilor;
- a1 – adaos pentru neuniformitatea grosimii peretelui ţevilor;
- a2 – adaos pentru neuniformitatea coroziunii peretelui ţevilor.
Coeficientul F=1 pentru ţevi trase şi variază între 0,7 şi 0,9 pentru ţevi
sudate în funcţie de tehnologia de execuţie a sudurii şi de gradul de control.
Efortul a se calculează cu relaţia:
σc
σ a= (4.34)
s
unde s este coeficientul de siguranţă.
Coeficientul s=2 pentru categoria I de traseu, iar pentru categoria a II-a
de traseu s=1,67.
92
Categoria I de traseu se referă la zonele în care conducta intersectează căi

de comunicaţie, cursuri de apă, canale sau se află în apropierea localităţilor sau
platformelor industriale sau în zone cu acces diferit.
Categoria a II-a de traseu se referă la zonele nelocuite, cu acces uşor şi
teren cu condiţii normale.
Adausul a1 are valoarea 0,125 pentru ţevi din gama curentă şi 0,15
pentru ţevi din gama specială.
Adausul a2 se prevede numai pentru conducte la care nu se proiectează şi
o instalaţie de protecţie anticorozivă; şi în acest caz are valoare cuprinsă între 0,5
-1 mm.
O altă modalitate de determinare a grosimii ţevii constă în calculul celor
trei eforturi unitare.
Prin intermediul teoriei de rezistenţă a energiei maxime de deformare a
formei (teoria Huber-Mises-Hensky) putem afla efortul unitar echivalent
1 2 0 ,5
σ ec h=
2
[ ( σ ax −σ t ) + ( σ t −σ r ) + ( σ r−σ ax ) ] ,
2 2
(4.35)
Având în vedere că:

σ r <σ ax <σ t
Ecuația 4.35 se rescrie sub forma:
0, 5
σ ec h=( σ ax + σ t −σ ax σ t )
2 2
, (4.36)
unde: a este efortul unitar admisibil, c - efortul unitar corespunzător limitei
inferioare de curgere.
Ecuația 4.36 se poate simplifica sub forma ecuației 4.34:
σc
σ ec h ≤ σ a= (4.37)
s
Efortul unitar admisibil se calculeazză pentru diferite valori ale
temperaturii de funcţionare a conductelor de transport fluide petroliere.
Pentru calcule s-a definit r - rezistenţa de rupere la 273,150C și c -
rezistenţa de curgere la Tf.
De asemenea fl este rezistenţa de curgere la fluaj la o temperatură de
funcționare Tf.
Atunci când Tf < 270,150C, efortul unitar absolut se poate scrie astfel:
σr
σ a= , (4.38)
cr
Coeficientul de siguranţă cr are valoarea egală cu 3,75 pentru ţevi trase şi 3
pentru ţevi sudate elicoidal sau longitudinal.
93
Când se transport un fluid cu temperature cuprinsă în intervalul 270,15 < Tf

< 420,150C, efortul unitar absolut devine:
σc
σ a= , (4.39)
cc
Dacă temperatura de funcționare a conductelor petroliere este Tf >
420,150C, atunci relația 4.37 se poate scrie sub forma:
σ Tf
σ a= , (4.40)
cTf
Coeficientul ce are valoarea cuprinsă între 1...2.
Dacă prin calcule se constată că c > a se utilizeză ca și metodă de
compensare a acestui efort mărirea grosmii de perete sau utilizarea unui oțel mai
bun calitativ (cu calități funcționale mai bune).
Grosimea de perete a conductei se poate determina cu relația:
¿
e=e + a1 +a2 (4.41)
unde:
¿ pD
e=
2 σ a, (4.42)
În relația 4.42 coeficientul definește calitatea sudurii având valoarea de

0,7…0,8 pentru ţevi sudate şi 1 pentru ţevi trase.
De asemenea:
- coeficientul a1 este un adaos pentru neuniformitatea grosimii peretelui ţevii
(are valoarea de 0,125e* pentru țevile din gama curentă și 15e* pentru
ţevile din gama specială);
- coeficientul a1 este un adaos care anihilează efectul coroziv al mediului în
care este instalată conducta, având o valoare cuprinsă între ,5…1 mm (se
aplică mai ales la conductele neprotejate catodic).
4.4. Probarea conductelor
Ţevile conductelor sunt supuse la trei probe:

- preliminară;
- de rezistenţă;
- de etanşeitate.
4.4.1. Proba preliminară
94
Proba preliminară se realizează pe tronsoane cu aer comprimat la o

presiune de 5 bar și are rolul de a observa starea sudurilor executate în șantier.
Durata depinde de diametrul conductei şi se stabileşte de către
constructor, dar trebuie să fie de cel puţin o oră.
4.4.2. Proba de rezistenţă
Proba de rezistenţă se exercită tot pe tronsoane cu aer comprimat

(procedură aplicată rareori, din cauza posibilităților de deteriorare și explozie a
conductelor) sau cu apă.
Presiunea de probă, pp, se determină cu ajutorul relaţiei:
p p=ap (4.43)
în care:
- p este presiunea maximă de regim;
- a este un coeficient care depinde de categoria traseului:
 Pentru trasee de categoria I, a=1,4;
 Pentru trasee de categoria a II-a,a=1,2.
Durata probei este de minimum o oră la presiunea de probă şi de
minimum 6 ore la presiunea maximă de regim.
Presiunea de probă nu trebuie să cauzeze suprasolicitări excesive în
materialul tubular al conductei.
Există normative în care sunt precizate criteriile pentru stabilirea presiunii
de probă în diferite situaţii.
Proba se consideră reuşită dacă manometrele montate nu înregistrează
nici o scădere, iar pe conductă nu apar deformări sau spargeri.
4.4.3. Proba de etanşeitate
Proba de etanşeitate se realizează cu apă sau cu aer la presiunea maximă

de regim. Durata probei este de 24 de ore.
Proba este reuşită dacă în intervalul de timp menţionat presiunea scade cu
mai puţin de 1%.
Dacă în timpul probei de etanşeitate temperatura variază, condiţia de
reuşită a acesteia este:
pf Tf
≥0 , 99 (4.44)
pi Ti
95
unde indicii i şi f, la presiunea p şi temperatura T, au semnificaţie de iniţial şi

final.
Aplicații:
Să se verifice grosimea de perete a unei conducte cu diametrul exterior D
= 101,6 mm și grosimea de perete aleasă e = 7.1 mm.
Se cunosc:
a1 - adaos pentru neuniformitatea grosimii peretelui = (0,125…..0,15) mm;
a2 - adaos pentru coroziune = 0,5…..1 mm, se alege 0,7 mm;
c – coeficient de sigurantã = 1,67….2;
c = 2,07.108 N/m2 - efortul unitar de curgere;
φ - coeficient de calitate a îmbinãrii (sudurii) = 0,7…0,9, se alege 0,8.
Rezolvare:
Conform SREN 10208 grosimea peretelui țevii se determinã pe baza
teoriei efortului unitar maxim (tangential):
p D
e= D +a1 +a2 =ξ +a 1 +a 2
2 ϕσ a
Se alege a1= 0,135 mm, c= 1,7 și se calculează σa - efortul unitar admisibil:
2 , 07⋅10 8
σc
σ a= = =1 ,217⋅108
c 1, 7 N/m2
Pe timp de vara:
64 ,361⋅105⋅0 ,1143
e= 8
+0 , 135⋅10−3 +0 , 7⋅10−3=4 , 612⋅10−3
2⋅0 , 8⋅1 , 217⋅10 m
e = 4,612 mm < 7,1 mm => conducta a fost corect dimensionată.
Pe timp de iarna:
70 , 36⋅10 5⋅0 , 1143
e= 8
+0 , 135⋅10−3 +0 , 7⋅10−3=4 , 965⋅10−3
2⋅0 , 8⋅1 , 217⋅10 m
e = 4,965 mm < 7,1 mm => conducta a fost corect dimensionată.
1. Ce eforturi unitare cunoașteți și cum se determină?
2. Cum se determină grosimea peretelui țevii?
96

La ce probe sunt supuse conductele?
Capitolul 5
97
COLECTAREA ȘI TRATAREA ŢIŢEIULUI ÎN UNITĂŢILE DE

PRODUCŢIE
Unitatea de învățare nr. 8– 3 ore
Obiective: Extracția din zăcământ a țițeiului este însoțită și de gazele asociate

(dizolvate sau în stare liberă) precum și de apa existentă în straturile productive.
Rolul acestui capitol este de a prezenta procesul de colectare, tratare și transfer a
țițeiului extras, în vederea asigurării livrării acestuia în stare comercială.
De asemenea, urmărim însușirea de către studenți a procedeelor de tratare.
Rezumat: Petrolul este cantonat în zăcăminte petrolifere, fiind extras la
suprafață prin intermediul instalațiilor de extracție (sonde, mine, etc).
Extracția are loc (funcție de valoarea energiei de zăcământ) prin:
- erupție naturală (acest tip de extracție se bazează de obicei pe destinderea
gazelor din capul zăcământului, cele ce fac ca țițeiul să ajungă la
suprafață printr-o curgere liberă ascensională);
- extracție gaz-lift, procedeu care utilizează gazele asociate zăcământului
pentru a aduce la suprafață particulele de lichid petrolier;
- extracție artificială, bazată pe diverse modalități de transfer al țițeiului din
zăcământ spre suprafață.
Din capul sondei de extracție, țițeiul (de cele mai multe ori asociat cu apă,
sedimente și gaze libere sau încorporate în fluidul petrolier) este transportat spre
o unitate de tratare și depozitare. În această unitate, țițeiul este prelucrat fizic și
chimic în vederea asigurării calității acestuia pentru a fi un produs vandabil
(conținut de sare mai mic de 5 kg/vagon și conținut de apă sub 1 %).
5.1. Colectarea petrolului brut
5.1.1. Colectarea în unităţile de exploatare
Fluidele petroliere produse de sondele de extracţie trece printr-un sistem de

separare a petrolului şi gazelor şi printr-un sistem de măsurare a producţiei.
Rolul acestei separări este de a asigura:
a. O utilizare mai eficientă a gazelor asociate țițeiului (prin folosirea
acestora în producerea de energie termică și electrică sau vânzarea
acestora, ca atare, către rețele de distribuție);
b. Obținerea unui petrol lichid, necesar livrării către rafinării (prin
conducte, transport CF sau auto).
98
Procesul de separare se realizează în separatoare, care sunt vase închise

ermetic, de formă cilindrică, cu axa verticală sau orizontală, sau de formă
sferică.
În funcţie de presiunea din interiorul separatorului, acestea pot fi:
- de joasă presiune (1-9) bar;
- de presiune medie (9-17) bar;
- de presiune înaltă (17-41) bar.
În cazuri speciale presiunea poate ajunge la 70 bar sau mai mult.
Separarea se poate face şi în trepte, care este de obicei indicată pentru
recuperarea în totalitate a fracției de lichid.
După numărul fazelor separate, separatoarele pot fi bifazice (lichid-gaze)
sau trifazice când faza lichidă este separată în apă şi petrol.
Separarea se realizează gravitaţional, faza gazoasă fiind colectată la partea
superioară, iar cea lichidă la partea inferioară a separatorului.
Tipul cel mai răspândit este cel cilindric vertical.
Separatoarele cilindrice orizontale pot avea un singur compartiment sau
două compartimente suprapuse.
Separatoarele sferice sunt compacte şi mai ieftine, dar au o capacitate de
separare mai mică. Se folosesc în cazul sondelor ce produc la presiuni mari cu
debite mici.
Separatoarele pot fi montate la fiecare sondă sau în parcuri de separatoare.
În ţara noastră în trecut s-au proiectat și construit şase tipuri de parcuri de
separatoare şi colectoare, pe care le descriem mai jos.
Parcul de tip I este proiectat pentru separarea şi colectarea producţiei de la
patru sonde şi este compus din două separatoare, un rezervor de etalonare de 20
m3 şi două rezervoare de depozitare a 50-200 m3 fiecare.
Parcul de tip II, proiectat pentru opt sonde, este compus din trei
separatoare, două rezervoare de etalonare şi două rezervoare de 200 m3 fiecare.
Parcul de tip III, proiectat pentru 12 sonde, este compus din 4 separatoare,
3 rezervoare de etalonare şi două rezervoare de 300 m3 fiecare.
Parcul de tip IV, proiectat pentru 12 sonde, este compus din 4 separatoare
de joasă presiune şi două de presiune medie, 3 rezervoare de etalonare şi două
rezervoare de 200 m3 fiecare.
Parcurile de tip V şi VI sunt similare celor de tip II, III, IV, însă sunt de
construcţie specială sau cu dispozitive speciale, fiind folosite pentru separarea şi
colectarea petrolurilor cu vâscozitate mare sau a petrolurilor cu conţinut mare de
sulf.
99
În ziua de azi, parcurile de separatoare și rezervoare sunt asfel construite

încât să asigure tratarea și apoi depozitarea pe maximum 5 zile de producție a
sondelor (optim este de a asigura depozitarea producției pe 2 zile, pentru a
reduce la maximum timpul de stocare și neutilizarea a producției de țiței).
Parcurile de separatoare şi rezervoare sunt dotate cu:
- staţii de pompare, care asigură transportul petrolului brut la depozitul
central sau spre rafinării prin intermediul conductelor magistrale;
- transportul apelor reziduale în staţiile de epurare şi tratare a apei;
- tratarea apelor reziduale în vederea utilizării acestora pentru injectare în
sondele de producție;
- transportul altor ape rezultate din scurgerile care au loc în timpul
operaţiilor de curăţire a instalaţiilor şi utilajelor.
5.1.2. Reţele de colectare. Varianta optimă de transport
Petrolul brut colectat de la mai multe sonde este transportat într-un parc
intermediar de tratare și separare.
De asemenea mai există și varianta preluării țițeiului brut din mai multe
parcuri și transportul acestuia spre un depozit central.
Transportul se poate efectua fie de la un singur parc, fie de la un grup de
parcuri.
Grupurile de parcuri se aleg astfel încât transportul să se facă cu un consum
minim de energie.
Varianta optimă de pompare se alege în urma calculului hidraulic efectuat
pentru toate posibilităţile de pompare.
După efectuarea calculelor, de regulă se exclud variantele în care presiunea
de pompare este mai mare decât o anumită valoare sau dacă presiunea de
pompare este mai mică decât valoarea respectivă, dar durata pompării depăşeşte
24 de ore.
100
Fig. 5.1. Transportul petrolului de la sonde la rafinărie

R1, R2,R3 și R4 sunt rezervoarele de depozitare, P1, P2,P3 sunt stații de pompare
S este unitatea de separare țiței-gaze asociate
Fig. 5.2. Schema unui parc de separatoare

1-sonde de extracție, 2-rezervor de colectare a producție, 3-Conductă de transport, 4-
conductă de amestec, ST separator trifazic, SE separator , F-traductor debit, D și DP
traductor presiune diferențială, R-traductor calitate țiței, RT rezervor stocare,
P stație pompe
101
5.1.3. Sisteme de colectare-separare-depozitare
În practică se utilizează trei sisteme de colectare-separare-depozitare și

anume:
- Sistemul deschis este cel în care ţiţeiul, după o primă separare în
separatoare este colectat în rezervoare şi transportat la depozitul central. Aici se
face separarea secundară a petrolului de apă şi săruri, fiind adus în starea de
produs ce poate fi comercialiuzat. Prin folosirea acestui sistem petrolul intră în
contact cu aerul şi se produce o pierdere de produse volatile, de 35,5 %.
- Sistemul închis este cel în care ţiţeiul este colectat în staţia centrală de
tratare şi purificare de gaze, impurităţi, apă, săruri, iar apoi petrolul este
transportat direct la rafinării.
- Sistemul mixt este cel în care circulaţia în sistem închis se face numai la
depozitele centrale şi la rafinării.
5.2. Tratarea ţiţeiului
Cele mai cunoscute procedee de tratare a ţiţeiului sunt următoarele:

- filtrarea
- centrifugarea
- desalinizarea
- tratarea termică
- tratarea chimică
- tratarea electrică
- tratarea biologică
- deshidratarea ţiţeiului.
5.2.1. Filtrarea ţiţeiului
La trecerea emulsiilor hidrofobe, apă-ţiţei, prin filtre hidrofile, apa este

reţinută prin adsorbţie pe suprafaţa filtrantă (vata de sticlă, sticlă pisată, pietriş,
nisip, talaş de lemn, ceramică cu porii definiți pentru apa de zăcământ).
5.2.2. Centrifugarea
Centrifugarea este o metodă fizică de separare a țițeiului de apa sărată și

se bazatează pe diferenţa de densitate dintre cele două lichide.
102
Recuperare
vapori
1
7 4
3
8
Intrare
13
emulsie Recuperare
8
vapori
1
3
7
3
13
3
7
6
2 11
10 3
3 7
14
10 4
1
Gaze
2
stripare
Fig. 5.3. Schema unei instalații de tratare

1.rezervor emulsie; 2.rezervor petrol curat;3.colector de apă sărată; 4.apă
de petrol curată;5.pompă de emulsie; 6. schimbător de căldură;
7.treater electrostatic; 8.recuperator de vapori – compresor;
9.coloană de stabilizare; 10.decantor de petrol;11.petrol separat, 12.apă
sărată; 13.analizator;14. transfer automat.
5.2.3. Tratarea termică
Este foarte eficientă la tratarea emulsiilor mai puţin stabile și se face prin
încălzirea amestecului și separarea țițeiului prin vaporizare și condensare.
103
5.2.4. Tratarea chimică
Sunt utilizați pentru spargerea emulsiei dezemulsionanţi ionici (săpunuri

naftenice pe bază de acizi sulfonici şi sulfonaftenaţi) și dezemulsionanţi neionici
(polimeri cu structură hidrofilă-hidrofobă).
În fig. 5.4 este redată schema unei instalaţii de dezemulsionare chimică.
Fig. 5.4. Instalaţie de dezemulsionare chimică

1-conductă de transport țiței emulsionat, 2-separator chimic, 3- conductă distribuție
chimicale, 4-conductă transport apă separată din țiței, 5-rezervor depozitare apă
sărată, 6-încălzitor (schimbător de căldură), 7-separator țiței-gaze, 8-conductă țiței
tratat, 9-stație pompare, 10-stație compresoare, 11-schimbător de căldură
(condensattor), 12-separator bifazic, 14-stație pompare țiței, 15-stație pompare
conductă magistrală
5.2.5. Tratarea electrică
Tratarea electrică a țițeurilor (separarea apă țiței și spargerea emulsiilor) a

fost utilizată experimental, prin aplicarea unui camp electric de înaltă tensiune
(35-40 kV) și o temperatură de 320-350 K.
S-a constatat că apare un process de polarizare a particulelor de apă și apoi
acestea se unesc într-un conglomerat, care la o presiune de 2,5-3 bar se
decantează.
Forţa de atracţie F dintre două particule de apă (în câmp electric) a fost
scrisă de Lutokin (figura 5.5):
104
2 6
kε r
F= 2 (5.1)
l
în care:
k este un coeficient de proporţionalitate;
 – tensiunea câmpului electric;
r – raza picăturii de apă;
l – distanţa dintre centrele picăturilor.
Pentru obținerea unui rezultat notabil, distanța dintre electrozi (și deci
intensitatea câmpului electric) se determină experimental.
Fig.5.5. Experimentul Lutokin Fig.5.6. Deshidrator electric
În figura 5.6. este reprezentat un deshidrator electric, format dintr-un vas

cilindric (1) care conține 2 electrozi (2). Aceștia sunt suspendați de cablurile
(prevăzute cu izolatoare-3). Sistemul de alimentare cu energie electrică este
asigurată de un transformator (4) printr-un sistem de cabluri de alimentare (6) și
care trec spre izolatoarele de trecere 5. Țițeiul este încălzit înainte de a intra în
deshidrator (conducta 7) și apoi este trecut printr-un camp electric variabil
(asigurat de distribuitorul 8). Curgerea are o viteză constantă, emulsia de țiței
fiind transformată în apă (preluată de conducta 11) și țiței curat (conducta 10).
Pentru asigurarea unei decantări mai puternice se utilizează și o serpentine de
abur (9).
Distanța dintre electrozi se determină experimental pentru fiecare tip de
țiței (câmpul electric trebuie să fie de 35000-45000 V și temperatura de lucru de
50-70 ⁰C).
105
5.2.6. Tratarea biologică
Sunt produşi microbieni (biosurfactanţi) de tipul tenside chimice,

cotenside sau produse microbiene provenite din tulpini microbiene.
Fig. 5.7. Procedeul de tratare a ţiţeiului cu biosurfactanţi
Tratarea cu biosurfactanți se realizează la o temperatură de lucru de 45 0C

cu o decantare de 4 ore. Doza optimă s-a stabilit a fi de 2 % din cantitatea ce
urmează a fi tratată.
5.3. Stații de pompare
Presiunea necesară transportului se realizează în staţiile de pompare.

