EXAMEN CHIMIE 2023

CURS 1 (LEGILE COMBINAȚIILOR CHIMICE):

1. Legea conservării masei: În orice proces chimic suma maselor substanţelor reactante este
egală cu suma maselor substanţelor care rezultă din reacţie
2. Legea proporţiilor definite: Indiferent de procedeul prin care se obţine o combinaţie
chimică, elementele ce o alcătuiesc se combină în proporţii de masă constante
3. Legea proporţiilor multiple: Raporturile dintre diferitele cantităţi dintr-un element, care se
combină cu aceeaşi cantitate dintr-un alt element, pentru a forma mai mulţi compuşi
chimici, sunt numere întregi şi mici
4. Legea proporţiilor echivalente: Raportul maselor a două substanţe, A şi B, care reacţionează
este egal cu raportul echivalenţilor lor chimici

mA E A
=
mB E B

Echivalentul chimic, E, reprezintă numărul care arată câte grame dintr-un element
(combinaţie chimică) reacţionează sau substituie într-o reacţie chimică 1,008 g hidrogen, 8,000 g
oxigen sau, în general, un echivalent gram al oricărei alte substanţe.

Cantitatea de substanţă, exprimată în grame, numeric egală cu echivalentul chimic, se

numeşte echivalent gram

5. Legea volumelor constante: Volumele a două gaze care se combină pentru a forma un
compus gazos bine definit, măsurate la temperatură și presiune constantă, se găsesc între
ele într-un raport de numere întregi și mici.
Molecula este cea mai mică parte din substanţă care mai păstrează proprietăţile chimice ale
acesteia .
6. Legea lui Avogadro: Volume egale de gaze identice sau diferite, în aceleaşi condiţii de
temperatură şi presiune, conţin acelaşi număr de molecule

Volumul molar reprezintă volumul ocupat de un mol din orice gaz (Vm = 22,4 l). Volumul molar
al unui gaz se determină din raportul între masa unui mol şi densitate:

M
V m=
ρ

CURS 2 (TEORIA ATOMO – MOLECULARĂ):

Atomul este cea mai mică particulă dintr-un element care păstrează proprietățile fizice și
chimice ale acestuia și care, prin metode fizice și chimice obișnuite, nu mai poate fi divizată în alte
particule.

Elementul chimic reprezintă totalitatea atomilor cu aceeași sarcină nucleară (Z).

Substanța simplă (substanță elementară) este substanța care nu poate fi descompusă în alte
substanțe

Substanța compusă (combinație chimică) este substanța care rezultă prin combinarea a
două sau mai multe substanțe; ea poate fi descompusă în substanțele din care s-a format

Masa atomică (A) este o mărime relativă care arată de câte ori atomul unui element este
mai mare decât unitatea atomică de masă

Masa moleculară (M) este o mărime relativă care arată de câte ori molecula unei substanțe
este mai mare decât unitatea atomică de masă. (Se calculeaza insumand masele atomilor
corespondenti)

ex:

M NaOH =¿ 23 + 16 + 1 = 40 g/mol

Atomul gram este cantitatea dintr-un element a cărei masă, exprimată în grame, este
numeric egală cu masa atomică a acelui element

Exemplu:

1 atom gram H = 1 g
1 atom gram O = 16 g

Molecula gram sau molul, reprezintă cantitatea de substanță a cărei masă, exprimată în
grame, este numeric egală cu masa ei moleculară.

Exemplu:

1 mol H2 = 2 g

1 mol NaOH = 40 g

Numărul de sarcini pozitive ale nucleului (protoni) se numeşte număr atomic şi se notează
cu simbolul Z.
Numărul de masă, A, este egal cu suma protonilor (Z) şi a neutronilor (N) care intră în
compoziţia sa:

A=Z+N

CURS 3 (STRUCTURA NUCLEULUI ATOMIC):

NUMERE CUANTICE :

1. Numărul cuantic principal, n

n = numărul stratului

2. Numărul cuantic secundar, l

l = 0……(n-1)

3. Numărul cuantic magnetic, m

m = -l…..0…..+l

4. Numărul cuantic de spin, s

±1 h
s= ,
2 2π

ORBITALI:
1. Orbital S n=1 si l=0. Orbitalul 1s are simetrie sferica cu nucleul in centrul sferei
2. Orbital P. Incepand cu n=2 fiecare strat are 3 orbitali p
3. Orbital D. Incepand cu n=3 fiecare strat are 5 orbitali d
4. Orbital F. Sunt in numar de 7 apar de la n=4,5..

CURS 4 (CONSTRUCȚIA ÎNVELIȘULUI ELECTRONIC AL ATOMILOR):

Structura electronică a atomilor se exprimă prin formule electronice care indică:
• prin cifre, numărul cuantic principal (nivelul de energie),

• prin litere, subnivelele de energie, determinate de valorile numărului cuantic secundar.

• numărul de electroni din fiecare subnivel este indicat cu un exponent.

CURS 6 (PERIODICITATEA PROPRIETATILOR):

Caracterul electrochimic:
Reprezintă proprietatea atomilor elementelor de a ceda sau de a accepta electroni,
transformându-se în ioni.

