Noțiuni despre structura discontinuă a

substanței
Introducere
Încă din Antichitate a fost formulată concepția atomistă a
substanței. Leucid și Democrit au afirmat că atomii au
formă sferică. Mai târziu, Dalton spune că materia este
constituită din atomi sferici ce nu pot fi creați sau distruși,
că atomii unui element sunt identici, dar diferiți de atomii
altor elemente.

Avogadro confirmă ipoteza lui Dalton și demonstrează că

substanța e alcătuită din atomi si molecule aflate într-o
mișcare permanentă, complet dezordonată.
Atomul este ceam mai mică particulă dintr-o substanță
care există în stare liberă și prezintă toate proprietățile
chimice ale substanței respective.

Legi care dovedesc structura discontinuă a substanței:

1. Legea proporțiilor definite : la formarea unui compus
chimic, elementele se combină între ele într-un raport de
masă riguros determinat.
2. Legea proporțiilor multiple : dacă două elemente pot
forma mai mulți compuși chimici, atunci cantitatea din un
element ce se combină cu una și aceeași cantitate din
celălalt element, se află într-un raport de numere întregi și
mici.
3. Legea lui Avogadro : volume egale de gaze diferite,
aflate în aceleași condiții de temperatură și presiune
conțin același număr de particule.
Fenomene ce pun în evidență mișcarea moleculelor și
structura discontinuă a substanței
Difuzia este fenomenul de pătrundere a moleculelor unei
substanțe printre moleculele altei substanțe.
OBS : Fenomenul de difuzie se intensifică odată cu
creșterea temperaturii.
Mișcarea browniană este fenomenul de agitație a
particulelor microscopice aflate într-o suspensie lichidă.
OBS : Mișcarea browniană a fost descoperită de Robert
Brown în 1828. A studiat la microscop o suspensie
coloidală de polen în apă și a observat că particulele de
polen au o mișcare total dezordonată, iar această mișcare
se intensifică cu cât particulele sunt mai mici și cu cât
temperatura este mai ridicată.
Agitația termică reprezintă mișcarea spontană, continuă,
haotică și dependentă de temperatură a moleculelor unui
corp.
Teoretic, mișcarea de agitație termică încetează doar la
temperatura de 0 absolut.
 Mărimi caracteristice structurii
discontinue a substanței
Deoarece atomii și moleculele sunt foarte mici, masele lor
nu pot fi exprimate convențional și se introduce unitatea
atomică de masă.
Unitatea atomică de masă reprezintă a 12-a parte din masa
izotopului de carbon-12.
1u = 1,66 10-27 kg
Masa atomică relativă reprezintă numărul care arată de
câte ori masa atomică este mai mare decât a 12-a parte din
masa izotopului de carbon-12.
mrA = mA : ( 1/12 m12c )
mrA = mA u

Masa moleculară absolută reprezintă masa unei molecule.

OBS : Masa unei molecule e egală cu suma maselor
atomice ale atomilor ce o compun.
mM = mA1 + mA2 + ….. + mAn
Masa moleculară relativă reprezintă numărul ce ne arată
de câte ori masa moleculară este mai mare decât a 12-a
parte din maza izotopului de carbon-12.
mrM = mµ : ( 1/12 m12c )
mrM = mM u
Cantitatea de substanță reprezintă numărul de moli din
substanță ( Ѵ ).
OBS : Cantitate de substanță este o mărime fizică
fundamentală.
Unitatea de măsură pentru cantitatea de substanță în S.I.
este molul, este unitate de măsură fundamentală.
Molul este cantitatea de substanță a cărei masă exprimată
in grame este numeric egală cu masa moleculară relativă a
substanței.