Componentele principale ale staţiilor de pompare sunt agregatele de pompare.
Agregatele de pompare utilizate în transport sunt pompele cu piston sau
pompele centrifuge.
5.4. Sisteme de pompare
Pomparea prin rezervoarele staţiei fig. 5.8.a.
106
Fig.5.8. Sisteme de pompare
Pomparea printr-un rezervor fig. 5.8.b

Pomparea cu rezervor tampon fig. 5.8.c.
Pomparea din pompă în pompă fig 5.8.d.
5.5. Colectarea țițeiurilor în sisteme de tip LACT (Lease Automatic

Custody Transfer)
Pentru eliminarea pierderilor de substanțe volatile din țiței, în unitățile de

extracție a țițeiului și a gazelor associate, se utilizează un sistem de preluare,
transport și tratate de tip închis Lease Automatic Custody Transfer (figura 5.9).
107
Fig. 5.9. Schema unui transfer automat în sistem închis LACT (Lease Automatic
Custody Transfer).
1.Separator bifazic, 2.Separator trifazic,3.Rezervoare de decantare și pompare țiței
curat, 4.Vană de separare apă țiței, 5.Sistem de control calitate apă, 6.Conducte
egalizare gaze, 7. Sisteme de monitorizare țiței curat, 8. Sisteme de pompare ți
egalizare țiței, 9. Stație de pompare țiței, 10. Stație de măsurare țiței, 11. Vană de
separare gaze, 12. Conductă evacuare gaze, 13. Conductă de retur emulsie
1. Cum se realizează colectarea petrolului brut?
2. Enumerați metodele de tratare a țițeiului.
Răspunsuri
Descrieți o stație de pompare.
108
Obiective: Aprofundarea cunoștințelor referitoare la optimizarea reţelei de

colectare.
Rezumat: În unitățile de extracție se utilizează sisteme de preluare și transport al
țițeiului și a gazelor asociate, care sunt construite ca și rețele de conducte
colectoare (distribuitoare) și care prin calcul hidraulic trebuie să asigure
transportul fluidelor extrase la costuri minime (presiuni acceptabile sau
programe de pompare successive și cu consumuri de energie și resurse umane
reduse).
5.6. Optimizarea sistemului de colectare a ţiţeiului în schelele de producţie

petrolieră
Fig. 5.10. Reţea de colectare
Transportul unui fluid bifazic prin conducte
R.W.Lockhart şi R.C. Martinelli au definit un parametru:
unde:
x=
√ ( Δpl )
s.l.
( Δpl ) s.g
(6.2)
o ( Δpl )
s.l.
este gradientul de presiune dacă lichidul ar curge singur
prin conductă;
109
o ( Δpl )
s. g.
este gradientul de presiune dacă gazele ar curge singure
prin conductă.
2
( )
Δp
l s.l.
= λs . l .
1 ρl v s.l.
d 2
2
( Δpl ) =λ
s. g.
s. g.
1 ρ g v .s.g.
d 2
(5.3)
Relaţia (5.2) devine:
(5.4)
x=
√
v s.l. ρl λs . l
v s.g ρ g λs . g
unde:
o vs.l este viteza lichidului dacă ar curge singur;
o vs.g este viteza gazelor dacă ar curge singur;
o l. este densitatea fazei lichide;
o g. este densitatea fazei gazoase.
Căderea de presiune în curgerea bifazică pentru conducte orizontale este:
2
( )
Δp
l b
= λl
1 ρl v l
dl 2
2
( Δpl ) = λ d1 ρ 2v
b
g
g
g .g
(5.5)
în care:
o ( Δpl )
b
este gradientul de presiune în curgerea bifazică;
o l este coeficientul de rezistenţă hidraulică longitudinală pentru
faza lichidă;
o g este coeficientul de rezistenţă hidraulică longitudinală pentu
faza gaze;
o vl viteza medie de curgere a fazei lichide;
o vg viteza medie de curgere a fazei gaz;
o dl diametrul hidraulic al secţiunii de curgere a fazei lichide;
o dg diametrul hidraulic al secţiunii de curgere a fazei gaz.
Vitezele mediei de curgere se este:
4 Me
v l= 2 ;
απ d e ρl
110
4 Mg
v g= 2 (5.6)
βπ d g ρ g
unde:
o Me este debitul masic al fazei lichide;
o Mg este debitul masic al fazei gazoase;
o , sunt coeficienţi ce ţin seama de faptul că între cele două faze
este o mişcare relative.
Coeficienţii l şi g pot fi calculaţi cu relaţii de tipul celei propuse de
Blazius:
Bl Bl
λ l= =
( )
n n
ℜ l 4 Me ;
απ dl μl
Bg Bg
λ g= =
( )
m m
ℜ g 4 Me (5.7)
βπ d g μ gl
unde:
o Rel este numărul Reynolds pentru faza lichidă;
o Reg este numărul Reynolds pentru faza gazoasă;
o Bl, Bg, m, n sunt constante;
o l este vâscozitatea dinamică a fazei lichide;
o g este vâscozitatea dinamică a fazei gazoase.
Pe baza relaţiilor menţionate pot fi scrise expresiile parametrilor
adimensionali l şi g corespunzători celor două faze, respectiv:
√ √
λl ρ1 v 2l
( )
Δp
n−2
( )
l b dl 2 d 5- n
2
φ l= = =¿ 2
α ¿
( )
2
Δp λs.l. ρ v s.l. dl
l s .l . d 2
√ φ g=
( Δpl ) = d
(l)
Δp (d ) b
s .g .
g
5- m
2
Lockhart şi Martinelli au arătat că atât l şi g sunt funcţii de parametrul X

şi de regimul de curgere atât pentru faza lichidă cât şi pentru faza gazoasă.
β
m−2
2 (5.8)
Regimurile de curgere se pot stabili cu ajutorul numărului Reynolds:
111
ρ v s.l. d
ℜl ¿ ;
μl
ρ v s.g d
ℜg ¿ .
μg
(5.9)
Datele experimentale au condus la identificarea a patru domenii de
mişcare:
- laminar-laminar, pentru Rel<1000; Reg<1000.
- laminar- turbulent, pentru Rel<1000; Reg>1000.
- turbulent-laminar, pentru Rel>1000; Reg<1000.
- turbulent-turbulent, pentru Rel>1000; Reg>1000.
Corespunzător acestor domenii, parametrii l şi g li se asociază indicii ll,
lt, tl şi tt. Valorile parametrilor l şi g în funcţie de parametrul x sunt redate în
diagrama Lockhart şi Martinelli.
5.6.1. Transportul unui fluid

newtonian prin conducte
Uneori, ţiţeiul are o comportare reologică diferită de cea a unui fluid

newtonian.
Un model de fluid newtonian frecvent utilizat utilizat este acela de fluid
plastic Bingham sau fluid binghanian, pentru care în mişcarea unidimensională,
dv
relaţia dintre tensiunea  şi viteza de deformaţie dy are expresia:
dv
τ =τ 0 + η (5.10)
dy
unde:
- 0 este tensiunea tangenţială la care începe mişcarea;
-  este vâscozitatea plastică a fluidului.
Ştiind că:
dy= -dr ;
rΔp
τ= (5.11)
l
din relaţia (5.10) se obţine:
dv 1
= τ−
rΔp
dr η 0 2l ( ) (5.12)
112
dv
Din relaţia (5.12) se constată că seanulează la o rază rd:
dr
2 τ0l
rd = (5.13)
Δp
ceea ce corespunde existenţei unui cilindru de rază rd în interiorul fluidului în
care viteza este constantă.
Raza rd scade o dată cu creşterea gradientului de presiune, devenind
neglijabilă în momentul în care mişcarea laminară se extinde în toată sceţiunea
conductei.
În domeniul de rază rd fluidul se comportă ca un corp solid în mişcare, de
unde şi denumirea de mişcare dop.
Mişcarea dop corespunde valorilor mici ale gradientului de presiune.
Crescând gradientul de presiune mişcarea devine parţial laminară (zona
BC de pe aceeaşi figură), după care prin creşterea gradientului de presiune se
ajunge la zona mişcării laminare(dreapta CD) şi apoi la zona mişcării
turbulente(curba DE).
În zona a doua a mişcării curba variază conform relaţiei:
v=
1
η[τ 0 ( R−r )−
Δp 2 2
4l
( R −r ) ] (5.14)
în domeniul rd < r <R şi au valoarea constantă.
v d=
1
η [ Δp
τ 0 ( R−r d ) − ( R2−r 2d )
4l ] (5.15)
în domeniul rd  r  0.
Relaţia (5.14) s-a obţinut prin integrarea relaţiei (5.10), iar (5.15) prin
particularizarea relaţiei (5.14) pentru r rd şi corespunde zonei I.
Integrând relaţia (11) pentru R  r 0 se obţine viteza în zona III a
mişcării laminare:
v=
R
η (
τ 0−
Δp
4l
R ) (5.16)
În zona I debitul are expresia:

2
Q=π R v d (5.17)
În zona II debitul se calculează cu relaţia:
R
Q=2 π ∫ rvdr+ π r d v d
2
(5.18)
rd
113
După înlocuirea parametrilor rd, vd şi v, efectuarea integralei şi rearanjarea

termenilor, se obţine relaţia:
[ ( )]
4 4 4
π d Δp 4 τ0 4 l τ0 4 l
Q= 1− + (5.19)
128 ηl 3 dΔp 3 dΔp
cunoscută sub numele de relaţia lui Buckingham (1921) şi în care R a fost
d
înlocuit cu .
2
În zona III debitul are expresia:
R
Q=2 π ∫ rvdr (5.20)
r
şi poate fi pusă sub forma:
(
4 τ0 4 l
)
4
π d Δp
Q= 1− (5.21)
128 ηl 3 dΔp
Din relaţia vitezei medii vm:
4 τ0 4 l
( )
2
4 Q d Δp
v m= 2
= 1− (5.22)
πd 32ηl 3 dΔp
se obţine relaţia pentru căderea de presiune sub forma:
Δp= ( 2 ηdv + τ3 ) 16d l

m 0
(5.23)
Prin urmare coeficientul de rezistenţă hidraulică  va fi:
λ= 2
ρl v m
=
ρ v m
(
2dΔp 32 2η v m τ 0
d
+ =
3
64 η
ρd v m 6
τ d
1+ 0
η v m
)64
= ¿
ℜ ( ) (5.24)
unde
¿ ρ vm d
ℜ¿
η 1+
( τ0 d
6 η vm ) (5.25)
De regulă se admite că trecerea de la mişcarea laminară la cea turbulentă

¿
are loc pentru ℜc =¿ 2100.
Ţinând seama că pentru conducte cu diametrul mai mare de 1 in (25,4
τ0 d
mm) termenul 1, neglijând (5.2) în relaţia (5.25) se obţine:
6 η vm
2
6 ρ v mc
¿
ℜ≅ c =2100 (5.26)
τ0
114
Din relaţia (5.26) se constată că pentru fluide cu 092,9 Pa, viteza medie
critică depăşeşte viteza economică de transport, astfel că regimul turbulent nu
este întâlnit în practică.
Dacă totuşi mişcarea este turbulentă, coeficientul  în domeniul
conductelor netede se calculează cu relaţia lui Blezius în care numărul Reynolds
se înlocuieşte cu numărul Bingham Reb:
ρ vm d
ℜb ¿ (5.27)
η
În domeniul conductelor rugoase se recomandă folosirea relaţiei lui von
Karman:
1 λ
=2 , 03lg +1 , 68 (5.28)
√λ 2 k
unde k este rugozitatea.
Pentru domeniul parţial rugos poate fi folosită diagrama lui Moody
modificată.
5.6.3. Optimizarea rețelelor de colectare a țițeiului din schele
Pentru proiectarea unui sistem de transport lichide petroliere vom

determina diametrul conductei, viteza medie de curgere și numărul adimensional
Re.
d=
√ 4 Qi
π v ec
(5.29)
4 Qi
v= 2 (5.30)
π d STAS
vd
ℜ¿ (5.31)
ν
 este vâscozitatea cinematică a lichidului,

Numărul Re ne dă regimul de curgere și apoi obținem coeficientul de
rezistenţă hidraulică, .
Alegerea variantei optime de calcul al sistemului de conducte
Soluţia optimă de pompare se alege din mai multe variante, astfel:

1. Dacă parcurile au aceiași producție sau o producție care cumulat se
115
poate pompa decalat pe perioada unei zile (24 de ore) atunci se poate
alege această variantă (cu remarca că o avariere a sistemului sau un
incident într-unul din parcuri va duce la decalarea pompării);
2. O altă variantă este de a asigura pomparea poducției din câte două
parcuri simultan; sau a mai multor parcuri simultan.
În general parcurile au aceleași tipuri de pompe deci în mare parte aceiași
capacitate de pompare.
Timpul de evacuare cu o pompă de debit Qp este:
Qi
t ev= , (5.32)
Qp
Și debitul de evacuare este:
Qevi =N i Q p , (5.33)
unde Ni este numărul de pompe în funcţiune din parcul i.
Plecând de la ecuaţia fundamentală a fluidului prin conducte:
p1 p2 L v
2
Z1 + =Z2 + + λ ρ . (5.34)
ρg ρg d 2
Obținem presiunea de pompare:
p1= p2 + ( iL )+ ρg ( Z 2−Z 1) , (5.35)
Și panta hidraulică (energetică) este:
2
8 Q
i= 2
λ
5. (5.36)
π g d
Pentru programul de pompare exprimat în varianta 2, presiunile de
pompare necesare în parcuri vor fi calculate astfel.
Între orele 0,….,6 putem alege ca și pompare parcurile 1' şi 3':
p1 ' = pn +1+ ( iL )1+3 + ( iL )2−3++ ( iL )3−n+1 ρg ( Z n +1−Z1 ),
p3 '= p n+1 + ( iL )3 ' −3+ ( iL )3−n+ 1+ ρg ( Z n+1−Z 3 ' ) .
Panta hidraulică din expresia (iL)1-3 se vor calcula în funcţie de debitul de
evacuare din parcul 1' şi diametrul colectorului pe porţiunea 1-3.
Panta hidraulică din expresia (iL)3-n+1, se va calcula în funcţie de debitele de
evacuare (Qev1' + Qev3') şi de diametrul colectorului între punctele 3 şi (n+1).
Între orele 8,…,10 putem alege ca și pompare simultană depozitele 2' şi 3':
p2 '= p n+1 + ( iL )2 ' +2 + ( iL )2−3 + ( iL )3−n+1 ρg ( Z n+1−Z 2 ' ) ,
p3 '= p n+1 + ( iL )3 ' −3+ ( iL )3−n+ 1+ ρg ( Z n+1−Z 3 ' ) .
Între orele 10,…,14 putem alege pompare simultană din depozitele 2' şi i':
116
p2 '= p n+1 + ( iL )2 ' +2 + ( iL )2−3 ++ ( iL )3−n+1 ρg ( Z n+1−Z 2 ' ),

pi '= p n+1 + ( iL )i '−i+ ( iL )i−n+1 + ρg ( Z n+1−Z i ' ).
Iar între orele 14,…,18 şi 18,…,24 vom alege depozitele 2' şi n':
pi '= p n+1 + ( iL )i '−i+ ( iL )i ' −n+ (iL )i−n+1 + ρg ( Z n+1−Z i' ),
pn '= p n+1 + ( iL )n ' −n + ( iL )n−n +1+ ρg ( Z n+ 1−Z n ' ).
Știind presiunile de pompare din parc în parte, putem calcula energia
electrică, necesară pentru acţionarea pompelor:
'
' pi Qevi
Wi= t , [kWh] (5.37)
102 η evi
unde este randamentul pompelor.
Suma energiilor necesare acţiunii pompelor din fiecare parc ne va da
necesarul de energie totală a fi utilizată de către sistemele de pompare:
n'
W =∑ W 'i (5.38)
i=1'
Varianta optimă este cea care are consumul cel mai mic de energie.
5.7. Transportul succesiv al produselor petroliere
Atunci când este necesar a se transporta diferite produse petroliere pe

anumite distanţe, în cantităţi ce ar justifica din punct de vedere economic
construirea mai multor conducte, se practică transportul succesiv.
5.7.1. Contaminarea produselor petroliere
Produsele petroliere sunt miscibile între ele și vom avea un volum de

amestec.
Miscibilitatea cauzează o contaminare normală a produselor petroliere.
În afara acesteia există şi o contaminare suplimentară cauzată de:

- claviaturile din staţiile de pompare
- modul de operare în punctul terminal al conductei
- întreruperea pompării
- prezenţa derivaţiilor conductei, dacă produsele au viteze diferite
pe aceste derivaţii.
Contaminarea normală se realizează prin mecanismele:
117
- difuzie moleculară în caz de repaus

- difuzie moleculară şi convectivă în regim laminar de mişcare
- difuzie moleculară, convectivă şi turbulentă în regim turbulent.
Notând cu Vam, volumul zonei de amestec la contactul a două produse
petroliere, acesta se poate calcula cu relaţia:
Vam=V1 + V2 (5.39)
unde V1, V2 sunt volumele celor două produse în amestec.
Prin urmare concentraţiile volumice ale celor două produse c1, c2 vor fi:
V1
c 1=
V am
;
V2
c 2=
V am
. (5.40)
Între c1 şi c2 există relaţia evidentă:
c1 + c2=1. (5.41)
5.7.2. Legea de variaţie a concentraţiei
Ecuaţiile de continuitate corespunzătoare celor două produse au

expresiile:
¿
∂ ρi ∂ ( ρi v i )
¿
+ =0 , i=1,2 (5.42)
∂t ∂x
¿
în care ρi , (i=1,2 ) sunt densităţile fictive ale celor două produse diferite astfel:
¿ M i ρi V i
ρi = = =ρi c i, i =1,2 (5.43)
V am V am
unde mi (i =1,2) sunt masele celor două produse în amestec iar i (i =1,2) sunt
densităţile celor două produse.
Admiţând produsele incompatibile, prin înlocuirea relaţiilor (5.42) în
(5.43) se obţine:
∂ ci ∂ (ci vi )
+ =0, i=1,2 (5.44)
∂t ∂x
Adunând termen cu termen ecuaţiile de continuitate
∂ ( c 1+ c 2) ∂ ( c 1 v 1+ c 2 v 2)
+ =0, (5.45)
∂t ∂x
adică viteza medie de transport vm
118
v m=c 1 v 1+ c 2 v 2 (5.46)
este constantă.
Folosind viteza vm, relaţia (5.46) devine:
∂ c i ∂ ( c i v i+ c i v m - ci v m )
+ =0,
∂t ∂x
∂ ci ∂ c i −∂
∂t
+ vm = [c ( v - v )]
∂x ∂x i i m
(5.47)
Mărimea
j i = [ c i ( v i - vm ) ] (5.48)
reprezintă fluxul specific (pe unitatea de suprafaţă) al produsului i printr-o
secţiune transversală a conductei care se deplasează cu viteza vm .
Prin urmare ecuaţia (5.47) se poate scrie sub forma:
∂ ci ∂ c i −∂ j i
+ vm = (5.49)
∂t ∂x ∂x
G.I.Taylor a constat că fluxul specific se poate scrie:
∂ ci
j i =−k (5.50)
∂x
unde k este coeficientul efectiv de difuzie.
Admiţând k=ct şi renunţând la indicele i, ecuaţia (5.49) devine:
2
∂c ∂c ∂ c
+ vm =−k 2 (5.51)
∂t ∂x ∂x
şi are soluţia :
c=
1
2 [
1−erf
x−v m t
2 √ kt ] (5.52)
Determinarea coeficientului de difuzie k se poate face utilizând relaţiile

stabilite de G.I.Taylor au expresiile:
- Pentru regim laminar
2 2
vm r0
k =D+ (5.53)
48 D
- Pentru regim turbulent
k =3 , 56 v m r 0 √ λ (5.54)
unde: r0 este raza conductei și D este coeficientul de difuzie moleculară.
Relațiile 5.53 și 5.54 pleacă de la premiza că lichidele care vin în contact
au aceeaşi densitate şi aceeaşi vâscozitate.
119
5.7.3. Calculul volumului de amestec
Notând cu to timpul în care secţiunea zonei de amestec în care

concentraţia este c=0,5 stăbate conducta de lungime l(l=) şi introducând timpul
dimensional :
t
τ= (5.55)
t0
în care t0 este timpul în care volumul de amestec parcurge întreaga lungime a
conductei.
Atunci argumentul funcţiei erorilor din relaţia (5.55) devine:
l−v m t
=
v m ( t 0 −t )
=
v m t 0 (1−τ )
=
v m t 0 ( 1−τ )
=
1−τ l
=
1−τ
√ l vm
√ √ √
2 √ kt 2 √ kt t vm 2 √τ l 2√ τ k (5.56)
2 k t0
t0
2 kt0 √τ k
vm
vm
Deoarece în regim turbulent lungimea zonei de amestec este mică în
raport cu lungimea conductei (cca.1%), se poate considera că timpul t în care
orice secţiune a zonei de amestec ajunge în punctul final este apropiat ca valoare
de t0 , ceea ce înseamnă că √ τ ≅ 1. Introducând numărul lui Peclet de difuzie Pe,
vml
Pe= (5.57)
k
şi ţinând seama de observaţia anterioară, relaţia (5.55) se poate scrie sub forma:
1−τ
2 √τ √ l v m 1−τ
k
=
2
√ Pe=z , (5.58)
iar relaţia (5.56) va avea expresia:
c=
1
2 (
1−erf
1−τ
2
√ Pe ) (5.59)
sau
1
c= ( 1−erfz ) (5.60)
2
Volumul de amestec de curgere prin secţiunea finală a conductei în
intervalul de timp de la t1 la t2 este:
V am=Q ( t 2−t 1 ) (5.61)
Împărţind relaţia (5.61) la volumul conductei Vc se obţine:
V am Q vm A vm
= ( t 2−t 1 )= ( t 2 −t 1 ) = =τ −τ (5.62)
Vc V c lA vmt 0 2 1
120
în care A este aria secţiunii transeversale a conductei, iar

t1 t2
τ 1 = ; τ 2= . (5.63)
t0 t0
Din (5.55) obținem:
2z
τ =1− (5.64)
√k
iar dacă se înlocuieşte (5.64) în (5.62) obţinem:
V am 2
= ( z −z )
V c √ Pe 1 2
(5.65)
Admiţând concentaţiile admisibile c(1) de produs 2 în 1 şi c(2) de produs 1

