Sunteți pe pagina 1din 6

FISA DE LECTURA

Opera epica
Am inceput lectura in data de 26.12.2013 Am terminat lectura in data de 01.01.2014
Titlul operei literare: REM
Autorul: Mircea Cartarescu
Opera face parte din volumul: Nostalgia
Editura: Coresi
Anul aparitiei volumului: 2000
Alte opere ale autorului: “Mendebilul”, “Gemenii”, “Arhitectul”, etc
Genul literar: Opera apartine genului epic.
Specia literara: nuvela
Opera e structurata intr-un volum.

Locul desfasurarii actiunii: Bucuresti

Timpul desfasurarii actiunii: Actiunea propriu-zisa se desfasoara in timpul unei nopti. Actiunea
mai vasta se petrece de-a lungul celor 7 zile in care fiecare din cele 7 fetite devine cate o printesa
si in care Svetlana viseaza drumul spre REM, intamplari petrecute prin anii ’60.

Naratorul: Echivalenta dintre eul-narator si eul-personaj nu este perfecta. Se creeaza un anumit


interval psihologic. Naratorul, cel care povesteste diegeza, este reprezentat de un paianjen. Acesta
devine simbolul Creatorului, al celui ce viseaza, imagineaza spatiul scriptural, reveria locuita de
personaje. Prezenta sa sugereaza calitatea Demiurgului de a “tese” prin imagini, intamplari,
situatii o lume aparent reala si de a hotari, dupa bunul plac, soarta personajelor sale. Astfel el este
unul subiectiv, devenind el insusi personaj in text.
Indici ai prezentei acestuia sunt pronumele si verbele la persoana I: “ il simt, in
sfarsit, intr-o masina si ma arunc si eu, din mers,...” ; si mai ales exprimarea parerii personale :
“Aici, drag cititor, ma tem ca, fara sa vreau, iti voi da o grea lovitura. Si anume, n-o sa-ti
povestesc si n-o sa-ti descriu nimic din ceea ce vad ca se intampla in patul dreptunghiular pe care
acum, iesit din creierul cam incins al lui Vali...”.

Personaje:
 Paianjenul (naratorul): -este un paianjen mic, transparent, veninos: “Eu un prilej..labele,
ghearele, pintecul meu transparent umplu camera, care sticleste tot mai stins in amurgul
de iarna...”
 Svetlana (principal) : -este la varsta medie : “Pare sa aiba vreo treizeci si cinci de ani”
- nu e foarte frumoasa: “Nu are o fata frumoasa, ci mai curand
ciudata./Acum e rumena din cauza frigului.../...palida ca moartea. [...] Gura ar fi frumoasa
fara umbra de mustata, destul de vizibila./ Cu pometii iesiti in afara, cu parul scurt si
curbat in dreptul urechilor, cu gatul cam teapan...”
-are un corp frumos: “...corpul, neobisnuit de frumos, aproape
adolescentin...”
-frumusetea sufleteasca: “In acelasi timp mintea ta, firea ta, fiinta ta
mai adinca se ridica la suprafata ca si cind din apa intens albastra a oceanului o insula s-ar
inalta, gata impadurita, cu animale, pasari, flori si libelule.”
-ascultatoare: “...tu stii sa asculti, ca esti mereu atenta...”
-vocea ei este o voce speciala, diferita: “Vocea ta inlocuieste
obiectele camerei, atit de prezente pina acum linga noi, si din care nu a mai ramas decit
cenusa”
-ii placea sa priveasca stelele: “Dupa masa de seara ieseam din nou
sa privesc stelele”
-era cam singura: “Foarte, foarte rar ieseam din casa. Nu aveam
prietene, si parintii mei erau foarte retrasi”
-avea un sentiment de bucurie atunci cand privea magazinul ei
preferat de jucarii: “Peste drum era magazinul de jucarii ‘Scufita rosie’, pe care il visam si
noaptea. Era pentru mine un loc feeric.”