Formulă : Ѵ = (m / µ) = (N / NA) = (V / Vµ)

m = masa substanței
µ = masa molară (masa unui mol de substanță)
[µ]S.I = (Kg / Kmol) , 1 Kmol = 103 moli
NA = numărul lui Avogadro
NA = 6,023 1023 molecule / mol
NA = 6,023 1026 molecule / Kmol
V = volumul total
V µ = volumul molar (volumul unui mol de substanță)
V µ = 22,4 m3 / Kmol

OBS
Prin condiții normale de temperatură și presiune
înțelegem:
P0 = 1atm
T0 = 273 K

Dacă m0 = masa unei molecule, atunci m = N m0

Concentrația moleculelor ne arată numărul de molecule

din unitatea de volum.
Formulă : n = N / V
Unități de măsură : [n]S.I. = m-3
Pentru un mol de substanță : n = NA / Vµ
Numărul lui Loschmidt reprezintă concentrația volumică
a unui gaz aflat în condiții normale de temperatură și
presiune.
n0 = 2,7 1025 m-3
OBS
Dacă avem un amestec de gaze, masa amestecului este :
m = m1 + m2 + … + mn

Concentrația volumică : n = n1 + n2 + … + nn
Numărul de moli din substanță : Ѵ = Ѵ 1 + Ѵ 2 + … + Ѵ n

Masa molară a amestecului de gaze

Ѵ = m/µ ➔ µ = (µ1Ѵ1+µ2Ѵ2+...+ µnѴn) / (Ѵ1+Ѵ2+...
+Ѵn)

Legea lui Dalton

Presiunea unui amestec de gaze este egală cu suma
presiunilor parțiale ale gazelor din amestec.
P = p1’ + p2’ + ….. + pn’
Presiunea(p) : mărimea fizică ce ne arată forța care se
exercită uniform și perpendicular pe o suprafață dată.
Formulă : p = F / S
Unități de măsură : [p]S.I.= Pa (Pascalul)
Pascalul este presiunea exercitată de o forță de 1N asupra
unei suprafețe de 1m2.

OBS
Există și alte unități de măsură pentru presiune, dar nu in
S.I.
1atm = 101325 Pa
1 torr = 133 Pa
1 mm Hg (milimetru coloană de mercur) = 760 torr
 Formulele lui Boltzmann
Introducere
Datorită mișcării de agitație termică a moleculelor,
acestea se ciocnesc cu pereții vasului, au o viteză și
implicit o energie cinetică care este direct proporțională
cu temperatura.
E~T
Ec = 3 / 2 K T (prima formulă al lui Boltzmann)
K = constanta lui Bolzmann
K = 1,38 10-23 J / K
T = temperatura absolută
[T]S.I. = 1K (Kelvinul)

OBS
Kelvinul este unitate de măsură fundamentală. Nu se
deduce din alte unități de măsură.
T[K] = t(Celsius) + 273,15
“ t ” este întotdeauna exprimată în grade Celsius.

Se demonstrează că :
p = n K T ( A doua formulă al lui Boltzmann)
p = presiunea gazului
n = concentrația volumică

OBS
n=N/V ➔pV=nKT
Ѵ = N / NA ➔ N = Ѵ NA ➔ p V = Ѵ N A K T
Produsul NA K = R = constanta universală a gazelor
perfecte
R = 8310 J (Kmol K)

p V = Ѵ R T ➔ Ecuația termică de stare

p = presiunea gazului
V = volumul gazului
Ѵ = numărul de moli
R = constanta universală a gazelor perfecte
T = temperatura absolută
OBS
Ѵ = m / µ ➔ p V = (m R T) / µ (ecuația Clapeyon-
Mendeleev)
m = masa moleculelor
µ = masa molară

Kelvinul este a 273,15 parte din intervalul cuprins între 0

absolut si puctul triplu al apei.
Formula fundamentală a teoriei cinetico-
moleculare
Introducere
Un gaz conține un număr foarte mare de particule ce se
mișcă haotic. Aceste molecule se ciocnesc cu pereții
vaselor ce le conțin, acționează cu o forță asupra pereților
vasului, deci se produce o presiune.

Modelul gazului ideal

1. Gazul e format dintr-un număr foarte mare de particule
identice.
2. Dimensiunile moleculelor sunt mici în comparație cu
distanța între ele.
3. Moleculele se află într-o mișcare haotică, perfect
dezordonată.
4. Forțele intermoleculare se neglijează.
5. Ciocnirile dintre molecule și pereții vasului sunt perfect
elastice.
OBS
Acest model e valabil și în cazul gazelor reale, dacă se
află la presiuni mici și la temperaturi nu prea scăzute.