în 2, din relaţia (5.63) se obţin expresiile:
erf z1= 1-2c(1);
erf z2= 1-2c(2). (5.66)
Valorile argumentelor z1 şi z2 pot fi obţinute din tabelelor funcţiilor
erorilor.
De obsevat că pentru c 0,5, z şi erf z sunt negative şi pentru c 0,5, z,
erf z sunt pozitive.
Concentraţia unui produs în celălalt este concentraţia la care produsul
contaminat se consideră “curat”.
5.7.4. Factorii care influenţează mărimea volumului de amestec
5.7.4.1. Regimul de mişcare

Deoarece repartiţia vitezei în secţiunea de curgere este mai uniformă în
cazul regimului turbulent este evident că volumul de amestec are o valoare mai
mică în acest caz decât în regim laminar.
Acest fapt se poate pune în evidenţă şi calculând raportul volumelor de
amestec corespunzătoare celor două regiuni de curgere, respectiv:
l
 volum amestec în regim laminar:V am ;
g
 volum amestec în regim turbulent:V am.
V (am √
√
l)
P e (l ) k (l )
= = (5.67)
V am √ P e (t )
(t ) (t )
k
( l)
k
în care ( g ) este mult mai mare decât 1.
k
5.7.4.2. Diferenţa de vâscozitate
121
Modelul de transport succesiv studiat a admis că densitatea şi vâscozitatea

produselor în contact este aceeaşi.
În realitate există diferenţe care influenţează curgerea.
Se defineşte vâscozitatea cinematică a amestecului cu ajutorul relaţiei
Zdanovski:
1 1−c c
= + (5.68)
υ am υ1 υ2
în care c este concentraţia produsului 2 în amestec.
Numărul lui Reynolds pentru amestec se poate exprima cu relația:
v am d
ℜam ¿ (5.69)
υ am
sau ţinând seama de (5.68):
ℜam ¿ ℜ1(¿1+ αc)¿ (5.70)
ℜam ¿
vm d
1
1−c c
=v m d
1−c c
(
v d υ
)
v d υ
+ = m 1−c + 1 = m 1+c 1 −1
υ1 υ 2 υ1 υ2 υ1 υ2 ( ) [ ( )]
+
υ1 υ2
unde:
vm d
ℜ1 ¿ (5.71)
υ1
υ1
α= −1 (5.72)
υ2
În cazul existenţei diferenţei de concentraţie, ecuaţia concentraţiei (5.49)
devine:
∂c
∂t
+ vm
∂c
∂x
=k 1
∂
∂x [
( 1+ αc )n
∂x
∂c ] (5.50)
unde k, este coeficientul efectiv de difuzie corespunzător lui c=0, iar n este un
parametru definit de relaţia:
k2
ln
k1 (5.51)
n=
ln (1+ α )
iar k2 este coeficientul efectiv de difuzie corespunzător lui c=1.
Ecuaţia fiind neliniară se poate căuta o soluţie aproximativă pentru
aceasta.
O astfel de soluţie este:
122
{ [ )]}
1
1
c= 1+α ( n+ 1 ) a−
2
A−a
2
ξ
(
erf + erf
p
ξ
Q
n+1 1
− , (-]
α
(5.52)
{ [ )]}
1
1 a ξ
c= 1+α ( n+ 1 ) a− erf +erf
2 2 p
ξ
Q( n+ 1 1
− , [0,(5.53)
α
în care:
n
p= (1+ α ) (5.54)
2
n
Q= [ 1+2 ( n+1 ) a ] (5.55)
2 ( n+1 )
1
A=
2 ( n+1 )
[ ( 1+ α )n +1−1 ] (5.56)
x−v m t
ξ= (5.57)
2 √ k ,t
unde a este o constantă.
Deci în concluzie diferenţa de vâscozitate între produse nu influenţează
numai repartiţia de concentraţie în zona de amestec, ci şi lungimea acesteia.
Dacă produsul 2 care succede produsul 1 are vâscozitate mai mică,
volumul de amestec creşte cu 10-15% deci 12.
Volumul de amestec în acest caz poate fi calculat cu relaţia:
V am
Vc
=2
z
√ P e2
1+
k1
k2 ( √ ) (5.58)
5.7.4.3. Diferenţa de masă specifică

Diferenţa de masă specifică între două produse succesive este mai puţin
importantă şi poate fi neglijată în cazul în care transportul se face în regim
turbulent.
Probleme apar când pe conductă există un volum de amestec şi pomparea
este întreruptă, întrucât volumul de amestec se va mări considerabil din cauza
diferenţei de densitate.
5.7.4.4. Influenţa amestecului iniţial

În cadrul transportului succesiv, trecerea de la un produs la altul nu se
face prin întreruperea pompei, fapt pentru care la momentul respectiv vor intra în
pompele staţiei principalele cantităţi din ambele produse, formându-se un volum
iniţial de amestec ce va modifica volumul total de amestec.
123
Mărimea volumului iniţial de amestec depinde de viteza cu care se

acţionează asupra legăturilor cu rezervoarele în care se află produsul ce a fost
pompat, respectiv urmează a fi pompat.
În cazul în care suma concentraţiilor admisibile este egală cu unitatea,
volumul de amestec poate fi exprimat cu ajutorul relaţiei:
V am=4 V c z
√ k
vm l
=4 Alz
√
k
vm l
=4 Az
k
vm
l
√ (5.59)
Considerând că volumul iniţial de amestec îi corepunde lungimea

suplimentară ls, atunci volumul total de amestec va fi:
V amt =4 Az
√ k
( l +l )
vm s
(5.60)
sau
√
zVc k
V amt =4 ( l + l) (5.61)
√ Pe m s
v
Astfel cu cât conducta este mai lungă, cu atât influenţa amestecului
iniţial este mai mare.
5.7.4.5. Secţionarea volumului de amestec

În punctul final al conductei, volumul de amestec se colectează în
rezervoare speciale în scopul valorificării prin reprelucrare.
Dar, din motive lesne de înţeles, partea iniţială a volumului de amestec
se va depozita în rezervorul de produs 1, partea intermediară în rezervoarele
speciale, iar partea finală în rezervorul de produs 2.
Această operaţie reprezintă secţionarea volumului de amestec.
Volumul de amestec V2 depozitat în rezervorul de produs 1 în intervalul
de timp cuprins între t1 şi t2 este:
t2
V 2=Q ∫ c 2 (t ) dt (5.62)
t1
unde
c 2=
1
2 { [(
1−erf
1
2
1−
t
t0 ) √ Pe ]} (5.63)
În conformitate cu notaţiile precedente:

1−τ
z= √ Pe ;
2
124
t
τ= (5.64)
t0
şi introducând notaţiile:
1−τ 1
z 1= √ Pe ;
2
1−τ 2
z 2= √ Pe (5.65)
2
iar relaţia (5.62) devine:
{ [( ]}
t2 z2
)
Q 1 t −Q t 0
V 2= ∫ 1−erf 1− √ Pe dt= ∫ ( 1−erfz ) dz (5.66)
2 t 2 1
t0 √ Pe z 1
După cum se ştie:

z
∫ erfudu=zerfz + 1π ( e−z −1 )
2
(5.67)
0
Ţinând seama de (5.67), relaţia (5.65) devine:

−Q t 0
[ 1 ( −z
e −e ) (5.68)
]
2 2
−z
V 2= z 1 ( 1−erf z 1 )−z 2 ( 1−erf z 2 ) + 1 2
√ Pe √π
Dacă se notează cu Vr, volumul de produs din rezervor şi cu c2r ,
concentraţia de produs 2 în rezervorul de produs 1, atunci se poate defini această
concentraţie cu ajutorul relaţiei:
V2 Vc
[ 1 ( −z −z )
]
2 2
c 2 r= = z 1 ( 1−erf z 1 )−z 2 ( 1−erf z 2 ) + e −e (5.69)

1 2
V r V r √ Pe
1 1
√π
în care:
Vc=Qt0. (5.70)
Relaţia (5.69) poate căpăta o formă mai simplă dacă se consideră ca la
momentul t1, când amestecul ajunge în punctul final, concentraţia c(z1)0,9 astfel
că 1-erfz1 0 şi e− z ≪e−z şi decie− z ≈ 0 .
2 2 2
1 2 1
În acest fel se obţine expresia aproximativă:
[ ]
2
Vc e−z 2
c 2 r= −z 2 ( 1−erf z 2 ) (5.71)
V r √ Pe √ Pe
1
Asemănător se procedează pentru determinarea volumului de amestec

final depozitat în rezervorul de produs 2 în intervalul de timp cuprins între t3 şi
t4:
t4
V 2=Q ∫ [ 1−c2 ( t ) ] dt (5.72)

t3
125
Utilizând algoritmul anterior se obţine:
[ ( e−z −e−z )
]
2 2
−V c 3 4
V 1= z 3 ( 1−erf z 3 ) −z 4 ( 1−erf z 4 ) + (5.72)

√ Pe √π
unde:
1−τ 3
z 3= √ Pe ;
2
1−τ 4
z4 = √ Pe (5.73)
2
Deci concentraţia de produs 1 în rezervorul de produs 2 c 1 r este: 2
[ ( e− z −e−z )
]
2 2
V1 Vc 3 4
c1r = = z ( 1−erf z 3 ) −z 4 ( 1−erf z 4 ) (5.74)

2
V r V r √ Pe 3
2 2
√π
unde V r este volumul de produs 2 din rezervorul corespunzător.
2
Timpul t4 fiind momentul în care întreg volumul de amestec a ajuns în

secţiunea finală, se poate admite concentraţia c(z4) 1, iar (14) va avea forma
aproximativă:
[ ]
2
Vc e− z 3
c1r = −z 3 ( 1−erf z 3) (5.75)

2
V r √ Pe √ π
2
Pe de altă parte, în baza relaţiilor stabilite anterior se pot scrie expresiile:

2c(z2)= 1-erfz2; 2c(z3)=1-erfz3.
Dacă sunt cunoscute concentraţiile maxime admisibile c 1 r şi c2r, prin 2
rezolvarea ecuaţiilor (5.71) şi (5.74) se pot determina z2 şi z3, iar apoi din (5.75)
se pot determina concentraţiile de secţionare c(z2) şi c(z3).
Concentraţia maximă admisibilă îşi păstrează proprietăţile produsului
“curat”.
Dacă c(z2) c(z3 ), volumul de amestec cuprins între aceste concentraţii
trebuie depozitat în rezervoare speciale.
Depozitarea se realizează în intervalul de timp cuprins între t2 şi t3 şi se
poate scrie relaţia:
V am z 2−z 3
=2 (5.76)
Vc √ Pe
Dacă c(z2) c(z3 ), întreg volumul de amestec poate fi depozitat în
rezervoarele de produse 1 şi 2, în mod arbitrar, pentru orice valoare a
concentraţiei amestecului c[ c(z3),c(z2 )], respectiv pentru orice t[t2,t3]. Dacă
c(z2) = c(z3 ) = c(z), secţionarea se face pentru z = z2 = z3 şi volumul de amestec
se introduce integral în rezervoarele de produs 1 şi 2.
126
5.7.4.6. Determinarea numărului optim de cicluri de pompare

În transportul succesiv este foarte importantă ordinea produselor
petroliere, impunându-se ca produsele aflate în context să aibă proprietăţi fizico-
chimice cât mai apropiate.
Fiind necesar transportul a m produse printr-o conductă, atunci
succesiunea 1, 2, ..., m-1, m, m-1, ... , 2, 1 constituie un ciclu de pompare.
Numărul de contacte între produse sunt:
n=2 ( m−1 ) (5.77)
Realizarea transportului succesiv presupune existenţa unui parc de
rezervoare în punctul iniţial din care este alimentată conducta, precum şi a unui
parc în punctul final pentru depozitarea produselor ce urmează a fi livrate la
consumatori.
Un număr mic de cicluri de pompare într-un an ar conduce la existenţa
unor parcuri de rezervoare de capacităţi mari atât iniţial cât şi final, dar ar
însemna un volum redus de amestec.
Un număr mare de cicluri de pompare într-un an înseamnă capacităţi
mari pentru parcurile de rezervoare, dar ar creşte semnificativ volumul de
amestec.
Prin urmare se impune stabilirea unui număr anual optim de cicluri de
pompare.
În continuare este redat modul de stabilire a numărului anual optim de
cicluri de pompare.
Dacă se notează cu tk , k=1, ..., m timpul în care un produs este pompat o
dată în cadrul unui ciclu, atunci durata unui ciclu Tk este:
m −1
T k =2 ( t 1+t 2 +...+t m−1) + t m =2 ∑ t k +t m (5.78)
k=1
Pentru a spori gradul de generalitate al problemei se presupune că pe

traseul conductei exită un număr n0 de centrii de consum, astfel că volumul total
V0 al rezervoarelor de produse va fi constituit din suma volumelor de produse
din parcul iniţial, din parcurile din cele n centre şi din parcul de rezervoare final,
adică:
m n0 m m
V 0= ∑ Q ( T k −T p ) + ∑ ∑ Q ( T k −T p ) + ∑ Q p ( T k −T p ) (5.79)
i j f
p p
p=1 j=1 p =1 p=1
în care:
i
- Q p este debitul de produs p în punctul iniţial;
j
- Q p este debitul de produs p în centrul de consum j, j=1, 2, ..., n;
127
f
- Q p este debitul de produs p în punctul final al conductei.
Considerând că:
No
T k= ;
k
Np
t k= (5.80)
k
unde:
- N0 este numărul de zile dintr-un an în care se pompează produsul;
- Np este numărul de zile dintr-un an în care se pompează produsul j;
- k este numărul anual de cicluri de pompare.
atunci relaţia (5.79) se scrie:
B
V 0= (5.81)
k
unde:
m n0 m m
B=∑ Q p ( N 0 −N p ) + ∑ ∑ Q p ( N 0−N p ) + ∑ Q p ( N 0−N p ) (5.82)
i j f
p=1 j=1 p=1 p=1
Dacă i este pierderea rezultată la contactul a două produse, atunci

pierderea totală în cadrul unui ciclu este:
n
φ=∑ ϕ i (5.83)
i=1
Dacă V kam este volumul de amestec dintr-un ciclu ce nu se poate repartiza

în rezervoarele de produse, atunci volumul rezervoarelor suplimentare(de
amestec) este:
V am=k V kam (5.84)
Creşterile anuale(reduse) Ca se pot calcula cu expresia:
Ca=( AI + E ) ( V 0+ V am ) +φk (5.85)
unde:
- I este costul specific al investiţiei (pe unitatea de volum utilă a
rezervoarelor);
- A - coeficientul de amortizare anuală;
- E - cheltuieli anuale de exploatare specifice.
Numărul anual optim de cicluri de pompare se obţine din condiţia:
∂ Ca
=0 (5.86)
∂k
Ţinând seama de expresiile (5.80) şi (5.84) relația (5.85) devine:
128
−( AI + E )
( kB −V )+ F=0
2 kam (5.87)
Deci numărul anual optim de cicluri de pompare este:
k=
√ B ( AI + E )
( AI + E ) V kam+ φ
(5.88)
5.8. Măsuri pentru micşorarea volumului de amestec

Reducerea volumului de amestec se poate realiza cu dopuri lichide sau
solide de separare.
Volumul Vt al unui astfel de tampon poate fi calculat cu:
Vc
V t =2 (5.89)
√ Pe
1. Cum se realizează transportul succesiv al produselor petroliere?
2. Care sunt măsurile necesare micșorării dopurilor de amestec?

Ce presupune transportul bifazic prin conducte?
Capitolul 6
DEPOZITAREA LICHIDELOR PETROLIERE
Obiective:
Depozitarea lichidelor petroliere este necesară în vederea constituirii
stocurilor necesare asigurării unei livrări contante și a unei siguranțe energetice
sporite.
129
Tocmai de aceea studenții vor învăța despre tipurile de rezervoare, precum

și calculul mecanic și calculul necesarului de energie termică pentru fluidizarea
petrolurile congelabile sau vâscoase.
Rezumat:
Depozitarea lichidelor petroliere este o activitate absolut necesară în
strategia energetică a Uniunii Europene și pentru protecția pieții în cazul unui
eveniment care ar duce la destabilizarea alimentării cu produse petroliere sau a
prețurilor acestora.
6.1. Clasificarea și echiparea rezervoarelor
Rezervoarele pentru depozitarea produselor petroliere trebuie să fie dotate

cu echipamente şi sisteme de protecţie.
De asemeni pe un rezervor se sunt necesare montarea de senzori ce vor
notifica:
* nivel maxim admis (maxim maximorum);
* nivel maxim de avertizare dispecer;
* nivel minim pentru oprirea pompelor;
* nivel minim admis (minim minimorum);
* temperatura produsului din rezervor;
* nivelul apei decantate;
* nivelul produsului în rezervor în orice moment;
* conţinutul de apă în produse petroliere.
130
Fig. 6.1. Echipamentul necesar rezervoarelor şi amplasarea lui
131
Tabelul 6.1. Rezervoare montate tablă cu tablă

Capaci- Capaci- Diametrul interior al Înălțimea părții cilindrice Grosimea tablelor Înclina-
Numă-
tatea tatea primei virole rea cap.
rul
nomi- efectivă Nominal Abateri Nominală Abateri Capac Fund Manta** Abateri
virolelo
nală limită limită limită
r
[m3] [m3] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
10 10,2 2500 20 2080 25 2 4 4 4 1/5
25 24,4 3340 20 2790 30 2 4 4 4 1/5
31,5 35,2 4010 25 2790 30 2 4 4 4 1/5
40 38,6 4200 25 2790 30 2 4 4 4 1/5
50 50,7 4010 25 4020 30 3 4 4 4 1/5
63 61,8 4350 25 4160 30 3 4 4 4 1/5
(70) 71,5 4680 25 4160 30 3 4 4 4 1/5
100 104 4740 30 5910 35 4 5 5 5 1/20
200 204 6630 30 5910 35 4 5 5 5 1/20
315 333 7590 30 7370 40 5 5 5 5 1/20
400 422 8540 30 7370 40 5 5 5 5 1/20
500 506 8540 30 8840 50 6 5 5 5 1/20
630 626 9500 30 8840 50 6 5 5 5 1/20
(700) 756 10440 30 8840 50 6 5 5 5 1/20
1000 1062 12370 30 8840 50 6 5 5 5 1/20
2000 2143 15250 40 11740 60 8 5 5(6*) 5;5;5;5; 1/20
5;6;7;8
3150 3348 19060 50 11740 60 8 5 5(7*) 5;5;5;5; 1/20
5;6;7;8
5000 4824 22880 60 11740 60 8 5 5(8*) 5;5;5;5; 1/20
6;7;8;10
10000 10719 32410 70 13000 65 9 5 6(9*) 6;6;6;6,8; 1/20
10;12;14;
16
Tabelul 6.2. Rezervoare montate prin rulare

