VARIABILITATEA EREDITARĂ

1. VARIABILITATEA GENETICĂ: definiţie şi surse

Variabilitatea genetică = ansamblul de fenomene

care produc diferenţele genetice
- între indivizii unei populaţii,
DIVERSITATE
- între populaţii diferite
EVOLUŢIE
Sursele de variabilitate:
1.1. Recombinările genetice,
1.2. Mutaţiile,
1.3. Migraţiile.
2
 1.1. Recombinările genetice (RG)

• RG = producerea unor combinaţii genetice noi

(recombinanţi), prin rearanjarea materialului
genetic cuprins în două unităţi genetice diferite.
RG presupune: asociere intimă + interacţiune /
schimb egal
RG = proces natural (normal) →cea mai mare
sursă de variabilitate

▪ RG: genomice, cromozomice, genice

3
 R. genomică:
- în fecundare → unirea genomuri gameţi

R. cromozomială R. intragenică →
CO egal între două gene →
- în gametogeneză genă hibridă (fuziune genică)
- R.
intercromozomială
(anafaza I) = asortarea
independentă a crz.
omologi → 223
combinaţii posibile →
gamet cu structură
genetică unică.
- R.
intracromozomială
(profază I) = CO egal 4
 1. 2. Mutaţiile

Mutaţiile: • Nenaturale,
modificări permanente (±),
în secvenţa ereditare
sau aranjarea
nucleotidelor (secvenţelor) • Consecinţe:
din ADN • fără efect,
• variaţii fenotipice
normale,
• Boală
• Efecte benefice

6
 Clasificarea mutaţiilor
criterii:

• Mărimea materialului genetic: • Cauză:

• M. genice • M. Spontane (majoritatea)
(10 -6/locus) → erori de replicare a
• M. cromozomiale ADN
(anom. structură) → erori de recombinare
(10-6/diviz. cel) (CO inegal)
• M. genomice → erori de distribuţie
(anom. număr) (nedisjuncţie)
(10-2/diviz. cel) • M. induse ← de ag.mutageni

• Consecinţe fenotipice
• Tipul de celulă afectată: – M. germinale:
• M. germinale → ereditare • M. patogene
• M. somatice → clone an. • M. neutre
→ ne-ereditare • M. benefice
– M. somatice → clone → cancer,
îmbătrânire
7
Mutaţiile – în special cele genomice – sunt
frecvente.
M. germinale = 3% nn

Mutaţiile sunt o cauză majoră de boală sau

de predispoziţie genetică la îmbolnăvire

9
M. somatice, produse prin erori de replicare, se
acumulează cu vârsta →efecte la vârsta a III-a
(50.000/genom/zi → corecţie erori → una la
fiecare replicare genom x 1015 diviziuni →
câteva mii)
Mutaţiile spontane = mai frecvente ca cele
induse.

10
Mutaţiile induse:
– agenţi mutageni exogeni:
- fizici (radiaţiile UV, ionizante) – efecte relativ mici;
- chimici (ag. alchilanţi / metilanţi etc., ce poluează
atmosfera / alimente → efecte relativ grave !!!);
fumul de ţigară cel mai important agent
mutagen exogen
- biologici (virusuri)
– agenţi mutageni endogeni:
produşi oxidanţi (10.000 leziuni /genom /zi) ← sisteme
antioxidante + mecanisme de reparare + antioxidanţi exogeni.
11
 1.3. Migraţiile

Migraţii = transferul de gene prin deplasarea

şi încrucişarea unui grup de indivizi dintr-
o populaţie în altă populaţie genetic
diferită.

Sursă importantă de variabilitate şi vigoare

hibridă (heterozis)
12
 2. MUTAŢIILE GENICE

MUTAŢIILE GENICE: definiţie şi clasificare

MG = modificări ale secvenţei nucleotidice sau aranjării

ADN unei gene → variante alelice

m1
gena N m2
m3

13
 Clasificarea mutaţiilor genice

după mecanism:

modificarea secvenţei N:
• substituţii = înlocuirea unei
perechi de baze (pb).
• deleţii = pierderea unei/unor pb
• inserţii= introducerea unei/unor pb

modificarea aranjării N:
• recombinări omoloage nealelice
→ deleţie / duplicaţie segmente ADN
• amplificarea repetiţiilor trinucleotidice
A 14
T
după dinamica:● după secvenţele genice implicate:
• M. stabile / fixe exoni,
introni
• M. instabile / secvenţe reglatoare
dinamice!

15
 2.1. SUBSTITUŢIA NUCLEOTIDICĂ

Substituţie = înlocuirea unui singur nucleotid (şi

deci a unei pb) = “mutaţie punctiformă”.

