Caprioara din vis

de Vasile Voiculescu

- De aceea eu cred in vise, urma cu tarie batrinul sculptor. Nu in toate, bineinteles. Si mai putin in visele a caror cheie o poarta toata lumea in buzunar. Pasarea insemna veste, pisica egal tradare, ciine - dusman si asa mai incolo. Astea sint copilarii. Simbolistica viselor e mult mai complexa si mai tainica decit simpla explicatie din popor. Interpretarea lor trebuie facuta stiintific. Sint unele prevestitoare. Altele ne intorc inapoi, la vietile din stravechime. Dar nu oricine le face. Trebuie sa fii anume harazit ca sa te viziteze un vis profetic. Caci si visele sint pe masura oamenilor. Sint, cum spuneam, unele care ne vin in imprejurari de mare cumpana, sub amenintarea mortii. Tisnind din straturile adinci ale fiintei noastre, ele ne destainuiesc stari de mult traite, trecute in fondul nostru, care zbucnesc in vis cum intr-un cutremur napadesc prin crapaturile scoartei vinele apelor fierbinti din miezul pamintului. Ele simbolizeaza nu numai o trecuta traire personala, ci aduc din strafunduri o experienta obsteasca, o amenintare de intimplare colectiva a omenirii din care eram atunci, cum sintem si acum, o particica, unde insa rasuna totul. - Asta, pina acum, este mai mult geologie decit onirocritie, il opri cineva. - Ce stiti voi despre tehnica viselor! se intoarse vorbitorul cu dezgust spre coltul de unde pornise intreruperea. Apoi urma: Un astfel de vis incarcat de intelesuri mi-a dezvaluit odinioara izvodul artei. Si prietenul isi ridica paharul, parca sa-si acopere expresia fetei schimbate. Noi urmaram sa-i privim oarecum batjocoritori mina tremuratoare, ajunsa in dreptul ochilor stinsi, falca de jos cazuta de oboseala si gura stirba, din care iesise cu iz atit de nou si modern o pledoarie a visului. - Si care este izvodul artei, maestre? - N-aveti sa credeti cind va voi spune: vinatoarea. Noi ne uitaram uimiti unul la altul. - Vinatoarea este obirsia artei. Cel putin pentru mine, relua el cu glas scazut. Am ridicat si mai sus capetele, ca sa-l privim bine, si tacuram toti citava vreme, gindindu-ne. - Poate ca are dreptate, spuse cineva. Vinatoarea a adus cu ea o imbelsugata creatie artistica pe lume. Macar daca ar fi sa ne gindim numai la bogatia desenelor preistorice cu scene de vinatoare. - Sau, adause altul, la miturile si povestile zamislite in jurul vinatorilor legendari. Bunaoara, poemul lui Ghilgames - Nu asta, protesta sculptorul, nu vorbesc despre ramura deosebita a plasticii cinegetice, fie ea primitiva. Cu atit mai putin de arta culta. Cind am spus asta, m-am gindit la primul fior de arta, am numit impulsul dintii, care, la inceputul inceputului, odata cu sufletul, i-a miscat omului salbatic si mina, imboldindu-l sa traga intiia linie draga, primul contur estetic al emotiei lui. Cum altii se gateau sa sara cu vorba impotriva-i, maestrul ii potoli scurt: - Ca sa nu ne incilcim in discutii zadarnice, am sa va povestesc intimplarea revelatoare de la care porneste credinta mea. Sa fi avut pe alunei douazeci si trei de ani, vedeti ce departe trebuie sa va afund in timp, glumi el cu amaraciune. Viata sta inca inaintea mea bloc pur, aproape neinceput, si mi se parea ca am sa pot sa-i dau

reluat pe trei registre.Vinatoarea indeosebi ma apropia de izvorul viu al formelor animale. maiestatea lebedei. Ea este arhetipul . Daca se oprea indreptindu-si boiul mindru intre ciinii de vinatoare ce o inconjurau. . . femeia si vinatoarea. fecioara cereasca. femeia transfigureaza pina la divin frumusetea animala a tuturor formelor ce stau inapoia ei si urca treptele pina la ea. tisnit din originara matca animala. erau totuna. alcatuiau acelasi unic elan. cu popasuri pe la mosii. Si visele nu sint uneori decit uitate aduceri-aminte. E tot un vinat. Uneori si de dragostea care se alatura artei. era Diana.Te inseli. Dar tineam cu orice chip sa ma stapinesc. aceeasi nazuinta. In expeditiile mai lungi. toamna. adica forma. Abia ma stapineam sa nu sar in ajutor. Daca ma prindea pofta. ci sublimeaza creatia. ebose. si nu pridideam sa primesc invitatiile. dupa lupi si vulpi. imi ingheta inima: era aidoma unei caprioare gata sa fie ajunsa si sfisiata. Iubeam cu aceeasi patima inalta arta. mai pur.Dar femeia nu e decit tot un animal. la munte. m-ar fi biruit patima si as li imbratisat-o salbatic. la ses. ca si puterea de stinca alergatoare a mistretului. dupa iepuri si dropii. femeia. il intrerupse cineva. intrupau acelasi mod. oricind si oriunde. domnesc. mai ales daca intra in Platon si arhetipurile lui. .un chip dupa voie. ca nu mai ajungem niciodata la poveste. . prin femeie. purtam cu mine totdeauna lada cu pamint pentru modelat. pe trei planuri deosebite. . eram mereu proaspat la emotii si neobosit. pina secatuiam elanul creatiei stirnit in mine de privelistile si de scenele traite. cu ochii adinciti