 Vali (secundar) : - este tanar: “Sa-i tot dai acestui tanar vreo douazeci si patru de ani”
-trasaturi fizice : “Este destul de inalt, blond, cu suvite neobisnuit de
lungi iesindu-i de sub caciula de blana./ Firisoare aurii de barba si mustata abia daca
reusesc sa-i inaspreasca fata copilaroasa.”
-iubitor de lectura: “...ceteste, ceteste si iar ceteste.” / “...dupa un bun
obicei de cititor”
 Bloody Mary (secundar): -aspectul fizic nu era prea frumos: “Era o fata-buldozer,
umflata, cu ochii incercanati, cu un minunat par negru”
-starea ei era ciudata: “Ticnita pina la Dumnezeu. Cand se simtea
fericita, era un spectacol: canta si striga pe drum, ma strangea in brate gata sa imi rupa
oasele, ma musca de obraz pana la sange”
-era emotionanta: “Era emotionanta si groteasca, in rozurile si
vernilurile ei, te impresiona aspiratia ei patimasa spre alta lume decit cea din care
provenea”.

Momentele subiectului

Expozitiunea: “REM”, al carui autor este Mircea Cartarescu este o nuvela ce prezinta un alt fel
de a intelege viata omului cotidian ce combina zona abstractului cu cea reala, in care el este un
simplu personaj intr-o piesa de teatru. Nuvela prezinta o relatie aparte dintre autor si personajele
sale. Aceasta i-a startul in casa Svetalnei intr-un “bloc de garsoniere confort trei”.
Aici naratorul isi deconspira identitatea de paianjen prin remarcile pe care le face in timp ce
descrie casa fetei ce “Pare sa aiba vreo treizeci si cinci de ani” :” îmi întind labele transparente pr
In camera”.
Intriga: Mai tarziu, Svetlana este vizitata de Vali, presupusul ei iubit, un tanar “de vreodouazeci
si patru de ani”, student la facultatea de Filologie. De aici, autorul intra in mintea lui, vocea
naratorului fiind cea a lui Vali.
Desfasurarea actiunii: Ajuns in casa Svetlanei, cei doi incep sa vorbeasca desprece au mai facut
si trecul lor. Vali povesteste despre fosta lui iubita, Bloody Mary cu care a trecut prin niste
experiente stanjenitoare. Mai tarziu, el o intreaba pe Svetlana cand a facut prima data dragoste.
Ea ii spune ca daca are rabdare ii povesteste ceva mai interesant, si anume cand s-a sarutat pentru
prima data. Svetlana incepe poveste din perspectiva omului matur, femeii cu
experienta, in timp ce pe parcursul povestii, isi ia rolul de copil, aducandu-si aminte de acele
intamplari ale copilariei care au marcat-o. Ea isi aduce amintecu nostalgie clipe pe care le
petrecea in podul casei privind stelele, impreuna cu papusa ei, Zizi, plimbarea impreuna cu tatal
ei in Oraselul Copiilor sau ca pe atunci nu aveau telefon si nici nustiau ca exista asa ceva.
Marturiseste ca avea o familie destul de retrasa si ca aveau foarte putini apropiati, insa cel mai
des mergea la matusa Aura, sora mamei sale. Acolo este locul in care s-a sarutat pentru prima
data si chiar locul in care a descoperit REM-ul. Cu drag povesteste drumul catre matusa, locurile
din Obor. Iar dupa un drum anevoios, ajungeau in cartierul Dudesti-Cioplea , casa matusii, un loc
plin cu zmee prinse in firele de telegraf. Imaginea cu camionul parasit si fara rotidin gradina de
zarzavaturi, ciresul amar, casa si Chombe, cainele matusii care, pe cand avea vreo 3 anisori o
muscase de fata, era foarte bine intiparita in mintea ei. Isi amintea de clipele in care se juca cu
Marcel, cand a petrecut revelionul aici si si-o amintea si pe Gigi, pisica matusii. Iar pe langa toate
astea, tinea minte ca dupa casa matusii, pana in comuna Dudesti nu era doar camp, undeva printre
araturi aflandu-se un foisor, “o casa excentrica” si o magazie mica langa el.
De altfel, isi amintea de prietenele ei gemenele, Ada si Carmina, tigancusa, Garoafa, Puia, fata
unui ospatar. Pe langa ele, mai erau, o fata grasuta pe nume Crina careia I se spunea Balena, si
ceamai buna prietena a Svetlanei, Ester. Pentru o perioada scurta vocea naratorului este iar cea a
lui Vali, insa nu pentru mult, pentru ca Svetlana isi continua povestea. Ea spune ca prin luna iunie