Capaci- Capaci- Diametrul interior al Înălțimea părții cilindrice Grosimea tablelor Înclina-
Numă-
tatea tatea primei virole rea cap.
rul
nominală efectivă Nominal Abateri Nominală Abateri Capac Fund Manta**) Abateri
virolelo
limită limită limită
r
[m3] [m3] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm] [mm]
100 104 4730 30 5920 35 4 5 5 5 1/20
200 204 6630 30 5920 35 4 5 5 5 1/20
315 337 7580 30 7470 40 5 5 5 5 1/20
400 427 8530 30 7470 40 5 5 5 5 1/20
500 506 8530 30 8850 50 6 5 5 5 1/20
630 626 9490 30 8850 50 6 5 5 5 1/20
700 756 10430 30 8850 50 6 5 5 5 1/20
1000 1056 12330 30 8850 50 6 5 5 5 1/20
2000 2136 15180 40 11810 60 8 5 5(*6) 5;5;5;5;5 1/20
;5;6;7
3150 3345 18980 50 11830 60 8 5 5(7*) 5;5;5;5;5 1/20`
;6;7;8
5000 4831 22790 60 11850 60 8 5 5(8*) 5;5;5;5,6; 1/20
7;8;10
*) Grosimile tablelor în zona periferică a fundului.
132
**) Grosimea tablelor mantalei pentru fiecare virolă în parte.
1. Cum se realizează proiectarea rezervoarelor?
Precizați elementele principale cu care sunt echipate rezervoarele.
133
Capitolul 7
ÎNMAGAZINAREA GAZELOR NATURALE
Obiective: Scopul acestui capitol este înțelegerea tehnicilor de depozitare a

gazelor naturale, în vederea acoperiri vîrfurilor de consum și mai ales în
asigurarea independenței energetice (în cazul întreruperii alimentării cu gaze
naturale sau a creșterii prețului acestora).
Rezumat:
Consumul de gaze necesar a fi livrat constă în asigurarea debitelor de gaze
necesare pentru desfășurarea de activități industriale și pentru consum casnic,
administrative și cultural. Dacă pentru activități industriale, debitele de gaze sunt
relative constante, nu același lucru se poate spune despre debitele de gaze care
sunt funrizate consumului casnic, unde există consumuri oscilante.
Tocmai de aceea este necesară depozitarea gazelor în zăcăminte depletate,
în rezervoare metalice, în sisteme de conducte și lichefierea acestora.
7.1. Înmagazinarea gazelor în conducte magistrale
Această metodă constă în preluarea cantităților da gaze care nu sunt

consumate și oferirea acestora în timpul vârfurilor orare de consum.
Cantitățile de gaze care nu sunt preluate de consumatori sunt preluate, prin
creșterea presiunii, în conductă.
Cu cât diametrul conductei este mai mare și valoarea presiunii de operare a
conductei este mai mare, cu atât cantitatea de gaze depozitată va fi mai mare.
Dar în perioada depozitării, capacitatea de transport a conductei scade.
7.2. Rezervoare metalice supraterane
Este o metodă puțin utilizată în practică.
134
Fig. 7.1. Rezervor umed Fig. 7.2. Rezervor uscat
Volumul de gaze care poate fi livrat din rezervoare (capacitatea de lucru a

pi −p
acestora) este V , unde V este volumul rezervoarelor, pi - presiunea maximă
p0
de lucru şi p - presiunea la intrare în reţea.
Dacă presiunea din rezervoare scade numai până la o valoare pf > p,
pi −p f
volumul extras din rezervoare va fi V .
p0
Raportul dintre volumul extras şi capacitatea de lucru a rezervoarelor se
numeşte coeficient de utilizare a capacităţii de lucru și este dat de relația :
pi − p f
K u= , (7.1)
pi −p
7.3. Depozitarea gazelor în distribuitoare inelare
Înmagazinarea în sisteme inelare pleacă de la ecuațiile de stare la începutul

depozitării și la finalul depozitării:
p0 V 0=Z 0 RT
pV =ZRT (7.2)
V0 1 T0 p
= ,
V Z T p0
obținem:
135
V 0=V
1 T 0 p0
Z T p
=f
1
Z ( )
. (7.3)
De obicei se depozitează o cantitate de gaze care în timpul nopţii,

satisfăcând vârfurile de consum de a doua zi.
Fig. 7.3. Variaţia volumului de gaze înmagazinate

în recipienţi de înaltă presiune
Fig. 7.4. Interconectarea conductelor magistrale

de transport gaze naturale
136
7.4. Folosirea sistemului de consum mixt de combustibil
A fost o metodă utilizată în trecut. În zilele noastre se încearcă crearea unui

sistem de asigurare a necesarului de gaze naturale prin injectarea a maximum 20
% hidrogen.
7.4.1. Hidrogenul verde – tehnologii de obținere
Hidrogenul, este cel mai eficient și curat combustibil, dar succesul acestui
gaz pe viitor depinde de dezvoltarea tehnologică, de reducerea costului de
producție, dar și de cadrul politic ce ar trebui să sprijine trecerea de la hidrogenul
gri, cel produs prin metode clasice, neregenerabile, cum ar fi reformarea cu abur
a gazului natural, și gazeificarea cărbunelui, la hidrogen verde, produs din surse
regenerabile bazate pe biomasă, împreună cu energia solară, energia eoliană,
energia geotermală și hidroenergia.
În ultimele două decenii, una dintre cele mai mari provocări pentru
umanitate, care este în strânsă legătură cu stabilitatea globală, prosperitatea
economică și calitatea vieții, este găsirea unei surse de energie curată pentru
viitor.
Pentru aceasta hidrogenul este considerat soluția-minune, acesta fiind un
purtător de energie de înaltă calitate, care poate fi folosit cu eficiență ridicată și
emisii zero sau aproape zero. Așadar resursele regenerabile de energie sunt
necesare pentru o sustenabilitate economică și ecologică, opțiunile alternative cu
care au venit cercetătorii includ utilizarea hidrogenului, a energiei eoliene,
energiei solare și a biomasei.
Aproximativ 85% din consumul global de energie este obținut din surse
neregenerabile, și anume cărbune, gaze naturale și petrol, dar aceasta abordare a
devenit incompatibilă cu preocupările actuale de sustenabilitate la nivel global,
acest criteriu poate fi îndeplinit prin înlocuirea materiei prime reprezentată de
resurse fosile, cu resurse regenerabile sau prin obținerea acestuia din apă prin
electroliză folosind energii regenerabile pentru satisfacerea necesarului de
energie din proces.
Cea mai folosită metodă de obținere a hidrogenului, în industrie, este prin
reformare cu abur a hidrocarburilor, de asemenea câștigă importanță producerea
de bio-hidrogen din reformarea bio-metanului deoarece folosește aceiași
tehnologie bine stabilită pentru reformarea gazelor naturale.
În prezent hidrogenul se utilizează pe platformele de rafinare pentru a
aduce produsele rezultate din procesele de rafinare, cum sunt benzina și
137
motorina, la standardele de calitate actuale, acestea sau modificat pentru ca

impactul utilizării acestor tipuri de combustibili asupra mediului sa fie cât mai
redus.
În acest context și având în vedere criza energetică și climatică globală,
cât și epuizarea combustibililor fosili, creșterea populației și dependența lumii
de energie, producția de hidrogen din biomasele agricole, industriale și
agroindustriale, a căpătat importanță în ultimele decenii, ceea ce a dus la
dezvoltarea unor metode alternative pentru producerea sustenabilă a
hidrogenului curat din resursele disponibile în întreaga lume.
Originea conceptului de economie a hidrogenului îi corespunde
electrochimistului John Bockris, el urmărește în 1970 inventarea termenului la o
discuție la General Motors, în Michigan, despre posibile alternative la benzină,
unde s-a convenit că hidrogenul va fi combustibilul folosit pentru toate tipurile
de transport în viitor.
În prezent, peste 99% din hidrogenul produs în întreaga lume i provine
din combustibili fosili, gaz și cărbune.
În funcție de modul în care hidrogenul este produs a fost clasificat în
câteva categori: hidrogenul verde, albastru, galben, turcoaz, gri.
7.4.2. Metode clasice de obținere a hidrogenului
Hidrogenul este o materie primă importantă în industria chimică,

petrochimică sau agrochimică, acesta are o densitate energetică foarte mare, 1kg
de hidrogen conține aceiași cantitate de energie precum 2,6 kg de metan sau 3,1
kg de benzină.
Sursa principală de obținere a hidrogenului pentru o perioadă de mai
multe decenii se baza pe combustibil fosil, astfel lumea pare dependentă de
resursele fosile de când acestea au fost descoperite, între anii 1995-2017, peste
85% din energia primară mondială a provenit din aceste resurse.
Metode de obținere industrială a hidrogenului sunt: reformarea cu abur a
gazului metan, gazeificarea petrolului, produșilor petrolieri (gazolină, etanol,
metanol, etc.) și cărbunilor, conversia chimică (gazefiere, reformare) a biomasei
și electroliza apei.
Există metode care se află în diferite stadii de cercetare-dezvoltare
precum, descompunerea termochimică și fotoelectrochimică a apei, metodele
microbiologice sau electroliza la temperaturi ridicate.
În prezent, în proporție de 96% pentru obținerea hidrogenului sunt
utilizate procedeele de conversie chimică a combustibililor fosili, acestea fiind
dominante în comparație cu electroliza apei.
138
Însă, aceste metode sunt privite cu interes din punct de vedere al

tehnologiilor de captare, sechestrare sau utilizare a dioxidului de carbon, astfel
încât să nu aibă loc emisii ale acestui gaz cu efect de seră în atmosferă.
7.4.3. Reformarea cu abur a gazului metan și a hidrocarburilor lichide
Reformarea cu abur a oricărei hidrocarburi necesită conversia extrem de

endotermă a unei astfel de hidrocarburi și vapori de apă sau abur în hidrogen și
monoxid de carbon.
Cea mai extinsă metodă de a produce hidrogen cu o conversie de 74-85%,
din punct de vedere comercial, este reformarea metanului cu abur.
CH 4 + H 2 O ⇌ CO+3 H 2 0
∆ R H 298 K =206 , 2 kj/mol
CH 4 +2 H 2 O ⇌CO + 4 H 2 ∆ R H 0298 K =165 ,13 kj/mol
În cazul acestei metode, componenta principală este metanul, cel mai
adeseea el trebui pretratat, ceea ce implică etapa de îndepărtare a sulfului.
Temperaturile și presiunile de proces variază între 820-880°C și respectiv
20-25 bar.
Pentru o conversie maximă se folosește un catalizator pe bază de nichel,
iar pentru a crește producția de hidrogen, se efectuează reacția de schimbare apă-
gaz sau water gas shift (WGS)
CO+ H 2 O ⇌ CO 2 + H 2 0
∆ R H 298 K =−41 , 2 kj/mol
La scară mondială, dintre toate procesele de producere a hidrogenului din
resurse fosile, peste 90% dintre aceste au fost procese de reformare cu abur a
gazului natural.
Unde gazul natural, nu este disponibil, sunt utilizate în principal
hidrocarburile lichide, nafta.
Această metodă a fost folosită încă din anii 1960, în urma acestui proces
rezultă un amestec de hidrogen, monoxid de carbon, dioxid de carbon, metan și
vapori de apă.
7.4.4. Reformarea cărbunelui cu abur
Producția de hidrogen pe bază de cărbune a fost utilizată de-a lungul mai

multor decenii, înaintea altor resurse fosile, acestea fiind o materie primă mult
mai ieftină și cu un conținut ridicat de hidrogen.
139
7.4.5. Oxidarea parțială a hidrocarburilor
Oxidarea parțială a metanului sau a compușilor carbonați este un proces

exoterm în care materia primă este încălzită în prezența unei cantități
stoechiometrice de oxigen pur, la temperaturi de 1250-1400°C.
1
CH 4 + O2 ⇌ CO+ 2 H 2 0
∆ R H 298 K =−35 , 7 kJ /mol
2
7.4.6. Reformarea autotermă
Procesele de reformare autotermă sunt o combinație între procesele de

reformare cu abur și oxidare parțială în scopul măririi randamentului.
4 CH 4 +O2+ 2 H 2 O ⇌ 4 CO+10 H 2
Ca materie primă se poate utiliza gazul metan sau orice amestec de
hidrocarburi.
În anii 1950-1960, procesul de reformare autotermă era folosit la
producerea de gaz de sinteză, folosit la producția de amoniac și metanol.
7.4.7. Reformarea metanului cu dioxid de carbon
Această metodă este o alternativă la procesele de oxidare parțială și de

reformare cu abur a gazului metan, unde dioxidul de carbon joacă rolul de
oxidant.
La fel ca reformarea cu abur a gazului metan este un proces endotermic ce
are loc la temperaturi de 800-1000°C.
CH 4 +CO 2 → 2CO +2 H 2 ∆ H =247 kj/mol
7.4.8. Reformarea cu plasmă
Dispozitivul cu plasmă poate genera încălzire la o temperatură de peste

2000°C.
140
Pe lângă eficiența ridicată în producția de hidrogen, se știe că este un

proces ce necesită energie,ceea ce îi limitează atractivitatea.
Este important de remarcat faptul că, în timp ce tehnologia este în curs de
dezvoltare, are potențialul de a utiliza metan sau gaz natural, motorină și alte
tipuri de combustibili ca materie primă.
Cu această metodă se poate realiza disocierea directă a hidrogenului și
carbonului în metan sau gaz natural, unde faza gazoasă, bogată în hidrogen, este
colectată în partea de sus, iar negrul de fum rămâne în parte inferioră a
reactorului ca solid, conform ecuației:
CH 4 +C S →C +2 H 2(g ) 0
∆ R H 298 K =74 , 6 MJ /kmol
7.4.9. Gazeificarea cărbunelui, cocsului de petrol și a rezidurilor din rafinărie
Gazeificarea este o transformare termochimică și una dintre tehnologiile

cheie în producția comercială de gaz sintetic folosind materii prime solide
precum cărbune, cocs de petrol, dar și alți compuși care conțin carbon.
Procesul de gazeificare a cărbunelui transformă cărbunele solid în fază
gazoasă cunoscută sub numele de gaz sintetic.
În funcție de proces, cărbunele este parțial oxidat cu aer sau un amestec
de oxigen și vapori de apă sau dioxid de carbon, pentru a produce în principal
un amestec ce conține hidrogen, monoxid de carbon, amestec de gaze cu vapori
de apă, dioxid de carbon, cenușă și alte materiale.
C+ O2 → CO2
C+ H 2 O → H 2 +CO
C+ 2 H 2 →CH 4
7.4.10. Cracarea termică, cracarea catalitică, reformarea catalitică
În timpul reformării catalitice, naftenele sunt dehidrogenate și duc la

aromatice. De exemplu, prin dehidrogenarea ciclohexanului se obține hidrogen
și benzen. Reacția este endotermă și are loc la presiuni scăzute și temperaturi de
300-450°C, în prezența unui catalizator de platină.
C 6 H 12 →C 6 H 6 +3 H 2 ∆ H °=206 ,2 kj/mol
Aceste metode de obținere a hidrogenului folosind surse neregenerabile
au o importanță deosebită deoarece produc peste 96% din hidrogenul total.
141
Aproximativ 48% se obține din metan, în principal prin reformarea cu

abur, 30% din fracții de petrol în rafinării prin reformarea cu abur și oxidare
parțială și 18% din gazeificarea cărbunelui.
Energia nucleară a fost inclusă în această categorie deoarece rezervele
disponibile de combustibil nuclear sunt limitate.
Energia nucleară produsă în prezent este eliberată în urma unui proces
cunoscut sub denumirea de fisiune nucleară, care constă în scindarea nucleelor
de uraniu și plutoniu, proces care eliberează energie.
Energia nucleară este o alternativă cu emisii reduse de carbon la
combustibilii fosili și reprezintă o componentă esențială a mixului energetic în
13 dintre cele 27 de state membre ale UE, având o pondere de aproape 26% din
energia electrică produsă în UE.
Fig. 7.5. Schema principalelor metode de producere a hidrogenului din

combudtibili fosili energie nucleară
7.4.11. Metode alternative de obținere a hidrogenului
Una dintre provocările majore ale populației actuale este găsirea unor
modalități de a satisface această cerere crescândă de energie prin soluții
energetice durabile și ecologice.
Se urmărește îndepartarea combustibilior fosili, scăderea consumului
acestora și utilizarea în procente cât mai mari a energiei regenerabile urmărind
scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră.
142
Pentru aceasta, în prezent, se desfășoară mai multe cercetări asupra

sistemelor de energie regenerabilă.
Hidrogenul se consideră un combustibil inepuizabil, curat, un înlocuitor
benefic al combustibililor fosili iar pentru aceasta se consideră un gaz
„prietenos” cu mediul, față de celelalte utilizate până la acest moment.
El poate fi obținut și prin metode alternative cum ar fi: disocierea apei în
procese precum electroliza, termoliza și fotoliza; procese biologice cu utilizarea
diferitelor tipuri de deșeuri ca substrat pentru bio-fotoliză, fermentație în
absența luminii și foto-fermentație; prelucrarea termochimică, folosind diferite
tipuri de biomasă; reformarea biometanului.
7.4.12. Disocierea apei în procese precum electroliza, termoliza și

fotoliza
Termoliza – molecula de apă este disociată la temperaturi de aproximativ

1800°C, randamentul crește proporțional cu temperatura, atingând pargul maxim
de 50% la aproximativ 5000°C.
Această metodă prezintă avantajul că se poate folosi energia solară sau
diferite tipuri de biomasă ca și sursă de căldură, însă cererea de energie este
extrem de mare, iar reacția este reversibilă la temperaturi scăzute.
Mai mult decât atât, procesul implică costuri ridicate ale echipamentelor,
și ca urmare sunt în curs de dezvoltare diferite tehnologii, astfel încât termoliza
să poată fi efectuată la temperaturi mai scăzute.
O strategie poate fi, de a conduce reacția de disociere în mai multe etape
folosind catalizatori, dar nevoia de reactivi foarte corozivi duce, de asemenea, la
provocări pentru echipamentele utilizate și impactul asupra mediului.
Două tehnologii sunt utilizate în general pentru a produce hidrogen prin
termoliză.
Conform uneia dintre aceste tehnologii, energia electrică și căldura
produsă printr-un reactor nuclear ar putea fi utilizate pentru separarea
hidrogenului din apă.
Optimizarea reactoarelor nucleare de înaltă temperatură poate duce la o
producție de hidrogen competitivă din punct de vedere al costurilor, cu
reformarea cu abur a gazului natural.
Conform unei alte tehnologii,centralele solare cu concentrare ar putea fi
utilizate pentru generarea de hidrogen și energie electrică.
Disocierea apei se face printr-un proces de fotosinteză artificială, folosind
celula fotochimică clasică.
143
Acest proces a avut ca scop creșterea eficienței procesului, prin asistarea

fotocatalizatorilor suspendați direct în apă, în locul unui sistem electrolitic și al
unui sistem fotovoltaic.
În disocierea tremică solară a apei, sunt necesare temperaturi foarte
ridicate și catalizatori.
Hydrosol-II este o centrală pilot de 100 kW din Spania ce folosește
energia solară pentru a obține o temperatură de 800-1200°C necesară reacției.
Această instalație funcționează din 2008, iar designul se bazează pe un
concept modular.
Fig.7.6. Centrală solară termochimică de hidrogen din Almeria/Spania,

cu turnul solar unde este instalat reactorul Hydrosol-II
Conversia eficientă a energiei solare în hidrogen realizată prin tehnologia

Hydrosol, cu emisii de dioxid de carbon practic zero, are potențialul de a oferi
soluții la toate amenințările pe termen lung la adresa societății noastre, asociate
cu furnizarea de energie, poluarea mediului și schimbările climatice.
Tehnologia Hydrosol permite reproiectarea și modificarea structurilor de
alimentare cu energi, făcând posibilă producția la scară largă și eficientă de
hidrogen pur, din resurse exclusiv regenerabile, soare și apă.
Electroliza – obținerea hidrogenului prin electroliza apei a fost pentru
prima dată evidențiată de chimistul german Johann Wilhelm Ritter în jurul
anului 1800, electroliza apei este un proces electrochimic care constă în trecerea
unui curent continuu prin doi electrozi, unde au loc următoarele reacții:
−¿¿
Catod:2 H 2 O → H 2+2O H −¿−2 e ¿
1 −¿¿
−¿→ O2 +H 2 O +2 e ¿
Anod: 2OH 2
144
La anod se eliberează electronii care mai apoi sunt captați la catod.

