Fişa de caracterizare a personajului MARA

Fragmente Mijloace de caracterizare Trăsături

1. „A ramas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, mod direct, de către narator harnică, norocoasă
sărăcuții de ei, dar era tânără și voinica si harnica si
tânără, voinică/puternică
Dumnezeu a mai lasat să aibă și noroc.”
2. „Dar lucrul cel mare e că Mara nu-ți iese mod indirect, prin faptele și - întreprinzătoare, cu spirit de antreprenor
niciodată cu gol în cale; vinde ce poate și cumpără
acțiunile sale - descucăreață, inteligentă
ce găsește; duce de la Radna ceea ce nu găsești la
Lipova ori la Arad, și aduce de la Arad ceea ce nu
găsești la Radna ori la Lipova. Lucrul de căpetenie
e pentru dânsa ca să nu mai aducă ce a adus și vinde
mai bucuros cu câștig mai puțin decât să-i
„clocească” marfa”.
3. „<<Tot n-are nimeni copii ca mine!>>” își mod indirect, prin gandurile și - mândră de copiii ei
zise ea, și nimeni nu poate s-o știe aceasta mai bine
faptele sale - caută mereu modele bune pentru copiii ei
decât dânsa, care ziua toată vede mereu copii și
oameni și nu poate să vadă ființă omenească fără ca
s-o pună alăturea de copiii ei.”
4. „Muiere mare, spătoasă, groaie și cu obrajii mod direct, de către narator
bătuți de soare, de ploi și de vânt.”
5. „De aceea se închină Mara şi în faţa icoanei, mod indirect, prin faptele sale credincioasă
apoi îşi ia copilaşii, pe care totdeauna îi poartă cu
mamă responsabilă, model penru copii (din punct de vedere
dânsa, îi dă puţin înainte şi le zice: <<Închinaţi-vă
şi voi, sărăcuţii mamei!>>” al credinței)
6. „(…) ea scoate săculețul ca să facă caracterizare indirectă, prin -strângătoare, înțeleaptă (se gandește la viitorul ei, dar al
socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai pentru
propriile fapte/acțiuni copiilor), mamă iubitoare și grijulie (vrea să le asigure un
ziua trecută, ci pentru toată viața. (…) ea pune la o
parte banii pentru ziua de mâine, se duce la viitor bun financiar)
căpătâiul patului și aduce cei trei ciorapi. Unul
pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare,
altul pentru Persida și altul pentru Trică. Nu e chip
să treacă zi fără ca ea să pună fie și măcar numai
câte un crăițar în fiecare din cei trei ciorapi.”
7. „Când poate să pună florinul, ea-l sărută, mod indirect, prin propriile fapte și - punerea banilor în cei trei ciorapi reprezintă pentru Mara
apoi rămâne așa, singură, cu banii întinși pe masă,
gânduri un ritual care are loc negreșit în fiecare seară
stă pe gânduri și începe în cele din urmă să plângă.”
-sensibilă
8. „Dacă-i iese-n cale vreo femeie care-i place caracterizare indirectă, prin - cautp mereu modele oentru copiii ei
şi ca fire, şi ca stare, şi ca înfăţişare, ea-şi zice cu
ganduri, fapte și atitudini - mamă grijulie și iubitoare, care se interesează de soarta
tainică mulţumire: <<Aşa are să fie Persida mea!>>
Iar dacă bărbat e cel ce-i place, ea-şi zice: <<Aşa propriilor copii
are să fie Trică al meu!>>”
9. „Cum să dai banul pe care-l ai în mâna ta mod indirect, prin propriile gânduri - chibzuită (calculează de mai multe ori dacă și cum să
când nu capeți pe el ceva hotărât?” (monologul
cheltuie banii cu greu strânși)
interior al Marei)
10. „Când simte greul vieţii, Mara nu plânge, ci mod indirect, prin propriile acțiuni - fire vulcanică, impulsivă, care acționează sub impulsul
sparge oale ori răstoarnă mese şi coşuri. Ea îşi dă
momentului
însă seama cât a avut când a rămas văduvă, cât are
acum şi cât o să aibă odată.”
11. – după trecerea timpului –
„Nu-i vorba, tot Mara cea veche era, tot soioasă, tot
nepieptănată, și nici că i-ar fi șezut bine altfel.
Vorbea însă mai apăsat, se certa mai puțin, călca
mai rar și se ținea mai drept decât odinioară. Vorbea
însă mai apăsat, se certa mai puțin, călca mai rar și
se ținea mai drept decât odinioară. Se simte omul
care are și-l vezi cât de colo pe cel ce se simte.”
12. „Banul agonisit e dovadă de vrednicie și
mesenii toți înțelegeau de ce Mara șade în scaun ca
pusă într-un jet și vorbeste rar și apăsat.”
13. ”Omul are data lui, și nici în bine, nici în rău
nu poatesă scape deea; ce ți-e scris, are neapărat să
ți se-ntâmple; voința lui Dumnezeu nimeni nu poate
s-o schimbe.” (Mara în dialog cu Persida)
14. ”Alergând dar în treburile ei, ea se ruga în
gândul ei mereu lui Dumnezeu, ca omul care trece
prin mii de primejdii.”
15. „Eu am fost mamă rea, femeie cu inimă
câinoasă! , îşi zise ea , bătându-se cu pumnii în
cap.”
16. ”Sunt însă în lumea aceasta cu putință și
lucruri care o moaie și pe Mara.”
17. „Ah, săraca mama mea!... dacă ar fi toți ca
tine, n-ar mai fi în lumea asta decat fericire.”
(Persida în dialog cu Mara)