in amurg. . nepoata gazdei. o lume intreaga ma poftea. Dar in acel an mi se infundase. Multe conace boieresti din cine stie ce paragini pastreaza inca schite. Nu indrazneam sa o privesc toata. Cind alerga pe alei urmarita de salturile haitei.Cine. adica de tot ce e mai veridic. tot asa. ramineam dupa vinatoare zile si saptamini intr-un loc. Ma aflam sub vraja fara impotrivire a domnitei Irina. maestre? . pentru . cunostinte. Cum eram impatimit de vinatoare.Carne sufleteasca.Frumusetea animala. e ca ne amintim. ii ieseam inainte ca sa ma incredintez ca s-a intors teafara. intregind-o. Si cu asta incep povestea. dupa vinat mare. la deal. Iarna. dragii mei. asa cum modelam marmora. vinatoarea se echivalau pentru mine. interveni gazda. ca sa le imbin pe toate numai in femeie. fala cerbului incruntat cu o dumbrava de ramuri. vara. nu scapam nici un prilej.Nu-l mai intrerupeti. ca sa fie transpusa dintr-o data dincolo. arta. patroni.Dar e tot carne il sicii acelasi.Cum.Ei. ca mi-a adus inapoi ochii verzi sub fruntea dreapta de ivoriu si pletele de bronz aurii. O urmaream pe furis din ferestrele inalte cind trecea prin parcul alb. taina de sfinx a caprei negre incremenite pe o stinca. Asa cum arta nu realizeaza. in alt tarim. . Stiti ca am fost cel dintii sculptor animalier din tara. uitasem de arta si de vinatoare. . Platon spune ca daca invatam usor si stim ceva. vinatoarea? intrebai eu. sfioasa noblete a ciutei. Poftit inainte de Craciun la castelul printului B. Ei bine. portrete de oameni si fiare lasate ori uitate de mine acolo. Socoteam ca am geniu. Era tot ce poate zamisl mai perfect arta si natura. $i pe atunci erau atitea! Prieteni. maestre.

ma gindeam si ma ingeniam sa i-o trec in chipurile cele mai rafinate si subtile. Dar ne insotea totdeauna si domnita. iesisem in parc. varul sau. incit singura salbaticiune care cadea regulat era inima mea. si smaltul dintilor ei loviti de lumina imi fulgera inima. sub munte. Vinatorii adevarati. Deodata. insufletita. . fiecare colt al castelului batrin. dintr-o latura umbrita. Kim! striga ea. luna magica da ca in vis ocol domeniului. I-o azvirleam eu. ca sa fiu mai sigura. ciinii ei ma inconjurara. s-a hotarit o vinatoare mai mare. oboseala. Si. in tunica scurta. pe care se slciau razele lunii. spuse ea. Au trecut asa multe saptamini. .De gindurile mele nu raspund. couche! Si intr-o clipa ma pomenii cu manusile pline de bale si picioarele incolacite de trupurile lor calde si nebunatice. Zapada cristalizase intr-o coaja tare si groasa de citeva palme sub un vazduh cu aerul cristalin. Apoi intra si ea. pentru mindria mea. in schite si infatisari de arta. fie. brate goale si tolba cu sageti in spate. contagioasa. nu patimesc de dragoste. in ajunul plecarii. domnita. Nu sint deplin stapina pe ele. Dar nu vreau sa te sugestionez. fie capriciu. . in sfirsit. indragostit de chiar suferinta ce mi-o pricinuiau infirzicrile si meandrele iubirii. chema cele patru animale care se jucau in preajma ei. inghetat si el. ma apucasem sa plasmuiesc intr-un bloc de zapada silueta domnitei. Domoli haita si privi lung inchipuirea de zapada. aici e vraja. incredintindu-ma fiecaruia cu porunca sa-mi linga mina si sa se culce la Picioarele mele. am sa-ti dau insotitori ciinii mei credinciosi. O boala te apara de cealalta. Atit numai ca nu o luau ciinii in gura sa i-o duca la picioare. Dar in loc sa ma plimb.mine insumi. Domnita Irina. Ei. Mark. cu schelalaieli neinfrinate. de Boboteaza. in aria luminoasa unde lucram. Era un timp stralucit. lucea soarele nestingherit. un urs cu barba rosie. urma sculptorul. Ciopoare de ciule se lasau de la goluri spre poala codrului dupa mladitc fragede si ierburi pastrate sub zapezi.Cita vreme gindurile dumitale ma vor insoti. cind se deschid cerurile si joaca toate comorile pamintului. fiecare cotitura a aleilor. Intr-o seara din acestea feerice. -Aii. nici un rau nu va indrazni sa se apropie de mine. incercai eu sa glumesc. rara sa mai astepte invoirea mea. adica sa-ti atirn o piaza-rea de inchipuire. Urcam numai 3 barbati: printul. in fiecare zi umblam la vinatoare. Rise usor. si cu mine. cum pretindea ea. care avea pui si inca le da sa suga. Noaptea. Apoi marturisiri ascunse simbolic. ma recomanda pe rind. scotind pe rind din intuneric fiecare pilc sombm de brazi. un urias butoi plin cu rachiu. imi intoarse ca raspuns mihnit.De ce nu plecati la vinatoare? Fata ar fi ramas linistita acasa. ca intr-o uluiala din ce in ce mai adinca. Apoi. Se ivise undeva o hoarda de mistreti. Domnita consimtea sa primeasca omagiul meu respectuos. . Dragostea e ca orice entuziasm.Am o presimtire. Aici. Iar dumitale gemi si oboseala tiar fi stins inflacararea. cit o vitica de mare. Ziua. a ramas la castel. departe. Dar. intoreindu-se spre mine: . Cea din urma se supuse Junon. c stiut. o catea superba.