S = cel mai frecvent tip de mutaţie întâlnit la om.

16
 a).Substituţia nucleotidică:
localizare intragenică
ADN N (1) (2) (3)
În EXONI: TTT TTC CTT
a). Codon sens → ATT
(1) codon sens sinonim
→ proteină N (silent m.)
(2) alt codon sens AA1→ AA2 ARNm
→ proteină An (missens m.) AAA AAG GAA UAA
(3) codon nonsens prematur →
proteină An scurtată (instabilă)
(non-sens m.) Pr
b). Codon nonsens → ..liz... ...liz... ..glu.. ..STOP..
→ codon sens → proteină An
alungită
→ alt codon nonsens → proteină N
17
 Substituţia nucleotidică: localizare intragenică

În INTRONI:
Anulare situsuri de decupare (splice site mutations)
5’GT---------AG3’
GT AG GT AG

Exon 1 Intron 1 Exon 2 Intron 2 Exon 3

GC AG GT AG

Exon 1’ (exon 1 + intron 1 + exon 2) Intron 2 Exon 3

Mutaţie la nivelul secvenţei dinucleotidice GT

GT AT GT AG

Exon 1 Intron 1’ (intron 1 + exon 2 + intron 2) Exon 3

Mutaţie la nivelul secvenţei dinucleotidice AG 18

 Substituţia nucleotidică: localizare intragenică

În SECVENŢELE DE REGLARE
→ reg 5’ - promotor → modificări cantitative ale sintezei proteinelor
→ reg 3’ – anomalii de poliadenilare → ARNm instabil

19
 b). Mecanismele posibile de producere a
substituţiilor

(1). erori de replicare a ADN, datorită împerecherii

greşite (“mismatch”) a nucleotidelor în catena nou
sintetizată.

20
 Substituţii nucleotidice
A T prin erori de replicare a
ADN
G C

A T A T

ÎMPERECHERE
G T G C
GREŞITĂ

A T A T A T A T

G C A T G C G C

21
MUTAŢIE
 Mecanismele posibile de producere a substituţiilor

(2). leziuni
provocate în ADN
de factori Eroare Eroare ne-
mutageni, exogeni recunoscută recunoscută

sau endogeni,
(fizici sau chimici )
- dezaminare,
- depurinare,
corecţie
- demetilare
22
 c). Mecanismele reparare a leziunilor ADN

▪ Erorile de împerechere au o frecvenţă mare, de

~1:10.000 (10-4).

• Rata mutaţiilor este menţinută la un nivel scăzut (10-10)

prin intervenţia unor mecanisme de recunoaştere şi
reparare a leziunilor (“controlul calităţii ADN”).

• Acţiunea lor este cuplată cu mecanismele de control a

progresiei prin ciclul celular şi cu apoptoza.
G1 → Go → ± reparare → G1 sau apoptoză

• NU au o eficienţă absolută; în final, se produce o

mutaţie nouă la fiecare replicare / diviziune23 celulară.
 Mecanismele reparare a leziunilor ADN

• Tipuri mecanisme reparare (R):

R. erorilor de împerechere a nucleotidelor din
cursul replicării
(“mismatch repair” = MMR)
R. bazelor /nucleotidelor modificate după replicare:
» excizie a bazelor (BER)
» excizia nucleotidelor (NER)
R. rupturilor ADN (sistemul HR)

24
 Mecanismele reparare a leziunilor ADN

• Mecanismele de reparare (MMR, BER,

NER) diferă prin ţinta lor dar modul
de acţiune este asemănător
(implicând multiple gene şi enzime
“mutator”);
• Etape:
– recunoaşterea leziunii ADN,
– excizia fragmentului de
ADNmodificat (←endonuclează)
– îndepărtarea şi degradarea
fragmentului (←exonuclează)
– refacerea secvenţei normale
(←ADN polimeraza)=reparare
– legarea ei la catenă (←ligaza)
 Mecanismele reparare a leziunilor ADN

• Mutaţiile genelor ce codifică enzime de reparare

→ acumulare rapidă mutaţii → creşterea
susceptibilităţii la cancer

Ex.1, mutaţiile genelor implicate în calea MMR → cancerul

colorectal non-polipozic ereditar (HNPCC) = 5% din cancere
de colon
• Caracteristici: apar sub 45-50 ani; loclizare proximală de
unghiul splenic; cancere mucinoase; instabilitatea
microsateliţilor
Ex.2., mutaţiile genelor implicat în calea HR → cancerul de sân
ereditar (genele BRCA1, BRCA2); Ataxia telangiectazia
26
 2.2. DELEŢII ŞI INSERŢII MICI