mama ei se imbonaveste de ulcer, ceea ce face ca ea sa ramana in grija matusii, mutanduse-se in
cartierul ei. Dar, cand s-a reintors nu a mai respirat acelasi aer. Simtea ca nimic nu mai este la fel.
Prietenele ei se schimbasera foarte mult si nu se mai jucau cu papusile, semn ca incepusera sa se
maturizeze. Incepusera sa vorbeasca despre modul in care se nasc copiii. Intr-o seara, privind spre
campul din apropiera curtii matusii, Svetlana vede doua siluete foarte inalte venind spre casa lor.
De frica, fuge in camera ei. Mai tarziu, il cunoaste pe Egor, fiul doamnei Bach. Doamna Bach
venise sa probeze o rochie croita de matusa Aura. Desi la inceput ii era foarte frica de el, Svetlana
afla povestea vietii lor foarte interesante. La plecare, acesta i-a daruit o scoica Svetlanei si a
indemnat-o sa doarma cu ea sub perna. In acea seara, ea a visat o padure deasa .A doua zi ea a
povestit si prietenelor ei poveste legata de Egor, insa acestea au spus ca si ele stiu povestea si ca
nu este nimic adevarat pentu ca ele nu au visat nimic. Atunci, Svetlana si-a dat seama ca ea poate
fi diferita, asa cum credea Egor. In acea zi, au hotarat sa se joace de-a Reginele. Fiecare din ele
trebuia sa fie regina timp de o zi. Pentru ca erau sapte, jocul tinea sapte zile. In fiecare zi, regina
respectiva primea o culoare, un obiect, o floare si un loc de joaca. Apoi trageau la sorti. Prima
regina a fost Balena, in a doua zi Ada. Urmatoarea regina a fost Carmina, apoi Puia, Ester,
Garoafa, iar in final, Svetlana. La foisor a hotarat ca inelul pe care il primise sa se transfome in
verigheta in jocul lor de-a Casatoria. Svetlana a trisat, pentru ca a facut in asa fel incat Ester sa fie
mireasa, si chiar aici a avut parte si de primul sarut din viata ei. “Nunta” a avut loc in fata
magaziei de langa foisor. Acolo, Svetlana a avut o presimtire ca acela ar putea fi REM-ul. Foarte
obosita, dupa joc, Svetlana i-a spus lui Egor ca aseara a scos soica de sub perna, dar acesta i-a
spus sa nu renunte la tot ce a facut pana acum, sa incerce sa doarma dupa-amiaza. Totusi, ea stia
ca sarutul a fost pentru ea REM-ul. Atunci se simtise implinita.
Punctul culminant: Dupa ceva timp, Svetlana l-a rugat pe Egor sa-I spuna care este darul pe
care l-a primit neamul lui de la musca din Africa. Acesta i-a raspuns ca timusul, glanda copilariei,
care face ca toata viata sa fie copil, fel prin carea putut indirect sa inteleaga jocul Reginelor si
chiar visele ei. Ajunsa acasa, Svetlana a incercat sa adoarma si asta a si facut, dar s-a trezit cu
gandul ca trebuie sa descopere REM-ul. Si brusc, exact la magazia de langa foisor a ajuns. Acolo
a gasit un baiat ce batea la o masina de scris. Langa el, gasi un dosar cu numele REM. Cand l-a
deschis, Svetlana a fost surprinsa sa vada ca REM-ul este chiar viata ei, povestita cu tot ceea ce
facuse pana acum. Mai tarziu, tanarul i-a dat o foaie din calendarul lui de pe perete. Dupa un timp
Svetlana isi da seama ca viseaza si incearca din rasputeri sa se trezeasca. Ea se trezeste in camera
ei, cu foaia de calendar in mana, dar ce era surprinzator, calendarul avea sa apara abia peste 20 de
ani. De atunci, Svetlana a ramas cu foaia de calendar, ca dovada e experienteiei atat de unice. Din
acea zi ea s-a intors acasa, la fel si mama ei. Mai tarziu familiile s-au certat, iar ea a mai vizitat
aceste locuri peste foarte mult timp, cand se construisera blocuri in locul acelor case pe care
cunostea foarte bine. Totusi, aceasta a mai gasit magazia micuta, dar plina de lucruri
nefolositoare.
Deznodamantul : Svetlana revine la femeia matura, spunand ca a trebuit sa treaca foarte mult
timp pentru a intelege cu adevarat REM-ul, pentru ca el nu era magazia, ci ceea ce este inafara
lui, totul , noi oamenii. Cartea sa incheie cu naratorul, din nou in ipostaza de paianjen, in camera
Svetlanei, care suparata ca tocmai se despartise de Vali, isi continua manuscrisul in care scria
incotinuu cuvantul “nu”.

