Romanul Mara poate fi considerat un roman cu un final mai mult sau

mai puțin în ceața. Odată ce se termină capitolul cu Baldi sezând cu

genunchii pe pieptul tatălui său râzând, rămâi confuz neștiind ce să mai
zici. În mod normal te-ai aștepta ca acest roman să aibă vreo continuare,
însă nu autorul preferă să lase lectura cu un final la care te vei gândi și
pe care nu îl vei uita cu una cu doua. Însă disputa finală dintre cei doi nu
arată dacă acest roman are un final fericit sau nu, deoarece putem
observa că personajele protagoniste Mara, Trică și Persida au parte de un
final mai mult sau mai puțin fericit, în special Mara care este bucuroasă
că fiul ei este bine așezat, întorcându-i datoria lui Bocioacă iar fiica ei
refuză să se mai întoarcă vreodată la Nalț. Putem spune că acestora mai
ales Marei le-au fost împlinite toate dorințele. Romanul începând cu o
familie săracă și orfană de tata și încheindu-se cu aceiași familie la o
masa cu cei mai apreciați oameni din oraș, oameni care nu o mai
consideră pe Mara o simplă precupeață. Persida chiar dacă trece prin mai
multe dispute și are parte de o căsnicie problematică cu Nalț înțelege
într-un final că acesta nu mai are ce căuta în inima ei, schimbându-se de-
a lungul anilor și devenind un adevărat nesimțit, care nu se mai poate
ridica de la masa la care șede alături de prietenii săi bețivi jucând cărti.
Cât despre Trică acesta are parte de o adevarată reușită, deoarece scapă
de datoriile fața de Bocioaca care îl fac să se simtă sluga acestuia.
Căsătoria cu fiica sultanei devenind decizia sa proprie. Astfel putem
spune ca romanul Mara are un happy-end, dar care odată terminat te lasă
nerăbdător să știi ce se întâmpă mai departe, un final pe care doar Slavici
l-ar fi putut întocmi astfel.