Sal pazesti ca pe puii tai. plictisit de asemenea dar. Pe mine m-au purtat cel mai afund. Junon seincea inabusit. unde ierna un rind de vite nefolositoare: boi batrini. si erau toti bucurosi ca au scapat de prezenta mea. as zice sacrosanctitatea vinatorii. cu pasi de uriasi. punindu-i piciorul pe grumazul gros. Zburam pe fata fara pirtie a zapezilor. Sa fiu numai vrednic de asa vinat. Bidiviii sfora-iau voiosi. Nu-mi placea sa vinez cu ciini. Iar in dreapta se faceau un dimb cu padure de fag. ca . De altfel. Dar sania lui a luat-o repede inainte. Ciinii. Si eu i-am urmat in sania a doua. am ajuns sus la cosarele boieresti. in drumul vinatului. ca prin minune. care se taia in fisii sub talpicele sinuite. Haide. Cind am sosit acolo innoptase bine. jos. ne-au lepadat unul cite unul la departari mari. Citeodata intram de-a dreptul in claile de nea puse de vint de-a curmezisul si pe care le faceam spulber in pufaitul armasarilor aprigi. ca ne iesise sufletul ca sa ne putem tine de ei. In dosul unor perdele tremurate de la a treia fereastra din stinga inchipuiam o prezenta a carei radiere ajungea pina la mine si ma urmarea. cu ciinii claic-gramada peste mine. Tine minte ce ti se arata. dar luna lumina ca ziua. Tulbura frumusetea. Cind a dat in deseara. ma imbuna domnita. numai urechile li se suceau neastimparatc. -Nu-i nimic. dintr-un salt. protestai eu. adulmecat de mistretii lacomi. Si. Clinchetele clopoteilor ne insoteau ca un stol de pasari ciripitoare alaturi in zbor. au deshamat si ne-au gazduit la cald. Din cind in cind. sub care zaceau porcoaie de jir. Junon.Fii cu bagare de seama. Cei doi haidamaci. miine seara e ajunul Bobotezei. din care am tras citeva dusci bune de coniac. ci se tineau ciucur dupa mine. facusem destula sila celorlalti cu droaia de ciini. uitindu-se. . care nu indraznira sa calce consemnul si nu se clintira de linga mine. o impinse sa se culce linga ceilalti. intr-o cimitura de vale seaca. Am intors indelung capul. printul a protestat ca nu-i primeste. vaci sterpe. Dar am lasat pusca din miini si am scos termosul. supusa la poruncile mele. Mi-am adus aminte ca nu este ingaduit. Ne-au iesit inainte doua slugi plecate. pieri in goana spre castel. M-am asezat pe un trunchi si am cercat sa fumez. S-au ploconit adinc. invaluite in dulami pina in pamint. Era o liniste si o tacere ca-mi tiuiau urechile nu-mi era frica. Cu toate ca ciinii sedeau pleostiti si tristi. lasindu-ma cu cele patru fiare. Doua-trei zile le dau eu lapte cu biberonul. Argatii mi-au lamurit ca in fata. erau zvirliti bulgari de sare si presarate smocuri de fin pentru caprioare. vorbele s-au spulberat in vint. adause ea. Stateau ca niste stane.— Dar ea cum o sa-si lase copiii. buhai naravasi si cai hodorogiti. Si ma parasira acolo. tirziu. M-am incotosmanat apoi bine in blana si am cautat sa stau treaz. prelung inapoi. cind visele au tilc. Eu. Citeodata e chiar ursita Apoi. ne-am insiruit in urma lor si am pornit la locurile de pinda. A doua zi in zori ne-am incarcat in doua sanii largi trase de telegari focosi si am plecat. Dupa amiaza. ureind sleaurile nccalcate inca. prin pielea lor trecea cite un fior care le zburlea blana pe spinare. ca si mine. tutunul alungind vinatul. A trebuit sa-i duc eu la culcare si sa le am in seara aceea de grija. unde am pierdut orice legatura cu tovarasii. ca are sa rateze din pricina lor vinatoarea. si am stins tigara. care nu ma slabeau. se cumintisera. care mai mult ma incurca.

