Romanul mitic Baltagul ( 1930, roman interbelic, realist ) Autor canonic: Mihail Sadoveanu Epoca in care scrie Mihail

Sadoveanu este epoca marelui roman realist, dar si a romanului modern. In constiinta vremii traiau Zola, Flaubert, Gogol dar aparusera si Kafka , Proust sau Joyce. Opera lui Sadoveanu asimileaza elemente din cele doua mari directii de gandire si se impune prin individualitate inconfundabila in literatura romana. Rapsod si creator al unei ample fresce sociale si a conditiei umane, scriitorul interbelic abordeaza o serie de teme distincte precum: conditia istorica ( Fratii Jderi, Creanga de Aur, Soimii, Nicoara Potcoava etc), conditia sociala ( Hanu -Ancutei Baltagul, Balta Linistii etc), poezia naturii-conditie a libertatii ( Dumbrava Minunata, Imparatia Apelor, Valea Frumoasei etc). Romanul Baltagul ,publicat in anul 1930, este un metaroman si poate fi interpretat ca roman social,mitic, politest sau initiatic . Daca la aparitie el a fost judecat exclusiv ca roman mitic mai ales prin motto-ul care deschide textul Stapane stapane/ Mai cheama si-un cne evidentiind astfel ideea ca opera sadoveniana reface si adanceste intriga din Miorita, mai tarziu, odata cu observatiile lui Calinescu care il considera o adevarata nuvela politieneasca , se deschide drumul spre o interpretare moderna. Totusi cele mai argumentate exegeze sustin ideea ca Baltagul este inainte de toate, un roman mitic. Romanul valorifica cateva mituri din cultura umanitatii precum: mitul morti si renasteri naturii, mitul lui Isis si Osiris, totemul, legatura cu natura, credinta si superstiii. Mitul mortii si renasterii naturii, vine din Miorita dintr-un mit al cabirilor ( substrat dacic ) . Lipan moare toamna ( la Smedru, Sfntul Dumitru ) si este gasit primavara , cand Gheorghita va fi gata sa ii ia locul , reincepand un ciclu. Frunzele sunt din nou verzi , dar nu sunt aceleasi. Numele fiului este identic cu numele tainic al tatalui sau, sugerand continuitatea, dar el reprezinta alta generatie de oieri. Ciclul mortii si renasterii naturii are un corespondent tainic intr-o anumita ritmicitate a vietii omului. Mitul lui Isis si Osiris povesteste despre zeul Osiris care guverna Egiptul. Invidios, fratele sau il ucide, la fel ca in mitul biblic al lui Cain si Abel, si ii risipeste trupul. Isis aduna bucatile si il reinvie. Sotia credincioasa este ajutata de fiul ei, Horus, iar criminalul este pedepsit de un alt fiu, Anubis, cel cu infatisare de caine. Schema narativa se potriveste cu cea din roman. Semnificatia de adancime este aici diferenta de valoare; unii oameni , mai inzestrati, reusesc sa realizeze lucruri extraordinare, altii nu reusesc si incearca sa se ridice deasupra celorlalti prin frauda. De exemplu, in roman,

Nechifor Lipan a fost respectat si iubit in timp ce Calistrat Bogza si Ilie Cutui nu castiga pretuirea comunitatii nici dupa ce se imbogatesc. Totemul este prezent in roman sub forma baltagului, secure cu doua taisuri. Avand in acelasi timp rol de arma si de unealta, el ilustreaza foarte bine principiul coincidentia opositorum. Cele doua taisuri reprezinta viata si moartea, masculin si feminin, cer si pamant. Oierul nu se desparte niciodata de baltagul sau, acesta fiind un fel de sceptru. Cand Gheorghita pleaca la drum , deoarece mama stia in inima ei ca va lua locul tatalui, primeste propriul sau baltag, nu inainte ca acesta sa fie sfintit de preot. Totemul este un obiect sau un animal sacru considerat stramos si ocrotitor. In Baltagul exista, prin Vitoria Lipan, o gandire totemica, primitiva. Ei ii vorbesc intr-un fel si cainele si vantul, iar in timpul veghei initiatice fosnetul padurii pare sa-I vorbeasca lui Gheorghita. Legatura cu natura este una speciala. Muntenii, asa cum se prezinta in incipit, sunt oameni ciudati care citesc semnele vremii dupa metode numai de ei stiute, iar viata lor se desfasoara in ritmul naturii. Pentru a urca sau a cobori oile de la munte, ei se orienteaza fara gres dar si fara explicatie logica, asemenea pasarilor calatoare. Mitrea stie ca se va schimba vremea, pentru ca a vazut un nor catre Ceahlau sau pentru ca a interpretat zborul pasarilor; Vitoria citeste in miscarea cocosului semn rau. Intre incipit si final, in romanul acesta se desfasoara un ciclu pastoral, de la Smedru 26 octombrie- la Sngiorz 23 aprilie. Credinta si superstitiile isi au fiecare locul in viata Vitoriei. Credinta e mai noua ( cei 2000 de ani ai crestinismului), in schimb superstitiile vin dintr-un timp mitic , fac parte din substratul transmis fara explicarea sensului. Cele doua directii se combina fara tulburare , asa cum baba Maranda si preotul din sat convietuiesc, tolerandu-se reciproc. Vitoria apeleaza la vrajitoare , fara sa puna temei pe spusele ei, dar crede cu tarie ca Sfanta Ana o ajuta. : Sfanta Ana i-a si dat semn , poprind vantul si intorandu-l pe crangul sau. Vocea naratorului extradiegetic ( pentru a spori credibilitatea personajului) este cea care ne informeaza ca a putut stabili o legatura cu sotul ei : de unde-I venise gandul? Fara indoiala de la Nichifor Lipan .. In povestea pe care Nechifor o spunea uneori, muntenii se prezinta in fata lui Dumnezeu ca un popor alaturi de nemti, rusi, turci etc, sau ca un clan , ceea ce presupune un sistem de legi nesacrise, foarte severe. Neamul lor vine din vechimi nebanuite si s-a pastrat curat si mandru. Mestesugul oieritului ca si unele taine s-au transmis generatiilor ,din acel illo tempore fabulos. Consider ca Baltagul este un roman polifonic al carui discurs capata o existenta proprie si dezvaluie cititorului critic mai multe teme care, intr-o

simbioza perfecta, isi pastreaza autonomia. Ceea ce surprinde este capacitatea de a reconstitui atat cadrul mioritic cat si filosofia de viata care impune fapte si atitudini.