Biodiversitatea padurii de foioase

Biodiversitea pădurii de foiase se împarte în diversitatea vegetală și diversitatea animală.

Diversitatea vegetală este aranjată în trei etaje: superior, mediu și inferior. Cel superior fiind
alcătuit din arbori viguroși, cel mediu din arbori rezistenți la umbrire și sub arboret, iar cel
inferior din plante ierboase cu flori, mușchi și ferigi.
Din plantele ierboase fac parte și plantele efemeroide care având nevoie de multă lumină
solară pentru crștere se dezvoltă primăvara când coroana arborilor este alcatuită din frunze
mici care permit pătrunderea luminii până la sol. Tulpinile și crengile arborilor sunt locul
unde cresc lichenii și mușchii verzi, lichenii fiind sensibili la impuritățile toxice din aer sunt
cei care indică starea ecologică a pădurii. Ciupercile sunt de asemenea răspândite în pădurea
de foioase, acestea crescând atât aparte pe trunchiurile copacilor în putrefacție cât și în
interacțiune permanentă cu rădăcinile arborilor absorbând din sol apa și sărurile minerale și
primind în schimb o parte din seva nutritivă a acestora. Litiera reprezintă stratul gros care se
formeaza la suprafața solului în fiecare toamnă și care servește drept adăpost animalelor pe
parcursul iernii. Aceasta împreună cu trunchiurile aflate în putrefacție reprezintă o biomasă
extrem de mare care poate constitui până la 40% din biomasa întregii păduri.
Datorită faptului că animalele folosesc hrana produsă de plante acestea sunt răspândite în
toate etajele pădurii.
Omizile hrănindu-se cu frunzele arborilor și arbuștilor pot reprezenta un pericol în anii
favorabili când numărul acestora ajunge la cifre enorme, ele din fericire sunt distruse de
păsările insectivore care curmând viața acestora salvează pădurea. Larvele unor insecte se
adăpostesc în frunze și fructe pentru a nu fi observate de păsari. Cu acești vătămători se
hrănesc și insectele prădătoare ca paianjenul sau furnicile care la rândul lor servesc drept
hrană păsărilor. Gândacii cu maxilarele puternice ca croitorul-stejarului consumă coaja și
lemnul arborilor, făcând găuri adânci în interiorul acestora, astfel vătămându-i, iar în cele din
urma aceștea sunt consumați de păsări ca ciocănitoarea sau pițigoiul. Păsările pașnice devin
prada păsărilor răpitoare ca uliul-păsărar și șoimul-călător. Prin activitatea lor de “săpători”
mamiferele că căprioara, cerbul și mistrețul au un rol foarte important, deoarece ei ajută la
afânarea, fertilizarea și aerarea solului astfel contribuind la răspândirea plantelor și a
rozătoarelor care servesc drept hrană carnivorelor ( jderi, dihori, vulpi, lupi etc.). Rolul
insectelor xilofage este esențial pentru supraviețuirea altor organisme, datorită faptului că
acestea prin procesul de descompunere pun în libertate substanțe minerale solubile în apă
care sunt atât absorbite de rădăcinele plantelor silvice cât și consumate de alți
descompunători.
Astfel diversitatea vegetală și cea animală se află în strânsă legătură depinzând în totalitate
una de cealalată formând astfel biodiversitatea pădurii de foioase.