Nu puteam sta in picioare. Bagai de seama ca golisem si al doilea termos de coniac. Ciinii se culcusiscra. din spate. intimplarea din Viforul lui Puskin. ma culcai. Apoi adormi. Vremea se lungea. Luptindu-ma din rasputeri. Orb. din ce in ce mai malefica. Un sorb de zapada adus de un vifor iscat din pamint tabarise pe munte si ne invaluise cu totul in minia lui. Din ciinii daruiti de ea ajungea pina la mine un tremur care ma zguduia si un seincet inghetat. Veneau doar rabufniri infundate. necum sa ma tirasc sau sa fac un pas in laturi. mult inapoi Adormii? Murii? Apoi iar ma nas-cui. imi venira apoi in minte toate mortile prin inghet. cum mi se raceste carnea. Strinsci cit putui pe linga mine poalele vesmintelor hartuite de vifoml care-mi impingea zapada in sin. Priveam cu ochi noi o dimineata de vara insorita. Dar si el din ce in ce mai alb. mare. Ciinii cercasera orbecaind sa fuga acasa. Trecui in urma si de stadiul de prunc. Si. pe git. . se intoarsera si se gramadira in mine. de lemn de corn . Unul ma riciia cu ghearele ca sa-si faca culcus in blana mea. nametite numaidecit de zapada. in bezna balana care se rasucea nebuna in toate partile. Pe acolo nu putea zvicni vinat si nu ma sinchiseam. coplesit de fatalitate. teapan. Dar ceva ma trezi. pe o patura. Ochii imi jucau numai in jos si pe laturi. dar de o alta luciditate. Eram acum infasat in scutece reci si albe. viata calda si dulce. ametit. crescui repede. Eram lucid. cu blani salbatice atimate de umeri si incaltaminte de piei intregi in picioare. La gura mea ajunse sfircul unui sin plin cu lapte. Luna trecu incet la apogeu. surd. Pasii lor scuturau de pe ierburile inalte agrisele de roua aninate la incheieturile foilor. nu se deslusea altceva decit urletele crivatului turbat. simteam din ce in ce mai putin spaimele pieirii. Ma trezii deodata asurzit de o larma tipatoare si invaluit in tunete albe. cum ma sleiesc in nemiscare si ma destram in nefiinta. ma dadui cu greu in dosul busteanului de care ma inclestai. incetul cu incetul. ca pusa in dosul unui obroc. Apoi simtii cum ma invalea o mina ocrotitoare. nu puteam vorbi. Altii scuturau sulite lungi cu care dau dc-a azvirlita.vintrelcle de corabie care cauta zarile si pipaie vintul. la cingatoare. coborau peste dimburi catre mine. zadarnica. Lumina era inca frageda si rece. si ma analizam urmarindu-ma cum. inabusit de zapada. din pricina pravalisului. cum imi amorteste vointa si se subtiaza rasuflarea. Aveau in miini tepoaie tari de lemn — stiam bine. Dar. nimic. Cea din Fetita cu chibrituri a lui Andcrsen. gata sa ma smulga din loc. nici umbla. Cea din Stapin si sluga a lui Tolstoi. unde nu se vedea. inapoi. obositi. Si zimbetul ei — o pata lunara. Si supsei cu lacomie.si ma trezii. Dar domnita Irina era acum ea insasi un bloc departat de zapada. tot mai afund si mai inapoi. alunec in nesimtire. ametiti. . numai gindul pilpiia in rasucirile viforului. Un ciopor de oameni uriasi. linga mine. care aproape ma trintise jos. cite citisem. unde mi se facea un fel de nazareli.cu virfurile ascutite si palite in foc. prin toate chiotorile hainelor si incaltamintelor. Coboram repede o panta Ajunsei astfel mult inapoi. incercai inca o data sa ma agat de ceva. Orice legatura cu tovarasii mi-era taiata. Gindul mi se duse o clipa la visele din noaptea de ajunul Bobotezei. Armele cazura jos nefolositoare si le lasai acolo. si-mi veni sa zimbesc. Simteam cum ma patrunde gerul.

