Descrierea tatălui

În fragmentele din romanul ,,Hronicul și cântecul vârstelor”, Blaga conturează foarte bine
portretul părinților, de unde deducem și importanța pe care aceștia o au pentru autor. Ana și Isidor
Blaga sunt văzuți de către fiul lor drept ființe sacre, iar pe tot parcursul romanului, cuvintele ,,mama”
și ,,tata” sunt scrise cu majusculă, dovadă a admirației poetului față de ei.

Tatăl este ,,vocea si puterea familiei”, se regăsește in ipostaza de pater familias, care asigura
bunăstarea si certitudinea zilei de mâine. El este cel care menține echilibrul si armonia familiei .Isidor
Blaga se dovedește a fi un om cult, înclinat spre lectură. El aduce primele mașinării care să ușureze
viața omului în zonă—mașina de treierat, de îmblătit și grebla mecanică. Deși nu socializa des cu
familia sa, preotul asigură cele necesare pentru întreținerea gospodăriei, de care se ocupa Mama.

Blaga înțelege importanța moștenirii fizice, dar mai ales a celei spirituale oferite de părinții
săi. Din acest motiv, el meditează la arborele genealogic în vârful căruia se află, realizând că spațiul în
care există (casa părintească, satul) păstrează nu doar amintirile sale, ci și pe cele ale strămoșilor lui.
Castanul cel uriaș din grădina casei devine, pentru Blaga, populat de un spirit protector al familiei,
care slujise neamul Blaga de-a lungul timpului. Odată cu moartea lui Isidor Blaga (tatăl scriitorului),
sufletul castanului se stinge și el. Deducem de aici importanța și rolul tatălui în percepția copilului
Blaga: acela de protector, element de legătură și, de ce nu, proprietar și suflet al familiei. Descrierea
casei, precum și portretele părinților sunt vii în memoria lui Blaga, care își amintește cu nostalgie de
anii copilăriei când se bucura de marile descoperiri existențiale de zi cu zi.