Prin însumarea acestor două procese parțiale rezultă reacția de separare a
oxigenului și a hidrogenului din apă, reacție ce necesită o diferență de potențial
electric de 1,23 volți:
2 H 2 O(l)→ 2 H 2(g )+ O2(g)
Pentru a obține hidrogenul, electroliza este cea mai eficientă tehnică
folosită până în prezent la scară industrială, ajungând până la 60% eficiență.
Produce un singur produs secundar, oxigenul și se poate folosi energia
solară ca sursă de energie regenerabilă.
În momentul de față, există trei tehnologi distincte de electroliză și
implicit trei tipuri de electrolizoare.
Două dintre ele au aplicații comerciale în ceea ce privește producția
hidrogenului electrolitic: electrolizoare alcaline (AE, alcaline electrolyser eng.)
și electrolizoare cu membrană schimbătoare de protoni (PEM, proton exchange
membrane, eng.).
Cel de-al treilea tip se află în stadiul de cercetare – dezvoltare va fi
comercialiazat în viitorul apropiat, acesta este electrolizorul cu electrolit din
oxizi solizi și care funcționează la temperaturi ridicate (SOE, solid oxid
electrolyser, eng.).
Între cele trei tehnologi de electroliză sunt diferențe fundamentale
considerabile, însă toate au în comun reacția chimică de electroliză a apei.
Electrolizoarele reprezintă o tehnologie matură, iar producătorii doresc
dezvoltarea unor instalații de peste 100 MW în cel mai scurt timp, se
construiește o instalație de 10MW în UE și alta de 20 MW în Canada.
Un electrolizor 100% eficient are nevoie de 39 kWh de energie electrică
pentru a produce 1kg de hidrogenii.
Cu o eficiență de 60 %, într-o instalație de electroliză, pentru o tonă de
hidrogen obținut, se consumă 55 MWh fiind necesar aproximativ 10 tone de apă.
Valoarea energetică pentru o tonă de hidrogen este de 33,3 MWh, 1 kg
reprezintă aproximativ 11,1 Nm3.
Principalele dezavantaje ale electrolizei sunt, utilizarea metalelor
electrocatalitice foarte scumpe, platină, dar și eficiența procesului, coroziunea
observată la catod și cererea mare de energie, însă procesul este capabil sa
producă hidrogen de înaltă puritate.
S-a observat că unele tehnologi brevetate s-au concentrat în principal pe
căutarea materialelor pentru construcția electrolizilor, deoarece catozii și anozii
suferă procese de otrăvire în reacție.
Brevetul WO2008/061975 A3, de exemplu, descrie prepararea
electrozilor, care conțin catalizatori metalici de cobalt, nichel, iridiu, ruteniu,
145
rodiu, platină și combinațiile acestora folosite pentru producerea de hidrogen

prin electroliza soluției apoase de amoniac, în aparate electrolitice folosind
membrane solide polimerice cu schimb anionic, așa cum se observă în figura
alăturată.
Brevetul US 2011/0048962 A1 a stabilit ca electrozii pentru producerea
hidrogenului trebuie să fie compuși din trei elemente: molibden, zinc și nichel cu
o proporție ce poate fi cuprinsăiii între 0,1% și 90%.
Cu toate acestea, în ciuda progreselor în privința obținerii de diferite
materiale pentru electro-catalizatori, acestea sunt încă foarte costisitoare.
La scară industrială, principala diferență între diferitele tehnologii pentru
producerea hidrogenului constă în tipul de electrolit utilizat în celule.
Fig. 7.7. Electroliza apei
Fotoliza - constă în disocierea legăturii H-O sub acțiunea luminii sau a

radiației ultraviolete.
Acest proces, la fel ca și termoliza, necesită catalizatori chimici precum
oxidul de zinc, oxidul de staniu, dioxid de zirconiu și alți oxizi de sulf
semiconductori.
( Z +1) −¿ ¿
Mo x Z +¿+H 2 O → Mox +H+OH ¿
146
2 H → H2
Dezvoltarea tehnologiei de fotoliză a apei a început în anii 1970 și a
apărut ca o posibilă soluție pentru a atenua criza energetică globală și de mediu.
În prezent, prezintă provocări majore pentru uz comercial în rândul
tehnologiilor de disociere a apei.
În general, tehnologiile brevetate din acet domeniu folosesc materiale
semiconductoare pentru absorbția luminii solare, cele mai utilizate fiind pe bază
de dioxid de titan, oxid de ruteniu și oxid de iridiu.
Cu toate acestea, sunt necesare și unele tipuri de catalizatori, cum ar fi
săruri de europiu și platină, care sunt foarte scumpe.
Reacția generală corespunzătoare acestui proces este similară cu cea a
electrolizei.
Producția de energie electrică în sine implică pierderi mari de
transformare, prin care va scădea și eficiența producției de hidrogen.
Brevetul US 2010/0133110 A1 prezintă un foto-anod care, atunci când
este expus la soare, transportă electroni excitați la semiconnductor, ceea ce
permite conversia apei în hidrogen și oxigen, cu consum scăzut de energie.
7.4.13. Procese biologice cu utilizarea diferitelor tipuri de deșeuri ca substrat

pentru bio-fotoliză, fermentație în absența luminii și foto-fermentație
Reducerea poluării, încurajarea reutilizării materialelor reciclabile,

valorificarea deșeurilor, utilizarea proceselor și sistemelor ecologice sunt doar
câteva dintre motivațiile din spatele producției de hidrogen prin procese
biologice.
În ciuda limitărilor actuale pentru producția comercială, calea biologică
este considerată una dintre cele mai promițătoare alternative în special datorită
diversității materiilor prime care ar putea fi prelucrate și a microorganismelor
care pot fi utilizate ca bio-fabrici de biohidrogen.
Organismele precum microalgele, cianobacteriile, bacteriile fermentative
și bacteriile fotosintetice pot produce biohidrogen, prezentând randamente și
productivități diferite.
Spre deosebire de procesele de disociere a apei, producția de biohidrogen
nu necesită cantități mari de energie deoarece are loc la temperatura și presiunea
mediului ambiant.
147
7.4.14. Prelucrarea termochimică folosind diferite tipuri de biomasă
Dintre procesele termochimice gazeificarea reprezintă cea mai rentabilă

din punct de vedere comercial.
Sunt schematizate mai jos principalele metode de producere a
hidrogenului cu ajutorul surselor regenerabile.
Se observa și sursele de energie eoliană, geotermală și energia valurilor și
a mareelor, care au fost grupate, deoarece contribuția acestora la producția de
hidrogen se bazează exclusiv pe electroliza apei.
De asemenea, energia solară este cea ma versatilă formă de energie
regenerabilă în ceea ce privește producția de hidrogen.
Energia eoliană este cea mai rentabilă formă de energie regenerabilă și
este benefică pentru locațiile în care viteza vântului este mare, adică pentru
zonele de coastă și subcostiere.
Biomasă+energie →bio ulei +cărbune vegetal +singaz
bio ulei + H 2 O →CO + H 2
CO+ H 2 O →CO 2 + H 2
În general, biomasa nu se poate gazeifica la fel de ușor ca și cărbunele
fosil și ca urmare se produc hidrocarburi în amestecul de gaze care iese din
gazeificator.
Ca rezultat, de obicei trebuie făcut un pas suplimentar, și anume
reformarea cu abur a acestor hidrocarburi, pentru a obține un amestec de
hidrogen, monoxid de carbon și dioxid de carbon.
Randamentul hidrogenului depinde de tipul de materie primă folosit,
temperatură și catalizatorul utilizat.
Gazeificarea biomasei se referă la procesul de transformare a compușilor
organici care formează biomasa, în combustibil gazos.
Procesul reprezintă o degradare termică, la o temperatură de peste 1000 K
în prezența unui agent oxidant, de obicei aer sau abur, ce produce gaz de sinteză
sau, în acest caz bio-singaz, compus în principal din monoxid de carbon și
hidrogen.
Producția de hidrogen prin gazeificarea biomasei, include în primul rând
trei procese: gazeificarea biomasei, reformarea catalitică a gazului de sinteză și
separarea și purificarea hidrogenului.
Unitățile de gazeificare a biomasei sunt aproape identice din punct de
vedere constructive, cu cele ale gazeificatoarelor de cărbune.
Reacția principală a procesului chimic este:
148
temperatură
⏞ → H 2+CO +CO 2+ CH 4 +alte hidrocarburi +carbune vegetal

Biomasă+ abur
În comparație cu piroliza, oxigenul este necesar pentru gazeificarea
biomasei solide.
Obiectivul principal al gazeificării este obținerea de produse gazoase, în
timp ce piroliza are ca scop obținerea atât de uleiuri biologice, cât și de cărbune.
Fig. 7.8. Schema metodelor de obținere a hidrogenului prin surse regenerabile
1. Cum se realizează proiectarea rezervoarelor?
2. Ce presupune calculul mecanic al rezervoarelor?

1. subcapitolul 6.3.
2. subcapitolul 6.8.
Precizați elementele principale cu care sunt echipate rezervoarele.
149
Obiective: Scopul acestui capitol este înțelegerea importanței utilizării

hdrogenului în rețelele de conducte industriale și locale.
Rezumat:
Hidrogenul și gazele naturale au caracteristici fizico-chimice diferite
(puterea calorică, proprietățile de curgere, densitatea, viteza de propagare a
flăcării, proprietățile de ardere, caracteristicile de căldură și interacțiunea cu
rețeaua).
În urma experimentelor s-a constat că amestecul hidrogenului în fluxul de
gaze naturale modifică ușor caracteristicile gazelor naturale, dar acest proces nu
trebuie să reprezinte o barieră dacă se stabilește un program prin abordarea
treptată a decarbonizării rețelei de gaze.
7.5. Utilizarea hidrogenului în amestec cu gazele naturale în rețelele

industriale și locale
În anumite părți ale lumii există infrastructuri semnificative pentru

transportul și distribuția gazelor naturale.
O astfel de infrastructură poate fi utilizată pentru a facilita transportul,
distribuirea și furnizarea de hidrogen și pentru stocarea acestuia, cu costuri
reduse.
Hidrogenul și gazele naturale au caracteristici fizico-chimice diferite
(puterea calorică, proprietățile de curgere, densitatea, viteza de propagare a
flăcării, proprietățile de ardere, caracteristicile de căldură și interacțiunea cu
rețeaua).
În urma experimentelor s-a constat că amestecul hidrogenului în fluxul de
gaze naturale modifică ușor caracteristicile gazelor naturale, dar acest proces nu
150
trebuie să reprezinte o barieră dacă se stabilește un program prin abordarea

treptată a decarbonizării rețelei de gaze.
Hidrogenul este mai ușor decât aerul, foarte inflamabil, ușor de aprins, se
încălzește la presiune redusă și este unul dintre cele mai dificile gaze când ne
referim la asigurarea etanșeității vaselor, conductelor sau echipamentelor.
Hidrogenul arde în aer cu o flacără albastră pal, aproape invizibilă, care
crește riscul de rănire în caz de incendiu.
Limitele inferioare și superioare de inflamabilitate în aer sunt de 4% și
75%. Amestecurile hidrogen-aer sunt extrem de ușor de aprins, necesitând doar
0,017 mJ energie de aprindere, comparativ cu 0,25 mJ pentru hidrocarburi.
Rata maximă de propagare a flăcării este de până la 3 m/sec în aer.
Realizarea rețelelor de transport gaze compatibile pentru hidrogen
presupune o serie de adaptări și probleme de abordat și de rezolvat pentru fiecare
dintre componentele sale, și include: rețeaua de transport și distribuție, depozite
și instalații de utilizare.
Sunt mai multe elemente importante în ceea ce privește rețeaua de gaze:
materialul din care este realizată conducta, polietilenă vs. oțel, compresoarele,
echipamente de reglare, măsurare și siguranță, niveluri de amestec, toate acestea
trebuiesc ajustate, pentru a transporta un amestec de hidrogen și gaz natural.
O altă problemă de abordat este stocarea sezonieră, pe termen lung, în
depozitele subterane. Se consideră mai potrivite cavernele de sare decât
structurile poroase.
La momentul actual sunt în funcțiune mai multe instalații de acest gen pentru
depozitarea hidrogenului pur, dar, facilitățile geologice existente trebuie adaptate
pentru a se depozita amestestecuri de gaze naturale-hidrogen sau hidrogen pur.
7.5.1. Amestecul de gaze-naturale/hidrogen în infrastructura existentă
Acest proces de amestecare a gazelor naturale cu hidrogen este atent

cercetată și studiată în întreaga Uniune Europeană și nu numai.
Se consideră că această asociere a celor două gaze poate micșora efectul
de seră produs de combustibili fosili mai ales atunci când hidrogenul este obținut
prin surse regenerabile.
Se urmărește ca amestecul obținut din cele două gaze să poată fi
transportat și distribuit către consumatori prin infrastructura existentă.
În totalitate este acceptată ideea că, teoretic, sistemele de conducte pot fi
convertite de la gaz natural la hidrogenul gazos, iar investițiile în acest sens pot
fi minime față de construcția de la zero a unei infrastructuri dedicată exclusiv
hidrogenului, în funcție de diversele situații specifice.
151
Ajustarea sistemelor de transport și distribuție variază de la caz la caz, de

exemplu, conductele din material plastic, în general sunt potrivite pentru
hidrogenul gazos.
Principala provocare constă în lucrările care trebuie să modifice sau
înlocuiască echipamentele din industria de gaze pentru a putea utiliza amestecul
de gaz-hidrogen.
În prezent, standardele internaționale limitează cantitatea de hidrogen care
poate fi introdusă in sistemele de conducte de gaze naturale.
Un studiu recent din Olanda concluzionează, că, în cazul conductelor de
transport gaze ale sale, acestea pot fi convertite pentru hidrogenul gazos prin
înlocuirea compresoarelor de gaze și garniturilor de etanșare.
La fel și în Marea Britanie, aceștia au studii detaliate, care au în vedere
fragiliatatea conductelor actuale de transport de gaze naturale de înaltă presiune
în cazul în care acestea vor transporta hidrogen pur, dar și modificările ce
trebuiesc aduse reglementărilor de exploatare și siguranță.
Prezența hidrogenului în conductele existente de gaze naturale, va
determina ca pereții acestora să fie mult mai puternic influențați de solicitările la
care sunt supuse acestea.
Fenomenul este strâns legat de variațiile de presiune din conducte și este
un element important de analizat și conformat în timp.
Cercetările în acest sens, până în prezent au arătat că acest fenomen de
fragilizare a hidrogenului nu are o influență așa de mare cum se credea inițial, iar
procesul de transport al hidrogenului prin sistemul existent de conducte poate fi
desfășurat în condiții de siguranță și fiabilitate.
În momentul de față, sunt considerate fezabile volumele de amestec
admise de hidrogen de 10 vol.%, 15vol.% sau valori de până la maxim 30 vol.
%, pentru anumite aparate, aragaz, cazane, utilizate în aplicații locale.
Pot apărea probleme în unele ramuri industriale, companii chimice, care
folosesc hidrogenul ca materie primă de producție.
Mai mult de atât, tehnologiile de separare trebuie dezvoltate și
implementate pentru a permite extragerea hidrogenului sau a metanului din
amestecul de gaze, pentru a se adapta la diferite compatibilități ale utilizatorilor
finali.
Țările dezvoltate au făcut o prioritate pentru a determina reducerea
costurilor în producția de hidrogen din surse regenerabile.
Creșterea treptată a cotei de hidrogen ce poate fi găzduită de infrastructra
de gaze poate oferi semnale prietenoase pe termen lung pentru desfășurarea pe
scară largă a obținerii hidrogenului prin electroliză din electricitate regenerabilă.
152
Aceste modificări trebuiesc analizate, puse în practică după o evaluare

atentă, pentru a analiza dacă instalațiile, echipamentele, incusiv cele de uz final,
cum ar fi cazanele, turbinele cu gaz și aparatele de gătit, ar putea susține o astfel
de tranziție.
Hidrogenul gazos este cel mai ușor element, este incolor, inodor, fără
gust, non-toxic și neotrăvitor, el nu este coroziv dar poate fragiliza unele metale.
Gazele naturale sunt odorizate cu etilmercaptan în vederea depistării
scurgerii acestora însă în cazul hidrogenului încă nu se cunosc odorante suficient
de ușoare pentru a se amesteca și a obține aceiași rată de dispersie.
Într-un mediu exterior, hidrogenul prezintă un avantaj fiind de 14 ori mai
ușor decât aerul, acesta se va dispersa rapid în aer.
Într-un mediu închis, hidrogenul fiind o moleculă foarte mică și
vâscozitate redusă este predispusă la scurgeri, acestea reprezintă o preocupare
fiind imposibil de detectat de simțurile umane și având acel domeniu foarte larg
de inflamabilitate.
Ventilația adecvată și utilizarea senzorilor de detectare pot fi mijloace de
siguranță în utilizarea hidrogenului.
Hidrogenul are un conținut ridicat de energie în greutate, dar nu și în
volum, reprezentând o provocare deosebită pentru stocare.
Hidrogenul gazos este comprimat și depozitat la presiuni ridicate în
vederea stocării acestuia.
Pentru siguranță, rezervoarele de hidrogen vor fi echipate cu dispozitive
de reducere a presiunii ce vor împiedica creșterea peste limita admisă.
Tabel 7.1. Proprietățile metanului și hidrogenului, comparație
Proprietate U.M. Metan Hidrogen Comparație H2

Densitate Kg/m3 0,68 0,09 1/8 din GN
Masa moleculară Kg/kmol 16,043 2,016 1/8 din GN
Domeniu de % 4,4 -17 4 – 75 *6 decât GN
Inflamabilitate
Viteza de ardere m/s 0,4 3,1 *8 decât GN
laminară
Energia minimă de mJ 0,210 0,016 1/13 din GN
aprindere
Temperatura de °C 600 560 Comparabilă
autoaprindere
Puterea calorifică MJ/m3 39,8 12,7 1/3 din GN
superioară
Puterea calorifică MJ/m3 25,8 10,8 1/2,5 din GN
inferioară
153
Puterea calorifică MJ/kg 55,5 141,7 *3 decât GN

superioară
Puterea calorifică MJ/kg 50.0 120,0 *2,5 decât GN
inferioară
Temperatura de °C 1946 2101 cu 155°C peste
ardere GN
Cantitatea minimă mol/mol 2,0 0,5 1/4 din GN
de O2
Cantiatate minimă mol/mol 9,52 2,38 1/4 din GN
de aer
Stoiochiometria Kgcomb./kgaer 0,058 0,029 1/2 din GN
combustibil-aer
Indexul de metan % 100 0 -
Temperatura de °C -182,5 -259,35 cu 77°C sub GN
topire
Temperatura de °C -164 -252,9 Cu 88°C sub GN
fierbere
Solubilitatea în apă Vol/Vol 0,054 0,0214 1/2 din GN
Difuzivitate în aer cm2/s 0,2 0,63 *3 decât GN
Temperaturile de autoaprindere a celor două gaze sunt apropiate după

cum se observă în tabelul anterior, temperatuara de autoaprindere a unei
substanțe este cea mai scăzută temperatură la care se va aprinde spontan fără
prezența unei flăcări sau scântei.
La lumina zilei flacăra albastru-pal a hidrogenului este aproape invizibilă,
de aceea, detectoarele de hidrogen cât și detectoarele de flacără sunt aproape
întotdeauna instalate cu sistemele de hidrogen.
Hidrogenul lichid are caracteristici diferite de cel gazos și prezintă
pericole potențiale suplimentare.
Acesta este stocat la temperatura -245°C, presiune până la 1000 kPa (150
psi).
Raportul de volum dintre lichid și gaz este de aproximativ 1:848, de
aceea, scurgerea hidrogenului lichid este extrem de periculos.
Pentru amestecul gazelor naturale cu hidrogen este nevoie de un studiu și
o cercetare amănunțită datorită caracteristicilor fizico-chimice diferite (putere
calorică, proprietățile de curgere, densitatea, viteza de propagare a flăcării,
proprietățile de ardere, caracteristicile de căldură și interacțiunea cu mediul în
care se regăsește), se știe că amestecul hidrogenului în fluxul de gaze naturale
modifică ușor caracteristicile gazelor, dar acest proces nu trebuie să reprezinte o
barieră dacă se stabilește un program prin abordarea treptată a decarbonizării
rețelei de gaze.
154
O provocarea va fi menținerea procentului de hidrogen constant în

