FIZICA

MARIMI FIZICE SPECIFICE STRUCTURII DISCRETE
1. Masa moleculară = masa unei molecule.
OBS: * m0 = kg
* Deoarece masele moleculelor sunt foarte mici, se foloseşte o altă unitate
 unitatea atomică de masă „u” : este egală cu a 12-a parte din masa
12
izotopului de carbon 12 ( C )
1 u = 1,67∙10-27 kg
2. Masa moleculară relativă = este un număr care arată de câte ori masa
unei molecule este mai mare decât unitatea atomică de masă.
m0
mr 
u
1
OBS: * mr = adimensională
3. Cantitatea de substanţă = măsura numărului de particule dintr-un

sistem fizic.
OBS: *  = mol
* Cantitatea de substanţă este o mărime fundamentală în SI, deci şi molul este u

unitate fundamentală de măsură
 1 MOL = cantitatea de substanţă a cărei masă exprimataă în grame

este egală cu masa moleculară relativă a substanţei date
Exemplu: mr (H2O)=18  1 mol H2O este o cantitate de apă cu masa de 18 g
4. Masa molară = masa unui mol de subsatnţă.
m


FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

m – masa sistemului (kg)
ν – cantitatea de substanţă (mol)

m kg
  
 mol
OBS: *
H O  18 g / mol
2
O  32 g / mol
Exemplu: 2
5. Volumul molar =volumul unui mol de substanţă.

V m 
V  V  V 
   (1)
V – volumul sistemului ( m3)
ρ – densitatea substanţei (kg/m3)

V m3 2
V  
 mol
OBS: *
* Pentru lichide şi solide Vμ depinde de natura substanţei şi se calculează cu

relaţia (1)
* Pentru gaze aflate în condiţii normale de temperatură ( 00C) şi presiune (1

atm ):
Vμ=22,4 l/mol =22,4∙10-

3 m3/mol
6. Numărul lui Avogadro = numărul de entităţi elementare (atomi sau

molecule) dintr-un mol de substanţă.
N
NA 

N – numărul de molecule/atomi din sistem
OBS: * numărul lui Avogadro este o constantă fizică:

NA= 6,023∙1023
molecule/mol
7. Numărul volumic (concentraţia moleculară)

N
n
V
N – numărul de molecule/atomi din sistem
V – volumul sistemului (m3)

N nr.molecule
n   3
 m 3
V m
OBS : *
* numărul lui Loschmidt

NA
n0   2,7 1025 m3
V
3
CONCLUZIE
m N V
  
 N A V

Principiul I al termodinamicii
ENERGIA INTERNĂ
CĂLDURA
ENERGIA INTERNĂ
Energia internă a unui gaz este egală cu suma energiilor cinetice

a tuturor moleculelor şi suma energiilor potenţiale de interacţiune a
moleculelor.
N N
U   E ck   E pk
k 1 K 1
OBS. In cazul gazului ideal componenta energiei potenţiale este egală cu 0.
4
Lucrul mecanic în cazul gazului ideal
In acest caz lucrul mecanic este un caz particular al definiţiei generale a lucrului
mecanic.
L=FΔx cosα F=PS α=0 L = PΔV

V
L   PdV
--forma generală va fi V0
(L)S.I. =j (joule)=Kgm2 / s2
CĂLDURA
Căldura este o forma de transfer de energie, definită în cadrul unui proces

termodinamic ca variaţia
energiei între starea iniţială şi finală plus lucrul mecanic efectuat între cele două
stări.
QI,F = ΔUI,F + LI,F ( Q )S.I. =j (joule)

Enunţ principiul I al termodinamicii – In orice transformare
termodinamică variaţia energiei interne depinde doar de stările
iniţiale si finale ale sistemului, fiind independentă de stările
intermediare prin care trece sistemul termodinamic.
ΔU = Q – L
Obs.1-- Q>0 când căldura este primită de sistem de la exterior
Q<0 când căldura este cedată de către sistem exteriorului
L>0 când sistemul cedează lucrul mecanic exteriorului
L<0 când se efectuează lucru mecanic asupra sistemului de către exterior
Obs.2 –Un sistem termodinamic poate efectua lucrul mecanic asupra

mediului exterior dacă primeşte
căldură din exterior sau dacă energia internă scade.
Obs.3—In procesele adiabatice (Q=0),sistemul poate efectua lucrul mecanic

asupra mediului numai pe 5
seama micşorării energiei interne.
Obs.4- Dacă transformarea este ciclică, un sistem poate efectua lucrul

mecanic numai dacă primeste căldura din exterior.
Consecinţă: Nu este posibilă realizarea unui perpetuum mobile de speţa I,

adică a unei maşini termice care să efectueze lucrul mecanic intr-un proces ciclic
fără să primească căldură din exterior.

GAZUL IDEAL
PROCESE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL
Ecuaţia termică de stare a gazului ideal, ce descrie relaţia dintre

paramtrii de stare ai unui gaz ideal, în oricare stare de echilibru a acestuia,
are expresia:
pV = vRT
p : presiunea gazului (N/m2) V : volumul gazului (m3)

 : cantitatea de substanţă din T : temperatura absolută (K)
sistem (kmol)
R : constanta universală a
gazelor (8310 J kmol-1 k-1)
Transformarea generală reprezintă tranformarea în care cantitatea de
gaz se menţine constantă, (v = const), parametrii de stare modificându-şi 6
valoarea după legea:
pV/T = const.
Transformare politropă este acea transformare pentru care căldura

molară a unui gaz de masă dată se menţine constantă (v = const , C = const ),
legea procesului fiind:
pV n = const.
n : exponent politropic ( constantă caracteristică fiecărui proces politrop)
C : căldura molară (coeficient caloric având valoarea egală cu cădura

schimbată de 1kmol de substanţă pentru a varia temperatura sistemului
cu un grad – [C]SI = J/mol Kde sistem )

Tipul procesului Definiţie Legea procesului
Izoterm  = const pV = constant

( politropa cu n = 1) T = const
V
= const , V = V0 (1+ t)
Izobar  = const T
( politropa cu n = 0) p = const V0 : volumul gazului la temperatura t0 = 00C
 : coeficient de dilatare izobară (1/273,15 grad-1)
t : temperatura măsurată în grade Celsius
p
= const , p = p0 (1+t)
Izocor  = const T
( politropa cu n -> V = const p0 : presiunea gazului la pemperatura t0 = 00C
∞)  : coeficientul termic al presiunii (1/273,15 grad-1)
pV = const, TV(-1) = const, p(1-)T = const

 : exponent adiabatic
proces în care (  = Cp/Cv, Cp, Cv : coeficienţi calorici ( căldura molară
adiabatic sistemul nu izobară/ izocoră)
( politropa cu n = ) schimbă căldură Qp Qv
cu exteriorul Cp = , Cv =
 t  t
Q=0
Qp, QV :cădura schimbată de cantitatea de gaz ()
,izobar/ izocor, pentru a produce o variaţie a 7
temperaturii cu T.

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17
MASURAREA TEMPERATURII
Temperatura este un parametru care defineste starea de incalzire a unui

corp si constituie o masura a intensitatii miscarii termice a atomilor si
moleculelor unui corp.
Temperatura unui sistem este o proprietate care determina daca un sistem
se afla în echilibru termic cu alte sisteme
Temperatura empirica reprezinta un parametru care permite compararea
starilor aflate la echilibru termic.
Existenta unor corelatii între schimbarea starii de încalzire semnalata de
simturi si modificarea unor proprietati fizice ale corpurilor:
 dilatarea corpurilor
 cresterea presiunii unui gaz (la volum constant)
 cresterea volumului (la presiune constantã)
 rezistenta electricã.
Pentru a stabili o scara empirica de temperatura se alege o substanta
termometrica particulara si o proprietate termometrica particulara a acestei
substante. Apoi se defineste scara temperaturilor presupunând o relatie
monotona continua între proprietatea termometrica aleasa si temperatura
masurata pe scara noastra particulara.
De exemplu, substanta termometrica poate fi:
 un lichid într-un tub capilar de sticla si
proprietatea termometrica poate fi lungimea coloanei de lichid sau
 Substanta termometrica poate fi un gaz închis într-un vas si tinut la volum
constant iar proprietatea termometrica presiunea gazului.
Din 1954 se foloseste punctul triplu al apei care reprezinta starea în care
gheata, apa lichida si vaporii de apa coexista în echilibru.
Aceata stare poate fi obtinuta numai la o anumita presiune.
Presiunea vaporilor de apa în punctul triplu este de 4,58 torr.
Temperatura în acest punct fix standard este aleasa în mod arbitrar egala 18
cu 273,16 K.
Kelvinul este intervalul de temperatura egal cu unitatea.
Dupa proprietatea termometrica utilizata pentru masurarea temperaturii
termometrele sunt de mai multe tipuri:

