Perioada Neogena

Neogenul este o perioadă geologică care începe acum 23,03

milioane de ani și se termină acum 2,588 milioane ani. După
Neogen urmează Paleogenul din era numită Cenozoic.
Caracteristicile perioadei neogene

Neogen a fost a doua perioadă a erei cenozoice, începând cu aproximativ 23 de milioane de ani în
urmă și terminând cu aproximativ 2,6 milioane de ani în urmă. Este o perioadă în care planeta a
suferit o serie de schimbări și transformări la nivel geologic și în biodiversitate.

Unul dintre cele mai importante evenimente din această perioadă a fost apariția primilor hominizi,
cunoscuți sub numele de Australopithecus, care reprezintă cei mai vechi strămoși ai Homo sapiens.
Subdiviziunile Perioadei neogene

Perioada neogenă este împărțită în două perioade foarte bine diferențiate:

● Miocen: a fost prima epocă neogenă, imediat după oligocen. S-a întins de la aproximativ 24 de
milioane de ani în urmă la aproximativ 6 milioane de ani în urmă.
● Pliocen: a doua și ultima epocă a acestei perioade. A durat aproape 3 milioane de ani.
Activitate geologică intensă Și dezvoltare extinsă a
biodiversității

În perioada neogenă, planeta a cunoscut o activitate geologică intensă, atât în ​ceea ce privește deriva
continentală, cât și la nivelul mării.

Continentele și-au continuat mișcarea lentă către locații similare cu cele pe care le au în prezent, în
timp ce curenții oceanici au fost modificați de apariția barierelor fizice, cum ar fi istmul Panama.

Acesta a fost un eveniment foarte important care a avut mult de-a face cu scăderea temperaturilor în
Oceanul Atlantic.

În această perioadă s-a observat o mare biodiversitate a animalelor. Grupurile care au cunoscut cea
mai mare transformare și deschidere sunt mamiferele terestre și marine, păsările și reptilele.
 Deriva continentală
În perioada neocenică, fragmentarea Pangea a continuat,
diversele fragmente originare deplasându-se în direcții
diferite.
În toată această perioadă mai multe mase terestre s-au
ciocnit cu sudul Eurasiei. Acele mase erau Africa
Cimmeria și cea corespunzătoare Indiei. În special, cea
care corespunde Indiei actuale nu și-a oprit deriva, ci a
continuat să apese împotriva Eurasiei, provocând
înălțarea continuă a vârfurilor din Himalaya.
La fel, America de Sud, care se separase de Gondwana și
se mutase spre nord-vest, se afla într-o poziție foarte
asemănătoare cu cea pe care o are în prezent, sub
America de Nord.
La început, ambele continente erau separate de o mică
strâmtoare care lega apele Oceanului Pacific de cele ale
Atlanticului. Cu toate acestea, în timpul Pliocenului,
comunicarea a fost întreruptă datorită apariției unui pod
terestru; istmul Panama.
Formarea acestui istm a adus în consecință o variație
considerabilă a condițiilor climatice ale planetei,
provocând o răcire atât la nivelul oceanelor Pacific, cât și
al Oceanului Atlantic.
În special apele Oceanului Atlantic care se aflau la nivelul
Polului Nord și al Polului Sud au suferit o scădere
semnificativă a temperaturii, răcindu-se destul de repede.
În mod similar, în această perioadă a avut loc un
eveniment foarte important la nivelul Mării Mediterane;
criza sării messiniene.
Criza sării messiniene și inundația zancliană

A fost un proces care a luat naștere ca o consecință a izolării progresive a Mării Mediterane, restricționând
fluxul apelor Oceanului Atlantic. Acest lucru a provocat desecarea Mării Mediterane, lăsând în locul său o salină
imensă.

Printre cauzele posibile ale acestui eveniment, unii specialiști menționează o scădere a nivelului mării, care a
provocat apariția unui pod în spațiul strâmtorii Gibraltar.

Alții postulează apariția pământului în strâmtoare ca o posibilă teorie. Indiferent de cauze, adevărul este că
pentru o vreme albia Mării Mediterane a fost complet lipsita de apă.

Acest lucru a rămas așa până în epoca zancliană a pliocenului (acum aproximativ 5,33 milioane de ani). În
aceasta a avut loc un eveniment cunoscut sub numele de inundația Zancliense, care a constat în intrarea apei
din Oceanul Atlantic în bazinul mediteranean. În consecință, s-a format strâmtoarea Gibraltar și Marea
Mediterană a reapărut.
Clima din neogen

Clima experimentată de planetă în această perioadă a fost caracterizată de o scădere a

temperaturilor ambiante. În teritoriile situate în emisfera nordică, clima a fost puțin mai caldă decât
cea a celor găsite în polul sud al Pământului.