Ma trezii deodata asurzit de o larma tipatoare si invaluit in tunete albe. M-am asezat pe un trunchi si am cercat sa fumez. necum sa ma tirasc sau sa fac un pas in laturi. pe o patura. din care am tras citeva dusci bune de coniac. tinar si voinic. care nu ma slabeau. Nu puteam sta in picioare. pe care mi se oprira privirile. Apoi adormi. si erau toti bucurosi ca au scapat de prezenta mea. Si cu cit fiara se impinge. iata turma de mistreti! Navaleste peste ei. Vremea se lungea. Luna trecu incet la apogeu. jos. Strinsci cit putui pe linga mine . Pe acolo nu putea zvicni vinat si nu ma sinchiseam. Bagai de seama ca golisem si al doilea termos de coniac. numai urechile li se suceau neastimparatc. in bezna balana care se rasucea nebuna in toate partile. tutunul alungind vinatul. ci se tineau ciucur dupa mine. ne-am insiruit in urma lor si am pornit la locurile de pinda. Stateau ca niste stane. Veneau doar rabufniri infundate. Tot dimbul din fata mea e numai rimatura de mistreti care au arat cu ritul dupa ciuperci gustoase si radacini fragede. facusem destula sila celorlalti cu droaia de ciini. Mi-am adus aminte ca nu este ingaduit. si cu toate sfortarile nu ma puteam apropia de amintire. ca prin minune. a si tintuit un solitar in parul tinut cu virtute in dreapta si cu cotorul sprijinit zdravan in oblinc. De altfel. M-am incotosmanat apoi bine in blana si am cautat sa stau treaz. ne-au lepadat unul cite unul la departari mari. in drumul vinatului. cu pasi de uriasi. zadarnica. unde am pierdut orice legatura cu tovarasii. Ochii imi jucau numai in jos si pe laturi. Iar in dreapta se faceau un dimb cu padure de fag. A.Unul. Ah. intr-o cimitura de vale seaca. care aproape ma trintise jos. Argatii mi-au lamurit ca in fata. Orb. Dar am lasat pusca din miini si am scos termosul. din spate. dar luna lumina ca ziua. Cind am sosit acolo innoptase bine. adulmecat de mistretii lacomi. nametite numaidecit de zapada. obositi. framintindu-ma sa ma scol si sa ma alatur lui. De unde il cunosteam eu? Cu cine semana? imi amintea de cineva. Pe mine m-au purtat cel mai afund. unde nu se vedea. sub care zaceau porcoaie de jir. furioasa. Ciinii se culcusiscra. prin pielea lor trecea cite un fior care le zburlea blana pe spinare. parea ca-i calauzeste si-i insufleteste pe toti. din ce in ce mai malefica. de ce n-o pot sparge. erau zvirliti bulgari de sare si presarate smocuri de fin pentru caprioare. gata sa ma smulga din loc. ametit. Cei doi haidamaci. ca vintrelcle de corabie care cauta zarile si pipaie vintul. Sa fiu numai vrednic de asa vinat. mi-cra din ce in ce mai apropiat. Din cind in cind. Ciinii. nimic. cu atit se duit la cald. Un sorb de zapada adus de un vifor iscat din pamint tabarise pe munte si ne invaluise cu totul in minia lui. linga mine. surd. Dar o pojghita de uitare ma despartea de el. in fruntea tuturor. nu se deslusea altceva decit urletele crivatului turbat. simteam din ce in ce mai putin spaimele pieirii. ca ne iesise sufletul ca sa ne putem tine de ei. se cumintisera. Armele cazura jos nefolositoare si le lasai acolo. din pricina pravalisului. Era o liniste si o tacere ca-mi tiuiau urechile nu-mi era frica. Si ma parasira acolo. Cind a dat in deseara. unde mi se facea un fel de nazareli. stiut. Orice legatura cu tovarasii mi-era taiata. Ce stati? Unde va sint mintile? Repede la tepuse! Cine striga la oamenii aceia prosti? Eu sau tinarul carc-i rinduieste in pripa sa primeasca sarja coltosilor in tepusele intinse dirz? El. si am stins tigara. ca sa-l cuprind? Si ma zbateam acolo unde stam trintit. teapan.

Tinarul. Tot dimbul din fata mea e numai rimatura de mistreti care au arat cu ritul dupa ciuperci gustoase si radacini fragede. pe care mi se oprira privirile. inabusit de zapada. numai gindul pilpiia in rasucirile viforului. in fruntea tuturor. tinar si voinic. Acum. de ce n-o pot sparge. alunec in nesimtire. framintindu-ma sa ma scol si sa ma alatur lui. mult inapoi Adormii? Murii? Apoi iar ma nas-cui. incercai inca o data sa ma agat de ceva. crescui repede. cum imi amorteste vointa si se subtiaza rasuflarea. Cea din Fetita cu chibrituri a lui Andcrsen. ca pusa in dosul unui obroc. . Si zimbetul ei — o pata lunara. Trecui in urma si de stadiul de prunc. pe git. si ma analizam urmarindu-ma cum. se intoarsera si se gramadira in mine. incetul cu incetul. din locul unde continuai sa zac neputincios. Priveam cu ochi noi o dimineata de vara insorita. Dar si el din ce in ce mai alb. cum mi se raceste carnea. prin toate chiotorile hainelor si incaltamintelor.poalele vesmintelor hartuite de vifoml care-mi impingea zapada in sin.si ma trezii. Coboram repede o panta Ajunsei astfel mult inapoi. si-mi veni sa zimbesc. ca sa-l cuprind? Si ma zbateam acolo unde stam trintit. Gindul mi se duse o clipa la visele din noaptea de ajunul Bobotezei. ma dadui cu greu in dosul busteanului de care ma inclestai. Si. Unul. Ah.o usoara mihnire. nici umbla. Ce stati? Unde va sint mintile? Repede la tepuse! Cine striga la oamenii aceia prosti? Eu sau tinarul carc-i rinduieste in pripa sa primeasca sarja coltosilor in tepusele intinse dirz? El. Din ciinii daruiti de ea ajungea pina la mine un tremur care