FISA DE LECTURA- “EXUVII” DE SIMONA POPESCU

Simona Popescu este o eseistă, poetă și prozatoare română contemporană. S-a născut la

Codlea, județul Brașov, în 10 martie 1965. Este absolventă a Facultății de Litere a Universității
din București, în anul 1987. Din anul 2014 este conferențiar doctor la catedra de literatură
română a Facultății de Litere a Universității din București. A primit Premiul ASPRO pentru
proză (1997). A participat alături de Cecilia Ștefănescu, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, la
programul de schimburi culturale Les Belles Etrangeres in anul 2005.
Opere publicate:
Xilofonul și alte poeme, debut în poezie, (1990), tradus în limba maghiară,
Pauza de respirație (1991/ împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius
Oprea),
Juventus și alte poeme, poezie, (1994),
Noapte sau zi, poezie, Editura Paralela 45, 1998,
Volubilis, eseuri Editura Paralela 45, 1998,
Exuvii, roman, (1997, 2004), tradus în limbile poloneză, maghiară, franceză de
Sebastian Reichmann (editura Polirom)
Leagănul pisicii un fragment din romanul Exuvii a fost inclus în manualele școlare
(2010).

“EXUVII”
IDEI PRINCIPALE PE CAPITOLE:
1. REGNUM PUERILE In primul capitol, autoarea explica faptul ca in orice om se aduna o
gramada de versiuni ale sale, toate constituind “un tu”- cel de astazi care nu va fi ca cel de maine
si tot asa. Aceasta explica faptul ca “Simona cea din copilarie” a ramas intotdeauna alaturi de ea,
cateodata rasarind in momente neasteptate. Ea considera ca se pierde pe sine daca isi uita
copilaria si nu va mai putea privi lumea in acelasi fel inocent si plin de creativitate.
2. CUIBURI DE HARTIE Autoarea isi povesteste experienta ei din adolescenta cu lectura.
Aceasta, fiind foarte pasionata de carti, se afunda cu totul in lumea fantastica a “ profesorilor
tacuti si rabdatori”, uitand, incetul cu incetul, de spatial inconjurator. Aceasta considera ca
realitatea nu este la fel de uimitoare ca universul imaginar pe care aceasta il crea in mintea sa in
timpul lecturarii unor romane stufoase. Frunzele nu sunt atat de viu colorate ca in propriile vise,
iar cerul nu este destul de stralucitor ca in carti. Astfel, autoarea se pierde pe sine, dorind doar sa
lectureze roman dupa roman. Toate acestea insa o fac sa-si regrete decizia, deoarece cartile si
revistele s-au terminat rapid, iar ea a ramas singura, inconjurata doar de niste obiecte fara viata
din care nu “infloreste” nimic.
3. CARTEA DE BUCATE Prima carte care a speriat-o pe autoare este “Cartea de bucate”.
Aceasta, citind toate modalitatile de preparare a mancarii, s-a inspaimantat de instructiunile
bizare si barbare de gatire a carnii. Autoarea a facut o gluma spunand ca ii era mult mai frica de
cartea de bucate decat de zeii din Grecia antica.
4. D/D DEDE este numele pe care l-a dat autoarea propriei frici. Autoarea obisnuia se doarma
in dulapul sau in lada cu plapumi. Un eveniment care a marcat-o pe Simona este atunci cand,
stand pe intuneric in lada cu asternuturi, crezand ca au trecut zeci de ani (nestiind cat timp a
trecut), si-a imaginat cum ar arata la batranete (un schelet care se dezintegra incetul cu incetul).
Din cauza imaginatiei sale extrem de bogate, autoarea adesea se speria singura proiectand in
realitate propriile ganduri.
5. VAGAUNILE In acest capitol autoarea ne descrie locurile sale preferate in care se putea
ascunde si juca. Cand era la tara, vara, ii placea se mearga in magazia uriasa, in beciul, podul
casei, podul grajdului, lada pentru plapuma, dulapul cu haine si vitrina. Un episod interesant este
cel in care autoarea relateaza ca in magazie se dezbraca de rochita si ramanea doar in chiloti. Ii
placea la nebunie sa se aseze in copaia de lemn unde se acoperea cu tarate si se freca cu ele pe
corp sau sa intre in “hardaul cu malai galben” si sa se joace cu malaiul, pe care si-l turna pe burta
sau pe spate. Toate aceste locuri o fascinau, deoarece, atunci cand statea in ele, avea o senzatie
ciudata, putandu-se privi ca dintr-un alt plan, de deasupra, fiind, parca, un duh veghetor pentru
propriul trup.