Exemplu:
Un termometru cu rezistenta de platina are o rezistenta 90,35 Ώ atunci cand
el este introdus intr-un vas pentru punctul triplu. Ce temperatura va arata
termometrul daca este introdus într-un mediu pentru care rezistenta sa devine
96,28 Ώ ?
TR = 273,16 K * 96,28 / 90,35
TR = 280,6 K
SCARI DE TEMPERATURA
Se cunosc mai multe scari termometrice:
 Scara Celsius
 Scara Kelvin
 Scara Fahrenheit
SCARA CELSIUS (º C)
 Aceasta scara a fost inventata de suedezul Celsius în 1742, a fost numita
scara centigrad pana în 1948 cand la cea de-a 9 Conferinta a Masurilor si
Greutatilor a fost numita scara Celsius. 19
 Relatia de legatura dintre temperatura în K si cea în grade Celsius este:
T(K)=t ( 0C ) + 273,16 K
Cele doua repere pentru SCARA CELSIUS au fost:
 temperatura la care apa ingheata la presiune atmosferica normala 0º C ,
care corespunde pe scara Kelvin temperaturii de 273,15 K
 temperatura la care vaporii de apa si apa lichida sunt la echilibru la
presiunea atmosferica normala 100º C
SCARA KELVIN (K)

Unitatea de masura pe scara termodinamica de temperatura este Kelvinul
(K) in onoarea lordului Kelvin (1824 – 1907).
Are ca punct fix temperatura de zero absolut (0K) care corespunde valorii
de – 273,15º C.
SCARA FAHRENHEIT (º F)
 In 1724 Gabriel Fahrenheit a utilizat mercurul ca lichid termometric.
 Mercurul se dilata mult, nu adera la vas si ramane in stare de agregare
lichida pentru un domeniu larg de temperatura.

 Termometru afiseaza 32º F in punctul de inghetare al apei si 212º F este
punctul de fierbere al acesteia la o presiune atmosferica normala.
 Intre temperatura exprimata in grade Fahrenheit (T) si temperatura din
scara centigrada (t) exista relatia:
T (º F) = 32 + (9 / 5) * t (º C)
20

CALORIMETRIE
• Calorimetria este o componentă a termodinamicii care elaborează şi

studiază metodele de măsurare a căldurii şi coeficienţilor calorici.
• Rezultatele experimentelor realizate de-a lungul timpului prin metode
calorimetrice au furnizat informaţii despre transferul energiei prin căldură
care au permis dezvoltarea termodinamicii. O parte din informaţii au stat la
baza formulării principiilor termodinamicii, altele au stat la baza
formulării aşa-numitelor principii ale calorimetriei.
Principiile calorimetriei
• Principiul echilibrului termic
Într-un sistem izolat, format din corpuri cu temperaturi diferite aflate în
contact, după un anumit timp se ajunge la echilibru termic (toate corpurile ajung
la aceeaşi temperatură).
21
 Principiul transformărilor inverse
Căldura primită de un sistem termodinamic (corp) pentru a-şi mări
temperatura cu un anumit număr de grade (transformare directă) este egală cu
căldura cedată de acelaşi sistem (corp) când se răceşte cu acelaşi număr de grade
(transformare inversă).
•Principiul egalităţii schimbului de căldură
Dacă un sistem termodinamic format din n subsisteme este izolat

termic (Q = 0) şi mecanic (L=0) de exterior atunci energia sa internă se
conservă(U = const). Dacă între subsisteme schimbul de energie se realizează doar
sub formă de căldură (L=0), unele cedând căldură, altele primind, atunci:
Notând cu Qced, suma căldurilor cedate de subsisteme

şi suma căldurilor Qabs absorbite de subsisteme atunci relaţia devine:
Metode pentru determinări calorimetrice

Metoda amestecurilor
Prin această metodă, se pun în contact termic mai multe corpuri cu
temperaturi diferite; dintre corpuri, unul este cel pentru care se determină
coeficienţii calorici, celelalte corpuri având coeficienţi calorici cunoscuţi;
măsurând temperaturile corpurilor înainte şi după contactul termic, se pot
calcula coeficienţii calorici necunoscuţi.
• Metoda bazată pe schimbarea stării de agregare
Furnizând o cantitate de căldură cunoscută unui corp se măsoară masa de
substanţă care-şi schimbă starea de agregare determinându-se căldura latentă.
• Metode electrice
Cantitatea de căldură cu care se măreşte energia internă a diferitelor
sisteme (corpuri) este produsă prin efectul termic al curentului electric (de
exemplu de un încălzitor electric); măsurând temperaturile corpurilor înainte şi
după transferul de energie, se pot calcula coeficienţii calorici necunoscuţi.
Dispozitivele utilizate pentru determinări calorimetrice trebuie să fie astfel
construite încât să permită schimbul de căldură între corpurile din interiorul lui şi
să împiedice schimburile de căldură cu mediul exterior (să aibă pereţi adiabatici).
Un astfel de dispozitiv este calorimetrul. 22
• Calorimetrul are, în principal, următoarele părţi componente:
• un vas (1), de obicei din alamă, introdus într-un vas (2), cu volum mai mare.
Izolaţia termică dintre cele două vase este asigurată de suporturile de plută
(3) şi de stratul de aer dintre pereţi. Pentru a înlătura schimburile de
căldură cu exteriorul prin radiaţie se argintează (sau nichelează) partea
exterioară a vasului (1) şi partea interioară a vasului (2). în vasul (1) se
introduce apă sau un alt lichid care permite schimbul de căldură între
corpurile introduse în el
• un agitator (4) care ajută la omogenizarea temperaturii din interiorul
calorimetrului;
• un termometru (5), care indică variaţiile de temperatură şi starea de
echilibru termodinamic;
• un capac (6) împiedică evaporarea lichidului din vasul (1) în timpul
determinărilor.
Metode electrice
Cantitatea de căldură cu care se măreşte energia internă a diferitelor
sisteme (corpuri) este produsă prin efectul termic al curentului electric (de
exemplu de un încălzitor electric); măsurând temperaturile corpurilor înainte şi
după transferul de energie, se pot calcula coeficienţii calorici necunoscuţi.

Dispozitivele utilizate pentru determinări calorimetrice trebuie să fie astfel
construite încât să permită schimbul de căldură între corpurile din interiorul lui şi
să împiedice schimburile de căldură cu mediul exterior (să aibă pereţi adiabatici).
Un astfel de dispozitiv este calorimetrul
Tipuri de calorimetru
• Calorimetrul Bunsen se foloseşte pentru determinarea căldurilor specifice la
0° C şi a căldurilor produse în procese izoterme.
• Se compune dintr-un vas cilindric de sticlă R cu pereţii dubli, legat la un tub
capilar gradat în unităţi de volum.
Rezervorul R se umple cu apă şi cu mercur ca în figură,
apoi se scufundă în apă cu gheaţă la 0° C. În interiorul
vasului R se introduce o cantitate de eter, care, prin
evaporare, produce îngheţarea unei părţi din apă. Prin
îngheţare, apa îşi măreşte volumul şi împinge mercurul în
capilar până la o diviziune care se notează. Se introduce apoi
în vasul R corpul a cărui căldură specifică se măsoară, având
masa şi temperatura cunoscută. O parte din gheaţa din R se
topeşte, iar mercurul coboară în capilar până la o altă 23
diviziune care se notează.
Variaţia de volum∆V observată este proporţională cu cantitatea de gheaţă
topită, care, la rândul ei este proporţională cu căldura cedată de corpul care se
răceşte până la 0° C. Deci ∆V =K∙m∙c∙t, (m – masa corpului, c – căldura specifică
a corpului, t – temperatura iniţială a corpului, K – constanta a aparatului, care se
determină prin etalonare cu un corp de căldură specifică cunoscută)
• Calorimetrul electric este compus din două vase din aluminiu separate
printr-un izolator şi un capac
În capac sunt practicate orificii prin care se introduc termometrul
(T),agitatorul (A) şi contactele rezistenţei de încălzire (R).De exemplu,
introducând în calorimetru o masă mℓ de lichid la temperatura tℓ, se măsoară
temperatura t după ce prin rezistenţă a trecut curentul I un timp τ. Din ecuaţia
calorimetrică:
– RI2τ + (mℓcℓ+ K)(T – Tℓ) = 0, se calculează căldura specifică cℓ a lichidului.
• Calorimetrul adiabatic suprimă schimbul de căldură cu exteriorul,
făcând ca temperatura mediului exterior să o urmeze pe cea din
vasul calorimetric. Pentru aceasta, în apa dintre pereţii
recipientului D se introduce un încălzitor electric S şi se verifică
egalitatea temperaturilor, folosind un termocuplu care are o

sudură în vasul C şi alta în apa din D. Se reglează intensitatea curentului în
încălzitorul S manevrând reostatul R,astfel încât indicaţia galvanometrului G din
circuitul termocuplului să rămână constant la zero în timpul experienţei.
Determinarea căldurii specifice a unui corp
Un corp A este introdus într-un lichid aflat în calorimetru (mediul exterior
B),având temperaturi diferite şi cunoscute. Se măsoară temperatura de echilibru
T(sistemele A şi B ajung la echilibru termic). Ansamblul sistemelor A şi B fiind
izolat adiabatic, QA+ QB= 0. În general, pentru mai multe corpuri care schimbă
căldură, este valabilă ecuaţia calorimetrică: ΣalgQi= 0. În cazul analizat:
QA= mAcA(T – TA) ; QB= (m0c0+ K)(T – TB), (m0, c0– masa şi căldura specifică
a lichidului din calorimetru, K – capacitatea calorică a calorimetrului şi
accesoriilor).Rezultă:
24