ma zguduia si un seincet inghetat. La gura mea ajunse sfircul unui sin plin cu lapte. iata turma de mistreti! Navaleste peste ei. Un ciopor de oameni uriasi. De unde il cunosteam eu? Cu cine semana? imi amintea de cineva. imi venira apoi in minte toate mortile prin inghet. Cea din Stapin si sluga a lui Tolstoi. Luptindu-ma din rasputeri. Vedenia trecu ca o naluca. priveste mindretea vinatului intins la picioare si trage cu degetul niste linii inchipuite deasupra lui. Lumina era inca frageda si rece. tot mai afund si mai inapoi. cu atit se infige mai adinc Oamenii chiuiesc de bucurie si isi impart prada. in vint. strevad alte . Pasii lor scuturau de pe ierburile inalte agrisele de roua aninate la incheieturile foilor. inapoi. Dar. viata calda si dulce. intimplarea din Viforul lui Puskin. parea ca-i calauzeste si-i insufleteste pe toti. Dar o pojghita de uitare ma despartea de el. Unul ma riciia cu ghearele ca sa-si faca culcus in blana mea. Simteam cum ma patrunde gerul. Si cu cit fiara se impinge.cu virfurile ascutite si palite in foc. si cu toate sfortarile nu ma puteam apropia de amintire. Dar ceva ma trezi. furioasa. mi-cra din ce in ce mai apropiat. ametiti. coborau peste dimburi catre mine. Dar domnita Irina era acum ea insasi un bloc departat de zapada. cite citisem. stiut. cu . Si supsei cu lacomie. Ciinii cercasera orbecaind sa fuga acasa. A. de lemn de corn . dar de o alta luciditate. la cingatoare. Eram lucid. a si tintuit un solitar in parul tinut cu virtute in dreapta si cu cotorul sprijinit zdravan in oblinc. Aveau in miini tepoaie tari de lemn — stiam bine. nu puteam vorbi. Eram acum infasat in scutece reci si albe. Apoi simtii cum ma invalea o mina ocrotitoare. cum ma sleiesc in nemiscare si ma destram in nefiinta. mare. ma culcai. Altii scuturau sulite lungi cu care dau dc-a azvirlita. cu blani salbatice atimate de umeri si incaltaminte de piei intregi in picioare. coplesit de fatalitate.

De unde le stiu? Ciinii cu limbile scoase au incremenit.apad intuneric dupa intuneric indarat catre lumina parasita cindva afara. intoreind capul sa priveasca spe-rioasa vinatorul inmuiat de dragostea unei fecioare. Alearga pe urmele unei ciute care salta prin luminisuri de dumbravi. cu arcul incordat. Las tinarul. Tovarasii fugisera de cum incepuse prapadul. departe de tovarasii uituci. aprinse unul dupa altul. Cind s-a oprit gata sa sloboade moartea. Si cerc sa spui omului aceasta inalta. pe care le privesc ca si cind le-as savirsi aidoma eu. parul de bronz aurit cu vite lungi si unduioase. cu ochii dusi. tarimuri dupa tarimuri. parca infrinata de puterea vinatorului. Nc-au fulgerai pe amindoi deodata. imbietoare. mi-a impuiat mintile cu alte aiurari. O fata zvelta. zimbeste inchipuirii. care n-o slabeste. care mi-au povestit cum scapasem in noaptea de urgie. incordat ca arcul pe carc-l azvirli. l. E acolo. si-a parasit tovarasii greoi si nesabuiti. si pe tinarul vinator si pe mine. intr-o tunica ce-i lasa bratele goale. Slapinii plecasera de la castel. Umbla singur. acolo. Mi-am venit greu in fire. trage cu un virf ascutit linii infrigurate care inchipuiesc aidoma o caprioara in fuga saltata. Convalescenta mi-a fost un chin lung si fara alinare. imi vine sa bat din palme si nu pot. Caci tinarul lasa arcul in jos. mi-a nalucit aplecata peste mine caprioara din vedenie. Astfel s-a sadit harul semintei care va face gloria omului. apoi domnita Irina. Iar picioarele. intr-o vilcea bintuita de vifore. E invaluita intr-un abur nelamurit Numai chipul luminat de iubirea de care fugise se intoarce uluit. Ramasesem cu un medic si cu slugile. lata-l. primul contur viu al emotiei artistice. Sinii imboldesc cu indrazneala pinza subtire. ingindurat. strunjite de insusi gindul iubitului. ochii verzi. Lui sau mie? Amindorora. ramine o alta naluca. dar ajunsesera la cosare. scoase jungherul si pe plaseaua lata de fildes. au o mindrie cu care biru-iesc pamintul de sub ele. cum se intorsese caprioara. alaturi de ciinii incolaciti. era primavara plina si eu eram alt om. de mina cu tinarul vinator. Cind am prins sa zaresc indarat lumea ca prin sita simturilor. molatec. porunceste haitei. pura bucurie: a lasat prada trecatoare ca sa-i prinza imaginea eterna.ispravi ale tinarului. uriasul plin de rachiu. si ciinii stau sa se arunce. Ma simt din ce in ce mai inabusit. calauziti de . inghitite de adincurilc mele. Cind am iesit cu dcsavirsire la viata. O pneumonie. apoi piere. si el. linga mine. in capatul raristii. printul ca un urs barbos. ceva ma impunge drept in inima si un chip drag imi vine in minte. Dar nu pot sa ma clintesc. cu nesfirsite focare. Dintr-o dragoste. care incremeneste locului. Tinarul. care se jertfisera pentru mine. in mine. Caprioara a intors o clipa capul. E intiiul fior de arta. arta! As vrea sa imbratisez omul. Trebuie sa calatoresc iarasi spre mine. aminind mereu sagetarea. De mila frumusetii unei caprioare fugarite Slava tie. ratacisera citva timp. in locul ei. pe plaseaua ce va strabate veacurile. cu gura intredeschisa si limba uitata prinsa intre dinti. tiris. Dar toate au pierit repede. Numai datorita ciinilor. La o vinatoare. Degeraturile s-au vindecat anevoie.