Se demonstrează : p = (1 / 3) n m0 v2 (formula
fundamentală a teoriei cinetico-moleculare)
n = concentrația volumică
m0 = masa unei molecule
v2 = viteza pătratică medie

OBS
Dacă înmulțim cu 2/2 relația atunci :
p = (2 / 3) n (m v2) / 2
p = (2 / 3) n Etr
Etr = energia cinetică medie a unei molecule aflată în
mișcare de translație.
Enunț : Presiunea unui gaz este direct proporțională cu
energia cinetică a mișcării de translație a moleculelor din
unitatea de volum.
OBS p = (1 / 3) ρ v2
 Sisteme termodinamice
Se numește sistem termodinamic orice corp macroscopic
sau ansamblu de corpuri macroscopice bine delimitat.
OBS
Delimitarea sistemului termodinamic de corpurile
înconjurătoare se face mintal.
Corpurile înconjurătoare care nu fac parte din sistemul
termodinamic formează mediul exterior.
Un sistem termodinamic poate interacționa cu mediul
exterior în următoarele moduri : mecanic, termic și prin
schimb de substanță.
Clasificarea sistemelor termodinamice
a) sistem izolat = sistemul care nu interacționează și nu
schimbă substanță cu mediul exterior
b) sistem neizolat = sistemul care interacționează cu
mediul exterior
c) sistem deschis = între el și mediul exterior există
schimb de enegie cât și de substanță
d) sistem închis = între el și mediul extern are loc schimb
de energie, dar nu și schimb de substanță
Starea sistemului termodinamic = totalitatea proprietăților
lui la un moment dat
Parametrii de stare sunt mărimi fizice măsurabile care
caracterizează proprietățile unui sistem termodinamic.
exemplu : presiunea, volumul , masa , temperatura

Clasificarea parametrilor de stare

a) parametrii intensivi (presiunea, temperatura, densitatea)
b) parametrii extensivi (masa, volumul, energia internă,
cantitatea de substanță)
c) parametrii de poziție (volumul)
d) parametrii de forță (presiunea)

Starea de echilibru termodinamic este starea unui sistem

în care parametrii de stare nu variază în timp.
Trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare în alta se
numește proces termodinamic sau transformare de stare.
Transformarea cuasistatică este transformarea în care
parametrii de stare variază în timp atât de lent încât în
orice moment sistemul poate fi considerat în echilibru.
Transformarea ciclică este transformarea în care starea
inițială coincide cu starea finală.
Se numește proces reversibil un proces în care
succesiunea de stări prin care trece sistemul poate fi
parcursă în amebele sensuri.

OBS
Un proces care nu e reversibil se numește proces
ireversibil. Procesele din natură sunt ireversibile.

Starea de echilibru termodinamic a unei cantități fixe de

gaz ideal este complet descrisă de 2 parametri de stare :
presiunea și volumul.

OBS
Coordonatele (pV) se numeste coordonate Clapeyron.
 Echilibrul termic. Temperatura
Introducere
Starea de încălzire a gazelor este determinată de mișcarea
de agitație termică a moleculelor. Ea e caracterizată
cantitativ cu ajutorul unei mărimi măsurabile numite
temperatură.
OBS
La echilibru, încetează transferul macroscopic de energie
de la un gaz la altul, iar energia cinetică medie a unei
molecule din ambele gaze are aceeași valoare, deci
temperatura și energia cinetică au o comportare identică.

Temperatura unui gaz ideal este o măsură a intensității

mișcării termice a moleculelor din care este constituit.
Pentru măsurarea temperaturii unui corp, se folosește un
dispozitiv numit termometru. El conține un corp
termometric caracterizat de existența unei mărimi, a cărei
valoare se modifică semnificativ, când variază
temperatura. O astfel de mărime se numește mărime
termometrică.
Se numește scară de temperatură corespondența între
valoarea măsurată a mărimii fizice ce caracterizează un
termometru și valorea temperaturii indicate de
termometru.
Temperatura empirică este temperatura ce caracterizează
starea de echilibru termodinamic a unui sistem.
Gradul Celsius este a suta parte din intervalul de
temperaturi cuprins între temperatura de topire a gheții și
temperatura de fierbere a apei la presiune atmosferică
normală.

