Semnificația titlului Popa Tanda”

Titlul nuvelei scrisă de Ioan Slavici, “Popa Tanda” este chiar

porecla personajului principal. El este unul analitic, fiind format prin
alăturarea a două substantive, unul comun – “popă” și celălalt propriu –
“Tanda”. Acesta din urmă provine de la verbul “a tândăli”, ce înseamnă
a pierde vremea.
Numele personajului principal este Trandafir, iar profesia sa este
cea de preot. El apare în titlul nuvelei cu porecla sa respectiv ”Popa
Tanda” deoarece el este numit de săteni cu apelativele respectuoase
preotul” sau parintele, dar si cu apelativul “popa”” mai putin
respectuos. Porecla ”Tanda”” semnifică „ pierdera de vreme, umblarea
fără rost” a preotului, căutările zadarnice ale acestuia când, tânar fiind,
încerca diferite metode precum predica, sfaturile, ocara sau batjocura
pentru a-i convinge pe localnici să se schimbe și să devină mai harnici.
Ca orice titlu, “Popa Tanda” reține esența operei literare el fiind în
strânsă legătură cu textul. Astfel, vom ști încă de la început că avem de-a
face cu o nuvelă ce îl va avea ca personaj central și omniprezent pe
preotul poreclit astfel de enoriașii săi.
În concluzie, titlul “Popa Tanda” semnifică importanța pe care
autorul o acordă protagonistului său, făcând din acesta un personaj
memorabil al literaturii române.