Plecase. cum ma visam. . Saminta acelui gest. care luam felurite chipuri. incordat ca arcul pe carc-l azvirli. Asta a fost vedenia care mi-a descoperit izvodul. molatec. Asa am facut acea uimitoare calatorie pe tarimurile negre ale uitarii. afund in inconstientul atoatestiutor.o usoara mihnire. m-am cutremurat atit de adinc si am cazut atit de afund. nici afara de mine. Tinarul. cu . Am sa vi-l arat intr-o zi.argati. parca infrinata de puterea vinatorului. veacurile omenesti. Umbla singur. Si cu un bust. Si s-a marilat cu altul de seama ei. A fost un salt nebun in spirit. atimat pe prapastia pieirii. ramine o alta naluca. Am supt ca un prunc. Au fost gasiti citesipatru morti. Cit am stat acolo. acoperindu-ma cu trupurile lor. La mine. infige mai adinc Oamenii chiuiesc de bucurie si isi impart prada. cu ochii dusi. intoreind capul sa priveasca spe-rioasa vinatorul inmuiat de dragostea unei fecioare. din locul unde continuai sa zac neputincios. ingindurat. ochii verzi. parul de bronz aurit cu vite lungi si unduioase. cu gura intredeschisa si limba uitata prinsa intre dinti. nu se mai putea razbi. porunceste haitei. strunjite de insusi gindul iubitului. ca si osul salbatec. sa lasi prada pentru umbra ei sapata repede pe un os. cu omul primitiv care a avut intiiul fior de arta urmarind o caprioara ce-i amintea de o fata. pina am ajuns la tinarul artist. Alearga pe urmele unei ciute care salta prin luminisuri de dumbravi. E invaluita intr-un abur nelamurit Numai chipul luminat de iubirea de care fugise se intoarce uluit. apoi piere. care cea dintii mi-a calauzit mina sa scrijeleasca artistic osul. Eram tot eu. si el. acoperind cu frumusete nepieritoare pe toti oamenii acestui pamint. ca la desteptare n-am mai gasit domnita nici in mine. intr-o tunica ce-i lasa bratele goale. imbietoare. nu-l cioplesc nici in marmora. cu arcul incordat. ca sa ma intilnesc cu mine insumi. inainte de a-mi da sufletul. scoase jungherul si pe plaseaua lata de fildes. In ele eram necontenit proiectat eu. trintiti deasupra mea. Tinarul. si-a parasit tovarasii greoi si nesabuiti. vinatorul in care se trezeste primul gest gratuit. zimbeste inchipuirii. in capatul raristii. s-a aplecat asupra-mi si cu duiosie mi-a dat sa sug. E intiiul fior de arta. — Dar domnita? . Dar ciinii carora le fusesem dat in paza se culcasera peste mine si m-au adapostit. Asta a fost norocul meu. spusesera ei. trage cu un virf ascutit linii infrigurate care inchipuiesc aidoma o caprioara in fuga saltata. cu ugerul umflat de lapte. care incremeneste locului. in vint. au avut timp sa-mi treaca pe dinainte multe din nalucile vietilor anterioare. priveste min-dretea vinatului intins la picioare si trage cu degetul niste linii inchipuite deasupra lui. aminind mereu sagetarea. Iar picioarele. Abia m-au putut scoate de sub ei. pe care nu-mi vine sa-l mai ating. Si sint totusi sigur ca va infrunta. Prea inchide in el patima si frumusetea ca sa poata pieri. nasterea si rudenia artei cu vinatoarea. a inflorit apoi dumnezeieste. Am ramas numai cu caprioara. rodit de vinatoare. si ciinii stau sa se arunce. Junon. Vedenia trecu ca o naluca. adica nu cu mine. Sinii imboldesc cu indrazneala pinza subtire. Lui sau mie? Amindorora.Domnita marturisise curat in noaptea despartirii ca nu-i stapina pe gindurile ei. ceva ma impunge drept in inima si un chip drag imi vine in minte. o fapta neinchipuita pentru acea era neindurata. Cind s-a oprit gata sa sloboade moartea. De unde le stiu? Ciinii cu limbile scoase au incremenit. Nc-au fulgerai pe amindoi deodata. O fata zvelta. zguduirea a fost atit de cumplita. care n-o slabeste. strevad alte ispravi ale tinarului. acolo. in locul ei. Acum. Caci tinarul lasa arcul in jos. Caprioara a intors o clipa capul. Diana nepaminteasca zamislita in lut. aiurind poate ca sint unul din puii ei. au o mindrie cu care biru-iesc pamintul de sub ele. inchis in trupul a patru dihanii care si-au dat viata pentru mine. lata-l. Nu-l torn nici in bronz. si pe tinarul vinator si pe mine. cum se intorsese caprioara. pe care le privesc ca si cind le-as savirsi aidoma eu. Cit pentru mine.

