Romanul "Mara" .Moduri de expunere.

1.Narațiunea

”Serile, Mara de cele mai multeori, mănâncă ea singură, deoarece copiii, obosiți, adorm,
în vreme ce ea gătește mâncarea.Mănâncă însă mama și pentru ea și pentru copii.Păcat
ar fi să mai rămâie ceva și pe mâine.Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea
scoate săculețul, ca să facă socoteala.Niciodată ea insă nu o face numai pentru ziua
trecută, ci pentru toată viața.Scăzând dobânda din capete, ea pune bani deoparte
pentru ziua de mâine, se duce la capătul patului și aduce cei trei ciorapi:unul pentru
bătrânețe și înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică.”

Am atestat prezența naratorului observator specific narațiunii, prin prezența verbelor la

persoana a III-a (mănâncă, adorm, gătește, a băut, scoate, pune, aduce etc.).Sunt
prezente și câteva din personajele operei:Mara, copiii(Persida și Trică).Este prezentată o
întâmplare și o succesiune de acțiuni, fiind prezentat de către autor momentul cinei de
una singură a Marei și rezervele de bani făcute cu chibzuință pentru toate întâmplările
vieții și pentru copii săi.Cronosul indică locul petrecerii acțiunii și deși nu este indicat
exact, se subânțelege că acțiunea are loc acasă la Mara, la Radna, în bucătărie și
dormitor.Toposul este axat pe timpul petrecerii acțiunii ”serile”.

2.Descrierea

”Prea i se făcuse fata fată, și nu mai știa ce să facă cu dânsa.Înaltă, lată-n umeri, plină,
rotundă și cu toate acestea subțirică s-o frângi din mijloc, iar fața ei ca luna plină,
curată ca floarea de cireși și albă de o albeață prin care numai din când în când
străbate abia văzut un fel de rumeneală.”

Acest fragment redă descierea de tip portret al personajului din operă și mai exact
creează imaginea de ansamblu a Persidei, care este fata Marei.Sunt redate detalii din
înfățișarea fetei și aspectul ei exterior:fața, înalțimea,umeri, forma.Figurează și
calitățile detaliilor, precum:”fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireși și albă de
o albeață prin care numai din când în când străbate abia văzut un fel de rumeneală”;
”lată-n umeri” ; ”plină”; ”rotundă”.
3.Dialogul

”-Frumoasă e, șerpoaica!grăi Hubăroaie.A cui să fie oare?Mi-e ca și cum aș mai fi

văzut-o undeva.
Națl dete din umeri, el știa,ce-i drept, unde a mai văzut-o, dar nu știa a cui este.
-E dincolo, din mănăstire, răspunse servitoarea, o vei fi văzut la fereastră.
Obrajii lui Națl și altfeli rumeni se făcura roșii ca bujorul
-Nu,zise Hubăroaie.Ferestrele nu se deschid.
-Ai văzut?întrebă dl Bereki, bătrânul din celălalt colț, care acuma trecuse ulița și
stătea în ușa măcelăriei.
-A cui e?
-Se poate să mai întrebi?E leită muma ei!
-Așa e!Da, e fata Marei, grăi Hubăroaie, mai întâi mirată, apoi dezamăgită.”
În acest fragment de dialog sunt prezenți locutorii:Hubăroaie, servitoarea,
Bereki.Funcția dialogului dat este de informare, Hubăroaia dorind să afle
personalitatea fetei frumoase care o văzuse, primind și răspunsul căutat prin
intermediul locutorilor săi și chiar aflând mai multă informație decât avea nevoie.

4.Monologul
”Doamne! zise în gândul ei, de ce vântul a trebuit să izbească atunci fereatra?!”
Această replică selectată îi aparține Persidei.Replica confesează trăirile interioare ale
personajului, accentuând starea ei de sfâșiere și durere interioară în raport cu
regretul către situația izbirii ferestrei de către vânt, ceea ce i-a schimbat complet
viața.Prin intermediul monologului pătrundem mai profund în natura personajului.