Gradele de libertare ( i ) ne arată numărul parametrilor

independeți necesari pentru precizarea univocă a poziției
unui sistem în spațiu.

OBS
Un singur punct material are 3 grade de libertare.
Molecula poate fi asociată unui punct material astfel :
a) molecula monoatomică : i=3
b) molecula biatomică : i=5
c) molecula poliatomică : i=6
Astfel, energia cinetică medie a mișcării de translație a
unei molecule este dată de relația:
Ec = (3 / 2) K T
K = constanta lui Boltzmann
T = temperature absolută

Energia internă ( U ) reprezintă suma tuturor energiilor

cinetice ale unui gaz. Energia internă a unui gaz ideal este
U = ( i / 2) Ѵ R T
i = numărul de grade de libertate
Ѵ = cantitatea de substanță
R = constanta universală a gazelor perfecte
T = temperatura absolută
Unități de măsură : US.I. = 1 J (joulul)

OBS
molecula monoatomică : U = ( 3 / 2) Ѵ R T
molecula biatomică : U = ( 5 / 2) Ѵ R T
molecula poliatomică : U = 3 Ѵ R T
Viteza termică ( vt )
vt = √ ( 3 K T ) / m0

Principiul 0 al termodinamicii : Există o mărime fizică scalară

numită temperatură care reprezintă o proprietate a tuturor
sistemelor termodinamice în stări de echilibru astfel încât
egalitatea temperaturilor e o condiție necesară și suficientă
pentru realizarea echilibrului termic.

OBS Energia internă este o mărime fizică de stare.

Energia internă a unui sistem este egală cu suma energiilor
interne ale subsistemelor.
U = U1 + U2 + ..... + Un

Două sisteme sunt în contact termic dacă ansamblul celor două

sisteme este izolat la exterior, iar între ele este posibil schimbul
de căldură, fără a fi posibil schimbul de lucru mecanic.
Principiul tranzitivității echilibrului termic : Dacă două sisteme a
și b sunt în echilibru termic, iar sistemul b este în echilibru
termic cu un sistem c, atunci și sistemele a și c sunt în echilibru
termic.
OBS Toate corpurile aflate în echilibru termic au aceeași
temperatură.
 Coeficienți calorici

Coeficienții calorici sunt mărimi fizice măsurabile ce

stabilesc o relație cantitativă între căldura schimbată de un
corp și variația de temperatură.
Capacitatea calorică ( C ) este o mărime fizică necesară
pentru a modifica un grad.
Formulă : C = Q / Δt
Q = căldura
Δt = variația de temperatură
OBS Δt = ΔT
Unități de măsură : [C]S.I. = J / K
Căldura specifică ( c ) reprezintă căldura necesară unității
de masă de a modifica temperatura cu 1 grad.
Formulă : c = Q / (m Δt)
m = masa
OBS
Q = m c Δt
C=mc
Q = C Δt
Unități de măsură : [c]S.I. = J / ( Kg K )
Căldura molară reprezintă căldura necesară unui mol de
substanță de a-și modifica temperatura cu un grad.
Formulă : C = Q / (ΔT Ѵ)
Unități de măsură : [C]S.I. = J / (Kmol K)

OBS C = µ c , µ = masa molară

Notăm cu Cv căldura molară la un volum constant și cu cv

căldura specifică la un volum constant.
Notam cu Cp căldura molară la presiune constantă și cu cp
căldura specifică la presiune constantă.
Cp = Cv + R
cp = cv + R / µ
R = constanta universală a gazelor perfecte

Ecuația generală de stare a gazelor ideale : Dacă un gaz

trece din o stare inițială în una finală, atunci :
(p0 V0) / T0 = (p V) / T
Transformările simple ale gazului ideal

1. Transformarea izotermă
Este transfomarea în care cantitatea de substanţă şi
temperatură rămân constante.
Obs.
pV= ѴRT => p= ѴRT/V
pV=const. (ecuaţia transformării izoterme)