întreaga rețea pe întreaga perioadă a anului, datorită fluctuațiilor surselor de
energie regenerabilă, eoliană și solară care conduc la niveluri variate de
producție.
În prima fază este necesar să se țină cont de priorități de cercetare și
dezvoltare de tehnici de testare pentru a identifica cu precizie impactul
hidrogenului asupra materialelor, precum și tehnici de remediere pentru
fenomene cum ar fi: calitatea oțelului, îmbinările sudate, fragilizarea și
propagarea fisurilor, precum și calitatea materialelor existente în rețeaua de
distribuție.
Pentru a răspunde la cât mai multe din aceste întrebări și altele se lucrează
prin diverse proiecte pilot în special, în Germania, Olanda, Marea Britanie dar și
alte părti din Europa (Franța, Suedia, Elveția, Tările de Jos).
În urma studiilor efectuate și a literaturii de specialitate sau constatat
următoarele avantaje și dezavantaje în vederea reutilizării conductelor.
În cazul conductelor de gaz existente, pricipalele puncte forte sunt legate
de necesitatea unor modificări limitate ale conductelor și anume, instalarea de
noi stații de comprimare adaptate la hidrogen și stații de reglare a presiunii
gazului.
Mai mult, fisurarea materialului poate fi diminuată în cazul operării sub
sarcină statică. Ritmul accelerat de extindere a fisurilor va avea un impact
negativ asupra rezistenței materialului astfel, costul de mentenanță și operare a
conductei va fi influențat.
O altă metodă insuficient de cercetată poate fi protejarea suprafețelor prin
acoperire, un proces bine cunoscut, dar care în prezent nu cunoaște proceduri
utilizabile la fața locului care ar putea fi aplicate pentru acoperirea conductelor
deja instalate. În acest caz procedura ar necesita excavarea conductelor existente
ceea ce ar conduce la un proces complex și costisitor.
Folosirea inhibitorilor conduce la un proces similar cu cel al procedurii de
coating, deoarece amestecul de inhibitori previne adsorbția hidrogenului de
materialul conductei. Inhibitorii pot fi ușor amestecați în fluxul de hidrogen.
Această procedură prezintă riscuri de toxicitate și siguranță asociate
fiecărui tip de inhibitor folosit.
În funcție de procesarea și aplicarea ulterioară a hidrogenului, poate fi
necesară o etapă suplimentară de purificare.
În cazul procedurii pipe-in-pipe se combină beneficiile a două conducte,
cea din exterior având rolul de siguranță iar cea din interior proiectată special
pentru transportul hidrogenului.
Acesta ar presupune o abordare costisitoare, deoarece ar fi necesare
eforturi suplimenatre de instalare în conductele existente, ar necesita excavarea
155
conductelor astfel ar conduce la un proces complex și costistor, la fel ca și în

cazul acoperirii suprafețelor.
Tabelul 7.2. Avantajele și dezavantajele reutilizării conductelor în transportul

amestecului gaze naturale-hidrogen
Opțiuni de reutilizare Avantaje Dezavantaje
Conducte  Nu sunt necesare  Degradarea sporită a
de gaz multe modificări materialului
existente  Fisurarea limitată a
materialului sub
sarcină statică
Acoperire  Strat specific de  Nu se cunosc

protecție împotriva proceduri de coating
fragilizării provocate la fața locului
de hidrogen  Probabil va fi
 Procese industriale necesară excavarea
dezvoltate pe conductelor
suprafețe metalice
Inhibitori (O2, CO, SO2)  Sunt necesare  Riscuri legate de
modificări limitate securitate și toxicitate
 Stratul de protecție  Cerințe privind
subminează puritatea procesării
permeabilitatea hidrogenului și a
hidrogenului pilelor de combustie
Pipe-in-pipe  Mix de beneficii  Material suplimentar
pentru conducta necesar
interioară și cea  Probabil va fi
exterioară necesară excavarea
conductelor
Prin simularea mai multor indicatori economici, s-a ajuns la concluzia că

reutilizarea conductelor în transportul hidrogenului poate conduce la costuri
reduse până la 60%.
O analiză la nivelul Germaniei și a constrângerilor privind disponibilitatea
conductelor pentru anul 2030 arată o reducere a costurilor sistemului de
transport cu 30%, în comparație cu un sistem nou de conducte de hidrogen.
Este necesar o cooperare strânsă între legislatori, investitori, operatori de
infrastructură și industria hidrogenului pentru a corecta evoluțiile necesare și a se
asigura că termenele proiectelor vor fi finalizate la timp.
156
Datorită cererii tot crescânde de energie, în contextul scăderii gazelor cu

efect de seră, și ținând cont de obiectivele climatice pe termen lung ale UE în
ultimii ani sau implementat tot mai multe proiecte privind amestecarea
hidrogenului cu gazele naturale.
7.5.2. Termenii Hythane® și Heng
Termenul Hythane este provenit din limba engleză de la cele două gaze
componenete hydrogen și methane și se referă la o fracție fixă de hidrogen în
amestec cu gazele naturale.
Acest termen a apărut în jurul anilor 2000 în studii care se refereau la
efectul adaosului de hidrogen asupra performanței vehiculelor alimentate cu
metan.
Acesta este văzut ca un gaz de tranziție în viziunea acelor care au introdus
acest termen, bazându-se pe o tehnologie ieftină și dovedită, care contribuie la
reducerea cu 50% a emisiilor de NOx.
Amestecul de 20% hidrogen în volum, cu gazele naturale cu nume de
marcă Hythane® a fost evaluat și demonstrat pe larg în Montreal (Canada) în
domeniul proiectului EURO – Québec.
Două autobuze au circulat de la NOVABUS au circulat în oraș pentru o
perioadă de nouă luni, iar în urma proiectului, amestecul de 20% de hidrogen a
înregistrat: emisiile de CO2 reduse cu 7,5% printr-o creștere a eficienței și NO x-
urile au fost reduse cu 40% fără nicio creștere a hidrocarburilor nearse în gazele
de eșapament. Ulterior aceste autobuze au fost operate de SUNLINE în Palm
Springs (California) și nu a fost înregistrat niciun incident.
În Europa acest termen este legat de proiectul ALT-HY-TUDE1,
implementat în Franța, unde a fost propus acest amestec combustibil inovator,
gaze naturale&hidrogen denumit Hythane® ca o soluție de tranziție relavantă și
pragmatică, pentru a introduce masiv hidrogenul în sistemul de transport public,
profitând de sinergiile cu tehnologia și infrastructura de gaze naturale
comprimate.
Încă o demonstrație cu Hythane® a fost în Malmö (Suedia).
În acest proiect hidrogenul reprezintă doar 8% vol., în amestec cu gazul
natural, neaducând nici o modificare motorului VOLVO. Nefiind înregistrată
nici un fel de problemă următoarea etapă a demonstrației amestecul va fi testat
cu 20-25% hidrogen.
157
Gazul natural amestecat cu hydrogen notat HENG (Hydrogen Enriched

Natural Gas), a fost menționat pentru prima dată în SUA în 2010, și abordează
două probleme dominante de energie și mediu și anume: decarbonizarea și
îmbunătățirea managementului energiei.
În teorie gazul natural îmbogățit cu hidrogen HENG, în mod obișnuit
conține între 10-20% hidrogen rapoarte volumice și este compatibil cu
infrastructura existentă de transport și distribuție a gazelor precum și cu
utilizarea finală.
Fig. 7.9. Pompă de alimentare cu hidrogen
Amestecare hidrogenului cu gazele naturale este o punte interesantă între

trecutul și viitorul nostru, HENG, fiind o parte a eforturilor de a construi un
viitor al omenirii cu emisii de carbon reduse.
Acest amestec gazos intitulat HENG, face posibilă reducerea emisiilor ,
îmbunătățirea eficienței utilizării finale echipamentelor și scăderea intensității
globale a carbonului gazelor naturale. HENG utilizează conductele existente de
gaze naturale și sistemele de livrare regionale sau municipale.
Aplicarea sistemului de consum mixt de combustibil, respectiv în
suplimentarea deficitului de gaze în perioadele de vârf prin alţi combustibili
solizi sau lichizi, este determinată de disponibilităţile care există în zonă.
7.6. Înmagazinarea subterană a gazelor naturale
Înmagazinarea subterană a gazelor în rezervoare subterane este necesară

pentru asigurarea consumurilor mari de gaze din zonele puternic industrializate
sau a marilor aglomerări sociale precum și pentru asigurarea independenței
energetice.
158
În ultima perioadă de timp se constată o variație a prețului gazelor, astfel

încât este necesară depozitarea acestora când prețurile sunt scăzute și revânzarea
lor la prețuri mai mari.
De asemeni în perioada anotimpului călduros, consumurile de gaze sunt
reduse și având în vedere că furnizarea acestora nu poate fi întreruptă, este
necesară asigurarea depozitării acestora.
1. Ce presupune înmagazinarea gazelor în stare naturală?
2. Cum se realizează tratarea şi lichefierea gazului natural?

2. Subcapitolul 7.8.1.
Ce presupune proiectarea înmagazinării gazelor în zăcăminte care au
produs în regim mixt?
159
Capitolul 8
TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE PRIN CONDUCTE
Unitatea de învățare nr. 13-14– 6 ore
Obiective: Rolul acestui capitol este de ai iniția pe studenți în analiza

modalităților de proiectare a conductelor de transport gaze naturale, precum și de
mărire a capacității de transport a acestora.
Rezumat: Calculul hidraulic al conductelor de transport gaze naturale diferă de

modalitățile de calcul studiate în cazul transportului lichidelor petroliere. Astfel
în cadrul acestui capitol vom aborda diverse subiecte privitoare la transportul
gazelor naturale.
8.1. Calculul hidraulic al conductelor de gaze
8.1.1. Ecuaţia presiunii

Ecuaţia de conservare a energiei particulelor componente ale unui fluid real
poate fi scrisă sub forma:
dp vdv
dz + + + d h fr =0 , (8.1)
ρg g
Primul termen definește poziția particulei, al doilea energia potențială, al
treilea energia cinetică și ultimul termen se referă la pierderile prin frecare.
Relația 8.1 poate fi exprimatã și în metrii coloană de fluid transportat
160
(neglijând energia potențială a particulelor, datorită valorii mici a densitãţii

acestora):
2
dx v
dp+ ρ vdv + λ ρ =0 , (8.2)
d 2
2d p 2 dv dx
+ + λ =0 (8.3)
ρv
2
v d
Pentru un proces izoterm și plecând de la ecuaţia generalã a gazelor ideale,
obținem:
p
=RT , (8.4)
ρ
ρ p
= (8.5)
ρ1 p1
ρ v1
= , (8.6)
ρ1 v
Rezultă:
p1
v=v 1 (8.7)
p
Deoarece
2 2 p1
ρ v = ( ρ1 v 1 ) v=ρ 1 v 1 , (8.8)
p
obținem o nouă formă a ecuației (8.3):
2 2 dv dx
pdp+ + λ =0 (8.9)
2
ρ 1 v 1 p1 v d
Integrând ecuația 8.9 între limitele:

x=0 , p= p 1, v=v 1
și
x=L , p= p2 , v=v 2
rezultă:
2 2 2 L
p1− p1 =ρ1 v 1 p1 λ (8.10)
d
Am luat în considerare că v  1v1, deci v1  v2 și 2ln(v1/v2)  0.
Ecuaţia (8.10) este implicitã și tocmai de aceea avem nevoie și de
deducerea ecuaţiei debitului.
8.1.2. Ecuaţia debitului
161
Din ecuaţia (8.10) putem obține ecuația vitezei finale:
( )
2 2 0 ,5
p −p d
v 1= 1 2 , (8.11)
p1 ρ1 λL
De asemeni putem defini debitul la intrarea în conductă (la condițiile T1, p1)
( )
2 2 0, 5
π p1 − p 2 d
2 5
πd
Q 1= v 1= (8.12)
4 4 p1 ρ1 λL
Presiunea în punctul inițial devine:

p1
ρ 1= (8.13)
Z1 R T 1
Introducând densitatea relativă a gazelor () în ecuația 8.13, obținem o
nouă relație pentru presiunea inițială a gazelor din conductă și anume:
p1δ
ρ 1= (8.14)
Z1 Raer T 1
Din aceste considerente, ecuaţia (8.12) devine:
( )
2 2 5 0 ,5
π p1− p 2 d Z 1 T 1 Raer
Q 1= (8.15)
4 p1 2 δλL
În transportul gazelor prin conducte, debitul de gaze se raportează la

condiţiile standard:
p0 Q0 = Z0RTo
şi
p1 Q1 = Z1RT1,
În acest caz, ecuația 8.15 devine:
1 T 0 p1
Q0=Q 1 , (8.16)
Z 1 T 1 p0
astfel:
( )[ ]
0, 5
π T0 5
Q=Q 0= √ R ser
4 p0
( p − p ) Z Td δλL
2
1
2
2 (8.17)
1 1
Ecuația pierderilor de presiune o putem scrie sub forma:

2
2 2 Q
p1− p2 = 2
L, (8.18)
K
( )( )
0 ,5
π T0 d
5
K=
4
√ Raer
p0 Z 1 T 1 δλ
, (8.18)
162
Modulul de debit K nu constant.

( ρv ) d
ℜ¿ (8.19)
μ
0,009407 1
λW= ≅ ,
1
100 d
0 , 33 (8.20)
3
d
În Laboratoarele UPG Ploiești Prof.dr.ing. Alexandru SOARE şi dr.ing.
Gheorghe IONESCU, au stabilit relația:
6
λ u=λW + ∑ ai uii , (8.21)
1
unde:
 u reprezintă rezistentele hidraulice pentru gaze umede,
  datele reieşite din aplicarea formulei Weymounth.
 a1 sunt coeficienți de regresie numerică.
a1 = 0,1500; a4 = -0,1570;
a2 = -0,3250; a5 = 0,0317;
a3 = 0,3310; a6 = -0,0014.
Valoarea presiunii medii este:

L
1
pm = ∫ ( p ) dx ,
L0 x
(8.22)
( )
L 2 2 0 ,5
1 p −p
pm= ∫ p21− 1 2 x dx , (8.23)
L0 L
( )
2
2 p2
pm = p1 + . (8.24)
3 p 1+ p 2
Presiunea medie într-o conductă de gaze, la distanta x, este mai mare decât
cea existentă într-o conductă de transport lichide.
p1
g
pm
l
p2
163
0 x L
Fig. 8.1. Presiunea medie într-o conductă care transportă gaze sau lichide
8.2. Calculul hidraulic al conductelor complexe
8.2.1. Conducte montate în serie
Conductele montate în serie sunt formate din n tronsoane de lungimi li şi

module de debit Ki și pe acestea este transportat un debit volumetric Q (figura
8.2).
Q l1,K1 l2,K2 ln,Kn
1 2 3 n n+1
Fig. 8.2. Conducte montate în serie
Diferenţa de presiune între intrarea gazelor și ieșirea acestora din conducte

este egală cu suma căderilor de presiune (de pe cele n tronsoane), deci:
( p 21−p 2n+1 )=( p21− p 22) + ( p22− p 23) +..........+ ( p2n− p 2n+1 ) (8.25)
Sau descompunând ecuația 8.25 putem scrie:
2 2 2 l1 2 2 2 l2 2 2 2 li
p1− p2 =Q 2
p2− p3 =Q 2 ............................. pi − pi +1=Q 2 ......................... … ..
K 1 K 2 Ki
2 2 2 ln
pn− p n+1=Q 2 (8.26)
Kn
Însumând ecuațiile 8.26, obținem ecuația căderii de presiune pe un tronso
oarecare :
n
li
p21− p2n +1=Q2 ∑ (8.27)
1 K 2i
În calculele tehnologice cunoaștem debitul volumetric (necesar a fi livrat),
164
lungimile tronsoanelor de conductă și necesarul de presiune la capătul acestora.

Din ecuaţiile (8.26) putem deduce modulul de debit Ki, şi ulterior diametrul
tronsonului i, di, din ecuația proporţionalităţii.
2 2 2 2
p i − pi+1 p 1− pn+ 1
= (8.28)
li L
n
unde L=∑ l i .
1
8.2.2. Conducte montate în paralel

În cazul unităților (consumatorilor finali) care nu pot suferii întreruperi a
funrizării de gaze naturale se utilizează instalarea unor conducte de gaze în
paralel.
De obicei între două noduri 1 si 2 ale rețelei se montează (instalează) n
conducte de lungimi (trasee) diferite, modulele de debite fiind diferite și deci,
debitele parţiale sunt diferite de asemeni (figura 8.3).
Căderile de presiune între punctele 1 si 2 le putem scrise sub forma :
2
p −p =
1
2
2
q 12
K1
2 1
l ⇒ q 1=K 1
√ p21− p22 2 2 q 22
l1
p1− p2 = 2 l 2 ⇒ q2=K 2
K2
p21− p 22
l2 √
........................................................... p2i − p22 =
q n2
Kn
2 n
l ⇒ qn =K n
√ p 21− p22
ln
Debitul final este dat de relația:

n
Q=∑ q1 (8.29)
1
l1, K1, q1
l1, k1, q1
l2, K2, q2
1 2
Q ln, Kn, qn
Fig. 8.3. Conducte montate în paralel
Însumând ecuațiile de mai sus obținem:

165
2
2 2 Q
p1− p2 = ,
( √)
n 2
Ki (8.30)
∑ li
1
Aeastă relație este folositoare în deducerea modulului de debit KI şi deci

diametrul tronsonului i.
8.2.3. Conducte colectoare de gaze
În zonele de extracție și de depozitare a gazelor naturale, se utilizează

pentru livrarea acestora, rețele de conducte de tip colector.
Calculul hidraulic a colectoarelor de gaze (figura 8.4) se deosebeşte de
calculul hidraulic al conductelor montate în serie, deoarece debitul pe fiecare
tronson- colector, are o altă valoare:
n
Q1=q1Q3=Q1 +q 2........................Qn=∑ qi
i=1
Căderea de presiune de-a lungul colectorului va fi egală cu suma căderilor

de presiune de pe fiecare tronson:
2 2 2 l1 2 2 2 l2 2 2 2 ln
p1− p2 =Q1 2
p2− p3 =Q2 2 ............................. pn− p n+1=Qn 2
K 1 K 2 Kn
( )
n
Q 2
2
p −p
1
2
n +1 =∑ l (8.31)
i=1 K i i
q1 q2 q3 qn
l1, K1 l2, K2 ln, Kn
1 Q1 2 Q2 3 n Qn n+1
Fig. 8.4. Schema unui colector
Colectoarele pot fi construite:

- Cu diametru constant (cu debite sau lungimi mici)
n
1
2∑
p21− p2n +1= Q2i l i (8.32)
K i=1
- Cu diametru variabil (relația 8.31).
Obținerea modulului de debit pe tronsonul “i” se realizează din ecuația de
proporţionalitate:
l
( p 2i −p 2i+1 )=( p21− p 2n+1 ) Li (8.33)
166
unde valoarea (p12 – pn+12) este cunoscută.

De asemenea din relaţiile (8.32), respectiv (8.33) calculăm modululele de
debit K şi Ki, şi în final, diametrul d sau di.
8.3. Metode folosite pentru mărirea capacităţii de transport
În transportul gazelor mărirea capacității de transport este limitată spre

deosebire de transportul lichidelor prin conducte.
Mărirea capacităţii de transport printr-o conductă de gaze deja aflată în
exploatare este limitată.
Singura metodă posibilă ar fi schimbarea pantei hidraulice.
8.3.1. Montarea unei intercalaţii

În cazul în care o conductă de gaze de lungime L si modul de debit K
transportă un debit volumic Q, ecuaţia care descrie această curgere este:
( )[ ]
0, 5
π T 5
Q=Q 0= √ R ser 0
4 p0
( p − p ) Z Td δλL
2
1
2
2 (8.34)
1 1
Pentru mărirea debitului de la valoarea Q la valoarea Q1, undeva pe traseu,

la o distanță “l” (nedeterminată) se poate instala o intercalaţie de lungime “x”
(care urmează a fi estimată), de modul K1 (diametru interior d1>d) - figura 8.5.
Q L, K
1 2
Q1 l, K x, K1 (L-l-x), K
1 M N 2
Fig. 8.5. Mărirea debitului de transport prin montarea unei intercalaţii
Căderea de presiune de-a lungul conductei, în noua situaţie este:

( p 21−p 22 )=( p 21− p2M )+ ( p2M − p2N )+ ( p2N − p22 ) , (8.35)
(Q 2−Q21 ) L
K
2
1
(1
=Q 1 x 2 − 2 ,
K1 K )
De unde deducem imediat lungimea intercalaţiei de diametru d1 (modul K1)
167
( )L
2
Q
1−
Q1
x= (8.36)
( KK )
2
1−
1
Observăm că putem monta această intercalaţie oriunde pe traseu, dar se

recomandă ca aceasta să se monteze la capul 2 (beneficiar) deoarece valoarea
mai redusă a presiunii va conduce la o grosime de perete mai mică.
8.3.2. Montarea unei derivaţii

Creşterea debitului volumic de gaze se poate realiza și prin montarea unei
derivaţii pe o lungime “x”. Lungimea ei urmeazã a fi determinată, aceasta având
acelaşi modul de debit, k, sau unul mărit k1(d1>d) - figura 8.6.
În acest caz căderea totală de presiune de-a lungul întregului sistem de
transport va fi egală cu suma acestora:
( p 21−p 22 )=( p 21− p2M )+ ( p2M − p22 ) , (8.37)
În ramura superioară (M – 2), căderea de presiune va avea expresia :
2
2 2 q
p M − p2 = x
2 ,
K
din care putem deduce necunoscuta q (debit) :
( )
2 2 0, 5
p M − p2
q=K (8.38)
x
Q L, K
1 2
Q1 (L – x), K M x, q, K
1 x, q1, K1
2
Fig. 8.6. Mărirea debitului de transport prin montarea unei derivaţii
La fel putem deduce și debitul q1 din ramura inferioară (M – 2)
( )
2 2 0 ,5
p M −p 2
q 1=K 1 (8.39)
x
Deoarece
168
( )
2 2 0, 5
p M − p2
Q 1=q+q 1=( K + K 1 ) (8.40)
x
putem deduce căderea de presiune pe tronsonul (M - 2)
2
2 2 Q1
p −p =
M 2 2
x (8.41)
( K + K1)
Revenind la relaţia (8.37) putem scrie:
2 2 2 2
Q❑ Q1 Q1 Q1
2
L= 2 L− 2 x+ 2
x,
K K K ( K + K 1)
de unde deducem lungimea derivaţiei:
( )
2
Q
1−
Q1
x= 2
L (8.42)
K
1− 2
( K + K1)
În cazul în care K = K1, adică d = d1, relația 8.42 devine:
[ ( )]
2
4 Q
x= 1− L (8.43)
3 Q1
1. Scrieți căderea de presiune pentru conductele de gaze.
2. Descrieți modul de calcul hidraulic al conductelor de gaze.