COMBUSTIBILI
Combustibilii sunt substanțe care prin reacția chimică de oxidare eliberează

energia stocată în structura substanței.
În industria energetică prezintă importanță combustibilii energetici, la care
căldura degajată prin ardere poate fi utilizată avantajos din punct de vedere
tehnico-economic.
Clasificare
După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili
solizi, lichizi și gazoși. La combustibilii solizi și lichizi compoziția se exprimă în
fracții (sau procente) masice, iar proprietățile lor fizice și chimice se exprimă
raportate la un kilogram (kg).
25
La combustibilii gazoși compoziția se exprimă în părți (sau procente)
volumice, iar proprietățile lor fizice și chimice se exprimă raportate la un metru
cub normal (m3N)
După modul de obținere combustibilii se împart în naturali și artificiali.
După puterea calorifică inferioară raportată la masa inițială[3]

combustibilii se clasifică în:
 combustibili inferiori, cu puterea calorifică inferioară sub 12,56 MJ/kg
(3000 kcal/kg),
 combustibili medii, cu puterea calorifică inferioară între 12,56 – 20,93
MJ/kg (3000 – 5000 kcal/kg),
 combustibili superiori, cu puterea calorifică inferioară peste 20,93
MJ/kg (5000 kcal/kg).
Combustibili solizi
Dintre combustibilii solizi naturali fac parte biomasa din plante arse ca
atare (paie, lemn), cărbunii, șisturile combustibile. Sunt considerați combustibili

artificiali mangalul, cocsul și semicocsul, brichetele de cărbune, deșeurile
combustibile solide (rumeguș, talaș, coji de semințe, puzderii etc.), combustibilii
pentru rachete solizi.
Combustibili lichizi
Singurul combustibil lichid natural este considerat țițeiul. Sunt considerați

combustibili artificiali benzina, petrolul lampant, combustibilul pentru aviație,
motorina, combustibilul lichid ușor, gazul petrolier lichefiat, păcura, metanolul,
combustibilii pentru rachete lichizi.
Combustibili gazoși
Dintre combustibilii gazoși naturali fac parte gazul natural și gazele de

sondă. Sunt considerați combustibili artificiali gazul de furnal, gazul de cocserie,
gazele de rafinărie, hidrogenul.
26

VAPORIZAREA ŞI CONDENSAREA
27

3x+2-5.3x=36
3x.32-5. 3x=36 (pe 3x+2 îl putem scrie ca 3x.32)
3x . (32 - 5)=36
3x . (9 - 5) =36
3x . 4 =36
3x = 36 :4
3x = 9
3x = 32
x=2 (32 =9)
De ce ne este utila matematica? 28

Matematica, unul din obiectele prioritare studiate de elevi pe parcursul
scolii, estein primul rand stiinta exacta cu ajutorul careia putem rezolva de
la probleme elementare,fie ele si cele de zi cu zi:sa nu fim inselati de
vanzatoare cand primim restul, sa stim cumsa ne administram veniturile, etc.,
pana la unele calcule de dificultate ridicata.Matematica ne ajuta in rezolvarea
problemelor, fiind indispensabila in rezolvarealor. Prin prisma ei putem gasi cel
mai scurt si mai sigur drum pentru atingerea oricaruiscop. Cu timpul,
matematica este cea care ne modeleaza modul de a gandi, de a reactiona,de a
aprecia o situatie, de a ne rezolva problemele, care in zilele noastre se ivesc din
cein ce mai des.Dupa parerea mea, toate problemele au in comun un principiu
simplu : acela de ate obliga sa gandesti cat mai mult, cu timpul sa capeti
experienta pentru a fi din ce in cemai bun. Majoritatea problemelor pot fi
rezolvate prin diferite metode, insa ramane laaprecierea fiecaruia care este
metoda optima.Matematica ne obliga sa gandim logic, pentru a ne “antrena” ,
pentru a sti sa nedescurcam oriunde si oricand la aparitia unei situatii, cu care
poate nu ne-am mai intalnit pana acum. Incercand sa intelegem cat mai bine
esenta matematicii, putem devenicapabili sa facem fata unor situatii care in
trecut poate ni se pareau imposibil de depasit.Sa luam exemplul jocurilor pe
calculator, care au nevoie de clacule matematice pentru a putea fi jucate si mai

ales pentru a putea desemna castigatorul.Orice om se loveste de matematica
zilnic, chiar daca uneori nu constientizam,chiar si cele mai banale activitati pe
care le facem, sau orice lucru cat de mic ar fi el, putand fi reprodus matematic,
prin diverse metode.Fie ca sunt instalatori, constructori, ingineri sau profesori
oamenii vor aveaintotdeauna nevoie de matematica, nu numai pentru
gestionarea banilor ci si pentrucalcularea zilelor de concediu, sau pentru a socoti
in cat timp isi poate achita creditul pentru maisna cea noua. Iar daca un
matematician se poate descurca fara facultatea pecare un doctor a absolvit-o,
acesta din urma nu isi poate desfasura activitatea daca nu arela baza niste
cunostiinte de matematica.Este imposibil sa obtinem o slujba buna daca nu avem
cunostiinte solide dematematica, deoarece ea sta la baza oricarei alte stiinte, intr-
un fel sau altul.In ziua de azi angajatorii cauta oameni competenti, capabili,
pentru a le reprezentaafacerile cu succes.Dupa cum este si normal, angajatorii isi
urmaresc interesul cautandindivizi cu cat mai multe perspective, calitati, care se
dobandesc printr-o minte stralucita.Chiar daca nu toata lumea urmeaza dupa
terminarea liceului o facultate cu profilreal(de matematica), timpul nu este
niciodata pierdut pentru a invata. Tehnologia dinzilele noastre ne ofera multe
variante atractive prin care putem invata mai multamatematica. 29

MOTOARE TERMICE
Definiție
Motoarele termice sunt dispozitive care transforma caldura primita in
lucru mecanic
Un motor termic lucrează pe baza unui ciclu termodinamic realizat cu
ajutorul unui fluid.
Întrucât, conform principiul al doilea al termodinamici, entropia unui
sistem nu poate decât să crească, doar o parte a căldurii preluate de la sursa de
căldură (numită și sursa caldă) este transformată în lucru mecanic. Restul de
căldură este transferat unui sistem cu temperatura mai mică, numit sursă rece.
Legile de baza ale functionalitatii masinilor termice

 Masinile termice au la baza lor de functionare principiile I si II ale
termodinamicii.
 Principiul I stabileste legatura dintre cantitatea de caldura produsa si
energia mecanica absorbita sau invers. Intre o cantitate de caldura Q si 30
lucru mecanic L din care a provenit vom avea relatia de echivalenta:
L=f*Q
unde f este numit echivalentul mecanic al caloriei.
Principiul I al termodinamicii se enunta astfel: Intr-un sistem perfect izolat,
suma energiilor de orice fel pe care le contine ramane constanta.
Bazandu-ne pe aceasta afirmatie pentru a deduce ca daca dam un corp o
cantiate de caldura DQ peste cea pe care o avea initial, aceasta energie
suplimentara poate sa aibe urmatoarele manifestari:
1. sa oblige corpul sa execute un lucru mecanic L exterior
2. sa ridice temperatura corpului
3. sa modifice structura interna a corpului
In concluzie, din caldura DQ data corpului o parte se va transforma in DL
care se manifesta ca lucru mecanic exterior, o parte DU se absoarbe si produce o
variatie a energiei interne. Expunerea matematica este urmatoarea:
DQ = DU + DL
Principiul I stabileste numai cantitativ cat lucru mecanic se poate obtine
dintr-o cantitate de caldura.