Del /Ins - care NU sunt multiplu de 3 nucleotide →

decalarea (defazarea) cadrului de lectură al genei (m.
frameshift) → schimbarea secvenţei AA în aval de del/ins

Del /Ins a 3 nucleotide / multiplu de 3→ ± 1-n aminoacizi

29
 Mecanismul de
producere a
deleţii /inserţii: Secvenţele repetate din catena nou-
sintetizată se aliniază greşit (glisează
glisare / derapare înainte sau înapoi) faţă de secvenţele
complementare ale catenei matriţă
replicativă

determinată de
împerecherea
decalată a unor
duplicaţie
secvenţe repetate

Acest mecanism
explică polimorfismul
minisateliţilor şi
expansiunea deleţie
repetiţiilor
trinucleotidice 30
 2.3. RECOMBINAREA GENICĂ ABERANTĂ
(recombinare omoloagă nealelică)

Sinapsă greşită
Are loc în profaza meiozei I:
- împerecherea (sinapsa) CO inegal
greşită între regiuni
omoloage (secvenţe de ADN
identice sau cvasiidentice;
ex., R1 ~ R2) dar nealelice;

- CO → schimb inegal între Duplicaţie

crz. omologi → deleţii,
duplicaţii, inversii a unor
segmente mari
31
 Recombinarea omoloagă nealelică (RON)

• RON se produce datorită “arhitecturii” genomului uman

Conţine numeroase regiunile omoloage (~identice):
• duplicaţii segmentare (5-10% din genom);
• secvenţe repetitive mici (număr mic de repetiţii identice)
situate în anumite segmente ale cromozomilor
(la/lângă centromer sau telomere);

• RON → determină deleţii, duplicaţii, inversii ADN →

BOLI GENOMICE
(deosebite de bolile cauzate de alterarea secvenţei genice)

32
 Bolile genomice

• Descrise recent (Lupski, 2002)

• Frecvente (10-4)
• În funcţie de mărimea segmentului implicat
(si deci nr de gene) :
• boli mendeliene (NF1)
• sdr. cu microdeleţii (sdr. VCF)
• rearanjamente cromozomiale mari (inversii,
izocromozomi).

33
 2.4. EXPANSIUNEA INSTABILĂ
A REPETIŢIILOR TRINUCLEOTIDICE

• Tip nou de mutaţii – instabile sau dinamice – diferit de

mutaţiile “clasice”= permanente şi stabile
• Se produc în genomul uman în regiuni cu repetiţii
trinucleotidice:
dispuse în tandem: CGG CGG CGG…→→→→→
polimorfice (într-un număr diferit la persoanele normale); ex
CGG = 6-50 repetiţii.
situate în diferite segmente ale genei (promotor; exoni; introni);
ex. CGG – în regiune promotor a genei FMR1 (Xq27.3 în situsul
fragil FRAXA)
“inerte” funcţional (CGG=6-50 →fenotip normal)
instabilitate intergeneraţională (“meiotică”)
35
 Expansiunea instabilă a repetiţiilor trinucleotidice

• instabilitatea intergeneraţională (“meiotică”):

Pe măsură ce gena trece – prin meioză – de la o generaţie la alta →
nr. repetiţiilor trinucleotidice creşte progresiv dar moderat;
• se produce o premutaţie (pt CGG = 60-200 repetiţii) →normal
• mecanism: glisare sau derapare replicativă

Când se ajunge la un prag critic (ex. pt CGG = 230 repetiţii) →

blocarea expresiei genei → mutaţie →boală
boli prin mutaţii dinamice (expansiunea trinucleotidelor):
• Sdr. X fragil (prin expansiunea CGG) – retard mintal legat de X
• Boala Huntington (prin expansiunea CAG) – boală neurologică
degenerativă
• Distrofia miotonică (prin expansiunea CTG) – afecţiune
neuromusculară

