Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
situata pe un front indepartat, aproape aspatial, in campia eterna, intr-un baragan aflat intro continua asteptare. Singurele stiri importante in acest calm al unei asteptari infinite, comparabil
cu acalmia din "Desertul tatarilor", de Dino Buzzati, vizeaza sosirea pe front a unui general
german: "- in sfarsit, intr-o zi, [...] se anunta vizita unui inalt oaspete, un general german de la
Marele lor Cartier cu suita lui." Sosirea generalului si a suitei lui starneste neliniste si pregatiri
ospitaliere precipitate, intr-o atmosfera cazona banala, care amplifica importanta evenimentului,
pentru ca generalul de la Marele Cartier reprezinta o particica din razboi, centrul logistic "care pana
atunci tinuse in mana toate fulgerele razboiului". Pentru ofiterii concentrati aici, fara prea mare
putere de decizie tactica sau strategica, orice razboi este o arta, iar fiecare purtator al lui
reprezinta un arhanghel al mortii. Razboiul este pierdut pentru germani, dupa cum spun mintile
rationale, dar intotdeauna se spera intr-o minune, intr-un reviriment al scaderii puterii militare a
Wehrmacht-ului: "o viclenie a razboiului, care stie in ultima clipa folosi o cotitura, o intorsatura
neasteptata, rasturnand situatiile si, ca la sah, printr-o lovitura maiastra, sa schimbe plumbul
incertitudinii in aurul biruintei". Generalul sau razboinicul este considerat un artizan al vicleniei, al
inselaciunii, pentru ca, dupa cum spunea Sun Tze in "Arta razboiului", o batalie poate fi castigata
cu numar mai mic de soldati decat cei ai adversarului, prin inselarea inamicului. o7d973oq12tvv
Oamenii de pe front devin niste "dialecticieni ai disperarii", pentru ca imaginatia lor este sufocata
de perspectiva apropiatului sfarsit. Generalul apare exact la momentul anuntat: "La ora 10 fix, asa
cum se anuntase, o masina [...] stopa in baraganul unde se mistuiau bordeiele si baraca noastra."
Dintr-o data, povestirea capata contur prin insertia subtila a intrigii intr-un spatiu fantastic, in care
se pot implini coincidente greu de imaginat. Acest spatiu este un bog realm ("tinut de mlastina",
alveola atemporala de spatiu-timp), o zona in care fortele ireale si sacrul se precipita pentru a
figura un fapt ireversibil. Generalul este "un urias blond spalacit", insotit de un maior care
seamana cu un star de cinema, pe post de translator, traducand "vorbele cu iz galcevitor" ale
neobisnuitului oaspete. Mult asteptata vizita nu era o misiune de razboi, ci o simpla trecere a unui
ofiter inalt superior.
in astfel de intalniri prevaleaza insa ceremonialul care potenteaza treptat misterul si indreapta
actiunea pe o cale mai putin obisnuita: "intr-un moment de expansiune ne-am gasit chiar
rubedenii, noi, toti romanii la un loc, cu tanarul maior german, care era acum in centrul intregii
atentii". Maiorul era contele K..., provenit dintr-o "domnita moldoveanca maritata prin veacul al
XVII-lea dupa un print lituan, ai carui urmasi in cursul vremurilor se germanizasera cu
desavarsire." Dovada pentru afirmatiile lui este "stema familiei, in herbul careia se deslusea si un
cap de zimbru". Discutia se concentreaza, de data aceasta, asupra timbrelor extrem de rare, fiind
amintita legenda unui exemplar cu cap de zimbru, "de 27 de parale", care s-ar afla in posesia unui
miliardar american. Maiorul afirma insa ca timbrul exista cu adevarat, fiind deosebit de toate
celelalte: "Are culoare piersicie, nu galbena-portocalie, ca celelalte din aceeasi serie." Si, ca
dovada peremptorie, scoate la vedere un exemplar din acest rarisim si valoros obiect de colectie
filatelica. Gesturile maiorului urmeaza chiar tehnica desfolierii unui mare mister: "Cu gesturi febrile
scoase portfeiul, trase din el un pliculet si din acesta dete la iveala un pachetel invaluit in
sugatoare. Din sugatoarea despaturita, ca din niste scutece, iesi o bucatica de hartie alba de
matase, pe care, desfacand-o, mi-o intinse cu un zambet triumfator.
Privii cu lacomie: stralucea acolo de o minunata culoare piersicie, o marca superba, un splendid si
autentic cap de zimbru de 27 de parale". Capul de zimbru din America nu mai este decisingular, iar
timbrul pe care il scosese maiorul valora un milion si jumatate de marci germane, astfel ca
posesorul sau va exclama triumfator, proclamandu-i unicitatea: Tertium non datur(A treia nu
exista). Timbrul circula, privit cu mare evlavie, dintr-o parte in alta: ofiterii nu sunt preocupati atat
de frumusetea si de raritatea timbrului, cat de valoarea enorma a acestuia. Un moment de
distragere a atentiei, sosirea unui sergent cu o stafeta de razboi din partea unei companii,
bulverseaza atmosfera de admiratie muta si marcheaza catastrofa pentru ofiterul german si mai
ales pentru comandamentul roman: "Scutecul de hartie in care fusese infasat se afla in coltul din
stanga al mesei, intre coatele a doi locotenenti care intindeau paharele dupa sampanie. Dar capul
de zimbru nu mai era!... Capul de zimbru disparuse."
in masa de ofiteri se insinueaza o panica irepresibila, iar comandantul devine "palid ca mortul, cu
buzele supte", cerand o explicatie muta. Reactiile sunt diferite: "Piepturile incepura sa se