Fișă nr.

2 REM de Mircea Cărtărescu

,, Aşa că ne-am aşezat, unele pe patul Puiei, altele pe covor, si-am aşteptat ca Ester să se hotărască. Ester
privi termometrul, al cărui firişor de mercur arăta 36 de grade. Cu amuzantă seriozitate i-l puse Puiei la subţioară.
Stăteam toate în jurul fetiţei ca nişte doftori la căpătîiul unei prinţese muribunde. Deodată am început să percepem
schimbarea. Prin geamul cu perdeluţe al camerei văzuserăm de la sosire coroana unui corcoduş cu fructele încă verzi
şi streaşină casei vecine, cu jgheab şi burlan. Cînd ne-am ridicat ochii de pe termometru, toate acestea dispăruseră.
Doar cerul albastru ca turcoaza, cu nori alburii, se întindea în cadrul dreptunghiular al ferestrei. Simţeam în acelaşi
timp o stranie mişcare ascensională, o simţeam în organe, în tot corpul. Mai tîrziu, cînd am suit prima oară cu liftul,
mi-am adus aminte de senzaţia aceea apăsătoare. Ne-am repezit ţipînd la fereastră. Jos, la zeci de metri sub
picioarele noastre, vedeam Bucureştiul întins şi întortocheat ca un labirint înecat în vîrtejuri de praf. Ceţuri sidefii şi
gălbui şi roz-pale acopereau clădirile cele mai înalte: Palatul Telefoanelor, cu tot soiul de fiare cenuşii instalate în
vîrf, Foişorul de foc, cu ferestre prismatice, magazinul Victoria, blocurile vechi de pe Magheru, blocul Turn şi,
departe în zare, albăstruie şi redutabilă, Casa Scînteii, în mijlocul pajiştilor înverzite. Bucureştiul ca o plasă de păian -
jen, pe firele căreia se căţărau încet tramvaiele cu clopoţei şi camioanele cu remorcă. Bucureştiul plin de schelării şi
macarale, cu spitale şi clădiri de poştă şi, minuscule, chioşcuri de ziare. Cu lacuri gri, în formă de stomacuri, dînd
,unul într-altul. Cu parcuri şi statui de bronz înnegrit, popor de omuleţi tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce
urcam. Cu cartiere muncitoreşti, ca nişte prăjituri din care nu ai muşca. Bucureştiul cu triaje CFR pline de stive de
cherestea, grămezi de cărbuni şi mormane de ţevi, şi pompe ruginite. Cu gări cu ceasuri rotunde şi locomotive cu
aburi, gări mirosind mereu a cocs, usturoi şi păcură, gări din care se preling şine încălecate, dispărînd pe sub
viaducte şi pasarele şi, inevitabil, pe sub podul Gram.[ …]
Ne înălţăm în viteză, şi oraşul devenea tot mai restrîns şi mai ceţos. Curînd am cuprins cu privirile spaţii
mult mai vaste, întinderi albastre şi verzi, dreptunghiuri galbene, străbătute de firişoarele rîurilor, nori ca de vată
acoperind oraşe cît palma. Ca să nu ameţim, ne-arn întors lîngă patul Puiei. Ester i-a luat distrată termometrul de la
subţioară şi l-a privit, întorcîndu-l în unghiul cerut. Arăta acum 37 de grade, în acelaşi timp, odaia se spulberă într-o
explozie scurtă. Dispărură şi pereţii, şi plafonul şi ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer îngheţat, de munte, de
culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaş, de stîncă, cioplit pe vîrful unui munte imens, alb ca
laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuţit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni căţăraţi pe cîteva mici
platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vîrf se ridica peste o lume plată,
străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colţii de fildeş şi trompa ridicată spre frunte dădeau
elefantului o înfăţişare războinică şi regală. Adunate una într-alta, ţinîndu-ne de mâini în jurul patului unde Puia încă
stătea culcată, nu ne mai saturăm să contemplăm lumea. Pentru că din pisc vedeam, în ciuda depărtării, cu o claritate
absolută, tot ce doream să vedem pe pămînt. Priveam un sat risipit între măslini şi vedeam biserica lui veche cu
clopotniţă acoperită: cu tablă şi pe tabla încinsă vedeam dormind ghemuită o pisică, şi vedeam şi puricele ieşind
pentru o clipă din sprânceana pisicii, foindu-se lângă ureche, unde pisica avea părul rar şi cenuşiu, şi dispărând apoi
în blăniţa de pe cap.”

1. Identificați etapa jocului de-a reginele surprinsă în fragment .

2. Descrieți această etapă a jocului conform algoritmului cunoscut.
3. La ce experiență/e fundementală/e au copilele acces în această etapă a jocului? Argumentați-vă răspunsul.
4, Identificați în text termenii care fac parte din câmpul semantic urban. Ce rol stilistic îndeplinesc aceștia?
5. Comentați , din punct de vedere stilistic, sintagmele ,,Bucureștiul întortocheat ca un labirint” și ,,Bucureștiul ca o
pânză de păianjen” ( ghidați-vă și în funcție de semnificațiile simbolice ale păianjenului și ale labirintului );
6. Demonstrați caracterul predominant descriptiv al primului paragraf.
7. Cum motivați ,,saltul” din planul realist ( bucureștean ) în planul fantastic, fabulos din al doilea paragraf? Selectați
patru cuvinte/sintagme care să evidențieze această schimbare de plan imaginar.
8. Comentați enunțul subliniat din perspectiva relației microcosmos-macrocosmos, detaliu-întreg.
.