Principiul al II-lea este si calitativ, deoarece se ocupa de calitatea energiilor,
adica de posibilitatea unei transformari a lor in lucru mecanic util si arata ca
aceasta transformare nu este integral posibila pentru caldura.
Acest principiu a fost descoperit de Carnot in 1824 si se enunta astfel:
Toate masinile termice care functioneaza intre aceleasi limite de
temperatura au acelasi randament maxim, adica acelasi coeficient economic
ideal.
Coeficientul economic ideal se mai numeste si randament si are urmatoarea
expresie matematica:
h = 1 - T2/T1 sau h = DT / T1
unde: T1 este sursa calda, T2 este sursa rece iar DT este diferenta intre cele
doua.
Randamentul unei masini termice este cu atat mai mare cu cat diferenta de
temperatura dintre sursa calda si sursa rece este mai mare.
De aceea masinila cu abur moderne folosesc supraincalzirea aburului de la
intrare si condensarea lui la iesire.
Principiul al II-lea al termodinamicii ne arata ca pentru ca o masina
termica sa poata functiona este absolut nevoie de doua surse de caldura. 31
Prin urmare, in orice masina termica avem un rezervor de caldura, la
temperatura mai inalta, care o cedeaza unui organ de transformare. Acesta retine
si transforma o parte din ea si transmite restul spre exterior, la temperatura mai
joasa. In aceasta masina, caldura trece in mod natural de la temperaturile mai
ridicate la cele mai joase.
Masinile termice reale pot fi studiate pe baza ciclului Carnot.
Pentru o masina termica organul de transformare a caldurii in lucru
mecanic este in speta cilindrul si pistonul care primeste o cantitate de vapori sau
de gaz, la o presiune, un volum si o temperatura date si o destinde la presiunea si
temperatura din exterior.
Pentru o masina cu vapori si pistoane, asa-zise alternative, gasim
experimental urmatoarea curba parcursa in timpul unei miscari de dus si intros a
pistonului;
in aceasta diagrama distingem doua faze:

1. In prima faza este parcursa portiunea de
curba intre A si B. In timpul acesteia, vaporii se
destind, cedeaza din caldura lor interna, misca

pistonul si executa un lucru mecanic, proportional cu aria suprafetei A-B-B'-A'.
2. In faza a doua, masina absoarbe lucru mecanic din energia cinetica
pentru a comprima vaporii ramasi in cilindru sau sa lupte impotriva celor care
vin din cazan.
Ciclul se inchide si lucrul mecanic absorbit este proportional cu dublul ariei
suprafetei hasurate.
Rezultatul final duce la un lucru mecanic util, deoarece faza a doua necesita
mai putina energie decat s-a degajat in prima.
Motorul cu ardere interna
Un amestec de aer si de vapori de benzina sau de alti combustibili lichizi
explodeaza atunci cand vine in contact cu o flacara iar forta de expansiune a
gazelor formate prin ardere poate deveni forta motoare (lucru mecanic). Pe acest
principiu se bazeaza diverse tipuri de motoare cu explozie.
Motorul termic cu explozie
Intr-un cilindru patrunde un piston, a carui coada este de obicei articulata
pentru a genera miscare circulara:
Supapa S comunica cu un rezervor de benzina numit carburator, in care un 32

curent de aer trece prin
benzina si se incarca cu
vapori. Supapa S'
comunica cu exteriorul.
Cele doua supape
sunt actionate de un
dispozitiv care le misca
potrivit la intervale de
timp bine stabilite si care
se numeste ax cu came.
Principiul de functionare este urmatorul:

Timpul I: Absorbtia. Presupunem pistonul in capatul de jos al cilindrului.
Supapa S, numita supapa de admisie, este deschisa iar supapa S', numita supapa
de evacuare, este inchisa. Cand pistonul se trage in cilindru, aspira amestecul
exploziv de aer si benzina din carburator.
Timpul II: Compresia. Supapa de admisie se inchide si pistonul care intra in
cilindru comprima continutul.

Timpul III: Aprinderea (ignitia). Pistonul a ajuns in capatul de sus al
cilindrului. In acest moment, o scanteie electrica se produce in punctul B (bujie) si
aprinde amestecul, facandu-l sa impinga pistonul in jos datorita cresterii bruste a
volumului amestecului ce tocmai a explodat.
Timpul IV: Evacuarea. Pistonul a ajuns in capatul de jos al cilindrului.
Supapa de evacuare S' se deschide iar pistonul, in virtutea impulsului capatat, se
intoarce si evacueaza gazele de ardere prin S'.
Intregul ciclu poate fi reprezentat in urmatoarea diagrama:
33
Se poate observa cu usurinta ca ciclul de functionare al motorului cu ardere
interna difera de cel al masinii cu vapori. La motorul cu explozie in patru timpi,
descris anterior, gasim doua cicluri cuplate care sunt parcurse unul dupa celalalt,
in sensuri contrare. Ele corespund celor patru timpi, respectiv miscarii pistonului,
in intervalul dintre doua explozii consecutive.
Si in acest caz aria mare corespunde producerii lucrului mecanic util iar cea
mica a lucrului mecanic consumat de masina in timpul functionarii.
Din analiza diagramei rezulta ca masinile termice parcurg un ciclu inchis

prin care toti parametrii de stare sunt adusi in situatia initiala. Din analiza ariilor
celor doua cicluri putem deduce randamentul acestor masini.
In continuare este prezentat un ciclu ideal de

functionare a unei masini termice, comparandu-l cu
cercul real descris anterior, pentru a imbunatati
randamentul acestor masini. Ciclul ideal se numeste
ciclul Carnot si are urmatoarea forma:
Asa dupa cum se vede, el descrie doua curbe
izoterme pe portiunile A-B si C-D si doua curbe adiabatice pe portiunile B-C si D-

A. Aceste transformari sunt in anumite conditii ideale si deci si o masina termica
ce ar functiona dupa acest ciclu ar avea randamentul ideal:
h = (T1 - T2) / T1
T1 - temperatura de intrare
T2 - temperatura de iesire
Pentru a se realiza acest randament, trecerea de la T1 la T2 trebuie sa se
faca brusc, astfel ca vaporii sa nu intalneasca pe drum temperaturi intermediare
iar transformarile sa fie perfect reversibile.
Masinile termice nu ating niciodata randamentul maxim ideal, fiind destul
de departe de acesta.
Acestea sunt cateva randamente ale unor masini termice:
1. Masina cu abur simpla = 1,7%
2. Masina cu abur perfectionata = 16%
3. Turbinele cu vapori = 20%
4. Motorul de automobil = 31%
5. Motorul Diesel = 41%ta mai putina energie decat s-a degajat in prima.
34

TIPURI DE MOTOARE TERMICE
Motor cu ardere externa , la care sursa de căldură este externă fluidului ce suferă
ciclul termodinamic:
 motorul cu aburi
 turbina cu abur
 motor Stirling
 Motor cu ardere interna, la care sursa de căldură este un proces de

combustie suferit chiar de fluidul supus ciclului termodinamic:
 motorul Otto
 motorul Diesel
 motorul Carnot
 motor racheta
 statoreactor
 pulsoreactor
35
Motorul cu aburi
 Motorul cu abur este un motor termic
cu ardere externă care transformă energia
termică a aburului în lucru mecanic. Aburul sub
presiune este produs într-un generator de abur
prin fierbere și se destinde într-un agregat cu
cilindri, în care expansiunea aburului produce
lucru mecanic prin deplasarea liniară a unui
piston, mișcare care de cele mai multe ori este transformată în mișcare de
rotație cu ajutorul unui mecanism bielă-manivelă. Căldura necesară
producerii aburului se obține din arderea unui combustibil sau prin fisiune
nucleară.
Motoarele cu abur au dominat industria și mijloacele de transport din
timpul Revoluției industriale până în prima parte a secolului al XX-lea, fiind
utilizate la acționarea locomotivelor, vapoarelor, pompelor, generatoarelor
electrice, mașinilor din fabrici, utilajelor pentru construcții (excavatoare) și
a altor utilaje. A fost înlocuit în majoritatea acestor aplicații de motorul cu
ardere internă și de cel electric.

