Robert Schumann

(1810 - 1956)
"Artistul are nobila menire de a face lumină în adâncurile sufletului omenesc."

Născut la Zwickau, în Germania, pe 8 iunie 1810, Robert Schumann este unul dintre cei mai
importanți compozitori romantici. Alături de colegii săi de generație faimoși – Frederic
Chopin, Franz Liszt, Hector Berlioz și Felix Mendelssohn, Robert Schumann şi-a făcut
apariţia  în prim planul vieții muzicale în jurul anului 1830. 

Şi-a dovedit încă de tânăr talentul muzical, dar şi literar. A studiat pianul cu Friedrich
Wieck, a cărui fiică i-a devenit mai târziu soţie. Ambiţiile sale de pianist concertist au fost
spulberate de probleme la degetele uneia dintre mâini, dar acest lucru nu l-a împiedicat pe
Schumann să scrie un număr important de creaţii dedicate acestui instrument în anii 1830.
Începând cu 1833, Schumann strânge în jurul său un cerc de tineri artişti, formând "Liga
Davidienilor" – polul opus filistinilor, micilor burghezi incapabili de aspiraţii artistice şi
filosofice. Iar în 1834, împreună cu Friedrich Wieck şi alţi câţiva prieteni, Schumann
fondează "Neue Zeitschrift für Musik", o publicaţie muzicală pe care o va edita şi în care va
scrie numeroase articole importante în calitate de critic şi muzicolog.  

1840, anul căsătoriei lui cu Clara, şi ea pianistă, a fost descris de muzicologi drept "anul
liedurilor", apoi tânăra soţie l-a încurajat să îşi încerce măiestria şi în formele ample, anul
1841 fiind "anul simfonic", iar 1842 – traversat în special de genuri camerale.

Stabilită iniţial la Leipzig şi apoi la Dresda, familia Schumann s-a îndreptat în 1850 spre
Düsseldorf, unde Robert a avut primul său angajament oficial, ca director municipal de
muzică.

S-a scris mult despre problemele de sănătate ale lui Schumann, despre crizele sale psihice.
În 1854 începe să se plângă de halucinaţii auditive şi cere să fie internat într-un azil, totul
culminând cu un dramatic episod în care încearcă să îşi pună capăt zilelor. Johannes
Brahms, prieten apropiat al familiei, vine la Düsseldorf pentru a o ajuta pe Clara. Ultimii doi
ani şi jumătate ai vieţii lui Robert Schumann sunt petrecuţi la azilul din Endenich - se stinge
din viaţă pe 29 iulie 1856. 
În ceea ce priveşte creaţia lui Schumann, "unii biografi au caracterizat drept subiectivă,
romantică, prima perioadă creatoare, şi obiectivă, clasică, cea de-a doua. De fapt, este mai
just să observi permanent, şi în tinereţea, şi la maturitatea compozitorului, mixtura între
cele două atitudini stilistice”, remarca muzicologul Valentina Sandu-Dediu în cartea
dedicată acestuia. „Faptul că aproape fiecare faţetă a creaţiei lui Schumann poate fi
considerată drept cea decisivă nu este atât de deconcertant pe cât ar părea la o primă
vedere. Pur şi simplu, înseamnă cu muzicianul reprezenta mai multe lucruri: un progresist,
un poet al sunetelor, un intelectual bugrhez, un iubitor al bizarului şi enigmaticului”, scria
John Daverio în volumul Robert Schumann. Herald of a „New Poetic Age”.

AUDITII ESENTIALE
• Piano Concerto in A minor, Op. 54
• "Carnaval" op 9 pentru Pian
• Cello Concerto in A minor, Op. 129
• Dragoste de poet (Dichterliebe/ A Poet's Love), 16 lieduri (Songs) Op. 48
• Viaţă şi dragoste de femeie, ciclu de lieduri op 24 (Frauenliebe und -Leben)
• 13 Piese "Kinderszenen"(Children Scenes), Op. 15
• 8 Fantezii "Kreisleriana", Op. 16
• Piano Quintet "Păstrăvul" ("The Trout"), Op. 44
• 18 Studii simfonice (Symphonic Études, Op. 13)
• Simfonia #1 "Primăvara" ("Spring", Op. 38)
• Simfonia #3 "Renană" ("Rhenish", Op. 97 )