 Caracterul electropozitiv se defineşte prin capacitatea unui atom izolat de a ceda

electroni şi de a se transforma în ion pozitiv:

 Caracterul electronegativ reprezintă tendinţa unui atom izolat de a accepta electroni şi

de a se transforma în ion negativ:

Oxidarea este fenomenul de cedare de electroni, fenomen în urma căruia numărul de

oxidare pozitiv al elementelor creşte

Reducerea este fenomenul de acceptare de electroni, fenomen în urma căruia scade

numărul de oxidare pozitiv al elementului sau elementul dobândeşte număr de oxidare negativ

Elementul cu caracterul oxidant cel mai puternic este fluorul (elementul cu caracterul
electronegativ cel mai puternic), iar elementul cu caracterul reducător cel mai puternic este cesiul

Valenţa şi numărul de oxidare al elementelor:

Valenţa reprezintă capacitatea numerică a unui atom de a se combina cu atomii altui

element.
În compuşii binari cu hidrogenul:
 valenţa elementelor creşte în perioadă de la 1 la 4 (pentru grupele I A – IV A este egală
cu numărul grupei)
 valenta elementelor scade până la 1 (pentru grupele V A – VII A valenţa faţă de hidrogen
este egală cu diferenţa între 8, valenţa maximă şi numărul grupei).
În compuşii binari cu oxigenul, valenţa maximă a elementelor este egală cu numărul grupei

Numarul de oxidare:
 - elementele in substantele elementare au nr de oxidare 0
- atomul de flour are nr de oxidare -1
- atomul de oxigen are in combinatii nr de oxidare -2
- hidrogenul are nr de oxidare -1 in hidruri ionice si 1 in combinatiile covalente

Nr de oxidare maxim pozitiv al unui element este egal cu numarul grupei din care face parte
elementul

CURS 7 (LEGATURA IONICA):

 Atomii elementelor din grupa I A pierd ușor electronul periferic, devenind ioni pozitivi,
denumiți cationi

 Atomii elementelor din grupa a VII A, pentru a realiza configuraţia de octet a gazului rar
care urmează în sistemul periodic, acceptă un electron și se transformă în ioni negativi,
denumiți anioni

Numărul de electroni transferați de un atom reprezintă electrovalenţa și determină sarcinile

elementare ale fiecărui ion.

Regula octetului:

Electrovalenţa este egală cu numărul de electroni care trebuie să fie cedaţi sau acceptaţi de
un atom pentru a dobândi configuraţie stabilă, în general, configuraţie de octet

CURS 8 (LEGATURA COVALENTA):

Atomii implicaţi în legătură pun în comun electronii impari din stratul de valenţă, realizându-
se, astfel, configuraţii de 2 sau 8 electroni pentru ambii parteneri

Legătura covalentă conduce la formarea moleculelor

A) Legatura covalenta se poate realiza intre atomi identici (A-A)

B) Legatura covalenta se realizeaza intre atomi diferiti (A-B)

Legătura covalentă poate fi:

 - simpla (-)
- dubla (=)
- tripla (≡)

Legătura covalent coordinativă (legatura de tip donor-acceptor):

Pentru a se realiza legătura coordinativă este necesar ca unul dintre atomi să posede o
pereche de electroni neparticipanţi la legătura chimică (atomul donor), iar celălalt atom să posede
un orbital liber (atomul acceptor)

Polaritatea legăturii şi moleculelor

Dacă cei doi atomi care se leagă sunt identici, cum este cazul în moleculele H2, Cl2, N2,
electronii de legătură se repartizează în mod egal între cei doi atomi. În acest caz centrul sarcinilor
pozitive coincide cu centrul sarcinilor negative şi legătura (respectiv molecula) este nepolară

Dacă atomii care se leagă sunt diferiţi din punct de vedere al valorii electronegativităţii,
electronii de legătură se vor deplasa spre atomul mai electronegativ, fără ca aceştia să-i aparţină în
totalitate. Centrul sarcinilor pozitive nu mai coincide, în acest caz, cu centrul sarcinilor negative.
Astfel de molecule se numesc molecule polare

CURS 10 (SISTEME DISPERSE):

Solubilitatea (s) este cantitatea de substanță exprimată în grame care se dizolvă în 100 gr dizolvant

Concentrația procentuală (Cp) – reprezintă cantitatea de substanță dizolvată în 100 gr soluție

mdiz
𝐶𝑝= *100 (%)
msol

Concentrația molară (Cm) – reprezintă numărul de moli de substanță dizolvată într-un litru de soluție
m diz mol
𝐶𝑚= ( )
M∗V sol ( l ) l

mdiz
Numar de moli: 𝜈 =
M

Concentrația normală (Cn) – reprezintă numărul de echivalenți gram de substanță dizolvată dintr-un
litru de soluție.
mdiz Eg
𝐶𝑛= ( )
E∗V sol ( l ) l

Titrul (T) – reprezintă cantitatea de substanță dizolvată dintr-un mililitru (cmc) de soluție.
Titrul: - titrul real (Tr) – se determină experimental
- titrul teoretic (Tt) – se calculează

Cm∗M g
𝑇𝑡= ( ) - dacă soluția este de conc. molară
1000 cm3

CmE
𝑇𝑡= ¿ ) – dacă soluție este de conc. normală
1000

Factorul unei soluții este un număr care arată de câte ori o soluție aproximativă este mai diluată sau
mai concentrată față de o soluție etalon.
Tr
𝐹=
Tt

CURS 11 (METALE):

Seria de activitate a metalelor:

K , Ca , Na , Mg , Al , Zn , Fe , Pb , H , Cu , Hg , Ag , Au, Pt

PH:

- pH=-lg[𝐻3O]

- pOH=-lg[HO]

- kw=[H3O]*[HO]=10−14 𝑚𝑜𝑙/𝑙

- pH+pOH=14