Turbina cu abur
 Rotorul unei turbine cu abur

instalată într-o termocentrală.
Direcția de curgere a aburului este de
la paletele scurte la cele lungi.
 Turbina cu abur este o mașină
termică rotativă motoare, care
transformă entalpia aburului în
energie mecanică disponibilă la cupla
turbinei. Transformarea se face cu
ajutorul unor palete montate pe un
rotor cu care se rotesc solidar.
În prezent, turbinele cu abur înlocuiesc
complet motoarele cu aburdatorită
randamentului termic superior și unui
raport putere/greutate mai bun. De asemenea, mișcarea de rotație a 36
turbinelor se obține fără un mecanism cu părți în translație, de genul
mecanismului bielă-manivelă, fiind optimă pentru acționarea
generatoarelor electrice — cca. 86 % din puterea electrică produsă în lume
este generată cu ajutorul turbinelor cu abur.
Motor Stirling
În familia mașinilor termice, motorul Stirling definește o mașină termică
cu aer cald cu ciclu închis regenerativ, cu toate că incorect, termenul deseori este
utilizat pentru a se face referire la o gamă mai largă de mașini. În acest context,
"ciclu închis" înseamnă că fluidul de lucru este într-un spațiu închis numit sistem
termodinamic, pe când la mașinile cu "ciclu deschis" cum este motorul cu ardere
internă și anumite motoare cu abur, se produce un permanent schimb de fluid de
lucru cu sistemul termodinamic înconjurător ca parte a ciclului termodinamic;
"regenerativ" se referă la utilizarea unui schimbător de căldură intern care
mărește semnificativ randamentul potențial al motorului Stirling. Există mai
multe variante constructive ale motorului Stirling din care majoritatea aparțin
categoriei mașinilor cu piston alternativ. În mod obișnuit motorul Stirling este
încadrat în categoria motoarelor cu ardere externă cu toate că sursa de energie
termică poate fi nu numaiarderea unui combustibil ci și energia solară sau

energia nucleară. Un motor Stirling funcționează prin utilizarea unei surse de
căldură externe și a unui radiator de căldură, fiecare din acestea fiind menținut în
limite de temperatură prestabilite și o diferență de temperatură suficient de mare
între ele.
În procesul de transformare a energiei termice în lucru mecanic, dintre
mașinile termice motorul Stirling poate atinge cel mai mare randament, teoretic
până la randamentul maxim al ciclului Carnot, cu toate că în practică acesta este
redus de proprietățile gazului de lucru și a materialelor utilizate cum ar fi
coeficientul de frecare, conductivitatea termică, punctul de topire,rezistența la
rupere, deformarea plastică etc. Acest tip de motor poate funcționa pe baza unei
surse de căldură indiferent de calitatea acesteia, fie ea energie solară, chimică sau
nucleară.
Spre deosebire de motoarele cu ardere internă, motoarele Stirling pot fi mai
economice, mai silențioase, mai sigure în funcționare și cu cerințe de întreținere
mai scăzute. Ele sunt preferate în aplicații specifice unde se valorifică aceste
avantaje, în special în cazul în care obiectivul principal nu este minimizarea
cheltuielilor de investiții pe unitate de putere (RON/kW) ci a celor raportate la
unitatea de energie (RON/kWh). În comparație cu motoarele cu ardere internă de 37
o putere dată, motoarele Stirling necesită cheltuieli de capital mai mari, sunt de
dimensiuni mai mari și mai grele, din care motiv, privită din acest punct de
vedere această tehnologie este necompetitivă.
Pentru unele aplicații însă, o analiză temeinică a raportului cheltuieli-
câștiguri poate avantaja motoarele Stirling față de cele cu ardere internă.
Mai nou avantajele motorului Stirling au devenit vizibile în comparație cu
creșterea costului energiei, lipsei resurselor energetice și problemelor ecologice
cum ar fi schimbările climatice. Creșterea interesului față de tehnologia
motoarelor Stirling a impulsionat cercetările și dezvoltările în acest domeniu.
Utilizările se extind de la instalații de pompare a apei la astronautică și
producerea de energie electrică pe bază de surse bogate de energie incompatibile
cu motoarele de ardere internă cum sunt energia solară, resturi vegetale și
animaliere.
O altă caracteristică a motoarelor Stirling este reversibiltatea. Acționate
mecanic, pot funcționa ca pompe de căldură. S-au efectuat încercări utilizând
energia eoliană pentru acționarea unei pompe de căldură pe bază de ciclu Stirling
în scopul încălzirii și condiționării aerului pentru locuințe.

Secţiune prin schema unui motor de tip
Beta Stirling cu mecanism de bielă rombic
1 (roz) – peretele fierbinte al cilindrului, 2 (cenuşiu
închis) - peretele rece al cilindrului (cu 3 (galben)
racorduri de răcire), 4 (verde închis) – izolaţie
termică ce separă capetele celor doi cilindri, 5
(verde deschis) – piston de refulare, 6 (albastru
închis) – piston de presiune, 7 (albastru deschis) -
volanţi,
Nereprezentate: sursa exterioară de energie şi radiatorele de răcire. În acest
desen pistonul de refulare este utilizat fără regenerator.
Motorul Otto
Nikolaus August Otto (n. 14 iunie 1832, Holzhausen an der Haide, Nassau;
d. 26 ianuarie 1891, Köln) este un inventator german, născut în Nassau. Locuiește
în Franța unde este interesat de mașinile cu gaz a inginerului francez Etienne 38
Lenoir.
Nikolaus August Otto a fost inventatorul german al primului motor cu
combustie internă care ardea în mod eficient combustibilul direct într-un piston
de cameră. Deși alte motoarele cu combustie internă fuseseră inventate (de
exemplu, de către Etienne Lenoir), acestea nu s-au bazat pe patru timpi separați.
Conceptul de patru timpi este posibil să fi fost deja discutat la data invenției lui
Otto, dar el a fost primul care l-a pus în practică.
Ciclul Otto
Motorul Otto a fost conceput ca un motor de staționare și în acțiunea
motorului, timpul este mișcare în sus sau jos a unui piston într-un cilindru.
Utilizat mai târziu, într-o formă adaptată, ca un motor de automobil, sunt
implicați patru timpi sus-jos:
Admisie descendentă - cărbune, gaz și aer intră în camera pistonului
1. Compresie adiabatică în sens ascendent - pistonul comprimă amestecul
2. Ardere și destindere adiabatică descendentă - arde amestecul de
combustibile cu scânteie electrică
3. Evacuarea ascendentă – degajă gaze de eșapament din camera pistonului.
Otto l-a vândut doar ca pe un motor staționar.
Brevete anterioare

Potrivit recentelor studii istorice, inventatorii italieni Eugenio Barsanti și
Felice Matteucci au brevetat o primă versiune care mergea eficient a unui motor
cu combustie internă în 1854 în Londra (pt. Num. 1072). Se susține că motorul
Otto este în multe părți, cel puțin, inspirat din precedentele invenții ale acestuia,
dar, deocamdată nu există nici o documentație despre motorul italian creat de
Otto.
Motorul diesel
Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se

aprinde datorită temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar
arderii, și nu prin utilizarea unui dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul
motorului cu aprindere prin scânteie.
Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind
metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel.
Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un
raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin scânteie.
Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în 39
camera de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu
aerul deja încălzit prin comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C.
Arderea combustibilului duce la creșterea temperaturii și presiunii, care
acționează pistonul. În continuare, ca la motoarele obișnuite, biela transmite
forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară în mișcare de
rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la
capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne
sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri.
Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește
densitatea aerului și conduce la un randament mai bun.
În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece
masa metalică masivă a blocului motor {format din cilindri și chiulasă) absoarbe
o mare parte din căldura produsă prin comprimare, reducând temperatura și
împiedicând aprinderea.
Unele motoare diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire, de exemplu
bujii cu incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului
diesel. Alte motoare folosesc rezistențe electrice dispuse în galeria de admisie,
pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice montate în blocul motor,
tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina are un grad mare de

vîscozitate, mai ales la temperaturi scăzute, ducând la formarea de cristale în
combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a
motorului. Montarea de mici dispozitive electrice care să încălzească motorina,
mai ales în zona rezervorului și a filtrelor a rezolvat această problemă.
De asemenea, sistemul de injecție al multor motoare trimite înapoi în
rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel
cristalizarea combustibilului din rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni
a rezolvat și această problemă.
O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație,
mecanic sau electronic, care reglează turația motorului prin dozarea corectă a
motorinei injectate. Spre deosebire de motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto),
cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce duce la supraturarea
motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în funcție de
sarcină și viteză. Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic,
comandă injecția de combustibil și limitează turația motorului prin intermediul
unei unități centrale de control care primește permanent semnale de la senzori,
dozând corect cantitatea de motorină injectată.
Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și 40
al emisiilor poluante. Timpii de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație ai
arborelui cotit înainte de punctul mort superior. De exemplu, dacă unitatea
centrală de control inițiază injecția cu 10 grade înainte de punctul mort superior,
vorbim despre un avans la injecție de 10 grade. Avansul la injecție optim este dat
de construcția, turația și sarcina motorului respectiv.
Avansând momentul injecției (injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă
la punctul mort interior) arderea este completă, la presiune și temperatură mare,
dar cresc și emisiile de oxizi de azot. La cealalată extremă, o injecție întârziată
conduce la ardere incompletă și emisii vizibile de particule de fum.
Primele sisteme de injecție
Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În
mare, rămâne fidel conceptului original al lui Rudolf Diesel, adică combustibilul
este aprins prin comprimarea aerului din cilindru. Însă, aproape toate motoarele
diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de injecție solidă, inventat de Herbert
Akroyd Stuart, pentru motorul său cu cap incandescent (un motor cu aprindere
prin comprimare care precedase motorul diesel, dar funcționează oarecum
diferit). În cazul injecției solide, combustibilul este adus la o presiune extremă cu
ajutorul unor pompe și introdus în camera de ardere prin intermediul unor
injectoare și a aerului comprimat, într-o stare aproape solidă. La început,