În mod similar, odată cu schimbarea climei, s-au schimbat diferitele ecosisteme care existau. Așa au
dispărut suprafețele mari de păduri, dând loc pajiștilor și savanelor cu plante erbacee.

De asemenea, în această perioadă polii planetei au fost complet acoperiți de gheață. În general,
ecosistemele care au predominat au fost cele care aveau vegetație formată din savane, care aveau
conifere printre plantele lor reprezentative.
Flora si Fauna din neogen
Clima din această perioadă, fiind puțin rece, a limitat dezvoltarea junglei sau a pădurilor și chiar a
provocat dispariția unor zone întinse din acestea. Datorită acestui fapt, a înflorit un tip de plante care
s-ar putea adapta la un mediu cu temperatură scăzută: erbacee.

De fapt, unii specialiști se referă la această perioadă drept „epoca ierburilor”. La fel, unele specii de
angiosperme au reușit să se stabilească și să se dezvolte cu succes.

Această perioadă a fost caracterizată de o diversificare largă a diferitelor grupuri de animale. Dintre
acestea, cele mai recunoscute au fost reptilele, păsările și mamiferele. La fel, în ecosistemele marine
a existat o dezvoltare extinsă, în special a grupului de cetacee.
 Mamifere din neogen

În această perioadă, grupul de mamifere a suferit o diversificare largă. În cadrul acestora, familiile Bovidae
(capre, antilope, oi) și Cervidae (cerb și cerb) și-au extins remarcabil distribuția.
La fel, mamiferele mari, precum elefanții, mamuții sau rinocerii, au cunoscut, de asemenea, o mare
dezvoltare, deși unii nu au reușit să supraviețuiască până astăzi.
În această perioadă au existat și primate, în special maimuțe, atât pe continentele americane, cât și pe cele
africane. Fiecare grup din habitatul său respectiv a suferit anumite transformări în procesul său evolutiv.
În mod similar, în neogen, au început să apară și alte mamifere, precum pisici și canini, hiene și diferite
tipuri de urși.
La fel, în cadrul grupului de mamifere, a avut loc un eveniment extrem de important în cadrul procesului
evolutiv al ființei umane; apariția și dezvoltarea primului hominid. Aceasta a fost botezată de specialiști ca
Australopithecus și s-a caracterizat prin dimensiunea redusă și mișcarea bipedă.
Păsări din neogen
Păsările paserine sunt cel mai divers și mai larg grup de păsări, care au reușit să-și mențină
supraviețuirea în timp. Acestea se caracterizează deoarece forma picioarelor le permite să se
cocoțeze pe ramurile copacilor.

De asemenea, deoarece au capacitatea de a cânta, au ritualuri complexe de împerechere. Sunt așa-

numitele păsări cântătoare. Ei bine, în această perioadă acest grup de păsări a început să capete
putere și să se masifice.

În America, în principal în America de Sud, înregistrările fosile sunt martorii existenței unor păsări
foarte mari, fără capacitatea de a zbura, care au fost mari prădători ai timpului lor. Atât de mult încât
specialiștii au fost de acord să le numească „păsări ale terorii”.
Reptilele din neogen

O mare parte a perioadei neogene a fost dominată de crocodili giganți, care încă nu au reușit
niciodată să se potrivească cu mărimea preoților lor cretacici.

Acest interval de 20 de milioane de ani a fost de asemenea martor al evoluției continue a șerpilor
preistorici și a țestoaselor preistorice (mai ales), dintre care ultimul grup a început să atingă proporții
cu adevărat impresionante până la începutul epocii pleistocene.
Viața marină în timpul perioadei neogene

Deși balenele preistorice începuseră să evolueze în perioada paleogenă precedentă, ele nu au

devenit exclusiv creaturi marine până la neogene, care au fost de asemenea martorii evoluției
continue a primilor pinipedii (familia de mamifere care cuprinde sigiliile și moluștele), precum și
delfinii preistorici , la care balenele sunt strâns legate. Rechinii preistorici și-au menținut
statutul în vârfu lanțului alimentar marin; Megalodon , de exemplu, a apărut deja la sfârșitul
paleogenei și și-a continuat dominația pe tot parcursul neogenei.
Plantele în perioada neogenă

În perioada neogenă au existat două tendințe majore în viața plantelor. În primul rând, scăderea
temperaturilor globale a stimulat creșterea pădurilor masive de foioase, care au înlocuit junglele
și pădurile tropicale în latitudini nordice și sudice. În al doilea rând, răspândirea ierburilor la
nivel mondial a mers împreună cu evoluția erbivorelor de mamifere, culminând cu caii cunoscuți
de astăzi, vacile, oile, cerbul și alte animale de pășunat și de pășunat.
Mulțumesc pentru ATENȚIE !