Pământul e un magnet gigantic care, ca toţi magneţii, are un pol negativ -
numit nord magnetic - şi un pol pozitiv, respectiv sudul magnetic. Acul busolei indică, de altfel, polul nord magnetic, şi nu pe cel geografic, care - în mod normal - nu e foarte departe. De regulă, axa magnetică este înclinată faţă de cea geografică cu un unghi de 11,3 grade. Migraţia polilor magnetici e un fenomen real, verificat cu aparatura cea mai modernă. Influenţa diferitelor corpuri cereşti, a căror poziţie relativă se schimbă permanent din cauza multiplelor rotaţii ale Pământului, face ca axa polilor să migreze neîncetat. Cu ajutorul unor aparate numite magnetometre se măsoară intensitatea şi direcţia câmpului magnetic. După alcătuirea primelor hărţi ale magnetismului terestru a devenit foarte limpede faptul că polii magnetici "migrează" continuu şi, uneori, chiar îşi schimbă locul. În medie, se produc câteva inversări ale polilor magnetici ai Pământului la fiecare milion de ani. Cu toate acestea, intervalul de timp dintre aceste inversări poate varia cu până la câteva zeci de milioane de ani. Se pot produce inversări magnetice temporare și incomplete, atunci când polii magnetici se îndepărtează foarte mult de polii geografici. În acest caz, polii magnetici ai Pământului pot chiar traversa ecuatorul, înainte de a se întoarce înapoi în poziţiile iniţiale. Ultima inversare completă, Brunhes-Matuyama, a avut loc în urmă cu aproximativ 780.000 de ani. O inversare temporară, evenimentul Laschamp, s-a produs în urmă cu aproximativ 41.000 de ani. Aceasta a durat mai puțin de 1.000 de ani. Schimbarea climei şi rătăcirile tot mai frecvente ale păsărilor migratoare arată că, în ultimii ani, deplasarea polului nord magnetic se face mult mai repede. În prezent, polul nord magnetic al Pământului se deplasează permanent între Canada şi Siberia cu o viteză din ce în ce mai mare. Dacă în anul 1960 viteza de deplasare era de 10 kilometri pe an, în 2003 s-a măsurat o viteză de peste 40 de kilometri pe an. Câmpul magnetic al Pământului înconjoară planeta noastră ca un scut invizibil şi protejează viaţa de radiațiile solare nocive. Câmpul magnetic variază în permanență şi în istoria planetei noastre s-au produs câteva sute de inversări ale polilor magnetici. Câmpul magnetic al Pământului nu se anulează în timpul procesului de inversare a polilor magnetici. În schimb, câmpul magnetic devine mult mai slab şi intensitatea sa poate scădea până la o valoare de 10% din cea actuală. Din cauza scăderii intensităţii câmpului magnetic terestru în timpul procesului de inversare a polilor magnetici, o cantitate mai mare de radiații nocive ajunge în apropierea suprafeței Pământului. Din acest motiv, sateliţii Pământului, traficul aerian și infrastructura electrică de pe Pământ sunt în pericol. În ceea ce privește viața de pe Pământ și impactul pe care o inversare a polilor magnetici ai Pământului îl poate avea asupra speciei noastre, nu putem prezice ce se va întâmpla, deoarece nimeni nu ştie cu siguranţă ce s-a întâmplat în momentul ultimei inversări complete a polilor magnetici ai Pământului. Se ştie că multe specii de animale pot să simtă câmpul magnetic terestru. Ele se folosesc de această capacitate pentru a se putea orienta în timp ce se deplasează pe distanțe lungi în perioada migrației. Din păcate, nu se ştie cu siguranţă cum vor fi afectate aceste specii de o posibilă inversare a polilor magnetici. Ceea ce se ştie este faptul că primii oameni au supravieţuit evenimentului Laschamp și viața însăși a rezistat sutelor de inversări complete ale câmpului magnetic al Pământului ce au fost înregistrate în registrul geologic.