6. DESPRE TACERE Autoarea considera ca tacerea e una dintre cele mai importante lucruri
si povestea despre cum nu simtea nevoia de a discuta fara sens, de a irosi cuvinte care, de fapt,
nu spuneau nimic relevant. Aceasta iubea starea de calm si pacea pe care i-o aducea linistea, ea
nefiind vorbareata inca de la gradinita, urand interactiunile fara scop.
7. SOMNUL DE DUPA-AMIAZA Somnul de dupa-amiaza a fost mereu ceva de nesuportat
pentru autoare. La gradinita, cand era pusa in pat, se prefacea ca doarme, iar apoi, ramanand
singura, isi fraca ochii pana cand incepea sa vada figuri geometrice si desene abstracte colorate.
De asemenea, cand bunica Elvira o trimitea vara la culcare, aceasta mima starea de adormire
pana cand era lasata singura in camera. Dupa aceea, se juca prin incapere cu fardurile sau cauta
poze vechi si le analiza, in fiecare zi descoperind ceva nou.
8. VIATA CA TEATRU Autoarei ii placea sa se deghizeze si sa intre in pielea diferitelor
personaje pe care le intruchipa. Cand veneau in vizita prietenele bunicii Elvira, aceasta le
interpreta cate o sceneta pentru a le amuza.
9. DESPRE BOALA Cand era racita, autoarea avea anumite comportamente teatrale pe care ii
placea sa le aplice: gemea doar pentru a atrage atentia mamei sau manca pastilute de vitamina C
doar pentru gustul lor. Acesteia i se parea distractiv sa fie racita, deoarece toata lumea avea grija
de ea (ea nefiind obligata sa faca nimic), iar corpul ei era slabit (trebuia sa stea in plapuma
groasa si calda- ceea ce ii placea la nebunie- si cand se ridica vedea valurele stranii de culoare).
10. DESPRE SINGURATATE Pe de o parte, autoarea considera ca singuratatea in copilarie
este foarte interesanta, deoarece atunci cand era singura, fara supraveghetori, putea face orice
dorea - sa caute prin casa dupa “comori” sau sa stea cu capul in jos fara sa fie mustrata. Pe de
alta parte, singuratatea in adolescenta era considerata ca fiind cea mai crunta, acest fapt
explicand dorinta arzatoarea a adolescentilor de a-si gasi jumatatea sau de a petrece cat mai mult
timp cu prietenii.
11. EXPERIENTELE Autoarea descrie o gramada de amintiri din propria copilarie care sunt
foarte copilaresti si amuzante. De exemplu, in perioada in care cunostea doar putine cuvinte,
aceasta incerca sa citeasca pe fata oamenilor semnificatia intregului mesaj. De asemenea
relateaza faptul ca ea credea in superputeri si tinea mereu cu ea o piatra pretioasa furata de la
prietena sa si incerca sa hipnotizeze persoanele cu privirea. In plus, ea credea ca, daca pui inele
de tinichea langa un inel de aur, toate se vor transforma in aur, sau daca pune albine intr-un
borcan cu zahar acestea vor produce miere. A incercat chiar sa isi puna pisica sa se uite in
oglinda, dar acesta a fugit.
12. SIMTURI Autoarea povesteste intamplari legate de toate organele de simt: ochii (cand
inchidea ochii si si-i freca puternic apareau tot felul de forme si desene colorate interesante care
o uimeau sau faptul ca lumea privita prin ochelari devenea mult mai diferita de ceea ce stia ea),
urechile (vocile oamenilor o fascinau, deoarece semanau cu o muzica sau vocea ei din cap care
tinea ritmul cand citea), pielea (se gandea la inventarea unei masini de gadilat sau se aseza pe
fotoliu si era captivata de felul in care acesta o “inghitea” sau se gandea la cazaturile din copac).
13. GAURA CHEII Autoarea avea un obicei destul de urat- spionatul prin gaura cheii. Aceasta
crede ca din cauza acestei indeletniciri vederea ei s-a impaienjenit. Un incident care a marcat-o a
fost aunci cand Suzana a venit pe la ea pe acasa ca sa faca o baie. Autoarea, din curiozitate, s-a
uitat prin gaura cheii la corpul frumos al fetei care sa sapunea in voie. Ea a ramas uluita de
frumusetea acesteia si nu s-a putut opri, uitandu-se la ea fara intrerupere.