1. Ecuația 8.1.
Lucrări de control
Care sunt metodele folosite pentru mărirea capacităţii de transport a
gazelor?
169
BIBLIOGRAFIE
[1] Altiocaian, I., - Contribuţii la studiul curgerii gazelor în regim nestaţionar

de mişcare - Teză de doctorat, Universitatea Petrol-Gaze Ploieşti, 1998;
[2] Bulău, L., - Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului - multiplicat
Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1978;
[3] Chiș, T., V., Rădulescu, R., - Depozitarea fluidelor- note de curs – Editura
PIM, Iași, 2021;
[4] Chiș, T., V., Rădulescu, R., - Tratarea și transportul gazelor naturale –
Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești, 2021;
[5] Creţu, I., Stan, Al., - Transportul fluidelor prin conducte. Aplicaţii şi
probleme - Editura Tehnică, Bucureşti, 1984;
[6] Creţu, I., Soare, Al., şi alţii - Probleme de hidraulică - Editura Tehnică,
Bucureşti, 1972;
[11] Drug, V., Ungureanu, O., - Transportul gazelor naturale - Editura
Tehnică, Bucureşti, 1972;
[12] Gheorghe, Gabriel, - Distribuţia şi utilizarea gazelor naturale - Editura
170
[17] Idelcic, E.,I., - Îndrumar pentru calculul rezistenţelor hidraulice - Editura

[18] Ioanesi, N., Marinescu, D., - Depozitarea, transportul şi gestionarea
produselor petroliere - Editura Tehnică, Bucureşti, 1980;
[19] Isalski, H.,W., - Separation of Gaseses – Oxford Science Publication,
Clarendon Press Oxford, 1989;
[24] Mirescu, Tănase, - Contribuţii la transportul ţiţeiurilor vâscoase şi/sau
congelabile – Teză de doctorat, Universitatea Petrol-Gaze, Ploieşti, 1994;
[25] Mucenica, D-tru., Florin, - Cercetări privind reducerea vâscozităţii
ţiţeiurilor sub acţiunea câmpului magnetic – Teză de doctorat, Universitatea
Petrol-Gaze, Ploieşti, 1997;
[26] Mucenica, D-tru., Florin, Soare, Al., Petrescu, Toma, - Reducerea
vâscozităţii emulsiilor apă în ţiţei sub acţiunea câmpului magnetic – Buletinul
Institutului de Petrol şi Gaze, Ploieşti, vol. XLVII – L – nr. 3, 1995 - 1998;
[27] Nicolescu, C-ţa., - Cercetări privind utilizarea undelor ultrasonice în
industria de petrol – Teză de doctorat, Universitatea Petrol-Gaze, Ploieşti, 2000;
[28] Oroveanu, T., David, V., Stan, Al., Trifan, C., - Colectarea, transportul,
distribuţia şi depozitarea produselor petroliere şi gazelor – Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1983;
[29] Oroveanu, T., Stan, Al., Talle, V., - Transportul petrolului – Editura
[30] Oroveanu, T., Stan, Al., - Transportul, distribuţia şi depozitarea
produselor petroliere– Institutul de Petrol şi Gaze, Ploieşti, 1981;
[33] Oroveanu, T., Stan, Al., - Consideraţii asupra regimului termic în
mişcarea gazelor prin conducte – Stud.Cerc. Mec.Apl., Tom 38, nr.3, 1979;
[37] Papadopoulou, M., - Contribuţii la studiul fezabilităţii unui sistem de
transport gaze – Teză de doctorat, Universitatatea Petrol-Gaze, Ploieşti, 1997;
[38] Papadopoulou, M., Soare, Al., Bratu, C-tin., - Definirea unor indicatori
tehnico-economici în transportul gazelor prin conducte – Buletinul Universităţii
Petrol-Gaze, Ploieşti, vol.XLVII-L-nr.3, 1995-1998;
[43] Popoviciu, S., Stan, Al., Popoviciu, E., - Diminuarea infiltraţiilor de gaze
din reţele de distribuţie – Editura Tehnică, Bucureşti, 1991;
[4] Rădulescu, R., Chiș, T., V., - Controlul automat al proceselor de transport
fluide petroliere (elemente SCADA) – Editura Universității Petrol-Gaze din
Ploiești, 2020;
[4] Rădulescu, R., - Contribuții la studiul entropic al transportului țițeiului
vâscos prin conducte - Teza de doctorat – Universitatea Petrol-Gaze din Ploiești,
2006;
[44] Rădulescu, A.G., - Proprietăţile ţiţeiurilor Româneşti – Editura Academiei,
Bucureşti, 1974;
[47] Soare, Al., - Transportul şi depozitarea fluidelor – vol.I şi II, Editura
Universităţii din Ploieşti, 2002;
[48] Soare, Al., coordonator - Ingineria zăcămintelor de hidrocarburi – vol.I şi
II, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981;
171
[49] Soare, Al., Bratu, C-tin., - Cercetarea hidrodinamică a zăcămintelor de

hidrocarburi, Editura Tehnică, Bucureşti, 1987;
[51] Soare, Al., Ionescu, Gh., - The determination of the corfficient of hidraulic
rezistance at the wet gases transport through pipe lines, Buletin I.P.G., Ploieşti,
vol.XLI, nr.2, 1989;
[53] Soare, Al., Bratu, C-tin., - Stabilirea ecuaţiilor de curgere, a vitezei de
deplasare şi a undei de şoc la transportul produselor petroliere în regim
staţionar şi nestaţionar de mişcare prin conducte – contract S.A./103/1996;
[54] Soare, Al., Bratu, C-tin., - Stabilirea ecuaţiilor de curgere, a vitezei de
deplasare şi a undei de şoc la transportul gazelor naturale în regim staţionar şi
nestaţionar de mişcare prin conducte – contract S.A./104/1996;
[55] Soare, Al., Bratu, C-tin., Rădulescu, R., - Transportul şi depozitarea
hidrocarburilor – Editura UPG Ploiești, 1996;
[59] Suciu, Gh., şi alţii - Ingineria prelucrării hidrocarburilor – vol. I şi II,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1983, 1985;
[63] Suciu, C., Gh., - Ingineria prelucrării hidrocarburilor – vol. 2 şi 3, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1985, 1987;
[66] Trifan, C., - Contribuţii la studiul gazelor prin conducte lungi – Teză de
doctorat, I.P.G. Ploieşti, 1983.
Lucrare de verificare 1
1. Care sunt principalele proprietăți ale țițeiurilor?
2. Care este scopul calculului hidraulic al unei conducte?
3. Cum se evaluează rezistenţele hidraulice proporţionale cu lungimea
conductei?
4. Cum se evaluează rezistenţele hidraulice locale? Ce reprezintă ele?
5. Cum se modifică panta hidraulică a unei conducte şi în ce scop?
6. Care este algoritmul de calcul al unei conducte simple pentru transportul
lichidelor?
7. Care este algoritmul de calcul hidraulic al unui sistem de conducte
montate în serie?
8. Care este algoritmul de calcul hidraulic al unui sistem de conducte
montate în paralel?
9. Care sunt metodele de mărire a capacităţii de transport a unei conducte
care transportă ţiţei sau produse petroliere?
172
10. Care sunt presiunile folosite în transportul gazelor naturale?
1. Ce se înţelege prin calculul termic al conductelor?
2. Care sunt parametrii necesari calculului termic?
3. Care este distribuţia temperaturii de-a lungul unei conducte?
4. Care sunt parametrii care influenţează distribuţia de temperatură ?
5. Cum se stabileşte numărul şi locul de amplasare al staţiilor de încălzire?
6. Care sunt metodele neconvenţionale pentru transportul ţiţeiurilor vâscoase
sau uşor congelabile?
7. Cum se evaluează tensiunile unitare care apar în pereţii unei ţevi?
8. Care este algoritmul de evaluare a grosimii de perete al unei ţevi?
9. Care este algoritmul de proiectare a unei reţele buclate de distribuţie gaze
naturale?
10. Scrieți relația debitului pentru gaze naturale și precizați parametrii.
1. Ce presupune calculul de dimensionare a unei conducte?
2. Ce tipuri de aparate se folosesc în procesul de separare a fluidelor bifazice
şi trifazice?
3. Care sunt sistemele de colectare şi transfer al ţiţeiului de la sondă la
rafinărie?
4. Care sunt metodele folosite în tratarea ţiţeiului?
5. Ce avantaje prezintă metodele biologice de tratare a ţiţeiului?
6. Ce înseamnă o tratare complexă?
7. Care este algoritmul de calcul hidraulic al unui sistem de colectare a
ţiţeiului?
8. Ce tipuri de rezervoare cunoaşteţi?
9. Ce tipuri de rezervoare subterane se folosesc; care este scopul acestora?
10. Care sunt stările de referinţă ale gazelor naturale?
173
1. Care sunt principalele proprietăți ale gazelor?

2. Scrieți relația caderii de presiune în lungul unei conducte de gaze și
precizați parametrii.
3. Care este algoritmul pentru calculul hidraulic al conductelor magistrale de
transport gaze naturale?
4. Care este algoritmul pentru calculul hidraulic al conductelor montate în
serie pentru gaze?
5. Care este algoritmul pentru calculul hidraulic al conductelor montate în
paralel pentru gaze?
6. Care este algoritmul pentru calculul hidraulic al conductelor colectoare
pentru gaze?
7. Ce este o reţea de distribuţie; din ce se compune?
8. Care sunt metodele folosite pentru mărirea capacităţii de transport prin
conducte a gazelor naturale?
9. Care este schema alimentării cu gaze a unui abonat (branşament)?
10. Care este schema unei staţii de reglare şi măsurare (SRM)?
CUPRINS
Introducere 3
Cap. Proprietățile hidrocarburilor - UI 1 5
1 Obiective; Rezumat 5
1.1. Proprietățile gazelor 5
1.1.1. Ecuația de stare a gazelor 6
1.1.2. Starea normală şi starea standard a unui gaz 8
1.1.3. Parametrii critici reduşi şi legea stărilor corespondente 8
1.1.4. Factorul de volum al gazelor 9
1.1.5. Densitatea gazelor (masă volumică, masă specifică) 9
1.1.6. Vâscozitatea gazelor 10
1.1.7. Compresibilitatea gazelor 11
1.1.8. Greutatea moleculară a gazelor 12
1.1.9. Temperatura şi presiunea critică 12
1.1.10 Căldura specifică 13
.
1.1.11 Umiditatea 13
.
1.2. Proprietăţile ţiţeiurilor 14
1.2.1. Hidrocarburile parafinice 15
174
1.2.2. Hidrocarburile naftenice 15
1.2.3. Hidrocarburile aromatice 15

1.2.4. Compușii cu sulf 16
1.2.5. Azotul 16
1.2.6. Clasificarea țițeiurilor 17
1.2.6.1. Clasificarea după compoziția chimică 18
1.2.6.2. Clasificarea Carpatică 20
1.2.6.3. Noua clasificare a țițeiurilor românești 22
1.2.6.4. Clasificarea după densitate 22
1.2.7. Variația proprietăților fizico-chimice a ţiţeiurilor 23
1.2.7.1. Densitatea 23
1.2.7.2. Vâscozitatea 25
1.2.7.3. Temperatura de congelare 28
1.2.7.4. Căldura specifică masică 28
1.2.7.5. Conductivitatea termică a țițeiurilor 29
1.2.7.6. Presiunea de vapori 29
1.2.7.7. Proprietăți de ardere a produselor petroliere și a 30
țițeiurilor
Aplicații 31
Teste de autoevaluare; Răspunsuri; Lucrări de verificare 32
Cap. Calculul conductelor care transportă lichide - UI 2 33
2 Obiective; Rezumat 33
Alegerea traseului unei conducte de transport țiței și produse
2.1. petroliere 34
Clasificarea fluidelor ce sunt transportate prin conducte 36
2.2.
2.3. Calculul hidraulic al conductelor 36
2.4. Calculul grafic al conductelor 39
2.5. Calculul rezistenţelor hidraulice 42
2.5.1. Calculul rezistențelor hidraulice proporționale cu lungimea 45
conductei
2.5.2. Calculul rezistențelor hidraulice locale 48
Aplicații 48
2.6. Calculul conductelor complexe care transportă lichide UI – 3 51
Obiective; Rezumat 51
2.6.1. Determinarea numărului şi amplasamentul staţiilor de pompare 51
2.6.2. Transportul prin cădere liberă 53
2.6.3. Funcționarea unei conducte prin sifonare 53
2.6.4. Calculul hidraulic al conductelor complexe 54
2.6.4.1. Calculul conductelor amplasate în serie 54
2.6.4.2. Calculul conductelor amplasate în paralel 56
2.6.4.3. Calculul conductelor cu ramificații 58
175
2.6.4.4. Calculul conductelor cu debit uniform determinat 59

2.6.4.5. Calculul hidraulic al rețelelor de conducte 60
Aplicații 63
2.7. Metode pentru mărirea capacităţii de transport a unei conducte 65
de transport petrol și produse petroliere UI – 4
2.7.1. Creşterea presiunii de pompare 65
2.7.2. Montarea unei intercalații 66
2.7.3. Montarea unei derivaţii 67
2.7.4. Micșorarea vâscozității lichidului 69
2.7.5. Mărirea presiunii de pompare 70
Cap. Calculul termic al conductelor UI – 5 73
3. Obiective; Rezumat 73
3.1. Aspecte generale ale pompării țițeiurilor vâscoase și/sau 73
3.2. congelabile 74
Transportul ţiţeiului cu diluanţi
3.3. Transportul țițeiurilor cu adaosuri 74
3.4. Hidrotransportul țițeiului vâscos sau congelabil 75
3.5. Transportul ţiţeiului în câmp magnetic 76
3.6. Utilizarea energiei ultrasonice în transportul ţiţeiurilor 76
3.7. parafinoase 77
3.8. Transportul țițeiului tratat termic 78
Transportul la cald al țițeiului vâscos sau congelabil 78
Teste de autoevaluare; Răspunsuri; Lucrări de verificare
3.9. Determinarea variaţiei temperaturii în lungul conductei UI – 6 79
3.10. Calculul coeficientului global de schimb de căldură 80
3.11. Determinarea numărului staţiilor de încălzire şi amplasarea 82
acestora în lungul conductei
3.12. Calculul termic în cazul opririi pompării 83
3.13. Calculul hidraulic al conductelor pentru transportul la cald 84
3.14. Transportul petrolului brut cu gaze în soluție 87
Aplicații 89
Cap. Calculul mecanic al conductelor UI – 7 91

4. Obiective; Rezumat 91
4.1. Solicitările materialului tubular 91
4.2. Eforturile unitare în peretele materialului tubular 92
4.2.1. Eforturi unitare axiale 93
4.2.1.1. Efortul unitar axial de presiune 93
4.2.1.2. Efortul unitar axial termic 94
176
4.2.1.3. Efortul unitar axial datorat curburii țevilor 94

4.2.1.4. Efortul unitar axial datorat șocului hidraulic 95
4.2.2. Eforturi unitare tangenţiale (inelare) 95
4.2.2.1. Eforturi unitare tangențiale datorate presiunii interioare 96
4.2.2.2. Efectul ovalității și excentricității asupra efortului unitar 96
tangențial
4.2.2.3. Efectul presiunii exterioare și a sarcinilor mobile 97
asupra efortului unitar tangențial
4.2.3. Eforturi unitare radiale 98
4.2.4. Efortul unitar echivalent (total) 98
4.3. Determinarea grosimii peretelui ţevilor 9
4.4. Probarea conductelor 10
4.4.1. Proba preliminară 1
4.4.2. Proba de rezistență 10
4.4.3. Proba de etanșeitate 1
Aplicații 10
10
2
10
2
10
3
Cap. Colectarea și tratarea ţiţeiului în unităţile de producţie UI – 10
5. 8 5
5
5.1. Colectarea petrolului brut 10
6
5.1.1. Colectarea în unitățile de exploatare 10
6
5.1.2. Rețele de colectare. Varianta optimă de transport 10
7
5.1.3. Sisteme de colectare-separare-depozitare 10
5.2. Tratarea ţiţeiului 9
10
9
5.2.1. Filtrarea ţiţeiului 10
9
5.2.2. Centrifugarea 10
9
5.2.3. Tratarea termică 11
1
5.2.4. Tratarea chimică 11
177
1
5.2.5. Tratarea electrică 11
2
5.2.6. Tratarea biologică 11
5.3. Stații de pompare 3
5.4. Sisteme de pompare 11
5.5. Colectarea țițeiurilor în sisteme de tip LACT (Lease Automatic 4
Custody Transfer) 11
11
8
11
8
5.6. Optimizarea sistemului de colectare a ţiţeiului în schelele de
producţie petrolieră UI - 9 11
9
9
5.6.1. Transportul unui fluid bifazic prin conducte 12
0
5.6.2. Transportul unui fluid newtonian prin conducte 12
5.6.3. Optimizarea rețelelor de colectare a țițeiului din schele 2
12
5
5.7. Transportul succesiv al produselor petroliere 12
7
5.7.1. Contaminarea produselor petroliere în timpul transportului 12
8
5.7.2. Legea de variaţie a concentraţiei 12
8
5.7.3. Calculul volumului de amestec 13
0
5.7.4. Factorii care influenţează mărimea volumului de amestec 13
1
5.7.4.1. Regimul de mișcare 13
5.7.4.2. Diferența de vâscozitate 1
13
5.7.4.3. Diferența de masă specifică 2
5.7.4.4. Influența amestecului inițial 13
5.7.4.5. Secționarea volumului de amestec 3
13
5.7.4.6. Determinarea numărului optim de cicluri de pompare 3
13
178
4
13
6
5.8. Calculul hidraulic al conductei în cazul transportului succesiv 13
8
5.9. Măsuri pentru micșorarea volumului de amestec 13
9
9
Cap. Depozitarea ţiţeiurilor şi produselor petroliere UI - 14
6. 10 1
1
6.1. Clasificarea rezervoarelor 14
1
6.1.1. Gama de dimensiuni constructive pentru rezervoarele 14
atmosferice 2
6.1.2. Echipamentul necesar de montat pe rezervoare 14
2
6.2. Determinarea capacităţii de depozitare şi a numărului de 14
rezervoare într-un depozit de rezervoare 5
6.3. Proiectarea rezervoarelor 14
7
6.4. Fundații pentru rezervoare 14
8
6.5. Încălzirea rezervoarelor 14
8
6.5.1. Răcirea produselor depozitate n rezervoare 14
8
6.5.2. Cantitatea de căldură necesară ncălzirii unui rezervor 14
8
6.5.3. Cantitatea orară de căldură necesară ncălzirii unui rezervor 15
0
6.5.4. Dimensionarea serpentinei de încălzire a rezervorului 15
0
6.5.5. Cantitatea de abur necesară încălzirii unui rezervor 15
0
6.6. Pierderile produselor din rezervoare şi metodele de reducere 15
a acestora 0
6.7. Echiparea rezervoarelor 15
1
6.7.1. Sistem blanketing 15
1
6.7.2. Supape de respiraţie 15
179
1
6.7.3. Opritoare de flăcări 15
3
6.7.4. Diguri 15
3
6.8. Calculul mecanic al rezervoarelor 15
4
6.9. Rezervoare sferoidale 15
7
8
Cap. Înmagazinarea gazelor naturale UI - 11 15
7. 9
9
7.1. Înmagazinarea gazelor în conducte magistrale 16
0
7.2. Rezervoare metalice supraterane 16
0
7.3. Depozitarea gazelor în distribuitoare inelare 16
2
7.4. Folosirea sistemului de consum mixt de combustibil 16
3
7.4.1. Hidrogenul verde – tehnologii de obținere 16
4
7.4.2. Metode clasice de obținere a hidrogenului 16
5
7.4.3. Reformarea cu abur a gazului metan și a hidrocarburilor lichide 16
5
7.4.4. Reformarea cărbunelui cu abur 16
6
7.4.5. Oxidarea parțială a hidrocarburilor 16
6
7.4.6. Reformarea autotermă 16
7
7.4.7. Reformarea metanului cu dioxid de carbon 16
7
7.4.8. Reformarea cu plasmă 16
7
7.4.9. Gazeificarea cărbunelui, cocsului de petrol și a rezidurilor din 16
rafinărie 8
7.4.10 Cracarea termică, cracarea catalitică, reformarea catalitică 16
. 8
7.4.11 Metode alternative de obținere a hidrogenului 16
180
. 9
7.4.12 Disocierea apei în procese precum electroliza, termoliza și 17
. fotoliza 0
7.4.13 Procese biologice cu utilizarea diferitelor tipuri de deșeuri ca 17
. substrat pentru bio-fotoliză, fermentație în absența luminii și 4
foto-fermentație
7.4.14 Prelucrarea termochimică folosind diferite tipuri de biomasă 17
. 4
6
7.5. Utilizarea hidrogenului în amestec cu gazele naturale în 17
rețelele industriale și locale UI - 12 7
7
7.5.1. Amestecul de gaze-naturale/hidrogen în infrastructura 17
existentă 8
7.5.2. Termenii Hythane® și Heng 18
4
7.6. Înmagazinarea subterană a gazelor în stare naturală 18
5
7.6.1. Proiectarea înmagazinării gazelor în zăcăminte care au produs 18
în regim elastic 8
7.6.2. Proiectarea înmagazinării gazelor în zăcăminte care au produs 19
în regim mixt 1
7.6.3. Înmagazinarea gazelor naturale în acvifere 19
2
7.7. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale 19
2
7.8. Înmagazinarea gazelor în stare lichidă (GNL) 19
3
7.8.1. Tratarea şi lichefierea gazului natural 19
3
7.8.2. Uzinele tradiţionale de gaz în comparaţie cu uzinele de 19
lichefiere 8
7.8.3. Tipuri de procese 20
0
7.8.3.1. Procesul COP LNG 20
7.8.3.2. Procesul refrigerant mixt cu propan 0
7.8.3.3. Procesul de răcire mixt 20
0
20
0
1
181
Cap. Transportul gazelor naturale UI - 13 20

8. 3
3
8.1. Calculul hidraulic al conductelor de gaze 20
3
8.1.1. Ecuaţia presiunii 20
3
8.1.2. Ecuaţia debitului 20
4
8.2 Calculul hidraulic al conductelor complexe 20
7
8.2.1. Conducte montate în serie 20
7
8.2.2. Conducte montate în paralel 20
8
8.2.3. Conducte colectoare de gaze 20
9
8.3. Metode folosite pentru mărirea capacităţii de transport 21
0
8.3.1. Montarea unei intercalații 21
0
8.3.2. Montarea unei derivații 21
1
2
Cap. Distribuţia gazelor naturale………………………… 16