Legea transformării izoterme a fost descoperită de

către Robert Boyle şi Francois Marriotte.
Enunţ: Într-o transformare izotermă presiunea
gazului variază invers proporţional cu
volumul său.
Legea transformării izoterme: p1V1=p2V2
Obs.
Legea transformării izoterme de mai
numeşte legea Boyle-Marriotte.
Izotermele mai îndepărtate au temperatura
mai mare.
2. Transformarea izobară
Legea transformării izobare a fost descoperită pe
cale experimentală de către Gay şi Lussac. Se mai
numeşte şi legea Gay-Lussac.
Def.: Transformarea izobară este transformarea în
care presiunea este constantă. (p=const.)
Enunţ: Variaţia relativă a volumului unui
gaz aflat la presiune constantă este
direct proporţional cu temperatura.
Cantitativ: V-V0/V0= αT
ΔV/V0=variaţia relativă a volumului
α=1/273,15 grad-1
V=volum final
V0=volum iniţial
T=temperatura absolută
Obs.
V-V0=V0αT
 V= V0αT+V0
V=V0(αT+1)
Legea transformării izobare: V/T=const.
Obs.
Dacă gazul trece dintr-o stare în alta, legea
transformării izobare se scrie: V1/T1=V2/T2.

3. Transformarea izocoră
A fost descoperită pe cale experimentală de către
Charles.
Def.: Este transformarea în care volumul gazului
este constant.
Enunţ: Variaţia relativă a presiunii unui gaz aflat la
volum constant este direct proporţional cu
temperatura.
Cantitativ: p-p0/p0=βT
Δp/p0=variaţia presiunii
p=presiunea finală
p0=presiunea iniţială
 β=coeficient termic al presiunii
β=1/273,15 grad-1
T=temperatura absolută
Obs.
p-p0/p0=βT
p-p0=βTp0
p= βTp0+p0
p=p0(βT+1)
Legea transformării izocore: p/T=const.
Obs.
Dacă gazul trece dintr-o stare în alta, legea
transformării izocore se scrie: p1/T1=p2/T2.
Ecuaţia generală de stare a gazelor ideale: p0V0/
T0=p1V1/T1.
Principiul I al termodinamicii

Introducere: În cazul contactului mecanic dintre un sistem

termodinamic şi mediul exterior, parametrii
de poziţie variază. Variaţia parametrilor de
poziţie indică deplasarea punctului de
aplicaţie al forţelor exterioare ce acţionează
asupra sistemului.
Obs.
Un sistem termodinamic efectuează lucru mecanic
când îşi modifică parametrii de poziţie. Dacă în urma
interacţiunii, variază parametrii presiunea şi volumul,
înseamnă că se efectuează lucru mecanic. Dacă variază
doar temperatura, această formă a schimbului de energie
se numeşte căldură.
Lucrul mecanic şi căldura sunt mărimi fizice de
proces.
Considerăm un cilindru cu piston mobil, în interiorul
căruia se află un gaz.
L=Fd=Fx
⇨L=pSx => L=pΔV
p=F/S => F=pS
A=L*l=(V2-V1)p=p ΔV => A=L.
Interpretare geometrică:
Aria cuprinsă sub curba de variaţie a presiunii cu
volumul este chiar lucrul mecanic efectuat de corp.
Obs.
Dacă ΔV>0, L este pozitiv.
Dacă ΔV<0, L este negativ.
Convenţii de semn:
Dacă sistemul primeşte lucru mecanic, acesta este
negativ şi dacă sistemul cedează lucru mecanic, acesta
este pozitiv.
Enunţ: Principiul I al termodinamicii introduce o mărime
de stare numită energie internă (U), iar variaţia
energiei interne (ΔU) depinde doar de starea
iniţială şi de cea finală şi nu depinde de stările
intermediare prin care trece sistemul
termodinamic.
Obs.
1. Energia internă este o mărime fizică de stare.
2. Principiul I al termodinamicii leagă cele două
mărimi fizice de proces, căldura şi lucrul mecanic,
de variaţia energiei interne, astfel: Q=L+ ΔU.
Q=cantitatea de căldură
L=lucrul mecanic efectuat
ΔU=variaţia energiei interne
Alt enunţ al principiului I:
 Căldura primită de sistem este egală cu suma dintre
lucrul mecanic efectuat de către sistem şi variaţia energiei
interne a sistemului.
Obs.
Într-o transformare ciclică:
ΔU=0
Q=L+ ΔU => Q=L
Adică, într-o transformare ciclică, un sistem poate
efectua lucru mecanic numai dacă primeşte căldură din
exterior => nu poate fi construită o maşină termică, care
să producă lucru mecanic, fără a consuma căldură de la o
sursă exterioară. Asemenea maşină se numeşte perpetuum
mobile de speţa I. Deci principiul I al termodinamicii ne
arată imposibilitatea construirii unui perpetuum mobile de
speţa I.
Principiul I al termdinamicii este legea conservării
energiei, aplicată la sisteme termodinamice. Adică dacă
sistemul este izolat, nu schimbă nici căldură, nici lucru
mecanic cu exteriorul.
Q=0, L=0 => ΔU=0
Uf-Ui=0 => Uf=Ui
 Căldura, lucrul mecanic şi variaţia
energiei interne în transformările simple
ale gazului ideal