combustibilul era injectat în motorul diesel cu ajutorul aerului comprimat care îl
pulveriza în cilindru. Mărimea compresorului de aer era atât de mare, încât
primele motoare diesel erau foarte grele și voluminoase în raport cu puterea
produsă, mai ales datorită antrenării unor astfel de compresoare. Primele
motoare montate pe nave aveau un motor auxiliar dedicat antrenării
compresorului de injecție. Sistemul era prea mare și greoi pentru a fi folosit în
industria auto.
Injecția controlată mecanic și electronic
Motoarele din vechile generații utilizau o pompă mecanică și un mecanism
cu supape antrenate de arborele cotit, de obicei prin intermediul unui lanț sau
curea dințată. Aceste motoare foloseau injectoare simple, cu supapă și arc, care se
deschideau/închideau la o anumită presiune a combustibilului. Pompa consta
dintr-un cilindru care comprima motorina și o supapă sub formă de disc care se
rotea la jumătate din turația arborelui cotit. Supapa avea o singură deschidere pe
o parte, pentru combustibilul sub presiune și o alta pentru fiecare injector. Pe
măsură ce se rotea, discul supapei distribuia fiecărui injector o cantitate precisă
de combustibil la mare presiune. Supapa injectorului era acționată de presiunea
motorinei injectate atât timp cât discul debita combustibil cilindrului respectiv. 41
Regimul motorului era controlat de un al treilea disc care se rotea doar
câteva grade și era acționat de o pârghie. Acest disc controla deschiderea prin
care trecea combustibilul, dozînd astfel cantitatea de motorină injectată.
Vechile motoare diesel puteau fi pornite, din greșeală, și în sens invers, deși
funcționau ineficient datorită ordinii de aprindere dereglate. Aceasta era de obicei
consecința pornirii mașinii într-o treaptă de viteză greșită.
Motoarele moderne au o pompă de injecție care asigură presiunea necesară
injecției. Fiecare injector este acționat electromagnetic prin intermediul unei
unități centrale de control, fapt ce permite controlul precis al injecției în funcție de
turație și sarcină, având ca rezultat performanțe mărite și un consum scăzut.
Soluția tehnică mai simplă a ansamblului pompă-injector a condus la
construcția de motoare mai fiabile și mai silențioase.
Injecția indirectă În cazul motorului diesel cu injecție indirectă, motorina nu este
injectată direct în camera de ardere, ci într-o antecameră unde arderea este
inițiată și se extinde apoi în camera de ardere principală, antrenată de turbulența
creată. Sistemul permite o funcționare liniștită, și, deoarece arderea este
favorizată de turbulență, presiunea de injecție poate fi mai scăzută, deci sunt
permise viteze de rotație mari (până la 4000 rpm), mult mai potrivite
autoturismelor. Antecamera avea dezavantajul pierderilor mari de căldură, ce

trebuiau suportate de către sistemul de răcire și a unei eficiențe scăzute a arderii,
cu până la 5-10% mai scăzută față de motoarele cu injecție directă. Aproape toate
motoarele trebuiau să aibă un sistem de pornire la rece, ca de exemplu bujii
incandescente. Motoarele cu injecție indirectă au fost folosite pe scară mare în
industria auto și navală începând din anii timpurii 1950 până în anii 1980, când
injecția directă a progresat semnificativ.
Motoarele cu injecție indirectă sunt mai ieftine și mai ușor de construit
pentru domeniile de activitate unde emisiile poluante nu sunt o prioritate. Chiar și
în cazul noilor sisteme de injecție controlate electronic, motoarele cu injecție
indirectă sunt încet înlocuite de cele dotate cu injecție directă, care sunt mult mai
eficiente.
În perioada de dezvoltare a motoarelor diesel din anii 1930, diferiți
constructori au pus la punct propriile tipuri de antecamere de ardere. Unii
constructori, precum Mercedes-Benz, aveau forme complexe. Alții, precum
Lanova, utilizau un sistem mecanic de modificare a formei antecamerei, în funcție
de condițiile de funcționare. Însă, cea mai folosită metodă a fost cea în formă de
spirală, concepută de Harry Ricardo ce folosea un design special pentru a crea
turbulențe. Majoritatea producătorilor europeni au folosit acest tip de antecamere 42
sau și-au dezvoltat propriile modele (Mercedes Benz și-a menținut propriul design
mulți ani).
Injecția directă
Motoarele moderne folosesc una din următoarele metode de injecție directă.
Injecția directă cu pompă-distribuitor
Primele motoare diesel cu injecție directă au folosit o pompă de injecție
rotativă, cu injectoarele montate în partea superioara a camerei de ardere și nu
într-o antecameră. Exemple de vehicule dotate cu astfel de motoare sunt Ford
Transit sau Rover Maestro, având ambele motoare fabricate de Perkins.
Problema acestor motoare era zgomotul excesiv și emisiile de fum. Din această
cauză aceste motoare au fost la început montate doar pe vehicule comerciale –
excepția notabilă fiind autoturismul Fiat Croma. Consumul era cu 15 - 20 % mai
scăzut decât la un motor diesel cu injecție indirectă, îndeajuns să compenseze,
pentru unii, zgomotul produs.
Primul motor cu injecție directă de mică capacitate, produs în serie a fost
conceput de grupul Rover. Motorul cu 4 cilindri, cu o capacitate de 2500 cmc, a
fost folosit de Land Rover pe vehiculele sale din 1989, având chiulasa din
aluminiu, injecție Bosch în 2 trepte, bujii incandescente pentru pornire ușoară și
un mers lin și economic.

Controlul electronic al pompei de injecție a transformat radical acest tip de motor.
Pionierul a fost grupul Volkswagen-Audi cu modelul Audi 100 TDI apărut în 1989.
Presiunea de injecție era de circa 300 bar, dar momentul injecției, cantitatea de
motorină injectată și turbocompresorul erau controlate electronic. Acest lucru a
permis un nivel aceptabil de zgomot și emisii poluante. Destul de rapid tehnologia
a penetrat și la vehiculele de masă precum Golf TDI. Aceste autovehicule erau mai
economice și mai puternice decât competitorii pe injecție indirectă.
Injecția directă cu rampă comună (common rail)

La vechile motoare diesel o pompă-distribuitor asigura presiunea necesară
la injectoare care erau simple duze prin care motorina era pulverizată în camera
de ardere.
La sistemele cu rampă comună, distribuitorul este eliminat. O pompă de

înaltă presiune menține motorina la o presiune constantă de 1800 bari într-o
rampă comună, o conductă unică care alimenteză fiecare injector comandat
electromagnetic de mare precizie sau chiar injectoare piezoelectrice (utilizate de
Mercedes la motorul diesel cu 6 cilindri în V de 3 L). 43
Majoritatea constructorilor europeni au în gama lor modele echipate cu motoare
diesel common rail, chiar și la vehiculele comerciale. Unii constructori japonezi,
precum Toyota, Nissan și, mai recent, Honda, au dezvoltat și ei motoare diesel cu
rampă comună.
Diferiți constructori de automobile au denumiri diferite pentru motoarele
lor diesel cu rampă comună. Spre exemplu: CDI la DaimlerChrysler, TDCi la
Ford, JTD la grupul Fiat, dCi la Renault, CDTi la Opel, CRDi la Hyunday, DI-D la
Mitsubishi, HDI la grupul PSA, D-4D la Toyota.
Nocivitatea emisiilor
HC – hidrocarburi. Aceste substanțe nu au un efect direct asupra sănătății,
cu excepția hidrocarburilor policiclice aromate, despre care este stabilit
caracterul lor cancerigen. S-a stabilit că aceste hidrocarburi nearse care sunt
evacuate de motoarele cu ardere internă au un rol important în formarea
smogului fotochimic.
Smogul fotochimic reprezintă o ceață, caracteristică unor regiuni geografice
(California, Tokyo). Denumirea provine de la combinarea cuvintelor de origine
engleză smoke + fog și este produs în atmosferă sub acțiunea razelor solare, în
special datorită hidrocarburilor și oxizilor de azot. Smogul este iritant pentru ochi
și mucoase, reduce mult vizibilitatea și este un pericol pentru traficul rutier.

