RAPORTURI ÎNTRE TERMENI

Între termenii logici, din punct de vedere al extensiunii (al sferei unei noţiuni) se pot stabili
următoarele raporturi:

RAPORTURI DE CONCORDANŢĂ (stabilite între termenii a căror extensiune coincide total sau
parţial):

A 1. RAPORTUL DE IDENTITATE – se stabileşte între termenii a căror extensiune coincide

perfect, cu alte cuvinte, au aceeaşi extensiune (când cei doi termeni se aplică aceloraşi obiecte).
Acest raport se stabileşte de regulă între sinonime.

Exemple de termeni aflaţi în raport de identitate: (termeni care exprimă sinonimii perfecte) :
om (A) – fiinţă raţională (B) ; nea (A) – omăt (B)/ zăpadă (C); mort (A) – decedat (B) ; I.L. Caragiale (A)
– Autorul piesei O scrisoare pierdută (B) ; Bruxelles (A) – capitala Belgiei (B).

A 2. RAPORTUL DE ORDONARE (subordonare, supraordonare) SAU DE INCUZIUNE – se

stabileşte între doi termeni atunci când extensiunea unuia dintre termeni şi numai a acestuia este
cuprinsă în întregime în extensiunea celuilalt termen.

– Termenul subordonat se numeşte specie. (A)

– Termenul supraordonat se numeşte gen. (B) .

Incluziunea stă la baza raportului dintre GEN şi SPECIE (extensiunea speciei va fi întotdeauna
cuprinsă în extensiunea genului).

Exemple de termeni aflaţi în raport de ordonare: pisică (A) – mamifer (B) ; vertebrat (A) – animal (B) ;
vrabie (A) – pasăre (B) ; meteorit (A) – corp ceresc (B) ; fotbal (A) – sport de echip (B) ; triunghi –
poligon ; poet – scriitor ; pisică (A) – felină (B).

A 3. RAPORTUL DE ÎNCRUCIŞARE SAU DE INTERSECŢIE – se stabileşte între termenii care au

unul sau mai multe elemente în comun, fiecare termen având în extensiunea sa elemente care nu
aparţin extensiunii celuilalt/celorlalţi termeni.

Exemple de termeni aflaţi în raport de încrucişare: student (A) – logician (B) ; femeie (A) – profesor
(B) ; băiat (A) – olimpic (B) ; informatician (A) – tânăr (B) ; animal amfibiu (A) – mamifere (B) ;
matematician (A) – ciclist (B) ; minge (A) – sferă (B).

RAPORTURI DE OPOZIŢIE (se stabilesc între termenii ale căror extensiuni – aflate sau nu într-
un univers de discurs – nu au nici un element comun):

Observaţie: Universul de discurs reprezintă genul care cuprinde extensiunile termenilor între care se
realizează raportul logic.

De exemplu: raportul logic dintre termenii „roşu” şi „verde” poate fi gândit în universul de discurs
„culoare” (verde şi roşu sunt specii ale genului culoare)
B 1. RAPORTUL DE CONTRARIETATE – se stabileşte între termeni care reprezintă speciile diferite ale
aceluiaşi gen, cu condiţia ca genul să aibă cel puţin trei specii.

În cazul unui univers de discurs dat, termenii aflaţi în raport de contrarietate nu epuizează acest
univers de discurs.

Altfel spus: Alegând un obiect dintr-un univers de discurs, acesta nu aparţine simultan extensiunilor
celor doi termeni, dar există posibilitatea să nu facă parte din nici una dintre extensiunile celor doi
termeni. Reuniunea extensiunilor celor doi termeni nu epuizează universul de discurs.

Exemple de termeni aflaţi în raport de contrarietate: verde (A) – albastru (B); munte (A) – câmpie (B);
triunghi (A) – cerc (B); tigru (A) – leu (B); pisică (A) – panteră (B); fag (A) – stejar (B); pix (A) – stilou
(B); rochie (A) – fustă (B) etc.

Ex. Clasa felinelor ca univers de discurs; dacă X simbolizează clasa leilor, Y clasa tigrilor, rezultă că nu
se poate ca un animal să facă parte din ambele dar poate să aparţină unei clase Z (clasa jaguarilor).

Raportul stă la baza clasificărilor politomice.

B 2. RAPORTUL DE CONTRADICŢIE – se stabileşte între:

(situaţia 1): termeni care reprezintă speciile unui gen care are numai două specii.

Exemple: bărbat (A) – femeie (B); viu (A) – mort (B); minor (A) – major (B); real (A) – ireal (B) etc.

(situaţia 2): doi termeni care nu au nici o însuşire în comun.

Exemple: elev (A) – minge (B); diamant (A) – floare (B); om (A) – cometă (B) etc.

(situaţia 3): un termen T şi tot ceea ce există în afara extensiunii sale non-T.

Exemple: animal – non-animal; plantă – non-plantă etc.

Când orice obiect am alege din universul de discurs[1], acesta trebuie să se găsească numai în
extensiunea unuia dintre termenii în cauză.
În cazul unui univers de discurs dat, termenii aflaţi în raport de contradicţie epuizează acest univers
de discurs.

Ex. „organic” – „anorganic”, „unicelular” – „pluricelular”, „solubil” – „insolubil”.

Ex. universul de discurs: mulţimea animalelor. Perechea de noţiuni contradictorii „vertebrat” –

„nevertebrat” acoperă în totalitate acest univers.