Titlul X al textului scris de y este un element de paratextualitate ce sintetizeaza conținutul
de idei, anticipând mesajul textului. Acesta este sintetic/analitic, la nivel obviu/morfologic, este format dintr-un//din sintagma.... al cărui/ cărei sens propriu/denotativ este....., iar la nivel obtuz/stilistic, sugerează ... . În primul rând, relația titlului cu textul este evidentă încă din incipit, deoarece ... . În continuare comentăm tot textul..... În al doilea rând, titlul este susținut în text și prin elemente de expresivitate. Remarcăm în text câmpul semantic al....., anticipat de titlu, care conturează ideea că.... De asemenea, ........ (comentăm figurile de stil și imaginile artistice). În concluzie, relația titlului-text este evidentă, atât prin ideile enunțate, cât și prin elementele de expresivitate, exprimându-se de la început mesajul textului, și anume ..., titlul devenind astfel o cheie de lectură, „gongul” de dinaintea începerii unei piese de teatru, după cum definea teoreticianul Keiser titlul, creând prima emoție.
*sintetic =alcătuit dintr-un sg cuvânt
*analitic= alcătuit din mai multe cuvinte ce depind sintactic unul de altul Obviu = ce se vede prima dată – morfologic din ce este alcătuit+ sensul denotativ (propriu) Obtuz/stilistic – ce sugerează *incipit – începutul unei opere literare, care are o anume semnificație. De aceea, daca este fragment, vom spune începutul, doar daca este operă întreagă, vom vorbi despre incipit Comentarea imaginilor artistice sau a figurilor de stil – exemplu: Prin metafora “ ......” este sugerat/ conturat/reliefat/ evidențiat.....................sau Metafora “.....” sugerează/conturează/reliefează/evidențiază........................