Acasa

Batrana si nepotul ei, Eremia, coboara din tren.

Seful de gara se arata uimit ca cei doi intarzie pe peron. Tanarul Eremia este recunoscut
de sotia sefului de gara ca fiul lui Oprisan Rosioru si incepe o discutie cu ea. Povesteste ca el si
bunica lui vor sa ajunga la Gradistea.
Sotia sefului de gara ii indeamna sa astepte o masina care aduce sfecla la gara si care i-ar
putea duce pana in sat. Apoi ii pofteste in curte si ii serveste cu paine calda. Din discutia celor
trei reiese ca familia batranei, a parasit Gradistea cu cativa ani in urma, in urma confiscarii averii
de catre autoritati, si s-a stabilit in Maramures. Batrana intervine doar pentru a-si exprima
durerea de a trai printre straini. Din cand in cand ea fredoneza un mars al mortilor, invatat de la
Eremia, care tocmai isi incheiase serviciul militar la trompeti. La randul ei, sotia sefului de gara
se simte trista la gandul tineretii pierdute prin gari.
Masina de la Gradistea soseste. Dupa ce descarca marfa, soferul – un tanar poreclit
Sontorgul – le face loc batranei si lui Eremia in cabina, alaturi de el. Pe drumul spre Gradistea,
Sontorogul povesteste cum a ramas schiop. El si Eremia rememoreaza vremurile cand mergeau
impreuna la colindat. Cand Eremia incearca sa afla daca membrii familiei lui mai sunt
considerati dusmani de clasa, Sontorogul nu stie ce sa raspunda, dar ii spune ca fosta lor casa
este acum sediu al Sfatului Popular. Afland despre moartea unui cunoscut din sat, Zaharia
Prodan, batrana Gherghina se multumeste sa fredoneze din nou marsul mortuar. Sontorogul
insinueaza ca intre Gherghina si Zaharia ar fi fost candva o poveste de iubire, dar Eremia ii ia
apararea bunicii sale. Sontorogul incerca sa-si scuze rautatea prin faptul ca se simte scarbit de
viata pe care o duce, sofer pentru gospodaria colectiva, dar si pentru mortii din sat.
Batrana Gherghina si Eremia coboara din masina la marginea Gradistei. Ajunsi in curtea
fostei lor case, gasesc un om care omoara un iepure. Eremia vrea sa-l intrebe cine e presedinte la
Sfatul Popular, dar batrana hotaraste sa intre de-a dreptul in cladire, considerand-o casa ei.
Eremia isi ajuta bunica sa intre in casa.. Primarul, fostul lor vecin Pavel Odangiu, ia act
fara bucurie de prezenta celor doi. Batrana il anunta ca a venit sa moara in odaia ei, unde a
nascut noua copii si unde i-au murit patru baieti si sotul. Primarul striga la Eremia sa-si scoata
bunica din camera. Batrana spune ca nu mai e timp, se aseaza pe vechiul ei scaun si il roaga pe
Eremia sa-i cante (indicandu-i o melodie anume: “Hei, Buzau, Buzau”). Cand Eremia termina de
cantat, batrana isi face cruce, il slaveste pe Dumnezeu si moare.
Surprins si suparat, Odangiu il loveste pe Eremia, apoi regreta. Eremia se scuza, la randul
lui, spunand ca nu stia ca bunica lui s-a intors aici ca sa moara. Odangiu il loveste din nou.
Nestiind ce sa faca, Eremia ridica trupul batranei si iese in curtea acum goala.