Jupan Dumitrache

-caracterizare-
Introducere
Incadrare personaj
Jupan Dumitrache este personaj principal, plat, fiind tipul incornoratului si al
parvenitului din opera:”O noapte furtunoasa” de I.L. Caragiale. Personajul este un caracter
uman, autorul vazand in el defecte si moravuri sociale ce trebuie indreptate precum:
naivitatea, incultura si mandria.
Caracterizarea directa a personajului este facuta in primul rand de catre autor prin
didascalii:”cetateanul Dumitrache Titirica, consultant, apropitar si capitan in garda civica”. De
asemenea, el se autocaracterizeaza afirmand:”Eu am ambit, domnule, cand vine vorba la o
adica, de onoarea mea de familist” si “am ambit, m-am gandit: eu negustor… sa ma pui in
poblic cu un bagabond ca ala, nu face…”. In incercarea de a parea un om cult, el face numai
sa accentueze statutul de parvenit:”am zis… sa ma stapanesc, vorbesc cu perdea”.
Caracterizarea indirecta a personajului se poate face in primul rand prin numele
acestuia:”Dumitrache” are in compozitie sufixul:”-ache” ce sugereaza batranetea personajului
, iar atributia de “Jupan” trimite la starea sociala a acestuia. De asemenea, proecla “Titirica
inima-rea” subliniaza incultura si naivitatea barbatului care, in incercarea de a parea elevat,
actioneaza orbeste ghidat de mandria si furia sa.
Din faptele lui Jupan Dumitrache reies parvenirea si naivitatea. Personajul, desi tine
nespus la onoarea sa de familist, isi lasa nevasta in grija celui care crede ca este alaturi de el in
aceasta lupta, Chiriac, omul lui de incredere care insa se dovedeste ca este amantul Vetei:”De,
cand lipsesc eu de acasa, cine sa-mi pazeasca onoarea, Chiriac, saracul!”. Totusi, Chiriac se
dovedeste a fi cel care incalca aceasta onoare. Purtand un dialog prin fereasta cu Jupanul,
Chiriac ii reaminteste ca este alaturi de el in lupta de a-si pastra onoarea de familist,
strangand-o din ce in ce mai tare la pieptul lui pe Veta dupa fiecare cuvant (scena elocventa
pentru comicul de situatie prin evidentierea triunghiului conjugal).
De asemenea, incultura personajului Ipingescu si a lui Jupan Dumitrache ies la iveala
in momentul in care cei 2 se straduiesc sa descifreze mesajul scris de Rica Venturiano in ziar,
ei nefiind in stare sa critice greselile de exprimare intalnite in articol si tragand concluzii
gresite asupra mesajului textului:”Jupan Dumitrache (cam nedomirit): Aica cum s-o
manance?”; “Bravo domnule, imi place! Acuma inteleg, asta da patriot!”. (caracterizare prin
limbaj care subliniaza incultura)
 Intamplarea cu legatura gasita pe patul Vetei trimite la naivitatea personajului, el
nebanuind adevaratul complot la onorea sa de familist.(“J.D: Imi vine sa intru la banuieli rele,
Chiriac!; Chiriac: Ado-n coace jupane, asta-i legatura mea, n-o stii dumneata.”.
Uneori, crizele de gelozie ii afecteaza judecata, dovada a incapacitatii de a analiza
corect o situatie, furia indreptandu-se spre cel nevinovat:”Apoi sa stiu de bine ca intru in
cremenal! Sa mai vaz eu numai ca se tine bagabontul dupa mine”.
De asemenea, el este usor de manipulat de femeile in viata sa, Zita si Veta, cedand
foarte usor la rugamintile acestora:”Ei, cand am auzit asa vorba mare n-am putut pentru ca s-o
tratez cu refuz.”.
Limbajul personajului denota incultura si falsele pretentii:”N-o mai maltrata macar cu
o vorba buna”, iar utilizarea unor cuvinte de mahala cum ar fi: mate-fripte, coate goale, in
incadreaza in locul de unde provine: mahalaua.
Relatia cu celelalte personaje este una de respect si prietenie cu Chiriac, de protectie
fata de Veta si Zita, tensionata cu Spiridon si cu Rica, dar denota tocmai naivitatea
personajului si incapacitatea de a disocia esenta de aparenta. In fond, naivitatea personajului
naste in primul rand din orgoliul lui nemasurat. Crede in aparente si se lasa inselat de ceea ce
este evident. Este incornoratul comic, parvenit si incult.
G. Calinescu afirma despre Jupan Dumitrache:”este un mahalagiu fioros de moral,
tinand la onoarea de familist, propriu-zis, credul, mai mult brutal decat vigilent”.