Profesor Săseanu Daniela

Clasa a IX-a A, B, D, S
Durata: 2 h

FORŢA DE FRECARE

Forţa de reacţiune normală, normala N, reprezintă forţa (acţiunea) ce se

exercită asupra oricarui corp sprijinit de către corpul pe care se sprijină.

Forţa de frecare Ff este forţa care se exercită în planul suprafeţei de

contact dintre corpuri şi se opune mişcării corpurilor unul faţă de celălalt.

Pentru a deplasa un obiect pe podea, de exemplu, un dulap, un frigider, o

masă, trebuie să împingem corpul cu o anumită forţă minimă, necesară pentru a-l
urni din loc. După ce corpul a pornit este necesară o forţă mai mică pentru a-l
menţine în mişcarea de alunecare pe podea.
Prin urmare, chiar înainte de a începe alunecarea apar forţe de frecare între
solide, numite forţe de frecare statică sau de aderenţă.
 Forţa de frecare statică Ffs se exercita între corpuri aflate în repaus si este
mai mare decat forţa de frecare cinematică Ffc sau forţa de frecare
de alunecare ce se exercita intre corpuri care aluneca unul faţă de celalalt,
numita simplu forta de frecare Ff.

Legile frecarii au fost stabilite experimental si se enunta astfel:

L 1. Forţa de frecare de alunecare între doua corpuri nu depinde de aria

suprafeţei de contact dintre corpuri.

Forţa de frecare de alunecare depinde de natura suprafeţelor corpurilor si de

gradul acestora de prelucrare (asperitati, slefuire).

L 2. Forţa de frecare de alunecare este proporţională cu forţa de apasare

normală exercitată pe suprafata de contact.

F = µN

µ este coeficientul de frecare la alunecare;

µ = tgφ, 

φ unghiul de frecare, in cazul in care corpul coboară uniform cu frecare pe un plan

inclinat de unghi φ.

Exemple de coeficienţi de frecare la alunecare

Oţel pe oţel 0,17

Cărămidă pe cărămidă 0,5 - 0,7
Lemn pe lemn 0,2 - 0,6
Cauciuc pe şosea asfaltată 0,4 - 0,6
Lemn pe gheaţă 0,035
Oţel pe gheaţă 0,02