Silivestru este unul dintre personajelel romanulului Cartea nuntii de G.Calinescu.

u. El este un om aproape de 50 de ani [], barbat inalt si viguros, purta parul tuns marunt ca o perie si o barba patrata" Naratorul ii face un portret detaliat prin descrierea felului sau de a se imbraca la munca : "Redingota neagra de dinainte de razboi luase straluciri si indoituri geometrice [] si pe acest fond funebru, de un realism halucinant, barba sa patrata si fata dura si sidefata ca o lumanare mare de nunta ieseau in relief cu atat mai patrunzatoare cu cat erau mai patinate". Atitudinea lugubra a profesorului ii provoaca lui Bobby o imagine terifianta, ii pare ca nu mai lipseau decat "un postav negru brodat peste catedra si patru sfesnice mari cu lumanari aprinse irl jurul lui Silivestru" Fusese elev la liceul "Sf.Sa", urmase apoi istoria la Universitate, statea in aceeasi casa, cu aceleasi mobile, impreuna cu surorile, "domnisoare tinere, sugrumate de corsaje prea stramte", care il sufocau inca de pe atunci cu sfaturi cicalitoare. Cand se indragostise prima oara, ele nu fusesera de acord cu "ofticoasa", el se lasase influentat de ele si rupsese relatia. Ura pe care o simte impotriva sortii este alimentata mai ales de teama ca va muri "virgin", desi sufletul ii era viguros Un intreg capitol ii este dedicat profesorului Silivestru Capitanovici care este din ce in ce mai distrat, confuz si deprimat. El evita sa mai intre in contact cu lumea, isi ia concediu si trimite in locul sau un suplinitor, "spre bucuria salbatica" a elevilor. "O sila grea de viata si de sine" il copleseste pe Silivestru, stare cauzata de contradictia dintre "instinctele lui virile" si teama de necunoscut, cum ar fi o eventuala casatorie cu profesoara colega. Mediteaza asupra fortei cu care destinul decide in gasirea partenerului de cuplu si implinirea iubirii, asa cum soarta hotarase ca Jim si Vera sa calatoreasca in acelasi tren si timent. Desi "ascetic o viata intreaga si virgin", Silivestru se simte, deodata, cuprins de "o furnicatura prelunga in sira spinarii", fiori necunoscuti pana acum si, fara sa stie bine in ce scop, pleaca grabit in oras. Plimbandu-se pe strazile pustii si luminate ale bulerdului, o fata tanara il face sa se infioare si, raspunzand invitatiei, profesorul o urmeaza acasa la ea, intr-o "odaie curata, prea parfumata [] si multe fotografii pe pereti" si are o relatie erotica penibila si confuza. Silivestru se intoarce "din prima lui aventura erotica" deprimat si dezamagit de sine insusi, dandu-si seama ca este "steril" si ca zadarnic mai incerca sasi ispiteasca soarta. Obsesia sterilitatii, din ce in ce mai prezenta in constiinta sa, il conduce spre un gand care nu-l preocupase niciodata cu aderat: moartea. O rietate de senzatii stranii si inedite il coplesesc, de la nelinistea ca, la cei cincizeci de ani, avea sa devina "nimic", pana la impacarea cu ideea neantului, privit "ca un somn lung", incomensurabil. Ajunge la concluzia ca "omul este obsedat de nimic si ingrozit de durata lui" si considera ca aceasta sentinta este foarte bine sintetizata de versul lui Al. Vlahuta: "Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei".La inceput privita filozofic, apoi din ce in ce mai obsesi, ideea mortii devine atat de intensa, incat gandul sinuciderii se instaleaza definitiv in constiinta lui Silivestru. intelege ca existenta sa in aceasta lume se incheiase si, dupa ce scrib mai multe hartii pe care le pune intr-un plic adresat lui Jim; se spanzura in odaia sa, legand cordonul halatului rosu de carligul din tan. Reveniti la Bucuresti, viata lor se schimba total si surprinzator. Silivestru le lasase, lui Jim si Verei, prin testament toate casele din curte, punand si clauza de a gazdui pe matusi intr-unui dintre apartamente. Rugamintea unchiului era ca Jim "sa rada pana la pamant" toate acele locuinte si sa "curete locul de molii". Batranele au rupt orice legatura cu tinerii si s-au mutat cu toate lazile si lucrurile vechi "in casele din fund". Jim si Vera au facut "inotii scandaloase", reamenajand casele in stil modern, cu ferestre late, cu terase si piscina, ridicand, asa cum ii rugase Silivestru, "case noi, pentru oameni noi".