Dar ciinii carora le fusesem dat in paza se culcasera peste mine si m-au adapostit. — Dar domnita? . La mine. inghitite de adincurilc mele. rodit de vinatoare. cu omul primitiv care a avut intiiul fior de arta urmarind o caprioara ce-i amintea de o fata. Eram tot eu. cum ma visam. mi-a im-puiat mintile cu alte aiurari. care luam felurite chipuri. care cea dintii mi-a calauzit mina sa scrijeleasca artistic osul. linga mine. Si s-a mari-lat cu altul de seama ei. cu nesfirsite focare. au avut timp sa-mi treaca pe dinainte multe din nalucile vietilor anterioare. acoperind cu frumusete nepieritoare pe toti oamenii acestui pamint. Nu-l torn nici in bronz. mi-a nalucit aplecata peste mine caprioara din vedenie. departe de tovarasii uituci. Si cu un bust. uriasul plin de rachiu. veacurile omenesti. o fapta neinchipuita pentru acea era neindurata. Tovarasii fugisera de cum incepuse prapadul. atimat pe prapastia pieirii. Abia m-au putut scoate de sub ei. Si sint totusi sigur ca va infrunta. Asta a fost norocul meu. Cind am iesit cu dcsavirsire la viata. ca la desteptare nam mai gasit domnita nici in mine. adica nu cu mine. Ma simt din ce in ce mai inabusit. Dar toate au pierit repede. Slapinii plecasera de la castel. inchis in trupul a patru dihanii care si-au dat viata pentru mine. afund in inconstientul atoatestiutor. calauziti de argati. La o vinatoare. ca si osul salbatec. vinatorul in care se trezeste primul gest gratuit. ratacisera citva timp. Astfel s-a sadit harul semintei care va face gloria omului. intr-o vilcea bintuita de vifore. Cit am stat acolo. nu se mai putea razbi. pe plaseaua ce va strabate veacurile.apad intuneric dupa intuneric indarat catre lumina parasita cindva afara. aprinse unul dupa altul. de mina cu tinarul vinator. Plecase. O pneumonie. Numai datorita ciinilor. Mi-am venit greu in fire. aiurind poate ca sint unul din puii ei. A fost un salt nebun in spirit. Prea inchide in el patima si frumusetea ca sa poata pieri. Saminta acelui gest. nu-l cioplesc nici in marmora. care se jertfisera pentru mine. Cind am prins sa zaresc indarat lumea ca prin sita simturilor. printul ca un urs barbos. l. ca sa ma intilnesc cu mine insumi. Trebuie sa calatoresc iarasi spre mine. imi vine sa bat din palme si nu pot. zguduirea a fost atit de cumplita. Au fost gasiti citesipatru morti. De mila frumusetii unei caprioare fugarite Slava tie. dar ajunsesera la cosare. Diana nepaminteasca zamislita in lut. E acolo. era primavara plina si eu eram alt om. Cit pentru mine. spusesera ei. Las tinarul. sa lasi prada pentru umbra ei sapata repede pe un os. tarimuri dupa tarimuri. inainte de a-mi da sufletul. primul contur viu al emotiei artistice. pe care nu-mi vine sa-l mai ating. Am sa vi-l arat intr-o zi. care mi-au povestit cum scapasem in noaptea de urgie. Dar nu pot sa ma clintesc. nici afara de mine. In ele eram necontenit proiectat eu. s-a aplecat asupra-mi si cu duiosie mi-a dat sa sug. Am supt ca un prunc. tiris. . Asa am facut acea uimitoare calatorie pe tarimurile negre ale uitarii. trintiti deasupra mea. Am ramas numai cu caprioara. acoperin-du-ma cu trupurile lor. in mine. Junon. apoi domnita Irina.Domnita marturisise curat in noaptea despartirii ca nu-i stapina pe gindurile ei. Dintr-o dragoste. pura bucurie: a lasat prada trecatoare ca sa-i prinza imaginea eterna. Convalescenta mi-a fost un chin lung si fara alinare. Ramasesem cu un medic si cu slugile. a inflorit apoi dumnezeieste.Si cerc sa spui omului aceasta inalta. pina am ajuns la tinarul artist. alaturi de ciinii incolaciti. m-am cutremurat atit de adinc si am cazut atit de afund. cu ugerul umflat de lapte. Degeraturile s-au vindecat anevoie. arta! As vrea sa imbratisez omul. Asta a fost vedenia care mi-a descoperit izvodul. nasterea si rudenia artei cu vinatoarea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful