Aprecieri critice:

Analizand romanul Mara, Nicolae Iorga scria c titlul potrivit al romanului ar fi fost "Copii Marei
". Nicolae Monolescu considera c titlul ales de Slavici se justific pe deplin, "Persida insi nefiind decat
o Mara juvenil.". In roman, copii Marei, Persida i Tric, nu sunt ceea ce, in mod normal, poart
numele de personaje secundare. Dac Mara este un personaj stabil, care nu se modific de-a lungul
romanului, ci doar reacioneaz fa de anumite evenimente, Persida e un personaj care evolueaz.
,, In cele mai importante nuvele, ca si mai tarziu in romanul ,,Mara, Slavici se dovedeste fidel
metodei sale de creatie realista, oglindind viata societatii transilvanene pe care o cunoaste indeaproape,
transmitand nealterata nota specifica vietii satului de peste munti intr-un anumit moment istoric. De aici
izvoraste spiritul popular care pulseaza puternic in opera sa; respectand realitatile si pastrand culoarea
locala a mediului social descris in aceeasi maniera artistica pe care o vor dovedi marii scriitori ardeleni:
George Cosbuc, Octavian Goga, Liviu Rebreanu; Ioan Slavici se dovedeste si in acest sens un deschizator
de drum.
In 1947,Serban Cioculescu facea o apreciere pe cat de indrazneata(nimeni pana atunci nu se
exprimase asa de categoric),pe atat de adevarata:Mara este cea mai expresiva opera epica aparuta
intre 1880-1900,ba chiar cel mai bun roman al nostru inainte de Ion.
Mara este cea mai izbutita opera a lui Slavici si unul din cele mai bune romane romanesti.Aici
se adancesc problemele sociale tratate in nuvele si se adauga probleme noi,nationale si
confesionale. Maraofera cea mai cuprinzatoare imagine a societatii rurale ardelene din a doua
jumatate a secolului al XIX-lea,de un echilibru de compozitie clasic.In special figura energica
Marei,zbuciumandu-se sa-si creasca omeneste copiii,trecand peste toate piedicile,ramane o creatie de
neuitat.
Slavici n-are nimic din spiritul de nfrumuseare a vieii rurale, atribuit mai trziu
semntoritilor. ranii lui observai fr cea mai mic prtinire, dup metodul de mai trziu al lui
Rebreanu, sunt egoiti, avari, ndrtnici, dumnoi i totodat ierttori i buni, adic cu acel amestec
de bine i de ru ce se afl la oamenii adevrai. Atta vreme ct autorul rmne n marginile
experienei sale, ochiul lui e de o rar ascuime n zugrvire eroilor, care toi triesc cu o vigoare
extraordinar. (G. Clinescu )
Nu aproape capodoper, ci chiar capodoper: "Mara".

Portret fizic ce rezulta prin caracterizare directa, de catre narator: tanara si voinica", Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu
obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara are un aspect neglijent, tocmai pentru a induce in eroare si a starni
compatimirea celor din jur. Fizionomia si alura personajului exprima trasatura sa definitorie. Este o femeie voluntara,
capabila sa lupte pana la ultimele consecinte pentru a-si atinge scopul:

prosperitate materiala si ascensiune sociala. Din acest punct de vedere, Mara se inscrie in tipologia arivistului, conotata insa
pozitiv, ca nevoie fireasca a individului de a-si depasi limitele.
Portret moral ce rezulta din caracterizare indirecta, reflex al faptelor, vorbelor sau mentalitatii personajului:
- Ramasa vaduva, Mara dovedeste tarie de caracter: preia responsabilitatile intregii familii si se hotaraste sa infrunte orice
obstacol care i-ar putea zadarnici planurile de prosperitate.
- Este o mama plina de afectiune, mandra de copiii sai care, desi zdrentarosi si desculti si nepieptanati si nespalati si
obraznici", sunt obiectul laudei ei: Tot n-are nimeni copii ca mine!".
- Este ambitioasa si are o gandire progresista. Doreste sa evolueze pe orice cale: material, prin acumulare de capital
financiar, social, prin ascensiunea ierarhica a copiilor (viseaza ca Persida sa devina preoteasa, iar Trica maistru cojocaR) si
spiritual, prin educatia Persidei la manastirea calugaritelor catolice.
- Este tenace si abila in a-si atinge scopurile, etaland un veritabil arsenal de impresionare a interlocutorului: lacrimi,
vaicareli, amenintari (Umbla Mara prin lume, alearga sprintena, se targuieste si se cearta cu oamenii, se mai ia si de cap
cateodata, plange si se plange c-a ramas vaduva, si apoi se uita impregiur sa-si vada copiii si iar rade."). Ar putea fi acuzata
de cameleonism, daca nu ar avea un puternic instinct de conservare, care confera naturalete gesturilor ei. Reuseste astfel
sa reduca la minimum costurile educatiei Persidei, intretinuta de Maica Aegidia.
- Este o business-woman, cu un spirit afacerist ascutit, sensibila la legea cererii si a ofertei (vinde ce poate si cumpara ce
gaseste; duce de la Radna ceea ce nu gasesti la Lipova ori la Arad si aduce de la Arad ceea ce nu gasesti la Radna ori la
Lipova"), capabila sa tina pe picioare o afacere (Lucrul de capetenie e pentru dansa ca sa nu mai aduca ce a adus si vinde
mai bucuros Cu castig putin decat ca sa-i AcloceascaA marfa"). t.
- Este econoama pana la avaritie. Strange bani in trei ciorapi, unul pentru Persida, unul pentru Trica si unul pentru zile
negre si nu trece o zi fara sa puna deoparte cat de putin, preferand sa imprumute bani, decat sa se atinga de tezaurul
personal. Memorabila este scena in care Mara stabileste o suma ca dar pentru nepotul sau, pe care o reduce progresiv pana
la derizoriu si rasufla usurata cand Persida insista ca ea sa pastreze banii pana la o nevoie reala. Avara, Mara nu este
dezumanizata de iubirea pentru bani, desi are placerea tezaurizarii. Are patima banilor (ii contempla, ii saruta, se
induioseaza pana la lacrimI), dar o subsumeaza iubirii pentru copii. incearca! Gaseste si alte trasaturi ale personajului Mara,
motivand cu scene semnificative si citate din roman. incearca! Scrie un eseu in care sa motivezi alegerea uneia dintre
afirmatiile urmatoare:
A) Mara este un roman al Marei;
B) Mara este un roman al Persidei.

Concepte operationale folosite: autor, narator, personaj, realism, roman traditional, comparatie, enumeratie,
subiect, actiune, perspectiva narativa, tema, portret, titlu, momentele subiectului, punct culminant, caracterizarea
personajului, registru stilistic.

Mara este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici. Fin psiholog, observator
atent al sufletului omenesc, Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca
singura cale de a izbuti in viata este puterea banului.
Mara Barzovanu ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai
lasat sa aiba si noroc". Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales
"la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a

Marei, data ca zestre cand se maritase.

Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N.ManolescU), deoarece isi castiga existenta
din negustorie, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa
de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("business woman" N.ManolescU), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata,
aceea ca "vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa".
Portretul fizic, conturat cu detalii, trimite sugestiv la trasaturile morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu
obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de turta
dulce, de peste, in timp ce copiii se zbenguie "printre picioarele oamenilor".
Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane, se hotaraste sa stranga bani ca sa scape de saracie si sa-si
creasca cei doi copii, pe Trica si Persida, carora se straduieste sa le creeze o situatie materiala si sociala cat mai buna.
Mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru copiii ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca Pecica, "o femeie minunata
si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt "zdrentarosi si
desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi", Mara fiind extraordinar de
mandra de ei si exclama cu satisfactie: "Tot n-are nimeni copii ca mine!"
Chibzuita pana la zgarcenie, in fiecare seara, Mara face socotelile, pune de o parte banii pentru ziua de maine. La
capataiul patului tine trei ciorapi, "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea
pentru Trica", in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa
ia ceva din ciorapi.
Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cutezator - n.n.), autoritara, Mara are o
putere de munca si o inteligenta pragmatica, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta
pentru copiii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure
astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezmanizeaza ca pe Ghita, fiind
mereu motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna. Construita din lumini si umbre, eroina nu se indura totusi sa
cheltuiasca bani pentru copiii ei, astfel Persida este dusa la manastire, cu bani putini, iar pentru Trica refuza sa-i rascumpere
serviciul militar ca sa-l scape de armata.
Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera de fiecare data cand
copiii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de partea lor. Cand casnicia Persidei este in declin, Mara este un permanent
sprijin moral pentru fata ei, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste greutati.
Ca si Vitoria Lipan, Mara este o personalitate puternica, darza, fermi si tenace, urmarindu-si indeaproape scopul,
acela de a strange suficienti bani pentru a avea un statut social si material solid, pentru a se simti stapana pe destinul ei.
Dupa ce adunase destui bani, se simtea stapana pe sine si pe soarta, "vorbea mai apasat, se certa mai putin, calca mai rar
si se tinea mai drept decat odinioara". La botezul nepotului ei, vrea sa-i dea lui Natl opt mii de florini, bani cuveniti din
zestrea Persidei, dar ginerele o roaga sa-i pastreze la ea si Mara este mandra si fericita, ca atata "voia ca lumea sa stie".
Banii fi conferi demnitate si respectul de sine si Mara nu vrea sa mai ajunga la starea de umilinta pe care i-o
daduse saracia: "Nici ca se uitau oamenii ca mai-nainte la dansa. Las! ca banul te ridica si in sufletul tau, si in gandul altora,
dar banul agonisit e dovada de vrednicie".
Calculati si chibzuiti, harnici si inteligenta, cu o mare vointa si stapanire de sine, Mara intruneste toate virtutile ce
compun viziunea etica a lui Slavici, care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si
intelegere.