1. Transformarea izobară
L=p ΔV
Qp= ѴCp(T2-T1)
ΔU=ѴCv(T2-T1)

2. Transformarea izocoră
L=0
Q=L+ΔU => Q=ΔU
QV=ΔU= ѴCv(T2-T1)
 3. Transformarea izotermă
ΔU=0
Q=L+ ΔU => Q=L
Q=L=ѴRT ln Vf/Vi

4. Transformarea adiabatică
Este transformarea care nu face schimb de
căldură cu mediul exterior. (Q=0)
Învelişul adiabatic=învelişul care nu permite
schimbul de căldură cu exteriorul.
Legea transformării adiabatice: pVɣ=const. (ecuaţia lui
Poisson)
p=presiunea gazului
V=volumul gazului
ɣ=coeficient adiabatic (gamma)
ɣ=Cp/Cv
Obs.
pVɣ=const.
⇨ p=ѴRT/V
pV= ѴRT
 ѴRT/V * Vɣ=const.
TVɣ/V=const.
TVɣ-1=const.

Q=0, Q=L+ ΔU => L=- ΔU

L=- ΔU=-ѴCv(T2-T1)

Motoare termice

Se numeşte motor termic un dispozitiv care poate

efectua lucru mecanic dacă primeşte căldură prin arderea
de combustibil.
 Clasificarea motoarelor termice:
- cu ardere externă (locomotiva cu aburi)
- cu ardere internă (motoarele de automobil)

Transformarea ciclică bitermă

Def.: Este o transformare în care sistemul termodinamic
schimbă căldură cu două termostate, având
temperaturi diferite.
Considerăm un motor termic care efectuează un
proces ciclic biterm, în care primeşte căldură de la un
termostat numit sursă caldă şi cedează căldură de la un
termostat numit sursă rece.
Notăm cu Qp-căldura primită şi Qc-căldura cedată.
Randamentul unei maşini ciclice biterme este egal ci
raportul dintre lucrul mecanic total şi căldura primită.
η=L/Qp

Obs.
1.L=Qp+Qc=Qp-|Qc|
η=(Qp-|Qc|)/Qp=1-|Qc|/Qp
 2. Randamentul este o mărime fizică adimensională şi
se exprimă în procente. Randamentul este
subunitar.

Ciclul Carnot
Def.: Este transformarea ciclică bitermă formată din două
izoterme şi două adiabate.
Formulă: η=1-T2/T1

Motorul Otto

Def.: Este un motor în 4 timpi care foloseşte combustibili,

vapori de benzină amestecaţi cu aer.
Cei 4 timpi sunt:
1. Aspiraţia
2. Compresia
3. Aprinderea şi detenta
4. Evacuarea

Obs.
 Presupunând că este cunoscut raportul de compresie
al motorului notat cu ε=V2/V1, astfel randamentul
motorului Otto este: η=1-1/ ε ɣ-1.