Moduri de expunere

Naratiune: “Ma invirt prin odaie, din ce in ce mai surescitat. Labele, ghearele, pintecul meu
transparent umplu camera, care sticleste tot mai stins in amurgul de iarna.” (pag. 166)

Descriere: “ O garsoniera minuscule, spre marginea Capitalei. Ajungi aici schimbind mai multe
autobuze si incilcindu-te pe stradute cenusii. Scara blocului are peretii vopsiti in verde pal si
miroase a gunoi.” (pag. 164)

Caracterizarea personajului principal-Svetlana (Nana)

Personajul principal al acestei opera este Svetlana (Nana), care povesteste despre copilaria
sa si despre intamplarile neobisnuite care i s-au petrecut.

Svetlana povesteste mai intai din perspectiva auctoriala. Devine, din personaj, narator.
Echivalenta dintre eul-narator si eul-personaj nu este perfecta. Eul narant este reprezentat de
Svetlana care avea treizeci si doi de ani, caracterizata prin acumularea unor experiente de viata,
viziunea matura, atitudine moralizatoare, nostalgie fata de copilarie: “Am sa-ti povestesc niste
lucruri petrecute prin anii 1960 sau ’61, cand eram inca o fetita, nu aveam mai mult de
doisprezece ani.”. In schimb, eul narat, Svetlana, cea in varsta de doisprezece ani, este o ipostaza
a eului narant, aceea legata de copilarie, avand alte caracteristici: spirit ludic, viziune senina
asupra vietii. Unghiul din care este povestita naratiunea se schimba. Svetlana nareaza din
perspective actoriala, echivalenta dintre eul-narant sic el narat fiind perfecta, atunci cand evoca
minutios formele jocului desfasurate in cele sapte zile: “…mi-am amintit cu bucurie ca jocul
nostrum de-a Reginele (cel mai frumos pe care-l jucasem vreodata)”.

Spre final, cand Svetlana parcurge tot drumul initiatic, atat pe plan oniric, cat sip e plan
ludic, ea ajunge sa-si cunoasca Creatorul, reprezentat de scriitorul acestei opere, Mircea
Cartarescu. Prin anamneza, Svetlana patrunde in inconstientul colectiv, unde I se releveaza
adevarul despre ea insasi - calitatea de personaj - dar si adevarul supreme despre lumea ei – o
fictiune – si despre Creatorul acesteia – un scriptor.

Titlul operei: “REM” – poate avea mai multe semnificatii, insa, avand in vedere continutul
cartii ce arelegatura cu activitatea onirica, cu visul, poate fi abrevierea de la expresia englezeasca
“Rapid Eye Movement”, ce se refera la un moment normal al somnului nostru, momentul in care
se produc visele, ochii participand si ei la acel “filmulet” ce se formeaza in mintea noastra. Aici,
REM reprezinta constientizarea atat de Svetlana cat si de catre autor a conditiei lor de simple
marionete conduse, la randul lor, de un creator suprem.

Mijloace artistice

 Repetitie: “…ceteste, ceteste si iar ceteste” (pag. 179)


 Enumeratie: “…inalt, blond, cu suvite neobisnuit de lungi…” (pag. 167)
 Epitet: “…cu ochi de gheata verde…” (pag. 222)
 Imagine vizuala: “Scara blocului are peretii vopsiti in verde pal…” (pag. 164)
 Imagine olfactiva: “…miroase a gunoi.” (pag. 164)
 Imagine auditiva: “Se aude, dupa un timp, zgomotul dusului,…” (pag. 166)

Vocabular

 Cinism = atitudine sfidatoare


 Angarale = necazuri
 Tipla = membrană subțire făcută din intestinele sau din bășica animalelor și folosită pentru a
acoperi ermetic borcanele cu conserve sau (astăzi rar) în locul sticlei la ferestrele caselor țărănești
 Damf = miros dezagreabil (de alcool) care se răspândește de la cineva sau ceva.
 Liziera = marginea unei paduri
 Funambuleasca = bizar, excentric, echilibristic
 Lugubre = infioratoare, macabre
 Iades = os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în
partea inferioară.
 Antediluviana = foarte vechi
 Glasvand = perete interior alcătuit din panouri de sticlă montate pe un cadru de lemn sau de
metal.
 Vataf = seful slugilor

Citate preferate

 “…Iar cand am tacut amandoi, am scos din buzunar mica scoica-evantai si i-am intins-o.
I-am povestit ce visasem, temindu-ma ca este prea putin, dar uriasul s-a ridicat deodata,
ajungind aproape pina la tuturii curcubeeni din tavan, si-a inaltat bratele scheletice si a
exclamat cu vocea lui neplacuta: ‘Slava Domnului !’. Am inceput si eu sa rad. Ma
simteam mindra ca reusisem la acest examen care, simteam, avea sa fie atit de important
in viata mea.” (pag. 224)
 “REM-ul meu fusese sarutul pe care i-l dadusem Esterei. In acea clipa avusesem totul.”
(pag. 275)
 “Mi-au trebuit ani de zile, a trebuit sa ma maturizez, sa devin, uite, aproape o baba, ca sa
incep sa inteleg cu adevarat ce este REM-ul, ca el nu se afla acolo, inauntrul magaziei, ci
in afara ei, ca defapt noi sintem REM-ul, tu si cu mine, si povestirea mea, cu toate locurile
si personajele ei, si Bloody Mary, si catelul lovit de masina, ca lumea noastra e o fictiune,
ca sintem eroi de hartie si ca ne-am nascut in creierul si mintea si inima lui, pe care eu l-
am vazut. Ca pana si el s-a cuprins pe sine in REM. Ca poate pina si el, in lumea lui (unde
eu am patruns, asta fiind poate singura ratiune a vietii mele), nu este decit un produs al
unei minti mult mai vaste-, din alta lume, ea insasi fictive. Si el, da, sint sigura acum,
cauta cu infigurare o Intrare catre acea lume superioara, caci visul nostrum, al tuturor, este
sa ne intalnim Cratorul, sa privim in ochi fiinta care ne-a dat viata. Dar, vai ! poate ca
REM-ul nu e totusi nimic din ce cred eu despre el. Poate ca el e doar un sentiment, o
stranger de inima in fata ruinarii tuturor lucrurilor, in fata a ceea ce-a fost si nu va mai fi
niciodata. O amintire a amintirilor. REM-ul e, poate, nostalgia. Sau altceva. Sau toate
acestea deodata. Nu stiu, nu stiu.” (pag. 284)

Impresii personale

Mi-a placut foarte mult aceasta lectura, este o carte care daca o iei in mana, citesti cateva pagini,
nu o mai poti lasa jos din mana. Una-doua cum am inceput sa citesc cateva pagini, cartea mi-a
starnit curiozitatea. Cand am ajuns la ultimele pagini, mi-a parut rau ca s-a terminat cartea, fiind
dornica sa stiu despre continuarea vietii Svetlanei, acum, ajunsa la o varsta mai inaintata decat
cea la inceputul cartii.

Note de lectura

Opera mi-a trezit sentimente de bucurie, uneori de nostalgie, si de admiratie fata de frumoasa
creatie a autorului.

Ceea ce impresioneaza este momentul in care Svetlana nu se da batuta, atunci cand nu a mai
vrut sa isi puna sub perna scoica-evantai primita de la Egor, in final punandu-si-o in fiecare
noapte, si intr-un timp, si dupamasa cand dormea, ca sa viseze.

Surprinzator este momentul cand Egor s-a bucurat de ceea ce a visat Svetlana pentru prima
data, apoi, pentru datile urmatoare.

Demn de admirat este fragmentul in care Egor a spus ca barbatii nu sunt buni de nimic, ca
fiintele umane adevarate sunt femeile, astfel dorindu-si sa fie si el femeie.

Am fost curioasa cand prietenele Svetlanei si cu ea au intrat in groapa sapata de ele, unde au
descoperit un tunel cu trepte, mai apoi intrand in incaperea descoperita.

As vrea sa traiesc in lumea personajului pentru ca as vrea sa retraiesc bucuria de a fi copil, la


o varsta doar de 12 ani, in care ma jucam tot felul de jocuri, unele asemanatoare ca in opera
aceasta.

S-ar putea să vă placă și