Fragmentul, extras din capitolul al doilea al romanului, surprinde un

moment semnificativ din viaţa celor doi copii ai Marei. Povestea este
construită prin două secvenţe narative: înfruntarea dintre Costi
Balcovici, pus de învăţător să supravegheze clasa în lipsa lui, şi plecarea
Persidei de la mănăstire pentru a-l pedepsi pe cel care i-a bătut fratele.
Fragmentul în ansamblu ilustrează caracterul voluntar al celor doi copii
şi spiritul lor de solidaritate, augumentat de absenţa tatălui.

În cel de-al doilea capitol, initulat «Maica Aegidia», acțiunea este

concentrată asupra copiilor Marei. Maica Aegidia reuşeşte să o convingă
pe „maica priorita” s-o primească pe Persida la mănăstire cu cincizeci de
florini pe an. Aflându-se la mănăstire, Persida este vizitată de către
fratele său, Trică.

Acesta îi povestește cum fusese bătut de către Costi Balcovici, cel care
îi ținea locul învățătorului său. Sora sa decide să fugă alături de acesta şi
încearcă să traverseze Mureşul pe o luntriţă, nerealizând pericolul major
la care se expun.

În acea perioadă apele râului au debit mare. Prin urmare, copiii au fost
luaţi de curenţii apei. Când Mara a văzut că lumea aleargă să-i ajute s-a
dus şi ea, dar s-a speriat foarte tare când şi-a zărit proprii săi copii.
După ce ieşiră de pe luntriţe, Persida îi spuse Maicii Aegidia că fratele ei
fusese bătut de către Costi Balcovici şi doreşte
să-i arate că Trică nu este singur şi nu există niciun motiv să-l bată.
 Persida s-a întors cu Maica Aegidia la mănăstire.