14. BURSUC CU PAMPON Acest capitol descrie prietenia dintre autoare si Dana, amica sa
din copilarie. Aceasta avea parul strans cu un pampon albastru care iesea mereu in evidenta. Cele
doua se intelegeau foarte bine, dar cand se certau isi cereau una alteia toate darurile facute de-a
lungul prieteniei si nu mai vorbeau, dar, dupa putin timp, Simona ceda si se ducea sa isi ceara
scuze si se impacau intotdeauna. Ea isi iubeste foarte mult prietena, pana si astazi pamponul
caraghios al “Bursucului” pluteste prin “camera obscura a mintii” sale.
15. DESPRE DRAGOSTE Autoarea isi descrie experientele legate de prima ei dragoste
adevarata si pura- Hari. Acesta este un baiat din clasa ei de care s-a indragostit, acesta fiind
secretul ei pe care il stia doar Dana. Din pacate, acesta a plecat din oras cand era mic, ramanand
doar o amintire vaga in sufletul Simonei. In plus, aceasta povesteste toate intamplarile din
tinerete, atunci cand niste adolescente ii povestesc pe malul marii despre iubitii lor si despre
calitatile lor, asemanandu-i cu diferiti actori sau cantareti, descriindu-le hainele scumpe din
strainatate, la care atarnau brelocuri cu cranii. Toate acestea ea le trata doar ca pe niste barfe
copilaresti.
16. CARMEN Carmen este o fata cu cativa ani mai mare decat Simona la care aceasta a
dormit cateva noapti. Aceasta parea foarte neprietenoasa si rece, fiind mereu cu nasul in carti si
ignorand-o complet. Totul s-a schimbat atunci cand, intr-o seara, aceasta i-a povestit niste lucruri
care i-au ramas in minte pana in ziua de astazi, cum ar fi faptul ca in cer exista niste scriitori care
noteaza toate aspectele despre viata fiecarui om intr-o carte cu paginile albe. De aceea, viata ar
trebui traita la maxim. Ea a retinut, de asemenea, ca fiecare om are capacitatea de a-si schimba
destinul, ca si cei mai saraci dintre oameni isi pot schimba viata, iar noua nu ar trebui sa ne fie
mila de oricine.
SEMNIFICATIA TITLULUI
Cuvantul “titlu” provine din latinescul “titulus” si reprezinta denumirea conventionala
data unei lucrari. Acesta concentreaza idea artistica, avand o functie persuasive, provocand
interesul cititorului pe care il avertizeaza asupra semnificatiilor creatiei.
Titlul operei “Exuvii” de Simona Popescu, reda alegerea autoarei, viziunea sa subiectiva
asupra temei abordate- etapele trecatoare ale vietii.
In primul rand, acesta face referire la mesajul acesteia- enigmaticul titlu al cartii spune
totul: “exuviile” sunt pielile lepadate, carcasele subtiri lasate in urma de fluturi atunci cand ies
din pupe, invelisurile naparlite ale vietatilor care, crescand, se transforma cu totul. Asa facem si
noi cu ipostazele vechi, pe care le uitam incetul cu incetul. Autoarea nu vrea se le piarda, asa ca
le strange pe toate intr-o carte.
In al doilea rand, din punct de vedere structural, titlul este sintetic, fiind alcatuit dintr-un
singur cuvant ce face referire la idea centrala a creatiei.
Semantic, vizeaza sensul conotativ al cuvantului, intrand in alcatuirea unei metafore in
jurul careia se construieste intregul univers al operei.
In plus, relatia dintre titlu si text este foarte stransa, fiind evidentiata de actiunea propriu-
zisa (autoarea isi dezvaluie experientele din copilarie, precum si opiniile, conceptiile si parerile).
Aceasta este sustinuta si de relatiile dintre personajele angrenate in desfasurarea evenimentelor.
Protagonista textului este Simona, care povesteste toate intamplarile din perspectiva sa
subiectiva. Aceasta este caracterizata direct prin autocaracterizare.
De asemenea, pentru a pune in lumina semnificatia titlului, autoarea a valorificat ca
moduri de expunere naratiunea, descrierea si dialogul.
Asadar, titlul “Exuvii” este o invitatie la lectura, o chemare spre a porni intr-o calatorie
plina de frumusete, de inedit, in lumea de idei si de sentimente a acestei opere literare.