Legături chimice

Legătura chimică este puterea de atracție care se manifestă între atomi, ioni sau
molecule și care permite formarea compușilor chimici. Legarea se poate realiza ca
urmare a unor forțe electrostatice de atracție formate între speciile chimice încărcate
cu sarcini electrice opuse (în cazul legăturilor ionice) sau ca urmare a punerii în
comun al unui anumit număr de electroni între speciile chimice (în cazul legăturilor
covalente).

Tipuri de legături chimice

În general, legăturile chimice au caracter ionic și covalent, excepție făcând legăturile
dintre atomi identici (acestea sunt covalente 100%). Legăturile ionice și covalente
separate sunt întâlnite destul de rar. Disponibilitatea pentru o anumită legătură
împarte compușii în: ionici și covalenți. După nivelul la care se formează legăturile,
există forțe intermoleculare (între molecule) și forțe intramoleculare (în cadrul
aceleiași molecule).

1. Legătura ionică

Legătura ionică este formată prin atragerea electrostatică cu sarcini opuse și are loc
între metalele tipice și nemetalele tipice. Pentru a forma o configurație electronică
exterioară de echilibru (8 electroni), atomii se pot asocia prin cedarea și respectiv
primirea de unul sau doi electroni. Se formează astfel o moleculă a cărei legătură
ionică (polară, heteropolară, electrovalentă) se bazează pe atracția electrostatică
exercitată între atomii ionizați pozitiv sau negativ. Atomii astfel construiți în stare
solidă se organizează sub formă de cristale, care datorită tipului de legătură se
numesc cristale ionice. Cristalele ionice tipice se formează ca rezultat al reacției dintre
un element metalic puternic electropozitiv (grupele I,II) cu un element puternic
electronegativ (grupele VI, VII). Metalele de tranziție pot forma și ele cristale atunci
când diferența de electronegativitate este îndeajuns de mare. Exemplu:clorura de
sodiu (NaCl). Teoria clasică a lui Born și Madelung dă o imagine clară asupra naturii
legăturii ionice. Între doi atomi apropiați, unul ionizat pozitiv și altul negativ, apar
forțe electrostatice centrale de atracție care variază cu pătratul distanței și forțe de
respingere care variază rapid cu inversul distanței la o putere n>2. Forța de atracție f
este dată de relația:
 f=(e1*e2).
Această legătură a fost studiată de Kossel. S-a constatat că un ion de Na este
înconjurat de 6 ioni de Cl,iar un ion de Cl este înconjurat de ioni de Na(raportul de
combinare dintre ioni de Na și Cl este de 6:6). O substanță ionică este neutră din
punct de vedere electric.Suma sarcinilor pozitive este egală cu suma sarcinilor
negative.Din punct de vedere al tăriei, legătura ionică este cea mai puternică.De
aceea punctele de topire ale substanțelor ionice sunt mai ridicate.

● Polar=nemetal+nemetal
● Nepolar=metal+metal
● Ionic=nemetal+metal

2. Legătura covalentă
Legătura covalentă este legătura chimică în care atomii sunt legați între ei prin
perechi de electroni puse în comun, atomii având poziții fixe unii față de alții. Aceasta
apare doar între atomii nemetalelor, iar rezultatul legării se numește moleculă.

După modalitatea de punere în comun a electronilor,legătura covalentă poate fi de

trei feluri:

● nepolară - apare la atomii din aceeași specie sau la atomii din specii diferite
care au electronegativități foarte apropiate (aceștia fiind carbonul și
hidrogenul). Fiecare dintre cei doi atomi pune în comun câte un electron, și
fiecare atrage la fel de mult perechea astfel formată.
● polară - există doar între atomi ai nemetalelor din specii diferite. Fiecare
dintre cei doi atomi pune în comun câte un electron, dar atomul care are
electronegativitatea mai mare atrage mai puternic perechea formată. Atomul
cu electronegativitatea mai mică devine astfel dezvelit de electroni.
● coordinativă - este o legătură covalentă polară specială. În acest caz, doar
un atom pune în comun cei doi electroni necesari formării legăturii (acesta
numindu-se donor), iar celălalt doar acceptă perechea oferită (acesta
numindu-se acceptor).

Fortele Van der Waals

Forțele van der Waals sau interacțiile van der Waals reprezintă forțele de atracție sau
de respingere de putere relativ mică dintre moleculele neutre. Acestea au fost
denumite după savantul olandez Johannes Diderik van der Waals. Legăturile van der
Waals au o energie mai mică decât cele ale legăturilor de hidrogen, iar distanța cea
mai mică corespunzătoare unei astfel de legături este de aproximativ 3,5 Å. Apariția
acestor forțe între moleculele neutre se datorează tendinței acestora de a constitui
dipoli electrici, aliniindu-se între ele și transmițând polarizarea la moleculele
învecinate. Forțele van der Waals sunt prezente la gaze, la gazele lichefiate sau
solidificate și aproape în toate corpurile lichide și solide.