36
 Sindromul X fragil:
RM, dismorfie facială evocatoare, macroorhidism
(1:4000 bărbaţi; 1:7000 femei)

37
 Sdr. X fragil
transmitere recesivă legată de X (FS → BB)
particulară

expansi
une

Bărbat
expansi transmiţător
expansi
une une

expansi
une

Rareori femei
38bolnave
 Sindromul X fragil
Incidenţă
– 1/4.000 de nou-născuţi de sex masculin.
Tip de transmitere
– recesiv legat de cromosomul X.
Genetică
– mutaţia genei FMR1, localizată Xq27.3, se caracterizează prin amplificarea unei secvenţe
trinucleotidice CGG, existentă în regiunea netranslată 5’ a genei. În mod normal există mai puţin
de 60 de repetiţii CGG; în cursul ovogenezei printr-o aliniere eronată a secvenţelor CGG se poate
produce creşterea numărului de repetiţii la mai mult de 200 de secvenţe, cu apariţia bolii la
descendenţi.
Patogenie:
– în cazul prezenţei unei amplificări trinucleotidice de 60-200, persoana are o premutaţie, existând
un risc crescut de a avea descendenţi anormali;
– prezenţa a mai mult de 200 de repetiţii trinucleotidice determină hipermetilarea citozinei la
nivelul regiunii promotor a genei, ceea ce duce la pierderea funcţiei genei;
– hipermetilarea citozinei modifică replicarea regiunii respective şi condensarea cromatinei ceea ce
este corelat cu apariţia situsului fragil caracteristic, evidenţiat prin cultivarea limfocitelor în
mediu sărac în acid folic sau prin introducerea în mediu de cultură a metotrexatului
– este prezent fenomenul de anticipaţie, corelat cu creşterea numărului de repetiţii CGG în cursul
ovogenezei;
Diagnostic clinic
– fenotipul caracteristic sindromului X-fragil apare la bărbaţii adulţi şi constă în dismorfie facială (faţă
alungită, cu prognatism şi urechi mari, proeminete) macroorhidie şi retard mental moderat cu
tulburări de comportament. La copil afecţiunea este sugerată de întârzierea apariţiei limbajului,
hiperactivitate cu deficit de atenţie sau comportament de tip autist.
Diagnostic paraclinic
– evidenţierea prin PCR a numărului de repetiţii CAG la descendenţii unui individ afectat;
evidenţierea situsului X fragil prin tehnici citogenetice clasice.
Prognostic
– retard mental mediu.
Tratament 39
– nu există tratament specific.
 Boli prin mutaţii dinamice -
caracteristici:

• Expansiunea creşte în succesiunea generaţiilor →

boala apare mai precoce şi este mai gravă
(“anticipaţie”)

• Intensitatea /gravitatea manifestării bolii depinde

uneori de sexul părintelui; mama – în sdr. X fragil;
tatăl – în boala Huntington

40
 2.6. EFECTELE FENOTIPICE ALE
MUTAŢIILOR GENICE PATOGENE

1. Pierderea (totală/parţială) a funcţiei(activităţii) genei

- în majoritatea bolilor recesive (bolnavii = homozigoţi)
2. Câştigul de funcţie
- creşterea nivelului de expresie a proteinei
- ex., activarea permanentă a unui receptor în absenţa ligandului
3. Achiziţia unor proprietăţi noi a proteinei mutante
- ex., deficit în alfa-1 antitripsină – varianta α1 AT Pittsburg – nu
mai acţionează ca o anti- elastază ci ca un inhibitor al coagulării.
4. Expresia inadecvată a genei ca timp şi loc
- ex., persistenţa ereditară a Hb fetale
- oncogenele

42
 MUTAŢIE GENICĂ

Mutaţie în regiune codantă Mutaţie în regiune reglatoare

Proteină anormală Proteină normală

Scăderea cantităţii de proteină
dacă aceasta este instabilă

Cantitate scăzută

MECANISM PATOGENIC
Cantitate
Pierdere de funcţie (cel mai crescută
frecvent)

Câştig de funcţie (rareori)

Proprietăţi noi (rareori)

45
 Corelaţii dintre genotip şi fenotip

“o genă → o boală”
• În unele boli (ex., sicklemia) mutaţia este unică la toţi
bolnavii → manifestare identică a bolii;
• În alte boli → bolnavii au mutaţii diferite în aceeaşi genă –
gravităţi diferite.
“o genă → mai multe boli”
• Mutaţii diferite în gena RET → b. Hirschprung (megacolon
congenital); cancer ereditar tiroidă + suprarenale (sdr. MEN)
• Mutaţii diferite a genei beta-globină → sicklemia (AR); beta-
talasemia (AR); methemoglobinopatia (AD)
“mai multe gene → o boală”
• B. Hirschprung ← mutaţii gene RET sau ECE1 sau EDN3

46
 Mutaţiile genice –
cauză majoră de boală
sau de
predispoziţie la îmbolnăvire

47
Sindromul X fragil:
a.Este determinat de o substituţie nucleotidicӑ
b.Este determinat de modificarea numӑrului
gonosomilor
c.Este determinat de expansiunea instabilӑ a unei
repetiţii trinucleotidice
d.Este caracterizat prin microorhidism si
personalitate prietenoasa
e.Afecteazӑ exclusiv sexul feminin