9. 6
Obiective; Rezumat
9.1. Retea de distributie gaze naturale…………………………… 16
6
9.2. Presiuni utilizate în transportul gazelor……………………… 17
0
9.3. Calculul hidraulic al reţelelor de distribuţie…………………. 17
1
9. Înmagazinarea gazelor natural UI - 14 17

7
9.1. Înmagazinarea gazelor în conducte magistrale……………… 17
8
9.2. Rezervoare metalice supraterane……………………………. 17
8
182
9.3. Depozitarea gazelor în distribuitoare inelare………………... 18

0
9.4. Folosirea sistemului de consum mixt de combustibil……….. 18
1
9.5. Înmagazinarea subterană a gazelor în stare natural…………. 18
1
9.6. Interconectarea sistemelor de transport gaze naturale……… 18
8
9.7. Înmagazinarea gazelor în stare lichidă (GNL)……………. 18
9
Anexa Istoricul transportului țițeiului………………………………. 19
1 4
Anexa Particularitățile transportului fluidelor pe cale ferată, auto și
2 maritime...................................................................................... 19
... 8
Anexa Particularități ale transportului prin 20
3 conducte................................. 1
Anexa Transportul produselor 20
4 periculoase................................................. 2
Bibliografie.................................................................................. 21
.... 2
ANEXA 1
Istoricul transportului țițeiului
183
Tranportul țițeiului, produselor petroliere și a gazelor naturale face parte

din activitatea de bază a industriei petroliere, asigurând aprovizionarea cu
materii prime a rafinăriilor și combinatelor chimice, alimentarea cu lubrefianți,
combustibili și produse petrochimice a beneficiarilor precum și asigurarea de
resurse energetice pentru centrale termice.
Principalul mijloc de transport al țițeiului, produselor petroliere și a
gazelor natural îl reprezintă pomparea acestor produse prin conducte terestre și
maritime.
Dar sunt și zone de extracție și de distribuție unde acest mod de transport
nu este posibil.
De aceea se mai realizează transportul acestor produse și pe cale ferată,
auto, aerian sau maritim.
Alegerea modului optim de transport depinde de:
a. cantitatea necesară a fi livrată,
b. sarcini ecologice ale amplasamentelor de tranzit,
c. sarcini politice ale amplasamentelor de tranzit,
d. asigurarea unui preț minim de transport,
e. asigurarea unor condiții tehnice eficiente.
Primele mențiuni ale utilizării bitumului în construcții au fost făcute de

către Herodor și confirmate de către Diodorus Siculus care menționa acest
produs la construcția zidurilor și a turnurilor de apărare din Babilon.
De asemenea au apărut urme de petrol utilizat în cetatea Ardericca (lângă
Babylon) și Zacynthus (Grecia).
În scrierile persiene se indica utilizarea petrolului pentru iluminat și în
scop medicinal iar în Dacia se menționează utilizarea țițeiului pentru iluminat
fiind denumit Picula.
China a început să utilizeze petrolul pentru iluminarea caselor începând
cu anul 100 IHr.
În anul 347 D.Hr. se menționează forarea primei sonde de extracție a
țițeului, la adâncimea de 240 m și având drept prăgini de foraj tulpini de bambus.
Îițeiul era utilizat pentru a vaporiza apa sărată și a produce sare.
În Japonia apare descris țițeiul ca fiind apă care arde (în lucrarea
Construcția bailor publice, publicată în anul 1088 de către Shen Kuo).
Prima stradă din Bagdad construită pentru carele de luptă a fost stabilizată
prin utilizarea bitumului în amestec cu nisipul.
În secolul IX este menționată exploatarea țițeiului în Baku (Azerbaijan).
Distilarea petrolului ca proces industrial a fost descrisă pentru prima oară
de către Muhamad Ibn ZAkariya Razi, în anul 900.
În România primele mențiuni ale prezenței țițeiului (păcură) apar în
lucrarea Descriptio Moldaviae a domnitorului Dimitrie Cantemir, după anul
1714.
În America de Nord în anul 1595, Sir Raleigh Walter a menționat
prezența țițeiului în lacul Trinidad (bitum natural).
184
În Europa, primele descoperiri de țiței au fost studiate de către Eirini

d’Eyrinys în Neuchatel, unde s-a extras bitum din mina Presta (operată în
perioada 1719-1986).
Rusia, prin deciza prințesei Elisabeta, trece la exploatarea primelor foraje
de țiței și la rafinarea acestuia în anul 1745 în zona Ukhta.
Constructorul rafinăriei a fost Fiodor Priadunov, iar procedeul consta în
distilarea nisipurilor bituminoase și obținerea kerosenului, utilizat ulterior pentru
lămpile de iluminat în biserici și mănăstiri.
Nisipurile bituminoase au fost extrase și în Franța, după 1745 în
Merkwiller-Pechebron, sub direcția lui Pierre Ancillon de la Sablonniere (cu
aprobarea lui Louis XV).
Acest zăcământ a rămas activ până în anul 1970.
Istoria modernă a exploatării și prelucrării țițeiului începe cu anul 1847
când James Young, efectuează extracția parafinei din țiței prin rafinare.
În 1846 se realizează primul foraj, amplasat în Baku, executat prin
percuție la adâncimea de 21 m.
În 1859 colonelul Edwin L. Drake realizează primul foraj în Titusville
(Pensylvania).
Foto 1. Prima sondă de țiței din Titusville.
În anul 1865, Samuel von Sykel, construiește prima conductă de țiței de la

sonda Oil Creek până la prima stație de cale ferată (având 2 inch diametru și
lungimea de 8 km).
Coducta a beneficiat de două stații de pompare care dădeau un debit de
100 tone/ 24 de ore și o presiune de pompare de 15 atm.
De asemenea și în Polonia Ignaxy Lukasiewocz patentează rafinarea
kerosenului din rocile de petrol (șisturi bituminoase) extrase începând cu anul
1852 în zona Bobrka.
Această descoperire a dus la construcția primei rafinării din zona Baku
(1861).
În 1853 se forează pentru prima oară în Polonia și ulterior în 1857 în
România.
De astfel România este prima țară care raportează o cantitate de țiței de
275 de tone extrase în anul 1857.
185
Samuel Kier construiește prima rafinărie de petrol din America în zona

Pittsburg în 1853.
Industria de petrol explodează după anul 1800 când crește cererea de
kerosen și petrol lampan.
În România prima rafinărie de petrol s-a construit în anul 1856 la Bariera
Râfov langă Ploiești.
În zona Baku, V.G. Suhov construia prima conductă de petrol în anul
1878, între Balahani și Baku, având diametrul de 4 inch și lungimea de 10 km.
Foto 2. Conducta de țiței Oil Creek
Foto 3. Prima sondă de țiței forată în România
D.I. Mendeleev și V.G. Suhov au construit prima conductă magistrală în

anul 1900 pe o lungime de 850 km și diametru de 10 inch, conductă utilizată
pentru livrarea țițeiului și ulterior al petrolului lampant.
186
Americanii au montat prima conductă de transport țiței pe o lungime de

600 km, în anul 1901 între Bayonne și Pittsburg. Ulterior au reprofilat-o pentru
transportul petrolului lampant.
În România, prima conductă de țiței s-a montat între anii 1898 și 1901
între Moreni și gara Găgeni, trecând prin Băicoi, pe o distanță de 36 km și cu un
diametru de 2 inch.
În anul 1907 existau în România circa 514 km de conducte de oțel pentru
transportul țițeiului, cu diametre de la 2 inch și până la 5 inch.
În 1940 lungimea conductelor a ajuns la 1600 km.
În anul 1968 se construește prima conductă de transport țiței dintre
Constanța și Pitești (conducta are 14 inch, iar din stația Călăreți avea un by-pass
pentru alimentarea rafinăriei 9 Mai de la Ploiești).
În anul 1974 se construiește a doua conductă de țiței (de 20 inch) dintre
portul Constanța și rafinăria Pitești.
De asemenea din Călăreți se construiește un fir de 12 inch care să
alimenteze rafinăria Teleajen.
În anul 1978 se construiește conducta de transport țiței 28 inch dintre
Constanța și Bărăganu (Fetești).
De aici conducta se desparte într-o conductă de 24 inch dintre Bărăganu-
Ploiești (Brazi) și una de 20 inch dintre Bărăganu și Onești.
Dacă pentru transportul țițeiului și a gazelor naturale, conductele de
transport reprezintă cel mai eficient mijloc de transport, pentru produse
petroliere și a derivatelor petrochimice s-a utilizat transportul auto, CF și naval.
În prima etapă a livrărilor de țiței, transportul se efectua în butoaie de
lemn sau în burdufe de piele, cărate pe samari de la locul de extracție și până la
locul de consum.
Când producția a crescut, transportul țițeiului s-a efectuat pe jgeaburi de
lemn și șanțuri de pământ până la bataluri de depozitare.
Transportul hidrocarburilor finite (în afara conductelor) s-a dezvoltat cu
creșterea capacităților de transport (prin utilizarea de autocisterne și vagoane
cisterna de până la 50 mc și a mijloacelor navale de mica, medie și mare
capacitate).
În această perioadă există nave de transport țiței și produse petroliere de
până la 500.000 tone.
De asemenea există și posibilitatea de a transporta gazelle natural
lichefiate cu ajutorul cisternelor navale, maritime și de uscat.
ANEXA 2
187
PARTICULARITĂȚILE TRANSPORTULUI FLUIDELOR PE

CALE FERATĂ, AUTO ȘI MARITIME
Pentru a scoate în evidență particularitățile acestor sisteme de transport,

vom analiza față de transportul prin conducte, plecând de la observația că de
obicei, traseul cel mai scurt accesibil dintre producător și beneficiar poate fi
realizat prin instalarea acestui tip de transport.
Transportul prin conducte are următoarele avantaje:

a. continuitate și flexibilitate,
b. preț de cost cel mai redus,
c. posibilitatea de automatizare.
Toate acestea avantaje sunt condiționate de capacitatea de transport

necesară, deoarece construcția unei conducte magistrale de transport necesită
investiții mari (iar dacă cantitățile de transport sunt reduse face ineficent acest tip
de transport).
Transportul pe apă are un preț scăzut (similar sau chiar mai scăzut ca și
cel prin conducte), dar are următoarele dezvantaje:
a. are o capacitate relative mare de transport, dar necesită flote de nave
corespunzătoare,
b. nu poate asigura transportul pe întreaga lungime a traseului, necesitând la
extremități combinarea cu transportul auto, prin conducte sau prin
mijloace auto,
c. în regiunile cu climă continental, există posibilitatea întreruperii pe durata
iernii, din cauza sloiurilor de gheață sau a înghețării apei,
d. necesită rute de transport sigure și locații de încărcare și descărcare
asigurate împotriva terorismului sau schimbărilor guvernamentale,
e. distanța pe care are loc transportul (datorită configurației naturale a albiei,
poate să fie mai mare decât a conductei amplasată între punctele de
capăt).
Transportul prin cale ferată , este mai scump decât cel pe apă sau prin
conducte necesitând următoarele dotări specifice:
a. parc de vagoane,
b. rampe de încărcare-descărcare,
c. lini de garare pentru staționare și expediere vagoane,
d. număr mare de linii de cale ferată,
e. sector de întreținere și control al vagoanelor CF.
Transportul pe cale ferată este utilizat pentru că are următoarele avantaje:
188
a. se pot transporta produse petroliere și țițeiuri parafinoase sau foarte

vâscoase,
b. se poate transporta păcura,
c. se pot organiza transporturi pe perioade scurte de timp și cu cheltuieli
minime,
d. se pot organiza transporturi de produse petroliere dintre rafinării și
beneficiari (fără a fi necesară transbordarea acestora deoarece
beneficiarii finali de obicei sunt legați la liniile de cale ferată),
e. asigură transportul produselor petroliere și a țițeiurilor pe distanțe
lungi (unde construcția unei conducte nu este rentabilă),
f. poate fi utilizat în tot timpul anului (față de perioada de iarnă când de
exempli Dunărea este înghețată).
Ca și dezavantaje enumerăm:
a. pierderi de produse petroliere la încărcarea și descărcarea vagoanelor,
precum și în timpul transportului,
b. necesitatea construirii rampelor de încărcare-descărcare,
c. creșterea costurilor de transport datorită întoarcerii cazanelor la
furnizor de la beneficiar fără produs.
Transportul auto are capacitatea cea mai mica de livrare și cel mai mare
preț de transport.
Este utilizat datorită capacității rapide de livrare a produselor finite către
stații de furnizare sau de depozitare (unde sunt necesare cantități reduse de
transport).
Ca și avantaje amintim:
a. accesibilitate totală în furnizarea de produse petroliere și lubrefianți a
depozitelor marilor consumatori cât și a stațiilor de livrare a
produselor petroliere din toată țara,
b. permire reducerea capacității de depozitare la beneficiar (existând
posibilitatea de a asigura un ritm constant de transport),
c. asigură un ritm de încărcare-descărcare rapid,
d. asigură un transport concomitent de produse finite diferite.
Investițiile corespunzătoare diverselor moduri de transport sunt:

a. la conducte:
- stații de pompare,
- depozite de livrare, de depozitare intermediare și de recepționare,
- conducta propriu-zisă.
b. la transportul pe apă:
- flota de transport,
- dane de descărcare-încărcare,
189
- parcuri de rezervoare,a căror capacitate trebuie construită funcție

de problemele sezoniere, de starea apei (furtună, sloiuri de gheață,
etc.), denecesitatea de asigurare cu combustibil a beneficiarilor (de
obicei este necesară depozitarea capacității de vânzare sau
prelucrare pentru 7 zile), de timpul de descărcare (de obicei este
necesar a se descărca întreaga cantitate de produs petrolier, fără a
opri golirea vasului).
c. la transportul pec ale ferată:
- cisterne-vagoane de transport,
- rampe de încărcare-descărcare,
- linii de garare,
- triaje de reparații,
- linii de așteptare și de transport.
Costurile de transport pentru diverse mijloace de transport sunt cu

aproximație următoarele:
a. nave de capacitate mare (de peste 200 mii tdw) -0,03-0,25 USD/t km,
b. conducte de diametru mare -0,5 -0,9 USD/t km,
c. vagoane cisterna isolate -10 USD/t km,
d. șlepuri petroliere -2,5-3,6 USD/t km,
e. autocisterne -25-35 USD/t km,
f. garnituri CF -5,5-6,0 USD/t km,
Structura costului pe etape de producție, transport și depozitare produse finite

este următoarea:
a. 20 % extracția,
b. 20 % transport,
c. 20 % prelucrare,
d. 30-40 % distribuția.
Cotele de amortizare aplicabile acestor investiții sunt următoarele:

a. stații de pompare 7,5-12,5 % pe an,
b. conductă 5 % pe an,
c. rezervoare metalice 3,5 % pe an,
d. tancuri, remorchere 5 % pe an,
e. șlepuri 3,6 % pe an,
f. căi ferate 10 % pe an.
De asemenea mai avem și cheltuieli de întreținere și reparare în cote de 2,5 %

din valoarea de investiție.
190
ANEXA 3
PARTICULARITĂȚI ALE TRANSPORTULUI PRIN

CONDUCTE
Transportul prin conducte reprezintă cel mai sigur și mai răspândit mijloc
de transport al țițeiului și produselor petroliere.
Acest fapt se datorează:
a. funcționării în mod continuu pentru capacitățile livrate,
b. asigurării unui înalt grad de automatizare și control,
c. unei simplități în exploatare, conducta subterană necesitând o ingrijire
sporadică și la interval de timp,
d. posibilității de a transporta calități și cantități diferite de produse
petroliere,
e. pierderilor de produse petroliere care sunt reduse.
La conductele de transport fluide, numai cantitatea de produs din

conductă se află în mișcare, mijlocul de transport fiind în repaus.
În acest fel, energia consumată este doar pentru mișcarea produsului, nu și
pentru a utilajului de transport (ca și la auto sau CF).
Conductele de transport fluide se împart funcție de modul de transport în:
a. conducte auxiliare, utilizate pentru transportul produselor în cadrul
punctelor de lucru sau în rafinării,
b. conducte locale, având lungimi reduse și efectuând transportul dintre
diferite puncta ale unei unități de producție,
c. conducte magistrale de lungimi mari, deservite de mai multe stații de
pompare și de depozite intermediare.
Conductele magistrale de transport produse petroliere sunt alcătuite din
următoarele componente caracteristice:
a. punctul inițial, unde ajung conductele colectoare sau există un depozit de
livrare,
b. punctual final care reprezintă de obicei un deposit de livrare produse
finite (în cazul produselor petroliere) sau o rafinărie (în cazul
transportului prin conducte al țițeiului),
c. conducta propii zisă format din segmente (ștăngi) din țeavă, vane de
secționare, subtraversări de drumuri și căi ferate, traversări aeriene de ape,
subtraversări de ape,
d. stația de pompare inițială de unde pleacă prin pompare produsele ce
trebuiesc transportate,
e. stații de pompare intermediare (care asigură repomparea produselor, cu
scopul creșterii debitului de livrare și a scăderii presiunii de pompare).
191
i
ii
iii

TDH Ipgfr - 14 Ui (Final)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TDH Ipgfr - 14 Ui (Final)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ISBN 978-973-719-

Transportul şi depozitarea hidrocarburilor – Noțiuni teoretice și aplicative

Renata Rădulescu Timur Vasile Chiș

Editura Universității Petrol-Gaze din Ploiești

După cum se cunoaște, țițeiurile reprezintă un amestec de hidrocarburi

Pentru obținerea de produse finite vandabile, țițeiurile sunt extrase și apoi

Parcurile de tratare conțin instalații industriale, unde țițeiurile sunt

De regulă, fracțiile lichide sunt colectate în rezervoare, pentru o scurtă

Fig.1. Schema sistemului de transport a fluidelor petroliere

Gazele rezultate în urma procesului de separare, de obicei, nu se stochează

- în procesul tehnologic (injecție de gaze în zăcământ pentru creșterea

În majoritatea cazurilor, gazele naturale associate zăcămintelor de petrol

Activitatea tehnică și economică, desfășurată în scopul colectării,

Unitatea de învățare nr. 1 – 3 ore

Obiective: Cunoașterea principalelor proprietăți ale gazelor și țițeiurilor,

1.1. Proprietăţile gazelor

condiţii standard de presiune (101325 Pa) şi temperatură (288,15 K), sunt în

1.1.1. Ecuaţia de stare a gazelor

Ecuaţia termodinamică de stare a gazelor perfecte, aplicată la un kmol de

Pentru un gaz oarecare, constanta gazului R se recalculează din

- M 1 , M 2 ,…, M n reprezintă masele moleculare ale componenţilor

1.1.2. Stările de analiză a gazelor naturale

Gazele naturale sunt catalogate ca fiind în stare standard (presiunea

1.1.3. Parametrii critici reduşi şi legea stărilor corespondente

pentru factorul de abatere, de la legea gazelor perfecte Z, al oricărui gaz

1.1.4. Factorul de volum al gazelor

1.1.5. Densitatea gazelor (masă volumică, masă specifică)

Compoziţia gazului analizat poate fi luată în considerare cu ajutorul

1.1.6. Vâscozitatea gazelor

Această proprietate a gazelor naturale constă în determinarea

Relația 1.16 este valabilă în condiții normale de presiune şi

1.1.7. Compresibilitatea gazelor

Din punct de vedere fizic, această proprietate a gazelor analizate

Pentru gazele perfecte (Z=1) coeficientul de compresibilitate devine

1.1.8. Greutatea moleculară a gazelor

1.1.9. Temperatura şi presiunea critică

 Presiunea critică este presiunea de vapori a fluidului la temperatura

1.1.10. Căldura specifică

 Cãldura specifică masică, c, reprezintă căldura schimbată cu mediul

Acestea structuri chimice (molecule de apă în care se înglobează

1.2. Proprietăţile ţiţeiurilor

Țițeiul este o soluție degazeificată, care diferă prin proprietățile fizico-

Fig. 1.1. Compoziția chimică a țițeiului

1.2.4. Compușii cu sulf

Tabelul 1.1. Cantitatea de azot din unele țițeiuri extrase

Tip petrol Locație Cantitate , %

Bitum Canada, AB, Cold Lake 0.34

Bitum Canada, AB, Athabasca 0.40–0.56

Bitum Canada, AB, Peace River 0.51

Bitum Canada, AB, Athabasca 0.66

Țiței greu Republic of Tatarstan, Ashal’cha 0.63

Țiței greu China, Shengli 0.50

Țiței greu United States, OK, Sho-vel-tum 0.37

Țiței mediu United States, CA, Ventura 0.41

Țiței greu United States, CA, San Ardo 0.91

Țiței greu United States, CA, Gato Ridge 0.67

Țiței greu United States, CA, Oxnard 0.88

Bitum United States, CA, Edna 1.23

Bitum United States, UT, Sunnyside 0.96

Bitum United States, UT, Vernal 1.18

1.2.6. Clasificarea țițeiurilor

1.2.6.1. Clasificarea după compoziţia chimică

Tabelul 1.2. Clasificarea ţiţeiurilor după compoziţia chimică, % masă