Bibliografie: http://ro.scribd.

com/doc/294554878/tot1#scribd

http://www.diaverum.com/ro-RO/Tratamentul/Cum-funcioneaz-dializa/

http://ro.scribd.com/doc/112103652/aquaporine#scribd

OSMOZA- difuziunea apei prin membrana celulara .Moleculele de apa se deplaseaza printr-o
membrana semipermeabila din regiunea cu concentratie mica in solviti (hipotona) in regiunea cu
concentratie mai mare in solviti (hipertona). Efectul osmozei este egalizarea concentraţiilor celor
două soluţii.

Aquaporinele sunt proteine integrale ale plasmalemei responsabile de reglarea fluxului

transmembranar al apei. Acestea sunt localizate în membranele tuturor celulelor din corpul uman,
având rol deosebit de important în creșterea, dezvoltarea și menținerea sănătății organismului.

Aquaporina este o proteinăformată din patru unități de α-aminoacizi, cu o structură hexagonală

extrem de complexă, perfect adaptată transportului de apă (formăde clepsidră care străbate toată
membrana celulară).
Au fost identificate 13 tipuri de aquaporine în membranele celulelor umane care transportă apa în și
din celulă,prevenind trecerea ionilor și a altor substanțe .

 AQP 0- se găsește la nivelul cristalinului și mutația acesteia provoacă cataractă congenitală

 AQP 1 - se găsește în membrana bazo-laterală și apicală a celulelorepiteliale din tubii
contorți proximali,ansa lui Henle, în membranele hematiilor, a endoteliilor vasculare și
tractului gastro-intestinal. Are rol în producerea lichidului cerebro-spinal.
 AQP 2- este localizată în ductul colector principal al rinichilor și este controlată de
vasopresină(ADH). Mutațiile în aquaporină 2 determină diabetul insipid .

PRESIUNEA OSMOTICA reprezinta presiunea mecanica necesara pentru impiedicarea osmozei si se

datoreaza miscarii de agitatie termica a moleculelor de solvit care ciocnesc membrana pe o singura
parte, neputand sa o strabata.

Legile presiunii osmotice se aseamana cu legile gazelor, Van’t Hoff fiind cel care a propus
similitudinea presiunii osmotice cu presiunea gazelor, moleculele dizolvate intr-un lichid
comportandu-se ca moleculele unui gaz aflat intr-un vas.

1. La temperatură constantă, presiunea osmotică este proporţională cu concentraţia molară a

solutiei.
π~ C; C-concentratia molara
Trecand de la directa proportionalitate la egalitate, obtinem: p0=kTC, iar constanta are
valoarea kT=22,4x103 Nm/mol. Asadar presiunea osmotica este invers proportionala cu
volumul, similar legii transformarii izoterme a gazelor.
2. La concentratie constanta, presiunea osmotica este direct proportionala cu temperatura
π~T
Sau π=kCT, enunt similar cu cel al legii transformarii izocore a gazelor ideale
3. Presiunea osmotica a unei soluţii în care faza dispersată este alcătuită din substanţe diferite
este egală cu suma presiunilor osmotice determinată de fiecare substanţă în parte.
 4. Presiunea osmotica a unei solutii este independenta de natura substantelor dizolvate, ea
depinde numai de numarul moleculelor din solutie → Legea VAN’T HOFF
π=kCT
K≡r
C=n/v
→ π=RTn/V
πV=nRT

OSMOMETRUL DUTROCHET

Osmometrul Dutrochet este confectionat dintr-un vas de sticla, al carui fund este inlocuit cu o
membrana semipermeabila. In partea superioara vasul se prelungeste cu un tub cu diametrul mic,
situate pe un cadran gradat in milimetri. In osmometru se introduce o solutie de zahar pina la
nivelul inferior al tubului vertical si se scufunda intr-un vas cu apa distilata, care trebuie sa fie la
acelasi nivel cu al solutiei din interior. Lichidul din vasul interior va urca incet in tub. Inaltimea
maxima a coloanei determina presiunea osmotica a solutiei.

HEMODIALIZA

Boala cronică de rinichi reprezintă pierderea progresivă a funcției renale. În momentul în care rinichii
și-au pierdut capacitatea de eliminare a reziduurilor, toxinelor și excesului de apă din sânge, atunci
finalul evoluției unei boli cronice de rinichi este insuficiența renală.

În acest caz, soluția pentru pacientul cu boală cronică de rinichi este dializa. Dializa este o metodă
folosită pentru a reînlocui artificial funcția renală pierdută din cauza insuficienței renale. De
asemenea, dializa are rolul de a menține echilibrul organismului, corectând nivelurile diferitelor
substanţe toxice din sânge. Fără dializă, toţi pacienţii cu insuficienţă renală completă ar muri din
cauza acumulării toxinelor în circuitul sanguin.

În dializă, o membrană semipermeabilă separă sângele de lichidul de dializă. Această membrană

permite doar trecerea anumitor substanţe, nu şi a altora. Permite trecerea produşilor reziduali, a
apei, a electroliţilor şi a altor substanţe din sânge în lichidul de dializă (uneori și în sens invers) printr-
un proces numit difuziune. Deplasarea produşilor reziduali şi a altor substanţe depinde de
permeabilitatea membranei, de dimensiunea şi structura moleculară a diverselor substanţe, de
compoziţia lichidului de dializă şi de fluxul de sânge către membrană.

În hemodializă, fluxul de sânge este controlat de către aparatul de dializă.