Mecanismul de formare este generat de 13 reacții chimice catalizate de
prezența razelor solare. Aldehidele Substanțe organice prezente în gazele de
evacuare în proporție relativ scăzută pentru combustibili clasici de natură
petrolieră, dar cu o pondere mult mai mare pentru combustibilii proveniți din
alcooli.
Sunt substanțe iritante pentru organism, iar dintre acestea formaldehida
are un important potențial cancerigen. CO (oxidul de carbon) – are unefect toxic
generat de fixarea hemoglobinei în sânge prin care se împiedică alimentarea cu
oxigen a creierului. O mare influență o are la persoanele cardiace, care pot avea
crize cardiace cu o frecvență mult mai mare.
Oxizii de azot NO și NO2 Oxizii de azot au efecte dăunătoare prin contribuția
adusă la formarea smogului, precum și prin efect direct asupra omului.
Principalele efecte sunt legate de fixarea hemoglobinei și prin efecte mai ales la
bolnavii pulmonari. De asenenea, oxizii de azot împreună cu oxizii de sulf
contribuie la formarea ploilor acide.
Particulele nemetalice Aceste particule, în special cele de funingine, sunt
emise mai ales de motoarele diesel. Aceste particule pot fi inhalate în plămâni,
unele din ele putând avea și efect cancerigen. Efectul particulelor se poate 44
manifesta și asupra clădirilor. Particulele de plumb Acțiunea plumbului este
foarte dăunătoare asupra omului și este bine cunoscută încă din antichitate.
Concentrații scăzute de plumb provoacă tulburarea albuminelor și
glucidelor, atacă rinichii și sistemele nervos și central. Intoxicația cronică de Pb se
numește saturnism și provoacă colită, insuficiență renală,etc. Plumbul se găsește
în combustibilii etilați pentru motoarele cu aprindere prin scânteie. Bioxidul de
carbon este prezent în aerul atmosferic, iar la concentrații de până la 3-4 la mie
este util în procesul de fotosinteză.
Aspectul îngrijorător al creșterii concentrației de bioxid de carbon este dat
de apariția efectului de seră (reducerea cantității de energie radiate de pământ
către spațiul cosmic, datotorită reținerii căldurii în unele gaze). Acest efect de seră
poate conduce la creșterea temperaturii medii la nivelul solului, iar motoarele cu
ardere internă au o mare pondere în creșterea concentrației de dioxid de carbon.
Motor diesel construit de MAN AG in 1906

Motorul Carnot
În termodinamică, ciclul Carnot este un ciclu teoretic, propus în 1820 de
inginerul francez Nicolas Léonard Sadi Carnot, ciclu destinat comparării
randamentului termic al mașinilor termice. Este un ciclu reversibil efectuat de o
„mașină Carnot” legată la două surse de căldură de temperaturi diferite („sursa
caldă” și „sursa rece”). Folosește ca agent de lucru un gaz ideal prin
transformările căruia se obține lucrul mecanic.
Descrierea ciclului
45
Fig. 1: Reprezentarea în diagrama p-V a ciclului Carnot motor.
Fig. 2: Reprezentarea în diagrama T-s a ciclului Carnot motor.

Ca orice ciclu termodinamic, și ciclul Carnot poate fi parcurs în sens orar, fiind în
acest caz un ciclu motor, sau în sens antiorar (trigonometric), fiind în acest caz un
ciclu generator. În cele ce urmează va fi descris ciclul Carnot motor.
Este un ciclu în patru transformări:

4. Destindere izotermă reversibilă a gazului la temperatura sursei calde,
T (în fig. 1 T1, iar in fig. 2 TH). În această transformare (A-B în diagrama T-
s) destinderea gazului este determinată de absorbția de căldură la
temperatură constantă de la sursa caldă, iar gazul efectuează lucru mecanic
asupra mediului. Cantitatea de căldură absorbită de la sursa caldă este
notată în lucrările în limba română cu Q.
5. Destindere adiabatică reversibilă (izoentropică) a gazului. În
această transformare (B-C în diagrama T-s) gazul continuă să se destindă
efectuând lucru mecanic asupra mediului. Deoarece transformarea e
adiabatică (fără schimb de căldură), prin destindere gazul se răcește până
la temperatura sursei reci, T0 (în fig. 1 T2, iar in fig. 2 TC).
6. Comprimare izotermă reversibilă a gazului la temperatura sursei reci,
T0. În această transformare (C-D în diagrama T-s) mediul efectuează lucru
mecanic asupra gazului, determinând evacuarea căldurii din gaz la
temperatura sursei reci. Cantitatea de căldură evacuată la sursa rece este
notată în lucrările în limba română cu Q0.
7. Comprimare adiabatică reversibilă (izoentropică) a gazului. În
această transformare (D-A în diagrama T-s) mediul continuă să efectueze 46
lucru mecanic asupra gazului. Deoarece transformarea e adiabatică (fără
schimb de căldură), prin comprimare gazul se încălzește până la
temperatura sursei calde.
Randamentul termic al ciclului Carnot

Există mai multe metode de stabilire a randamentului termic al ciclului
Carnot. Pe vremea lui Sadi Carnot nu exista noțiunea de entropie. Actual cea mai
simplă metodă pornește de la diagrama temperatură – entropie (T-s). După cum
se observă din fig. 2, Expresiile căldurilor schimbate cu sursele sunt:
Deoarece , expresiile căldurilor schimbate devin:
Fie L suma lucrurilor mecanice, cu semnul lor, efectuate în cursul celor patru
transformări ale ciclului, adică lucrul mecanic al ciclului. Din primul principiu al
termodinamicii rezultă:
Randamentul termic al ciclului este, prin definiție:

Înlocuind expresiile căldurilor și a lucrului mecanic se obține:
De remarcat că expresia randamentului termic al ciclului Carnot nu

limitează valoarea acestui randament. Mărirea randamentului termic al ciclului
Carnot se poate face fie ridicând temperatura sursei calde, fie coborând
temperatura sursei reci.
Temperatura sursei calde poate fi ridicată mult (sute de milioane de grade

în cazul reacțiilor de fuziune nucleară), însă limitarea practică este dată de
temperaturile la care rezistă materialele din care este făcută o mașină termică.
Temperatura sursei reci poate fi coborâtă până aproape de zero absolut,
însă din punct de vedere energetic coborârea temperaturii sursei reci sub
temperatura mediului ambiant este ineficientă, deoarece pentru asta se consumă
mai multă energie decât se obține prin ameliorarea randamentului termic al
ciclului. 47
Ciclul Carnot – ciclul cu cel mai mare randament termic posibil
Fig. 3: Comparaţie în diagrama T-s a unui ciclu oarecare cu un ciclu

Carnot.
Ciclul Carnot are cel mai mare randament termic posibil la transformarea
căldurii în lucru mecanic la ciclul motor, respectiv transferă o cantitate maximă
de căldură pentru un lucru mecanic dat în cazul ciclului generator.

TENSIUNEA ELECTRICĂ
Porțiunea de circuit situată în afara generatorului se numește circuit

exterior, iar cea aflată în interior se numește circuit interior.
Tensiunea la borne (U) este egală cu raportul dintre energia furnizată de
generator circuitului exterior (W), într-un interval de timp oarecare și sarcina
electricp Q ce trece prin circuit în acel interval de timp.
Tensiunea interioară (u) este egală cu raportul dintre energia furnizată de

generator circuitului interior într-un interval de timp oarecare și sarcina electricp
Q ce trece prin circuit în acel interval de timp.
Tensiunea electromotoare reprezintă raportul dintre energia furnizată de

generator ăntregului circuit Wgen într-un interval de timp oarecare și sarcina Q.
48
Tensiunea electromotoare reprezintă mărimea fizică scalară egală cu

raportul dintre lucrul total efectuat de câmpul electric pentru a transporta
sarcina electrică pe întregul circuit și mărimea sarcinii electrice.
unde:
• E - tensiune electromotoare;
• L - lucrul forței electrice; q - sarcina electrică.

Tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit electric este diferența de
potențial între cele două puncte și este proporțională cu energia necesară
deplasării de la un punct la celălalt a unei sarcini electrice.
Căderea de tensiune interioară a generatorului (u) este numeric egală cu lucrul
mecanic egectuat de generatorul electric pentru a deplasa unitatea de sarcină
electrică în interiorul generatorului.
u

În Sistem Internațional unitatea de măsură a tensiunii este Voltul.
1 Volt reprezintă diferența de potențial sau tensiunea electrică între 2 puncte

ale unui câmp electric între care se efectuează un lucru mecanic de 1 Joule pentru
a deplasa o sarcină electrică de 1 Coulomb.
Instrumentul pentru măsurarea tensiunii electrice este voltmetrul, care se
conectează întotdeauna în paralel la bornele elementului de circuit a cărui
tensiune trebuie măsurată.
49

LEGEA LUI OHM
Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legăturile între
intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit, tensiunea electrică (U) aplicată
și rezistența electrică (R) din circuit.
Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.
50
Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se

aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuit intensitatea (I)
curentului electric este direct proporțională cu tensiunea (U) aplicată și invers
proporțională cu rezistența (R) din circuit. Formula matematică a legii lui Ohm
este:
unde
I este intensitatea curentului, măsurată în amperi (A);

U este tensiunea aplicată, măsurată în volți (V);
R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi (Ω).

Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă
tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proportional cu tensiunea și
invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor
ohmic.
LEGEA LUI OHM PENTRU UN CIRCUIT ÎNTREG
Intensintatea curentului electric , pe întregul circuit, este direct

proporţionalã cu intensitatea electromotoare şi invers proporţionalã cu rezistenţa
întregului circuit.
E=I R+I r
51
I-intensiteatea curentului exprimatã în amperi;
E-tensiunea electromotoare (tensiunea electricã de–a lungul întregului

circuit –exprimatã în volţi);
R-rezistenţa circuitului exterior–exprimatã în ohmi;
r-rezistenţa circuitului interior–exprinatã în ohmi;
R +r -rezistenţa întregului circuit exprimatã în ohmi.
LEGEA LUI OHM PENTRU UN CIRCUIT ELECTRIC SIMPLU
Definind tensiunea electromotoare a unui generator (E), a fost prezentata si

relatia dintre tensiunea de la bornele acestuia (Ub), aplicata unui circuit
electric simplu, si caderea de tensiune in interiorul generatorului (u):
Pentru cele doua portiuni ale circuitului, cea exterioara generatorului

(circuit exterior) si cea interioara (circuit interior), poate fi utilizata legea
lui Ohm formulata anterior (legea lui Ohm pentru o portiune de circuit):

§ pentru circuitul exterior: U = IR
§ pentru circuitul interior: u = Ir
Folosind relatiile obtinute prin utilizarea legii lui Ohm pentru o portiune de
circuit, se obtine:
E = IR + Ir = I(R+r)
Astfel a fost formulata de catre Ohm o lege pentru intregul circuit. Utilizarea
acesteia pemite calcularea valorii intensitatii curentului electric ce se stabileaste
intr-un circuit electric simplu, in functie de parametrii acestuia.
Suma dintre rezistenta interna a generatorului si cea a circuitului exterior

reprezinta rezistenta electrica totala a circuitului electric simplu.
Intensitatea curentului electric ce se stabileaste la inchiderea unui circuit

electric simplu este direct proportionala cu tensiunea electromotoare a
generatorului si invers proportionala cu rezistenta totala a circuitului (Legea lui 52
Ohm pentru un circuit electric simplu):
I=E/(r+R)

CURENTUL ELECTRIC
Curentul electric este deplasarea ordonată a purtătorilor de sarcină

electrică.
În functie de starea de agregare a substantei prin care se stabileste curentul
electric, purtatorii de sarcina electrica a caror miscare da nastere curentului
electric pot fi:
- ioni si electroni, în gaze
- ioni, în lichide
- electroni liberi, în metale.
Intensitatea curentului electric este o marime fizica care masoara
sarcina electrica ce strabate o sectiune transversala a unui conductor, în unitatea
de timp. 53
Instrumentul utilizat pentru masurarea intensitatii curentului electric se
numeste ampermetru.
Rezistenta electrica a unui conductor este constanta de proportionalitate

din legea lui Ohm. Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste
Ohm.

LEGEA INDUCȚIEI ELECTROMAGNETICE
Legea inducției electromagnetice formulată în 1831 de Faraday este

una din cele mai importante legi ale electromagnetismului.
Fenomenul numit inducție electromagnetică constă în apariția tensiunii
electromotoare induse de un flux magnetic variabil în timp. Acest fenomen
permite conversia diferitelor forme de energie în energie electrică.
Enunțul acestei legi este: Tensiunea electromotoare indusă pe o curbă
închisă (Γ) este egală cu minus viteza de variație în timp a fluxului magnetic prin
orice suprafață deschisă mărginită de curba închisă (Γ). Exprimarea sa printr-o
formulă este:
unde este tensiunea electromotoare (EMF) și ΦB este fluxul magnetic. Sensul

forței electromotoare este dat de legea lui Lenz. Această versiune a legii lui
54
Faraday se referă strict doar la un circuit închis format dintr-o spiră infinită și nu
este valabilă în toate circumstanțele. Forma modificată, generalizată, numită
ecuația Maxwell-Faraday este validă în orice condiții.
Forma globală (integrală)
(tensiunea electromotoare de inducție)
(fluxul magnetic prin suprafața )
Forma locală (diferențială)
Un câmp magnetic variabil poate genera un câmp electric sinusoidal

pentru care liniile de câmp se închid. Consecință: din definiția produsului
vectorial

Generatorul electric
Un motor electric poate functiona si ca generator electric convertind energie

cinetică mecanică în energia cinetică a particulelor electrizate si anume curent
electric.
Transformatorul electric
Transformatorul electric este un aparat care transferă energie electrică
dintr-un circuit electric (primarul transformatorului) în altul (secundarul
transformatorului), funcționând pe baza fenomenului inducției electromagnetice.
Un curent alternativ care străbate înfășurarea primară produce un câmp
magnetic variabil în miezul magnetic al transformatorului, acesta la rândul lui
producând o tensiune electrică alternativă în înfășurarea secundară.
Debitmetrul electromagnetic
Debitmetrul electromagnetic permite măsurarea debitului de curgere
datorită tensiunii electromotoare produse de un fluid conductor electric în
mișcare.
55

FIZICA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FIZICA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARIMI FIZICE SPECIFICE STRUCTURII DISCRETE

1. Masa moleculară = masa unei molecule.

* Deoarece masele moleculelor sunt foarte mici, se foloseşte o altă unitate

3. Cantitatea de substanţă = măsura numărului de particule dintr-un

* Cantitatea de substanţă este o mărime fundamentală în SI, deci şi molul este u

 1 MOL = cantitatea de substanţă a cărei masă exprimataă în grame

Exemplu: mr (H2O)=18  1 mol H2O este o cantitate de apă cu masa de 18 g

4. Masa molară = masa unui mol de subsatnţă.

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

ν – cantitatea de substanţă (mol)

5. Volumul molar =volumul unui mol de substanţă.

V – volumul sistemului ( m3)

ρ – densitatea substanţei (kg/m3)

* Pentru lichide şi solide Vμ depinde de natura substanţei şi se calculează cu

* Pentru gaze aflate în condiţii normale de temperatură ( 00C) şi presiune (1

Vμ=22,4 l/mol =22,4∙10-

6. Numărul lui Avogadro = numărul de entităţi elementare (atomi sau

N – numărul de molecule/atomi din sistem

OBS: * numărul lui Avogadro este o constantă fizică:

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

7. Numărul volumic (concentraţia moleculară)

N – numărul de molecule/atomi din sistem

V – volumul sistemului (m3)

* numărul lui Loschmidt

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

Energia internă a unui gaz este egală cu suma energiilor cinetice

OBS. In cazul gazului ideal componenta energiei potenţiale este egală cu 0.

L=FΔx cosα F=PS α=0 L = PΔV

Căldura este o forma de transfer de energie, definită în cadrul unui proces

QI,F = ΔUI,F + LI,F ( Q )S.I. =j (joule)

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

Obs.1-- Q>0 când căldura este primită de sistem de la exterior

Q<0 când căldura este cedată de către sistem exteriorului

L>0 când sistemul cedează lucrul mecanic exteriorului

L<0 când se efectuează lucru mecanic asupra sistemului de către exterior

Obs.2 –Un sistem termodinamic poate efectua lucrul mecanic asupra

căldură din exterior sau dacă energia internă scade.

Obs.3—In procesele adiabatice (Q=0),sistemul poate efectua lucrul mecanic

seama micşorării energiei interne.

Obs.4- Dacă transformarea este ciclică, un sistem poate efectua lucrul

Consecinţă: Nu este posibilă realizarea unui perpetuum mobile de speţa I,

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

Ecuaţia termică de stare a gazului ideal, ce descrie relaţia dintre

p : presiunea gazului (N/m2) V : volumul gazului (m3)

Transformare politropă este acea transformare pentru care căldura

n : exponent politropic ( constantă caracteristică fiecărui proces politrop)

C : căldura molară (coeficient caloric având valoarea egală cu cădura

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

Izoterm  = const pV = constant

pV = const, TV(-1) = const, p(1-)T = const

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

Temperatura este un parametru care defineste starea de incalzire a unui

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D

SCARA KELVIN (K)

FIZICĂ ROBAN DIANA-MARIA CLASA A X-A D