Leagturi chimice.

1. Legaturi ionice, bazate pe transferul de e- intre atomi si pe atractia electrostatica intre ionii cu
sarcini opuse astfel aparuti (anion -, cation +). De obicei cationul provine de la unul din metalele
din grupele I sau II, iar anionul de la elementele din ultima grupa, care prin acceptare de e - ajung
la o structura stabila.

→ Na+ + Cl-

NaCl

Rezulta compusi stabili, neutri electric, care formeaza retele bine ordonate, solubili in apa
(deoarece molecula de apa este polara); in solutie sunt conductori electrici.

2. Legaturi covalente, bazate pe punerea in comun a uneia sau mai multe perechi de e - de catre
atomi din aceeasi specie sau din specii diferite. Rezulta structuri stabile, numite MOLECULE, in
care distantele si unghiurile dintre atomi sunt fixe.
Legaturile covalente pot fi nepolare, de exp intre atomi din aceeasi specie: H – H (H2), O = O
(O2)
Legaturile polare apar intre atomi cu electronegativitate diferita, electronii pusi in comun fiind
atrasi mai mult de unul dintre atomi.

Exp. molecula de apa:

3. Legaturi coordinative, in care electronii pusi in comun provind de la un singur atom (donor),
celalalt atom acceptand doar electronii.
4) Legӑturi metalice, de tip electrostatic, realizate intre ioni metalici pozitivi aranjați ȋn nodurile
rețelei și electronii de valențӑ care ȋn acest caz formeazӑ un nor electronic ȋn cadrul rețelei →
conductivitatea electrica a metalelor. Exp: Cu, Fe, etc.