Legea periodicitatii

Proprietatile fizice si chimice ale elementelor, care se manifesta in proprietatile

substantelor simple si compuse pe care le alcatuiesc, sunt intr-o dependenta periodica
de masele lor atomice.

Legea proportiilor definite

Toate substanţele au o compoziţie calitativă şi cantitativă bine determinată.
Indiferent de provenienţă, orice substanţă chimică este formată din aceleaşi elemente,
luate în aceeaşi proporţie.

Legea proportiilor multiple

Dacă reacţionează două elemente, şi în condiţii diferite de reacţie se formează mai
multe feluri de substanţe compuse, cantităţile diferite dintr-un element, care
reacţionează cu aceeaşi cantitate din celălalt element, se află între ele într-un raport de
numere întregi şi mici.

Legea conservarii masei materiei

Suma maselor substanţelor care reacţionează este egală cu suma maselor care rezultă
într-o reacţie chimică.
Numărul şi tipul atomilor care reacţionează este egal cu numărul şi felul atomilor care
rezultă într-o reacţie chimică.
Numărul şi tipul atomilor se conservă pe parcursul unei reacţii chimice.

Legea lui Avogadro

Volume egale, de gaze diferite, măsurate în aceleaşi condiţii de temperatură şi
presiune, conţin acelaşi număr de molecule.

Legea lui Raoult

Legea lui Raoult este o lege fizică privitoare la presiunea de vapori a unei soluții
ideale. Astfel presiunea de vapori a unui component din soluție e egală cu
o fracție din presiunea de vapori a componentului pur.

Legea echivalentilor chimici

Masele substanţelor care reacţionează sunt direct proporţionale cu echivalenţii lor.
Echivalentul chimic este un număr care arată raportul de combinare sau raportul de
substituire a unui element sau a unei substanţe cu un gram de hidrogen sau cu opt
grame de oxigen .
Cantitatea dintr-o substanţă, numeric egală cu echivalentul chimic, şi exprimată în
grame se numeşte echivalent gram.

Legea volumelor constante

Legea volumelor constante (Gay-Lussac) spune:
La presiune constantă, între volumele gazelor care reacționează și volumele gazelor
care rezultă există un raport de numere întregi și mici.
Proton
Protonii sunt particule materiale cu masa 1u.a.m. şi sarcina +1.

Neutron
Neutronii ( 0 n ) sunt particule materiale cu masa de 1 u.a.m. şi sarcină nulă.

Invelis electronic
Învelişul de electroni are structura stratificată. Electronii alcătuiesc zone de
electricitate negativă, cu anumite forme, energii şi orientări numite orbitali. Ocuparea
orbitalilor cu electroni se face în ordinea crescătoare a energiei acestora adică de la
nucleu către exteriorul atomului.

Numarul de masa
Numărul de masă reprezintă suma dintre numărul de protoni și numărul
de neutroni din nucleul atomic, notat cu A. Acesta este un numar întreg, pentru orice
specie de atomi.

Numarul atomic
În fizică și chimie, numărul atomic al unui element chimic reprezintă numărul
de protoni din nucleul atomilor acelui element și se notează de obicei cu Z. Numărul
de electroni este egal, în cazul unui atom neutru din punct de vedere electric, cu
numărul de protoni. Poziția elementelor chimice în sistemul periodic al
elementelor este determinată de numărul Z, motiv pentru care acesta se mai numește
și număr de ordine.

Izotopi
Izotopul este specia de atom cu același numar atomic Z dar cu numar de masa
A diferit (adică aceleași proprietăți chimice dar proprietăți fizice diferite). Cuvântul
"izotop" provine din grecescul isos (egal) și topos (loc). Toți izotopii unui element
chimic au în învelișul electronic același număr de electroni, iar nucleele lor au același
număr de protoni; ceea ce este diferit reprezintă numărul de neutroni.

Legatura ionica
Legătura ionică este formata prin atragerea electrostatica cu sarcini opuse si are loc
intre metalele tipice si nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică
exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv
primirea de unul sau doi electroni. Se formeză astfel o moleculă a cărei legătură
ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică
exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare
solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se numesc
cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre un
element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic
electronegativ (grupele VI, VII).
Legatura covalenta polara/nepolara
Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt legați între ei prin
perechi de electron puse în comun, atomii având poziții fixe unii față de alții. Aceasta
apare doar între atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se numește moleculă.

Legătura covalentă poate fi de trei feluri, după modalitatea de punere în comun a

electronilor. Astfel, ea este:
-nepolară - apare la atomii din aceeași specie sau la atomii din specii diferite care au
electronegativități foarte apropiate (aceștia fiind carbonul și hidrogenul). Fiecare
dintre cei doi atomi pune în comun câte un electron, și fiecare atrage la fel de mult
perechea astfel formată.
-polară - există doar între atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare dintre cei
doi atomi pune în comun câte un electron, dar atomul care are electronegativitatea mai
mare atrage mai puternic perechea formată. Atomul cu electronegativitatea mai mică
devine astfel dezvelit de electroni.
-coordinativă - este o legătură covalentă polară specială. În acest caz, doar un atom
pune în comun cei doi electroni necesari formării legăturii (acesta numindu-se donor),
iar celălalt doar acceptă perechea oferită (acesta numindu-se acceptor).

Legatura metalica
Legăturile metalice sunt legături chimice ce se formează între atomii metalelor, cum
ar fi magneziul (Mg), sodiul (Na) sau cuprul (Cu). Cea mai simplă teorie ce explică
legăturile metalice spune că atomii metalelor cedează electronii de pe ultimul strat,
pentru a forma cationi.

Legatura de hidrogen
Legatura de hidrogen consta in atractia electrostatica ce
se stabileste intre nucleul atomului de hidrogen
partial dezgolit de elctroni si o pereche de electroni neparticipanti la legatura de
la un atom puternic electronegative si cu raza mica.

Legaturi de tip van der Waals

Legătura van der Waals este o legătură slabă caracteristică moleculelor gazelor inerte
(care au păturile electronice complete) care formează cel mai simplu tip de cristale.
Acestea sunt
izolatori transparenţi, cu temperatura de topire coborâtă şi structura cristalină
compactă : cub cu feţe
centrate (CFC).

Solutia
O soluție este un amestec omogen format din doi sau mai mulți componenți. Soluțiile
pot fi saturate sau nesaturate (după cantitatea de substanță dizolvată). Orice soluție
conține un solvent(substanța care dizolvă) și un solvat(substanța care se dizolvă). În
cele mai multe cazuri, solventul este apa.

Concentratia molara (molaritatea)

Reprezinta numarul de moli de substanta dizolvata într-un litru de solutie.

Concentratia normala (normalitatea)

Reprezinta numarul de echivalenti-gram de solut dintr-un litru de solutie.

Concentratie procentuala
Concentratia procentuala de masa: reprezinta cantitatea de substanta dizolvata,
exprimata în grame din 100 grame de solutie.

Concentratia molala (molalitatea)

Este definita ca fiind moli de solut la 1000 grame de solvent.

pH
pH-ul reprezintă logaritmul cu semn schimbat al concentrației ionilor din soluție. Prin
noțiunea de pH se exprimă cantitativ aciditatea (sau bazicitatea) unei substanțe, pe
baza concentrației ionilor numiți hidroniu H3O+. Pentru soluțiile foarte diluate se
consideră că pH-ul nu mai este egal cu concentrația hidroniului, ci cu concentrația
molară a soluției.